MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 187 (XXXI) - Nr. 25         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 10 ianuarie 2019

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.046/2018. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie

 

1. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al municipiului Bucureşti de către domnul Stana Sever-Romulus

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

859/2018. - Ordin al ministrului energiei privind aprobarea Procedurilor de urgenţă cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea Planului de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 74 din 29 octombrie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 30 septembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 19, alineatul (11) se abrogă.

2. În anexa nr. 2, la articolul 61, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) înregistrarea cererilor de acord pentru finanţare continuă şi în cazul în care bugetul anual alocat schemei nu a fost aprobat prin legea anuală a bugetului de stat. În cazul în care cererile de acord pentru finanţare înregistrate îndeplinesc cumulativ condiţiile şi criteriile de eligibilitate prevăzute de prezenta hotărâre, Ministerul Finanţelor Publice emite proiectul acordului pentru finanţare.”

3. În anexa nr. 2, la articolul 61, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Proiectele de acord pentru finanţare prevăzute la alin. (1) şi (11) se aprobă în ordinea în care au fost emise, după aprobarea sau suplimentarea bugetului anual alocat schemei, în conformitate cu prevederile legilor bugetare anuale.”

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 28 decembrie 2018.

Nr. 1.046.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al municipiului Bucureşti de către domnul Stana Sever-Romulus

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Stana Sever-Romulus exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al municipiului Bucureşti.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2019.

Nr. 1.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurilor de urgenţa cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea Planului de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală

 

Având în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau de produse petroliere,

în temeiul prevederilor art. 8 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 980/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Energiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedurile de urgenţă cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea Planului de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul energiei,

Iulian Robert Tudorache,

secretar de stat

 

Bucureşti, 18 decembrie 2018.

Nr. 859.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURI DE URGENŢĂ

cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea Planului de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală

 

1. Introducere

Prin Hotărârea Guvernului nr. 795/2018 a fost aprobat Planul de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a Situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală, denumit în continuare plan de urgenţă.

În cuprinsul planului de urgenţă au fost stabilite aspectele generale şi operaţionale care să permită un răspuns prompt şi adecvat la o întrerupere a aprovizionării cu ţiţei şi/sau produse petroliere, atât în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, cât şi pentru a se asigura că efectele unei perturbări în aprovizionarea României cu ţiţei şi/sau produse petroliere într-o situaţie de urgenţă, identificată şi declarată conform legislaţiei în vigoare, sunt minimizate.

Conform prevederilor pct. 14 „Proceduri de urgenţ㔠din planul de urgenţă, procedurile de urgenţă se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii competente şi trebuie să cuprindă următoarele măsuri:

a) declararea, introducerea stării de urgenţă, precum şi încetarea stării de urgenţă;

b) notificarea, informarea, relaţia cu alte autorităţi implicate, comunicarea cu mass-media şi informarea publicului;

c) organizarea şi conducerea acţiunilor stabilite în planul de urgenţă;

d) solicitarea şi obţinerea de informaţii zilnice de la operatorii economici sau alte entităţi obligate să menţină stocuri specifice şi/sau de urgenţă, autorităţile vamale şi fiscale în legătură cu importurile şi livrările intracomunitare de produse petroliere;

e) stabilirea cantităţilor şi tipului de produse petroliere, precum şi a locaţiei din care vor fi eliberate;

f) informarea cu operativitate a operatorilor economici/ entităţilor economice asupra măsurilor dispuse;

g) simulare răspuns pentru scenariile din planul de urgenţă.

Prezentele proceduri de urgenţă sunt elaborate în baza art. 24 alin (3) din Legea nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere şi a pct. 14 „Proceduri de urgenţ㔠din planul de urgenţă.

2. Scop

Scopul acestor proceduri îl reprezintă stabilirea acţiunilor şi măsurilor necesare pentru aplicarea planului de urgenţă într-o situaţie de urgenţă, identificată şi declarată conform legislaţiei în vigoare, în toate etapele existenţei situaţiei de urgenţă, şi anume: etapa premergătoare activării situaţiei de urgenţă, etapa din timpul activării situaţiei de urgenţă şi etapa de după încheierea situaţiei de urgenţă.

3. Cadru legal

Cadrul legal primar este asigurat de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (denumită în continuare Legea nr. 85/2018), care transpune Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere, care prevede că:

„(3) După aprobarea planului de urgenţă, autoritatea competentă va aproba, în termen de 60 de zile, procedurile de urgenţă cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea planului de urgenţă.”

Cadrul legal secundar este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 795/2018 privind aprobarea Planului de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală.

4. Situaţii de urgenţă

Situaţiile de urgenţă sunt definite de art. 2 lit. h), l) şi x) din Legea nr. 85/2018 şi de pct. 3 „Situaţii de urgenţ㔠din planul de urgenţă, acestea fiind:

- criză locală;

- disfuncţionalitate majoră în aprovizionare;

- situaţii de urgenţă deosebită.

Pe cale de consecinţă, în prezentele proceduri de urgenţă, prin „situaţii de urgenţ㔠se înţelege apariţia oricăreia din situaţiile mai sus precizate.

5. Obiectiv general

Obiectivul general al prezentelor proceduri îl constituie gestionarea eficientă a măsurilor necesare în vederea aplicării planului de urgenţă.

6. Obiectiv specific

Obiectivul specific al prezentelor proceduri îl constituie stabilirea procedurilor/proceselor cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea planului de urgenţă:

- în etapa premergătoare activării situaţiei de urgenţă;

- în etapa din timpul activării situaţiei de urgenţă;

- în etapa de după încheierea situaţiei de urgenţă,

7. Niveluri de urgenţă

Nivelurile de urgenţă sunt stabilite la pct. 7 „Niveluri de urgenţ㔠din planul de urgenţă, acestea fiind:

a) nivelul de alertă timpurie (alertă timpurie);

b) nivelul de alertă (alertă);

c) nivelul de criză (criză).

8. Acţiuni în caz de declanşare a nivelurilor de urgenţă

a) Nivelul de alertă timpurie (alertă timpurie)

În această etapă, autoritatea competentă va lua următoarele măsuri:

- va centraliza informaţiile concrete şi sigure conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar deteriora în mod semnificativ livrările de ţiţei şi/sau produse petroliere;

- va analiza împreună cu operatorii economici relevanţi din sectorul petrolier şi cu autorităţile publice centrale/locale informaţiile notificate referitoare la evenimentele care ar deteriora în mod semnificativ livrările,

- după caz, va declara nivelul de alertă timpurie prin ordin al ministrului energiei.

b) Nivelul de alertă (alertă)

În această etapă, autoritatea competentă va lua următoarele măsuri:

- va centraliza informaţiile concrete şi sigure conform cărora se înregistrează o întrerupere a aprovizionării sau se înregistrează o cerere excepţional de mare care afectează în mod semnificativ situaţia livrărilor de ţiţei şi/sau produse petroliere, dar piaţa este încă în măsură să gestioneze situaţia respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri care nu se bazează pe piaţă;

- va analiza împreună cu operatorii economici relevanţi din sectorul petrolier şi cu autorităţile publice centrale/locale informaţiile notificate referitoare la evenimentele care determină înregistrarea unei întreruperi a aprovizionării sau înregistrarea unei cereri excepţional de mari care afectează în mod semnificativ situaţia livrărilor, dar piaţa este încă în măsură să gestioneze situaţia respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri care nu se bazează pe piaţă;

- după caz, va declara nivelul de alertă prin ordin al ministrului energiei.

c) Nivelul de criză (criză)

În această etapă, autoritatea competentă va lua următoarele măsuri:

- va centraliza informaţiile concrete şi sigure conform cărora se înregistrează o cerere excepţional de mare sau o întrerupere semnificativă a furnizării sau o afectare semnificativă a situaţiei livrărilor de ţiţei şi/sau produse petroliere;

- va analiza împreună cu operatorii economici relevanţi din sectorul petrolier şi cu autorităţile publice centrale/locale informaţiile notificate referitoare la evenimentele care determină înregistrarea unei cereri excepţional de mari sau o întrerupere semnificativă a furnizării sau o afectare semnificativă a situaţiei livrărilor de ţiţei şi/sau produse petroliere;

- dacă toate măsurile bazate pe mecanismele pieţei au fost implementate, dar oferta de ţiţei şi/sau produse petroliere este insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, va declara nivelul de criză prin ordin al ministrului energiei.

