|
Din 2001-05-30
Titlul : "Moartea" BATRANILOR
Vorbe de claca de
Dicu-Sava Cristian
"Daca nu ai batrani sa-ti cumperi". Mi s-a spus chestia asta de mii de ori. Poate de milioane de ori. A ajuns o axioma pentru mine. E sinonima cu intelepciunea, cu respectul, cu tot ceea ce inseamna devenirea noastra, transformarea noastra din copii inconstienti in adulti maturi si responsabili, de noi si de cei care ne inconjoara.
Ce te faci insa daca pe BATRANI i-a cumparat SECURITATEA inaintea ta?
Si mai ales ce te faci daca ii cunosti de o viata, daca au fost prieteni cu parintii si rudele tale, daca ai stat la masa cu ei si dupa 40 de ani constati ca si-au vandut sufletul DIAVOLULUI, cand inca nici nu erai nascut?
Ati ghicit, este vorba de DAN Amedeo LAZARESCU.
Ii ascultam extaziat "vorbirile" cand eram copil de 10 ani, incepeam sa inteleg la 15 si incercam sa strecor doua vorbe in discutia BATRANILOR cand aveam 20.
40 de ani am trait cu senzatia ca am avut norocul sa cunosc cativa oameni minunati: mai intai pe tatal meu, apoi pe doctorul Georgescu, pe Gheorghe Bibicescu, iar mai tarziu, in casa doctorului Luca Georgescu - nasul meu - pe Alexandru Paleologu si pe Dan Amedeo Lazarescu.
In literatura - de specialitate sau nu - se vorbeste despre "modele", despre faptul ca un copil se dezvolta armonios si corect din punct de vedere mental atunci cand are acces la aceste "modele" si tinde sa devina asemenea lor.
Chiar daca inteligenta si realizarile mele nu sunt decat medii, am fost fericit ca am putut sa cunosc astfel de oameni. Cel putin pana ieri seara. Pentru ca era al DOILEA !!!
Pe primul il considerasem un "accident", avand in vedere ca "nu exista padure fara uscaturi"
Deschizand intamplator televizorul, vad "un" Cristian Tudor Popescu, blocat, stupefiat, cautandu-si ideile si vorbele, neintelegand - ca si mine un oarecare - : MONSTRUOZITATEA !
Ca eu nu am mai avut reactie mi se pare normal. Il cunosteam "din casa" pe DAN, cum ii ziceau ai mei.
Era privit cu admiratie, iar pentru mine a fost unul dintre "modele".
Era normal sa fiu socat, blocat mental. Se rasturnase intr-o secunda toata ierarhia de valori morale in care fusesem crescut. NU mai era vorba de un accident: era al doilea!!!
Dar faptul ca "un" Cristian Tudor Popescu - jurnalist care in mod normal este incisiv pana la limita dintre aciditate si mitocanie - nu a mai avut realmente in cap decat o fraza:
Cum domne? Luai bani de la Securitate si ii dadeai familiilor celor pe care ii bagai in puscarie?"
a dat adevarata dimensiune a mizeriei umane in care s-a balacit o parte a "intelighensiei" romanesti.
Nu sunt genul care sa aiba cosmaruri noaptea sau care sa se teama de drobul de sare, dar chestia de aseara m-a facut sa ma intreb daca nu cumva trebuie sa ma tem si de umbra mea, sa ma indoiesc si de firul de iarba pe care calc.
Timp de 11 ani s-a discutat despre psihoza creata de Securitate in timpurile comuniste. De faptul ca EA era "prezenta" peste tot, ca stia si cand misca firul de iarba...ca un om din trei lucreaza pentru EI.
Aseara am constatat cu stupoare ca doi dintre minunatii oameni pe care ii cunoscusem, doua dintre "modelele" mele de viata au fost securisti. Si au RAMAS securisti. Macar atat am aflat si eu: un serviciu de Securitate nu renunta la un om decat dupa moartea acestuia.
Si urmatoarele, firestile intrebari, au fost: daca doi de ce nu trei? Sau patru ?
De ce nu noi toti?
Cine o sa fie urmatorul despre care o sa aflu? Tatal meu? Mama mea?
Sunt, suntem chiar asemenea rebuturi sociale incat nici Securitatea nu a avut nevoie de mine, de noi?
Am ramas eu oare singurul neinregimentat in "noua ordine".
Sau de fapt suntem cu toti securisti? Si nu stim.
Oricum constat ca "Securisti din toate tarile uniti-va" functioneaza pe fata de 11 ani !
Apa trece pietrele raman. Adica orice s-ar intampla Securitatea a fost, este si ramane in fapt "forta conducatoare" in Romania.
Pana una alta mi-au murit BATRANII. Trei de moarte buna, doi in suflet.
Stiti cumva BATRANI de vanzare?
|
|