În cadrul nivelului de alertă timpurie şi al nivelului de alertă, autoritatea competentă va monitoriza zilnic/săptămânal nivelul cantităţilor de ţiţei disponibile în rafinării şi cantităţile de produse petroliere introduse în piaţă.

În aceste cazuri, rafinăriile şi operatorii economici care introduc pe piaţă produse petroliere au obligaţia să transmită autorităţii competente date operative privind cantităţile de ţiţei disponibile în rafinării şi cantităţile de produse petroliere introduse în piaţă.

Raportările operative vor fi transmise prin fax, poştă electronică, iar confirmarea primirii acestora se va efectua telefonic şi/sau prin poştă electronică.

În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, la nivel de criză, autoritatea competentă va notifica de îndată titularii obligaţiei de stocare/titularii delegaţi ai obligaţiei de stocare să elibereze către rafinării cantităţi de ţiţei din stocurile de urgenţă; notificările vor cuprinde, pentru fiecare titular al obligaţiei de stocare/titular delegat al obligaţiei de stocare, cantitatea de ţiţei şi destinatarul/rafinăria. Notificările vor fi transmise prin fax, poştă electronică, iar confirmarea primirii acestora se va efectua telefonic şi/sau prin poştă electronică.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2018, reîntregirea/reconstituirea stocurilor de ţiţei se efectuează de către titularii obligaţiei de stocare în termen de 60 de zile de la încetarea situaţiei de urgenţă.

În acest sens, la încetarea situaţiei de urgenţă care a generat eliberarea stocurilor de urgenţă, autoritatea competentă va notifica, în scris, titularii obligaţiei de stocare asupra necesităţii reconstituirii stocurilor de urgenţă.

Titularii obligaţiei de stocare au obligaţia să notifice autoritatea competentă, în scris, imediat ce stocurile de urgenţă au fost reconstituite.

9. Punerea în circulaţie a stocurilor minime

În conformitate cu prevederile pct. 8 „Ordinea de punere în circulaţie a stocurilor minime” din planul de urgenţă, în cazul unor situaţii de urgenţă la nivel de criză, stocurile minime vor fi puse în circulaţie în următoarea ordine de prioritate:

a) stocuri de urgenţă deţinute şi/sau delegate de operatorii economici pe teritoriul României;

b) stocuri de urgenţă deţinute şi/sau delegate de operatorii economici în afara României;

c) stocuri specifice deţinute de entitatea centrală de stocare din România, dacă este cazul.

În conformitate cu prevederile pct. 9 „Ordinea de prioritate în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere” din planul de urgenţă, în cazul unor situaţii de urgenţă la nivel de criză, autoritatea competentă va dispune:

- aprovizionarea rafinăriilor cu cantităţi de ţiţei din stocurile minime, astfel încât să fie asigurată producţia zilnică de produse petroliere;

- aprovizionarea consumatorilor cu produse petroliere din stocurile minime în următoarea ordine de prioritate:

a) servicii sociale esenţiale;

b) transport de mărfuri alimentare;

c) sisteme de transport public;

d) producători de energie electrică şi termică care utilizează produse petroliere - pentru cantităţile necesare producerii de energie termică necesare asigurării consumului populaţiei şi a serviciilor sociale esenţiale;

e) populaţie - consumul pentru mijloacele de transport proprietate personală;

f) alte categorii de consumatori.

În cazul în care există informaţii concrete, sigure şi fiabile, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar deteriora în mod semnificativ livrările de ţiţei şi/sau produse petroliere/siguranţa în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, autoritatea competentă convoacă, în termen de 24 de ore, titularii obligaţiei de stocare şi operatorii de transport pentru a stabili programul şi termenele de punere în circulaţie a stocurilor de urgenţă în cazul declarării unei situaţii de urgenţă, nivel de criză.

În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, nivel de alertă timpurie, respectiv de alertă, piaţa este încă în măsură să gestioneze întreruperea sau cererea respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri care nu se bazează pe piaţă.

În aceste situaţii, autoritatea competentă va monitoriza permanent situaţia aprovizionării cu ţiţei şi/sau produse petroliere. Dacă se constată o deteriorare a situaţiei aprovizionării, se va declanşa nivelul superior al situaţiei de urgenţă.

În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, nivel de criză, autoritatea competentă va dispune punerea în circulaţie a stocurilor minime, conform ordinii de prioritate şi programului şi termenelor de punere în circulaţie a stocurilor de urgenţă.

În aceste situaţii, autoritatea competentă va notifica de îndată titularii obligaţiei de stocare/titularii delegaţi ai obligaţiei de stocare asupra măsurilor dispuse în vederea asigurării siguranţei în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere.

Notificările vor fi transmise prin fax, poştă electronică, iar confirmarea primirii acestora se va efectua telefonic şi/sau prin poştă electronică.

În cazul declarării unei situaţii de urgenţă, în vederea deţinerii unor informaţii cât mai exacte ale nivelului şi structurii sortimentale a stocurilor de urgenţă şi/sau a stocurilor specifice, autoritatea competentă va solicita titularilor obligaţiei de stocare, alţii decât entitatea centrală de stocare din România:

- în cazul unei situaţii de urgenţă, nivel de alertă timpurie şi, respectiv, de alertă: să raporteze săptămânal cantităţile de ţiţei şi/sau produse petroliere puse la dispoziţia pieţei, din stocurile comerciale, precum şi prognoze privind capacitatea de acoperire a cererii de consum pentru săptămâna următoare celei de raportare, raportat la portofoliul propriu de clienţi;

- în cazul unei situaţii de urgenţă, nivel de criză: să raporteze zilnic cantităţile de ţiţei şi/sau produse petroliere puse la dispoziţia pieţei, atât din stocurile comerciale, cât şi din stocurile de urgenţă constituite şi disponibilizate conform deciziilor autorităţii competente, precum şi prognoze privind capacitatea de acoperire a cererii de consum pentru ziua următoare celei de raportare, raportat la portofoliul propriu de clienţi.

În cazul declarării unei situaţii de urgenţă, nivel de criză, autoritatea competentă va solicita entităţii centrale de stocare din România să raporteze zilnic cantităţile de produse petroliere puse la dispoziţia pieţei, din stocurile specifice constituite şi disponibilizate conform deciziilor autorităţii competente.

10. Măsuri cuprinse în programul de punere În circulaţie a stocurilor de urgenţă pentru asigurarea aprovizionării cu ţiţei şi/sau produse petroliere în situaţii de urgenţă

Stocurile de ţiţei şi/sau produse petroliere sunt deţinute de operatorii economici, care au obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, cu respectarea ponderii de minimum o treime produse petroliere şi de maximum două treimi ţiţei, conform prevederilor hotărârilor anuale ale Guvernului privind stabilirea nivelului stocurilor de urgenţă şi aprobarea modului de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă pentru ţiţei şi/sau produse petroliere pe operatori economici.

În anumite circumstanţe se poate dovedi posibil ca industria petrolieră să reacţioneze iniţial în mod adecvat la lipsa temporară de ţiţei şi/sau produse petroliere prin intermediul mecanismelor de piaţă.

Chiar şi în timpul unei situaţii de urgenţă, aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere ar trebui să funcţioneze în condiţii comerciale normale atât timp cât situaţia permite acest lucru. În aceste cazuri, companiile petroliere vor lua măsuri, pe baze comerciale, privind alocarea cantităţilor necesare către clienţii lor în vederea asigurării continuării activităţilor la un nivel cât mai aproape de normal.

Dacă situaţia de urgenţă ajunge la nivel de criză şi aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere este grav afectată, suplimentar utilizării stocurilor comerciale, autoritatea competentă dispune eliberarea stocurilor de urgenţă şi/sau a celor specifice, în conformitate cu programul de punere în circulaţie.

A. Majorarea producţiei

În conformitate cu prevederile pct. 13.1 „Majorarea producţiei” din planul de urgenţă, în cazul apariţiei unei întreruperi a aprovizionării cu ţiţei şi/sau produse petroliere din import, autoritatea competentă şi operatorii economici din industria petrolieră vor identifica posibilităţile de creştere a producţiei interne de ţiţei şi/sau de majorare a producţiei de produse petroliere în rafinării, prin utilizarea de ţiţei din stocurile de urgenţă.

Măsurile de creştere a producţiei dispuse de autoritatea competentă pot consta în:

- majorarea producţiei interne de ţiţei, inclusiv prin reintroducerea temporară în producţie a zăcămintelor/sondelor cu randament scăzut/nivel scăzut al rentabilităţii economice;

- majorarea producţiei de produse petroliere în rafinării, prin utilizarea de cantităţi de ţiţei provenite din stocurile de urgenţă.

B. Măsuri de limitare a cererii/consumului

Măsurile de limitare a cererii şi, respectiv, a consumului sunt prevăzute de pct. 13.2 „Măsuri de limitare a cererii” din planul de urgenţă.

Măsurile specifice luate în considerare includ apeluri adresate publicului pentru măsuri voluntare de limitare a consumului, restricţii de viteză pentru autovehicule, restricţii de circulaţie şi limitarea utilizării anumitor grupuri de autovehicule.

Autoritatea competentă va colabora cu instituţia prefectului din teritoriu pentru monitorizarea livrărilor de ţiţei şi/sau produse petroliere pentru activităţile şi serviciile aferente sectorului public.

În acest sens, un prim pas în rezolvarea deficienţelor regionale în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere îl constituie redistribuirea cantităţilor disponibile/în surplus, existente la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

În timpul unei situaţii de urgenţă, nivel de criză, când preţurile produselor petroliere au tendinţa să crească rapid, consumatorii vor reacţiona în mod natural, reducând consumul.

În această situaţie, autoritatea competentă va propune Guvernului adoptarea de măsuri voluntare şi/sau obligatorii pentru limitarea cererii/consumului, măsuri care pot fi:

a) lansarea unei campanii de informare a consumatorilor care să vizeze informarea acestora privind necesitatea limitării voluntare a consumului de carburanţi pentru a reduce cererea de pe piaţă

Campania de informare a consumatorilor va conţine informaţii clare/precise cu privire la situaţia înregistrată, care să contribuie la calmarea pieţei şi la minimizarea presiunilor de creştere a preţurilor produselor petroliere;

b) raţionalizarea utilizării de carburanţi prin:

(i) impunerea de restricţii suplimentare de viteză pentru autovehicule;

(ii) impunerea de restricţii de circulaţie pe baza numerelor de înmatriculare (circulaţie alternativă par/impar);

(iii) limitarea utilizării anumitor categorii de autovehicule;

(iv) măsuri de raţionalizare a consumului - fie prin cantitate, fie, în circumstanţe extreme, prin alocare, corelat cu ordinea de prioritate în aprovizionarea cu ţiţei si/sau produse petroliere;

(v) restricţionarea temporară a cantităţilor de produse petroliere care pot fi achiziţionate - această restricţionare poate fi pusă în practică prin limitarea vânzării/achiziţiei individuale de produse petroliere la o anumită cantitate, inclusiv prin interdicţia completă privind vânzările de carburanţi în alte recipiente/containere (canistre) şi/sau prin restricţionarea temporară a utilizării parcului auto;

(vi) limitarea şi/sau interzicerea temporară a exportului de produse petroliere, conform prevederilor planului de urgenţă.

Aceste măsuri nu sunt aplicabile autovehiculelor care asigură serviciile sociale esenţiale (salvare, pompieri, transportul public, poliţie, ISU etc.),

C. Comunicare/Campanii de informare

În cazul apariţiei unor situaţii de urgenţă, nivel de criză, pentru a se asigura că toate părţile interesate - public, instituţii, operatori economici etc. au informaţii exacte cu privire la situaţie şi înţeleg măsurile dispuse de autorităţi şi operatorii din industria petrolieră pentru gestionarea acestora, este necesar un proces de comunicare, corectă şi în timp util, în special în cazul dispunerii de măsuri care vizează reducerea cererii.

Autoritatea competentă şi operatorii din industria petrolieră vor disemina, prin mijloace specifice, măsurile dispuse pentru gestionarea situaţiei.

Ca parte a campaniei de informare a publicului, publicul trebuie încurajat să se abţină de la călătorii inutile, să folosească mijloacele de transport în comun acolo unde este posibil, ciclismul şi mersul pe jos la locul de muncă. Angajatorii ar trebui încurajaţi să ofere condiţii de muncă flexibile, precum săptămâna de lucru comprimată sau flexibilă, să ofere autobuze pentru personal, să încurajeze scheme de carpooling intern etc.

11. Comunicare în situaţii de urgenţă

în etapa premergătoare activării situaţiei de urgenţă şi în cadrul nivelurilor de urgenţă, autoritatea competentă, autorităţile publice centrale/locale, operatorii economici din sectorul petrolier vor pune în practică măsurile prevăzute la pct. 11 „Rolul şi responsabilităţile autorităţii competente, autorităţilor publice centrale, operatorilor economici din sectorul petrolier, premergătoare activării situaţiei de urgenţ㔠din planul de urgenţă.

Informările şi comunicările vor fi transmise managerului de criză - Ministerul Energiei - în calitate de autoritate competentă, conform prevederilor art. 2 lit. ac) din Legea nr. 85/2018.

Date de contact ale Ministerului Energiei:

adresă: Splaiul Independentei nr. 202 E, sectorul 6, Bucureşti

fax: 021 3156590

e-mail: office.cabinet@energie.gov.ro; oildata@energie.gov.ro

Toţi operatorii din industria petrolieră vor desemna şi comunica autorităţii competente un punct unic de contact, disponibil nonstop.

Deciziile şi măsurile dispuse de managerul de criză/autoritatea competentă se publică pe pagina de internet a Ministerului Energiei şi vor fi transmise prin fax şi poştă electronică, iar confirmarea primirii acestora se va efectua telefonic şi/sau prin poştă electronică.

12. Simulare răspuns pentru scenariile din planul de urgenţă

Scenariile de risc referitoare la aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România sunt prevăzute la pct. 6 „Scenarii de risc” din planul de urgenţă, respectiv;

- scenariul 1: deficienţe pe direcţiile de transport din import;

- scenariul 2: defecţiuni tehnice în Sistemul naţional de transport al ţiţeiului;

- scenariul 3: defecţiuni/dezechilibre în activitatea de producţie ţiţei şi/sau produse petroliere;

- scenariul 4: defecţiuni/dezechilibre în activitatea de stocare a ţiţeiului şi/sau produselor petroliere;

- scenariul 5; condiţii meteo extreme;

- scenariu 6: lipsa surselor de aprovizionare cu ţiţei şi/sau produse petroliere din surse externe.

Anual, autoritatea competentă convoacă operatorii din industria petrolieră la întâlniri de lucru în care vor fi identificate şi analizate atât cauzele care pot conduce la afectarea aprovizionării cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România, cât şi măsurile necesare pentru a se asigura siguranţa în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere.

Aceste întâlniri se pot organiza atât la sediul autorităţii competente sau al operatorilor din industria petrolieră, cât şi prin teleconferinţă.

13. Grupul interinstituţional pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, nivel de criză

Conform prevederilor pct. 15 „Managerul de criz㔠din planul de urgenţă, autoritatea competentă poate institui prin ordin al ministrului de resort un grup interinstituţional pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, nivel de criză.

În cadrul grupului pot fi desemnaţi reprezentanţi ai administraţiei publice centrale/locale şi ai operatorilor economici producători/furnizori de ţiţei şi/sau produse petroliere, după caz.

În situaţia constituirii grupului de lucru, acesta va stabili programul şi termenele de punere în circulaţie a stocurilor de urgenţă şi va acţiona conform prezentelor proceduri.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr.74

din 29 octombrie 2018

 

Dosar nr. 1.960/1/2018

 

Corina - Alina Corbu - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mana Hrudei - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Virginia Filipescu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mona Magdalena Baciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Horaţiu Pătraşcu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina - Alina Corbu, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 530/100/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„Dacă termenul de 30 de zile, în care terţul care se consideră vătămat prin emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul unei alte persoane poate formula plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării autorizaţiei de construire pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau la sediul acesteia, în condiţiile art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acest termen începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării panoului de identificare a investiţiei la locul realizării construcţiei, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, sau dacă acest termen curge, în toate cazurile, de la momentul la care se dovedeşte că terţul a luat efectiv la cunoştinţă de autorizaţia de construire în acest din urmă caz, termenul curge de la data când a fost cunoscută existenţa autorizaţiei de construire şi, eventual, conţinutul său sau de la data la care terţul putea, cu eforturi rezonabile, să cunoască conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii ei

Dacă, în situaţia în care au fost începute lucrările de construire, se poate considera că autorizaţia de construire a intrat în circuitul civil, în sensul prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a devenit irevocabilだîn situaţia în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă, în acest caz, ţinând cont de faptul că autorizaţia de construire este irevocabilă, mai trebuie formulată plângere prealabilă împotriva acesteia înainte de formularea acţiunii în anulare.”

Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numai câteva instanţe au transmis jurisprudenţă referitoare la problematica supusă dezbaterii, cele mai multe comunicând puncte de vedere sau simple opinii referitoare la aceasta, iar răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la respectiva problemă de drept; se arată, de asemenea, că raportul întocmit în cauză a fost comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, dintre care numai intimatul primarul municipiului Baia Mare şi-a exprimat punctul de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 11 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 530/100/2017, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele întrebări:

„Dacă termenul de 30 de zile, în care terţul care se consideră vătămat prin emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul unei alte persoane poate formula plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării autorizaţiei de construire pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau la sediul acesteia, în condiţiile art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acest termen începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării panoului de identificare a investiţiei la locul realizării construcţiei, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, sau dacă acest termen curge, în toate cazurile, de la momentul la care se dovedeşte că terţul a luat efectiv la cunoştinţă de autorizaţia de construire în acest din urmă caz, termenul curge de la data când a fost cunoscută existenţa autorizaţiei de construire şi, eventual, conţinutul său sau de la data la care terţul putea, cu eforturi rezonabile, să cunoască conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii ei.

Dacă, în situaţia în care au fost începute lucrările de construire, se poate considera că autorizaţia de construire a intrat în circuitul civil, în sensul prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a devenit irevocabilだîn situaţia în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă, în acest caz, ţinând cont de faptul că autorizaţia de construire este irevocabilă, mai trebuie formulată plângere prealabilă împotriva acesteia înainte de formularea acţiunii în anulare”

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin Cererea înregistrată la 28 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Baia Mare şi societatea comercială A., a solicitat anularea Autorizaţiei de construire din 25.01.2016 emise de către primul pârât.

3. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că documentaţia care a stat la baza obţinerii autorizaţiei de construire contestate este incorectă, cuprinzând numărul topografic 5007/58/3, CF vechi 4843 Baia Mare, convertit în format electronic în CF 120139 Baia Mare, care figurează cu destinaţia de drum, dar, în fapt, terenul respectiv nu are această destinaţie, nu reprezintă o cale de acces ia imobilul prevăzut în autorizaţie. Acest teren are destinaţia L3b, proprietate privată a petentei, cu număr cadastral 120139 sub B din cartea funciară 120139 UAT Baia Mare, în suprafaţă totală de 226 mp, faţă de care nu este respectată distanţa minimă prevăzută în PUZ, ceea ce constituie o vătămare a dreptului de proprietate al reclamantei.

4. Prin întâmpinare, pârâta societate comercială a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, şi excepţia tardivităţii procedurii prealabile, arătând în esenţă că, la 14 octombrie 2016, reclamanta a formulat o plângere prealabilă, însă aceasta a fost adresată în mod greşit Primăriei Baia Mare, o entitate care nu este autoritate publică şi nu este emitenta autorizaţiei de construire atacate, şi că, oricum, această plângere a fost formulată tardiv, deoarece, în lipsa unei probe contrare, trebuie să se considere că reclamanta a luat cunoştinţă de autorizaţia de construire la 1 martie 2016, când aceasta a fost afişată în extras la locul unde urma să se realizeze construcţia.

5. De asemenea, pârâtul primarul municipiului Baia Mare, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că autorizaţia de construire a fost emisă la 25 ianuarie 2016, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 14 octombrie 2016, cu depăşirea termenului legal.

6. Răspunzând întâmpinărilor, reclamanta a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâţi, arătând că a înregistrat plângerea la Primăria Baia Mare, al cărei conducător este primarul, că termenul de 30 de zile curge de la data la care a luat la cunoştinţă efectiv de actul pe care îl contestă, că doar la data de 31 august 2016 i s-a aprobat solicitarea de a consulta documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, că doar după ce a luat cunoştinţă de conţinutul acestor documente era îndreptăţită să formuleze plângere prealabilă şi că, oricum, nu era necesară plângerea prealabilă, deoarece autorizaţia de construire şi-a produs deja efectele juridice şi materiale, prin finalizarea construcţiei, astfel că a devenit irevocabilă, nemaifiind necesară plângerea prealabilă.

7. Prin Sentinţa nr. 3.413 din 13 decembrie 2017, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.

8. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta societate comercială â dovedit că a afişat autorizaţia de construire şi a început construirea imobilului la 6 iunie 2016, că în raport cu această dată trebuie să se calculeze termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, că plângerea a fost formulată la data de 14 octombrie 2016, cu depăşirea termenului legal şi fără a se invoca motive temeinice care să justifice prelungirea termenului, că nu reprezintă astfel de motive temeinice împrejurarea că reclamanta nu cunoştea conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, că la data de 21 august 2016 reclamanta a solicitat eliberarea de copii ale documentelor care au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, astfel că la momentul respectiv cunoştea cu siguranţă existenţa acesteia, şi că, şi dacă se ia în calcul acest ultim moment, plângerea prealabilă a fost formulată tardiv.

9. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, arătând, în esenţă, că la data de 22 august 2016 a formulat o cerere pentru obţinerea unor copii ale documentelor şi o adresă care poate fi asimilată unei plângeri prealabile, că a luat cunoştinţă efectiv de conţinutul autorizaţiei de construire doar după momentul la care a putut studia documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia, că acesta constituie un motiv temeinic pentru prelungirea termenului şi că nu era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, deoarece autorizaţia de construire era irevocabilă.

III. Dispoziţiile normative supuse interpretării

10. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) (în forma în vigoare anterior modificării şi completării prin Legea nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018):

„Art. 1 - Subiectele de sesizare a instanţei

(...)

(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

(...)

Art. 7 - Procedura prealabilă

(1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(...)

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(...)

(7)* Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.”

11. De lege lata, prevederile alin. (7) al art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost abrogate, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, prin Legea nr. 212/2018, iar dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol au următoarea redactare:

„Art. 7 - Procedura prealabilă

(1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

(...)

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.

(...)”

12. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 50/1991):

- Art. 7 (...)

(21) Autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.

(...)”

13. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009 (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991):

- Art. 76. - Operaţiuni privind obligaţiile investitorilor/ beneficiarilor faţă de autorităţi

(1) După obţinerea autorizaţiei de construire/desfiinţare, în vederea executării lucrărilor, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a realiza următoarele operaţiuni:

a) Anunţarea începerii lucrărilor de construcţii autorizate.

Se va aduce la cunoştinţă emitentului autorizaţiei şi Inspectoratului teritorial în construcţii data şi ora începerii lucrărilor de construcţii autorizate, utilizându-se «Formularul - model F.13 - COMUNICARE privind începerea execuţiei lucrărilor» (pentru uzul administraţiei publice), respectiv «Formularul-model F.14 - COMUNICARE privind începerea execuţiei lucrărilor» (pentru uzul ISC) puse la dispoziţie de emitentul autorizaţiei împreună cu autorizaţia.

b) Amplasarea, la loc vizibil, a Panoului de identificare a investiţiei.

Se vor aplica prevederile cuprinse în anexa nr. 8 la prezentele norme metodologice.

(...)”

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

A. Recurenta-reclamantă a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, fără a-şi exprima însă opinia cu privire la problemele puse în discuţie.

B. Intimaţii-pârâţi nu şi-au exprimat punctul de vedere asupra sesizării.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

14. Curtea de Apel Cluj a apreciat că sunt îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:

- ivirea unor probleme de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite, prima chestiune ridicând o problemă de corelare a legislaţiei de drept comun în materia contenciosului administrativ cu legislaţia specifică în materia urbanismului, iar cea de-a două chestiune vizând problema măsurii în care este posibilă înlăturarea aplicabilităţii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pornind de la raţiunea acestui text de lege;

- Curtea de Apel Cluj este învestită cu soluţionarea cererii de recurs, soluţionarea cauzei aflându-se în ultimă instanţă;

- cele două probleme de drept invocate au caracter esenţial în soluţionarea cauzei, întrucât prin hotărârea primei instanţe acţiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, tocmai în considerarea neîndeplinirii în termenul legal a procedurii prealabile; or, prin prima întrebare se solicită interpretarea normelor de drept incidente în determinarea momentului de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile împotriva unei autorizaţii de construire, în timp ce prin cea de-a două întrebare se solicită clarificarea problemei caracterului irevocabil al unei autorizaţii de construire în situaţia demarării lucrărilor - care este exact situaţia din speţă - şi necesitatea ca, într-un asemenea caz, să se mai efectueze procedura prealabilă;

- cu privire la condiţia ca problema de drept supusă dezlegării să aibă legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa de trimitere a arătat că împrejurarea că sesizarea pune probleme legate de o excepţie procesuală nu trebuie să ducă la respingerea sesizării ca inadmisibilă, câtă vreme s-a stabilit deja în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că noţiunea de „fond al cauzei” trebuie înţeleasă în sens larg şi că şi probleme de drept procesual pot face obiectul sesizării, atunci când rezolvarea de principiu determină soluţionarea în fond a cauzei sub aspectul statuării în privinţa raportului juridic dedus judecăţii (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018);

- chestiunea de drept este nouă, întrucât, ca urmare a cercetărilor efectuate din oficiu de către instanţa de trimitere, nu a fost identificată o jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante în materie;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra celor două probleme de drept ridicate şi acestea nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

15. În ceea ce priveşte prima întrebare, instanţa de trimitere apreciază că este necesar să se stabilească dacă în materia autorizaţiilor de construire regulile prevăzute de legislaţia specială cu privire la afişarea acestora pe pagina de internet sau la sediul autorităţii emitente, precum şi cea a afişării panoului de identificare â investiţiei pot avea vreun impact asupra momentului de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile de către terţii care se consideră vătămaţi prin emiterea unei asemenea autorizaţii. Mai exact, se pune problema dacă, prin edictarea unor reguli speciale de publicitate a acestui act administrativ, legiuitorul a înţeles să instituie o prezumţie de informare a terţilor cu privire la existenţa şi conţinutul acestuia, astfel încât momentul afişării să coincidă cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea plângerii prealabile.

16. În cazul în care se va considera că afişarea autorizaţiei de construire poate avea semnificaţia unei asemenea prezumţii, trebuie să se stabilească despre care afişare este vorba - cea de pe pagina de internet sau de la sediul autorităţii emitente sau cea de la locul unde se va realiza construcţia - deoarece, de cele mai multe ori, cele două proceduri nu se efectuează la aceeaşi dată, autorizaţia fiind afişată de către autoritatea emitentă la data emiterii, în vreme ce panoul de identificare a investiţiei se afişează la data începerii lucrărilor de construire.

17. De asemenea, în căzu! în care există o prezumţie în sensul că afişarea autorizaţiei de construire semnifică faptul că terţii au luat cunoştinţă de ea, întrebarea este dacă această prezumţie are un caracter absolut, astfel încât terţii sunt împiedicaţi în orice situaţie să dovedească faptul că, în concret, nu au cunoscut conţinutul autorizaţiei, sau ea are un caracter relativ, putând fi răsturnată printr-o probă contrară.

18. Chestiunile ridicate trebuie privite nuanţat, deoarece termenul pentru formularea plângerii prealabile în cazul actelor administrative individuale este unul foarte scurt, iar lipsa acestei plângeri sau formularea ei tardivă duce la respingerea acţiunii În anulare, ca inadmisibilă, Or, acest lucru înseamnă că necesitatea formulării plângerii prealabile trebuie tratată ca o limitare a dreptului de acces la justiţie. Acceptând că este vorba despre O limitare care are la bază un scop legitim, trebuie totuşi verificat, în toate cazurile, ca ea să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui scop şi să nu golească de conţinut dreptul de acces la o instanţă, întrucât, în caz contrar, S-ar putea pune problema încălcării art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

19. Pornind de la această premisă, trebuie respinsă de plano ideea că afişarea autorizaţiei de construire pe pagina de internet sau la sediul autorităţii emitente poate constitui o prezumţie, absolută sau relativă, în sensul că aceasta ar fi cunoscută de terţii interesaţi. Astfel, ar fi excesiv să i se ceară unei persoane să verifice constant site-ul primăriei sau să se deplaseze din când în când la sediul acesteia pentru a studia autorizaţiile de construire emise de curând şi a vedea dacă nu există vreuna care să o vatăme.

20. Nici în cazul afişării panoului de identificare a investiţiei la locul unde se va realiza construcţia - afişare care, de cele mai multe ori, este concomitentă cu momentul la care lucrările încep efectiv - nu ar trebui să funcţioneze o prezumţie absolută, în sensul că terţul cunoaşte existenţa autorizaţiei; cu toate acestea, într-o atare situaţie, ţinând cont şi de alte elemente ale stării de fapt (cum arii, spre exemplu, împrejurarea că terţul locuieşte în imediata vecinătate a locului unde se realizează construcţia), ar putea lua naştere o prezumţie judiciară în sensul că terţul a cunoscut existenţa construcţiei la momentul afişării panoului în discuţie, prezumţie pe care însă terţul o poate răsturna prin orice mijloc de probă.

21. Oricum, indiferent de momentul la care terţul ia cunoştinţă de existenţa autorizaţiei de construire şi, eventual, în mod sumar, de prevederile sale, se ridică o altă întrebare: pentru formularea plângerii prealabile este suficient ca el să cunoască existenţa şi obiectul acesteia sau este necesar, în plus, ca el să poată studia documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia; or, în materia autorizaţiilor de construire, ale căror prevederi sunt adesea sumare, această întrebare este deosebit de pertinentă, câtă vreme, prin ipoteză, simpla lecturare a autorizaţiei în sine oferă puţine indicii cu privire la legalitatea acesteia.

22. Răspunsul ar trebui nuanţat şi în această situaţie; astfel, dacă terţul a avut o posibilitate rezonabilă de a îşi da seama de existenţa unor vicii ale autorizaţiei de construire, care îi vatămă drepturile, printr-o simplă lecturare a actului, plângerea prealabilă ar trebui formulată de la momentul la care el ia cunoştinţă de act. Pe de altă parte, dacă viciile de legalitate sunt de aşa natură încât nu pot fi decelate decât prin consultarea documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei, atunci termenul pentru formularea plângerii prealabile nu ar trebui să curgă decât de la momentul la care terţul are acces la această documentaţie; în orice caz, două idei ar trebui subliniate: prima, că terţul are datoria de a se comporta diligent şi de a face demersuri pentru studierea documentaţiei imediat ce află de existenţa unei autorizaţii potenţial vătămătoare: a doua, că chiar şi anumite indicii ale nelegalităţii autorizaţiei ar trebui să determine terţul să realizeze procedura prealabilă, nefiind permis ca acesta să aştepte până capătă o siguranţă deplină, deoarece el are, oricum, suficient timp pentru a se edifica complet asupra legalităţii actului, între momentul formulării procedurii prealabile şi termenul-limită pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ; aceasta, întrucât trebuie respectat dreptul terţului de acces la justiţie, dar trebuie respectat şi dreptul beneficiarului autorizaţiei la siguranţa circuitului administrativ.

23. În ceea ce priveşte cea de-a două întrebare, instanţa de trimitere apreciază că ea urmăreşte, în primul rând, să se stabilească dacă o autorizaţie de construire este revocabilă şi momentul până la care aceasta este revocabilă; astfel, deşi, teoretic, există un principiu al revocabilităţii actelor administrative, practic acest principiu suferă o serie de limitări, mai ales în cazul actelor administrative individuale favorabile particularului; una dintre aceste limitări este consacrată expres în legislaţie de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi se referă la irevocabilitatea actelor administrative care au intrat în circuitul civil; problema care se ridică este cea a momentului la care putem spune că o autorizaţie de construire intră în circuitul civil.

24. Pornind de la ideea că circuitul civil implică ideea de tranzacţionare asupra dreptului, autorizaţia de construire ar trebui să fie revocabilă până la momentul în care beneficiarul său începe demersurile efective în vederea realizării construcţiei; cel mai probabil, aceste demersuri trebuie analizate de la caz la caz, însă se impune a se considera că, cel mai târziu, la momentul în care începe edificarea construcţiei, autorizaţia devine irevocabilă.

25. Or, dacă autorizaţia a devenit irevocabilă prin demararea lucrărilor de construire, se pune problema dacă mai este necesară efectuarea procedurii prealabile, ţinând cont că, prin definiţie, aceasta presupune solicitarea de revocare a actului; cu alte cuvinte, este obligatoriu ca particularul să ceară revocarea unui act în situaţia în care această revocare este imposibilだDacă se urmăreşte respectarea textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în litera sa, atunci răspunsul este pozitiv, întrucât nu există prevăzută expres o excepţie de la obligaţia efectuării procedurii prealabile în cazul actelor irevocabile. Dacă însă se urmăreşte respectarea textului în spiritul său, răspunsul ar trebui să fie în sensul că această procedură nu este obligatorie în cazul actelor irevocabile, pentru simplul motiv că ea ar fi perfect inutilă (Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal: Decizia nr. 1.832 din 8 martie 2012).

26. De asemenea, ulterior formulării sesizării, la solicitarea instanţei supreme, Curtea de Apel Cluj şi-a completat punctul de vedere cu următoarele argumente:

- în situaţia terţului vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, Legea nr. 554/2004 prevede că plângerea prealabilă poate fi formulată în termenul de 30 de zile, aplicabil prin asemănare cu ipoteza destinatarului actului administrativ cu caracter individual, reglementată la alin. (1) al art. 7; aşa fiind, în reglementarea anterioară Legii nr. 212/2018, termenul de 30 de zile curge pentru terţ de la momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ; este de semnalat însă că, în ceea ce priveşte punctul de calcul al termenului de 30 de zile, în Legea nr. 212/2018, de modificare a Legii nr. 554/2004, în vigoare de la 2 august 2018, termenul este determinat de momentul de la care terţul a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului, această nouă abordare legislativă confirmând unele soluţii ale instanţelor de contencios, care s-au pronunţat în sensul că esenţial este ca terţul să cunoască efectiv conţinutul actului administrativ (autorizaţia de construire) şi actele anexă ale acesteia (documentaţia tehnică şi proiectul de autorizaţie de construire) (Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal: Decizia nr. 2.391 din 12 iulie 2017);

- aşa fiind, îndeplinirea exigenţelor legale prevăzute de art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 nu poate reprezenta momentul în care terţul a luat cunoştinţă de conţinutul actului, deoarece aceste dispoziţii legale reglementează doar o formă de publicitate a autorizaţiei de construire, ţinând seama de caracterul public al acestui tip de act administrativ, instituindu-se, de fapt, o excepţie de la regula conform căreia în materia actului administrativ cu caracter individual acesta nu este opozabil terţilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate; de altfel, faptul că neîndeplinirea formalităţii de publicitate nu condiţionează legalitatea autorizaţiei de construire, ci doar executarea ei, căci în lipsa îndeplinirii formalităţii legale de publicitate actul nu ar putea fi pus în executare (Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal: deciziile nr. 1.322 din 19 mai 2017, nr. 346 din 23 februarie 2017 şi nr. 1.375 din 2 martie 2018);

- dimpotrivă, într-o altă speţă, aceeaşi instanţă a considerat C㠄faptul afişării existenţei autorizaţiei de construire pe panoul menţionat de norma legală incidenţă reprezintă o modalitate Obiectivă de aducere la cunoştinţa publicului a existenţei unei autorizaţii de construire, fiind îndeplinită astfel cerinţa legală în privinţa celor ce se pretind vătămaţi de actul administrativ, respectiv de a avea cunoştinţă de existenţa unui anumit act, în speţă a acelui care permite construirea” (Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal: Decizia nr. 1.853 din 21 martie 2018).

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

27. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată, în majoritate, au comunicat că nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la problemele de drept supuse dezlegării, transmiţând puncte de vedere sau simple opinii referitoare la acestea.

28. Din analiza punctelor de vedere exprimate de instanţe şi a hotărârilor transmise de acestea, după caz, se desprinde concluzia că nu există o practică judiciară constantă care să contureze una sau mai multe orientări jurisprudenţiale cu privire la problemele semnalate, iar opiniile exprimate de instanţe, fiind atât de nuanţate, nu pot fi grupate pe orientări.

29. Astfel, următoarele sunt principalele interpretări jurisprudenţiale şi de opinie exprimate de instanţe:

A) Termenul de 30 de zile, în care terţul care se consideră vătămat prin emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul unei alte persoane poate formula plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, începe să curgă, în toate cazurile, de la momentul la care se dovedeşte că terţul a luat efectiv cunoştinţă de autorizaţia de construire, ca stare de fapt, putându-se face dovada prin orice mijloace de probă.

30. S-au pronunţat, respectiv şi-au exprimat opinia în acest sens următoarele instanţe:

- curţile de apel Oradea (Decizia nr. 1.571/CA/2017-R din 7 iulie 2017) şi Iaşi;

- tribunalele Sibiu (Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal), Neamţ (Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), Teleorman, Bacău (Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal - o opinie) şi Constanţa (Secţia de contencios administrativ şi fiscal - sentinţele nr. 2.074 din 17,09.2014, nr. 640 din 18.05.2016, nr. 2.621 din 12.11.2014 şi nr. 245 din 3.02.2017).

B) Termenul curge de la data la care terţul care se consideră vătămat a luat cunoştinţa de autorizaţia de construire şi de conţinutul ei şi, inclusiv în cazul în care au început lucrările de construire, nu se poate considera că autorizaţia de construire a intrat în circuitul civil, ea devenind irevocabilă doar după soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

31. S-au pronunţat, respectiv şi-au exprimat opinia în acest sens următoarele instanţe:

- curţile de apel Ploieşti (Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 1.541 din 17.10.2016, nr. 1.811 din 5.10.2017 şi nr. 2.174 din 22.05.2018) şi Constanţa (Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 826/CA din 29 iunie 2015 şi nr. 225 din 25 februarie 2015);

- Tribunalul Argeş.

C) Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal (o opinie) a apreciat că termenul începe să curgă de la data când terţul a luat cunoştinţă efectiv de existenţa autorizaţiei, însă cel mai târziu de la data afişării panoului de identificare a investiţiei la locul realizării construcţiei, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

D) Curtea de Apel Braşov a apreciat că chestiunea de drept la care se referă prima întrebare din sesizare a fost reglementată prin dispoziţiile art. I pct. 5 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative (Legea nr. 212/2018), prin care prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate.

E) Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Maramureş (Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - Sentinţa nr. 3.413 din 13.12.2017) au considerat că:

- prin edictarea regulilor speciale de publicitate, prevăzute de actele normative aplicabile în materie, legiuitorul nu a înţeles să instituie o prezumţie de informare a terţilor, ele asigurând accesul la aceste informaţii publice. Momentul în care terţii iau cunoştinţă de existenţa unui act administrativ vătămător este legat de elemente extrinseci, de acte sau fapte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificaţia cuvenită, în raport cu circumstanţele cauzei şi păstrând un just echilibru între interesele părţilor în litigiu;

- chiar dacă nu se mai pune problema revocării actului, în condiţiile în care a început lucrarea, autorizaţia de construire intrând în circuitul civil, totuşi, terţul vătămat, faţă de răspunsul primit, va aprecia dacă se mai adresează instanţei de contencios administrativ.

F) Curtea de Apel Craiova a opinat în sensul că cererea de anulare a autorizaţiei de construire, formulată de către un terţ, poate fi introdusă la data la care petentul a primit răspunsul la plângerea prealabilă sau la data la care a expirat termenul de răspuns la aceasta, după caz, arătând că soluţiile ce urmează a fi date problemelor de drept în discuţie trebuie nuanţate, astfel:

- întrucât titularul acţiunii în anularea autorizaţiei de construire/desfiinţare este, în principiu, un terţ ce se consideră lezat în drepturile sau interesele sale legitime, sunt aplicabile normele art. 11 din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce priveşte termenul de prescripţie, cât şi în ceea ce priveşte termenul de decădere, reglementat în alin. (2) al textului legal menţionat;

- art. 11 din Legea nr. 554/2004 (inclusiv în forma în vigoare după modificările aduse prin Legea nr. 212/2018) nu recunoaşte dreptul de a introduce acţiunea în anulare, direct, de la data cunoaşterii actului administrativ a cărui anulare se solicită, ci de la momentele individualizate prin art. 11 alin. (1) lit. a)-d); aceasta cu atât mai mult cu cât o analiză corectă a art. 12 din Legea nr. 50/1991 pleacă de la premisa că trebuie cunoscute atât existenţa autorizaţiei de construire (în acest sens fiind relevante momentele prezentate în conţinutul sesizării), cât şi faptul că aceasta este emisă cu încălcarea prevederilor legale (aspecte ce pot sau nu pot fi cunoscute la data observării autorizaţiei de construire);

- irevocabilitatea autorizaţiei de construire nu se raportează la efectele acesteia, intrate în circuitul civil; autorizaţia de construire, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, dă dreptul la executarea unei construcţii, iar efectele civile ale edificării construcţiei se prezintă după finalizarea acesteia, potrivit art. 37 din aceeaşi lege (întocmirea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor);

- astfel, dreptul de a executa construcţia nu este un drept subiectiv civil (nu afectează circuitul civil) şi, mai mult, nu este un drept garantat de lege, prin stabilitate, atât timp cât autorităţile administraţiei publice pot cere oprirea executării lucrărilor şi, respectiv, desfiinţarea construcţiilor edificate cu încălcarea prevederilor legale;

- de asemenea, în mod tradiţional, doctrina administrativă tratează irevocabilitatea autorizaţiilor de construire prin prisma exceptării de la regula revocabilităţii a actelor care au fost realizate material, şi nu prin prisma intrării efectelor acestora În circuitul civil;

- nu în ultimul rând, trebuie reţinută şi finalitatea plângerii prealabile, de a da posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale emitente să ia măsuri pentru oprirea executării lucrărilor, respectiv de a urmări intrarea în legalitate.

G) Tribunalul Bucureşti a considerat că:

- în situaţia în care terţul a avut o posibilitate rezonabilă de a-şi da seama de existenţa unor vicii ale autorizaţiei de construire, care îi vatămă drepturile, printr-o simplă lecturare a actului, plângerea prealabilă ar trebui formulată de la momentul la care el ia cunoştinţă de act. Pe de altă parte, dacă viciile de legalitate sunt de aşa natură încât nu pot fi decelate decât prin consultarea documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei, atunci termenul pentru formularea plângerii prealabile nu ar trebui să curgă decât de la momentul la care terţul are acces la această documentaţie. În orice caz, terţul are datoria de a se comporta diligent şi de a face demersuri pentru studierea documentaţiei imediat ce află de existenţa unei autorizaţii potenţial vătămătoare;

- autorizaţia de construire ar trebui să fie revocabilă până la momentul în care beneficiarul său începe demersurile efective în vederea realizării construcţiei; cel mai probabil, aceste demersuri trebuie analizate de la caz la caz, însă se impune a se considera că, cel mai târziu la momentul în care începe edificarea construcţiei, autorizaţia devine irevocabilă.

VII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

32. Prin Adresa nr. 1.872/0/2.591/111-5/2018 din 2 august 2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

33. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra conformităţii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 cu dispoziţiile Legii fundamentale prin mai multe decizii: nr. 834 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 28 februarie 2018; nr. 659 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015; nr. 1.224 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 10 noiembrie 2011; nr. 973 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010; nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007.

34. Instanţa de contencios constituţional a statuat „cu valoare de principiu că procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este de natură să afecteze accesul liber la justiţie ori dreptul la un proces echitabil şi că instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii. De asemenea, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic. În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionări. Prin urmare, Curtea a statuat că «parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional, nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti»“ (Decizia nr. 834 din 14 decembrie 2017).

35. De asemenea, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

„(...) În motivarea acesteia, se susţine că textele de lege criticate, care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul acţiunilor în contencios administrativ, sunt neconstituţionale în măsura în care comunicarea actului contestat este interpretată ca fiind şi simpla înştiinţare cu privire la emiterea respectivului act, iar nu comunicarea în scris a actului în sine. Din examinarea conţinutului dosarului, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ generată de împrejurarea că autorului excepţiei i s-a retras autorizaţia de acces la informaţii clasificate şi a fost trecut în rezervă prin ordin al directorului Serviciului Român de Informaţii. Cu privire la emiterea acestor acte, autorul excepţiei a fost înştiinţat verbal de către comandantul unităţii, iar în scris printr-o adresă transmisă prin poştă după un an şi 6 luni, în care se preciza că decizia de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi ordinul de trecere în rezervă nu îi pot fi comunicate întrucât au caracter de secret de stat. După primirea acestei adrese, autorul excepţiei a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea celor două acte, considerând că termenul de contestare prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu a început să curgă, în condiţiile în care acestea nu i-au fost niciodată comunicate, nefiindu-i aduse la cunoştinţă printr-o adresă scrisă măcar numărul şi data emiterii acestora ori temeiul de drept, dacă nu şi cel de fapt. Curtea reţine, de asemenea, că, în apărare, Serviciul Român de Informaţii a solicitat respingerea acţiunii ca urmare a neparcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile impuse de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susţinând că acesta ar fi trebuit să formuleze plângere împotriva măsurii retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a ordinului de trecere în rezervă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul lor, menţionând, totodată, că aducerea la cunoştinţă a deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi comunicarea ordinului de trecere în rezervă au fost consemnate într-un proces-verbal semnat de petent la data la care i s-a făcut şi comunicarea verbală cu privire la emiterea celor două acte.

14. În acest context faptic, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, în cauză fiind ridicată, în realitate, o problemă de aplicare a legii la speţă, care ţine exclusiv de competenţa instanţei de judecată. Ca atare, având în vedere că modalitatea de aplicare la cauze individual determinate a textelor de lege deduse controlului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva învederată excedând competenţei instanţei de contencios constituţional” (Decizia nr. 659 din 15 octombrie 2015).

36. Tot astfel, cu privire la dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004, s-a statuat că:

„Dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd dreptul persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat cunoştinţă de existenţa actului, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7) a! aceluiaşi articol.

Examinând critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 faţă de prevederile art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece textul de lege menţionat, prin însuşi conţinutul său normativ, garantează, în condiţii identice, accesul liber la justiţie al oricărei persoane vătămate printr-un act administrativ, cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Analizând însă prevederile art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiţie sunt întemeiate, urmând a admite excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit acestor dispoziţii legale, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului - termen prevăzut de alin. (1) ai art. 7 - dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, acest termen fiind un termen de prescripţie.

Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincţie între calitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, şi anume dacă aceasta este însuşi destinatarul actului sau are calitatea de terţ faţă de acesta. Fără a opera o diferenţiere în acest sens, textul de lege prevede acelaşi termen de 6 luni de la emiterea actului în care poate fi atacat actul administrativ. Or, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terţilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel încât aceştia nu au posibilitatea reală de a cunoaşte existenţa de la data emiterii lui. Acest act este adus la cunoştinţă doar destinatarului său prin comunicare. Aşa fiind, terţii - persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim - se găsesc în imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte existenţa unui act administrativ adresat altui subiect de drept, întrucât dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiţionează îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, într-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident că accesul la instanţă al acestor categorii de persoane este practic blocat. Instanţa de judecată va respinge cererea ca tardiv introdusă, în condiţiile în care reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa actului ulterior prescrierii termenului de 6 luni de la data emiterii acestuia. Or, potrivit art. 21 din Constituţie, «Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime». Este adevărat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de judecată, iar în considerarea unor situaţii deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, însă norma constituţională menţionată nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept.” (Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007).

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

37. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluţia respingerii sesizării.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

38. Examinând sesizarea, întrebările ce fac obiectul acesteia şi raportul întocmit de judecătorul-raportor, constată următoarele:

39. Înainte de cercetarea în fond a chestiunilor de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să analizeze dacă sesizarea îndeplineşte cerinţele legale privind admisibilitatea mecanismului procedura! în discuţie, prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

40. Din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiţii de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ:

- existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;

- chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei;

- chestiunea de drept să fie nouă;

- chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele.

41. Se constată că sesizarea îndeplineşte doar unele dintre condiţiile legale sus-menţionate, după cum urmează:

- cauza se află pe rolul unei instanţe învestite cu soluţionarea pricinii în ultimă instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj, care soluţionează recursul formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Maramureş;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra problemelor de drept vizate printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele;

- de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării depinde soluţionarea pe fond a cauzei, noţiunea de „soluţionare pe fond” trebuind înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei.

42. Celelalte condiţii care determină admisibilitatea sesizării necesită o analiză mai amănunţită, ce va fi realizată în cele ce urmează.

43. Aşa cum rezultă din sesizarea formulată, instanţa de trimitere a solicitat ca, pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, să se răspundă la următoarele două întrebări:

„Dacă termenul de 30 de zile, în care terţul care se consideră vătămat prin emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul unei alte persoane poate formula plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării autorizaţiei de construire pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau la sediul acesteia, în condiţiile art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acest termen începe să curgă, în toate cazurile, de fa data afişării panoului de identificare a investiţiei la locul realizării construcţiei, în temeiul art. 76 alin. (1) Ut. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, sau dacă acest termen curge, în toate cazurile, de la momentul la care se dovedeşte că terţul a luat efectiv la cunoştinţă de autorizaţia de construire în acest din urmă caz, termenul curge de la data când a fost cunoscută existenţa autorizaţiei de construire şi, eventual, conţinutul său sau de la data la care terţul putea, cu eforturi rezonabile, să cunoască conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii ei.

Dacă, în situaţia în care au fost începute lucrările de construire, se poate considera că autorizaţia de construire a intrat în circuitul civil, în sensul prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a devenit irevocabilだîn situaţia în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă, în acest caz, ţinând cont de faptul că autorizaţia de construire este irevocabilă, mai trebuie formulată plângere prealabilă împotriva acesteia înainte de formularea acţiunii în anulare.”

44. Prin prima întrebare se solicită interpretarea normelor de drept incidente în determinarea momentului de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile împotriva unei autorizaţii de construire, în timp ce prin cea de-a două întrebare se solicită clarificarea problemei caracterului irevocabil al unei autorizaţii de construire, în situaţia demarării lucrărilor - care este exact situaţia din speţă - şi necesitatea ca, într-un asemenea caz, să se mai efectueze procedura prealabilă.

45. În ceea ce priveşte prima întrebare, instanţa de trimitere apreciază că este necesar să se stabilească dacă, în materia autorizaţiilor de construire, regulile prevăzute de legislaţia specială cu privire la afişarea acestora pe pagina de internet sau la sediul autorităţii emitente, precum şi la afişarea panoului de identificare a investiţiei pot avea vreun impact asupra momentului de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile de către terţii care se consideră vătămaţi prin emiterea unei asemenea autorizaţii. Mai exact, se pune problema dacă, prin edictarea unor reguli speciale de publicitate a acestui act administrativ, legiuitorul a înţeles să instituie o prezumţie de informare a terţilor cu privire la existenţa şi conţinutul acestuia, astfel încât momentul afişării să coincidă cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea plângerii prealabile.

46. În cazul în care se va considera că afişarea autorizaţiei de construire poate avea semnificaţia unei asemenea prezumţii, trebuie să se stabilească despre care afişare este vorba - cea de pe pagina de internet sau de la sediul autorităţii emitente ori cea de la locul unde se va realiza construcţia - deoarece, de cele mai multe ori, cele două proceduri nu se efectuează la aceeaşi dată, autorizaţia fiind afişată de către autoritatea emitentă la data emiterii, în vreme ce panoul de identificare a investiţiei se afişează la data începerii lucrărilor de construire.

47. De asemenea, în cazul în care există o prezumţie în sensul că afişarea autorizaţiei de construire semnifică faptul că terţii au luat la cunoştinţă de ea, întrebarea este dacă această prezumţie are un caracter absolut, astfel încât terţii sunt împiedicaţi în orice situaţie să dovedească faptul că, în concret, nu au cunoscut conţinutul autorizaţiei, sau ea are un caracter relativ, putând fi răsturnată printr-o probă contrară.

48. Aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile normative a căror interpretare se cere pe calea mecanismului instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă sunt cele anterioare modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018.

49. Astfel, conform Legii nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării:

„Art. 7. - Procedura prealabilă

(1) înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de Sa data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(...)

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(...)

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.”

50. În cererea de sesizare s-a solicitat interpretarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la:

- art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia:

„Autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.”;

- art. 76 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 - Operaţiuni privind obligaţiile investitorilor/ beneficiarilor faţă de autorităţi, potrivit căruia:

„(1) După obţinerea autorizaţiei de construire/desfiinţare, în vederea executării lucrărilor, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a realiza următoarele operaţiuni:

a) Anunţarea începerii lucrărilor de construcţii autorizate.

Se va aduce la cunoştinţă emitentului autorizaţiei şi Inspectoratului teritorial în construcţii data şi ora începerii lucrărilor de construcţii autorizate, utilizându-se «Formularul - model F.13 - COMUNICARE privind începerea execuţiei lucrărilor» (pentru uzul administraţiei publice), respectiv «Formularul-model F.14 - COMUNICARE privind începerea execuţiei lucrărilor» (pentru uzul ISC) puse la dispoziţie de emitentul autorizaţiei împreună cu autorizaţia.

b) Amplasarea, la loc vizibil, a Panoului de identificare a investiţiei.

Se vor aplica prevederile cuprinse în anexa nr. 8 la prezentele norme metodologice.”

51. Din analiza conţinutului sesizării rezultă că, de fapt, instanţa de trimitere nu solicită interpretarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci solicită pronunţarea unei soluţii prin care să se stabilească, în cazul emiterii unei autorizaţii de construire, care este momentul la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii prealabile, în cazul în care vătămat este un terţ.

52. În contextul mecanismului instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să decurgă din interpretarea unei dispoziţii legale, iar nu din aplicarea acesteia în circumstanţele particulare ale speţei, operaţiune ce constituie atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

53. Dacă prin sesizarea formulată se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluţia ce trebuie dispusă în cauză, nu se poate vorbi de o chestiune de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel că sesizarea este inadmisibilă

54. În ceea ce priveşte cea de-a două întrebare, se constată că ea urmăreşte, în primul rând, să stabilească dacă o autorizaţie de construire este revocabilă, momentul până la care aceasta este revocabilă, precum şi momentul la care se poate spune că o autorizaţie de construire intră în circuitul civil.

55. În cazul acestei întrebări, după cum lesne se poate observa, nu se solicită interpretarea unui text legal, ci să se stabilească, pe calea unei hotărâri cu caracter obligatoriu, dacă o autorizaţie de construire are caracter revocabil şi momentul în care dobândeşte acest caracter, ceea ce nu este admisibil.

56. Chiar şi în situaţia în care ar fi identificabilă o chestiune de drept ce ar putea face obiectul unei dezlegări din partea acestui complet, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei de admisibilitate a sesizării privind noutatea, întrucât problemele în discuţie au primit dezlegări în practica judiciară, aşa cum rezultă din analiza hotărârilor pronunţate şi a punctelor de vedere formulate de instanţele naţionale, iar soluţiile adoptate au vizat analiza în concret a probelor administrate.

57. De altfel, chiar instanţa de trimitere - prin indicarea multitudinii de ipoteze ce pot apărea în practică şi care ar putea fi invocate în legătură cu momentul la care terţul vătămat într-un drept sau interes legitim, prin emiterea unei autorizaţii de construire în favoarea unei alte persoane, ia cunoştinţă despre existenţa acesteia - recunoaşte, implicit, că acest moment trebuie analizat de la caz la caz şi soluţiile pot fi diferite, în raport cu probele ce sunt administrate în fiecare speţă.

58. Or, asemenea operaţiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege la diferite circumstanţe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanţei abilitate de lege „să spună dreptul” în cauza dedusă judecăţii, mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă neputând fi valorificat decât în scopul rezolvării de principiu a unei veritabile probleme de drept.

59. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 530/100/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„Dacă termenul de 30 de zile, în care terţul care se consideră vătămat prin emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul unei alte persoane poate formula plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă, în toate cazurile, de ia data afişării autorizaţiei de construire pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau la sediul acesteia, în condiţiile art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acest termen începe să curgă, în toate cazurile, de la data afişării panoului de identificare a investiţiei la locul realizării construcţiei, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, sau dacă acest termen curge, în toate cazurile, de la momentul la care se dovedeşte că terţul a luat efectiv la cunoştinţă de autorizaţia de construire. În acest din urmă caz, termenul curge de la data când a fost cunoscută existenţa autorizaţiei de construire şi, eventual, conţinutul său sau de la data la care terţul putea, cu eforturi rezonabile, să cunoască conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii ei

Dacă, în situaţia în care au fost începute lucrările de construire, se poate considera că autorizaţia de construire a intrat în circuitul Civil, în sensul prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a devenit irevocabilだîn situaţia în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, dacă, în acest caz, ţinând cont de faptul că autorizaţia de construire este irevocabilă, mai trebuie formulată plângere prealabilă împotriva acesteia înainte de formularea acţiunii în anulare”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2018.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

CORINA- ALINA CORBU

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu


* Dispoziţiile alin. (7) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată 1h Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007, astfel cum aceasta a fost rectificată, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.