MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 284/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 284         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 30 martie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

153. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

18/453. - Hotărâre privind prelungirea perioadei de valabilitate a vizei aferente anului 2017 până la data de 20 aprilie 2018

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 10

din 18 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Daniel Pitcovici în Dosarul nr. 2.794/3/2017 (nr. 2.794/3/2017/a3, nr. 2.794/3/2017/a4) al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.639D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Depune la dosar un memoriu prin care solicită ca instanţa de control constituţional să dispună îndreptarea legii şi punerea ei în concordanţă cu litera şi spiritul prevederilor Constituţiei, în vederea respectării libertăţilor individuale ale persoanei,

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că sintagma „indicii temeinice” nu are legătură cu obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În acest sens reţine că legiuitorul a prevăzut alternativ existenţa, în art. 202 din Codul de procedură penală, unor.,indicii temeinice” sau a unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, însă sintagma referitoare la „indicii temeinice” este incidenţă exclusiv în ipoteza dispunerii măsurii preventive a reţinerii. Pentru toate celelalte măsuri preventive restrictive sau privative de libertate este necesară existenţa unor probe. Aceasta în condiţiile în care, în concepţia noului Cod de procedură penală, măsurile restrictive, respectiv privative de libertate se pot dispune exclusiv faţă de inculpat. Or, pentru a se dobândi calitatea de inculpat, trebuie pusă în mişcare acţiunea penală, iar, din dispoziţiile art. 15 coroborat cu art. 309 din Codul de procedură penală, rezultă că acest demers poate avea loc exclusiv atunci când există probe şi nu doar „indicii temeinice” cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Chiar art. 218-223 din Codul de procedură penală, care reglementează arestul la domiciliu şi care fac referire la art. 223 din Codul de procedură penală, folosesc exclusiv noţiunea de inculpat, ceea ce presupune punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv existenţa probelor şi nu a „indiciilor temeinice”, Cât priveşte sintagma „suspiciune rezonabilă” reţine că aceasta nu este definită de Codul de procedură penală, însă a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate şi, în acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 185 din 21 martie 2017. Reţine că jurisprudenţa şi doctrina au arătat că pentru lămurirea acestei sintagme trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aşadar, rezultă ca, pe calea unei jurisprudenţe prolifice, a instanţei europene şi a instanţei naţionale de control constituţional, s-a lămurit înţelesul acestei sintagme, respectiv existenţa unor probe din care să rezulte date/informaţii menite să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit o infracţiune. Aceste probe, însă, nu trebuie să aibă aceeaşi valoare probantă ca aceea cerută pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare. Standardul probei în această materie este diferit, dar acest lucru nu permite lipsa unei verificări factuale realizată de către judecător din care să rezulte probabilitatea ca persoana să fi săvârşit o infracţiune. Aceasta nu are semnificaţia unei antepronunţări a judecătorului ori a încălcării prezumţiei de nevinovăţie, atât timp cât judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate fi judecător în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 28 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.794/3/2017 (nr. 2.794/3/2017/a3, nr. 2.794/3/2017/a4), Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Petru Daniel Pitcovici în soluţionarea cauzei penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizare a făptuitorului. În cauză, autorul excepţiei a formulat cerere de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că sintagmele „indicii temeinice” şi „suspiciune rezonabilă”, din cuprinsul art. 202 din Codul de procedură penală, contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât nu sunt definite de legea penală, prin aceasta fiind adusă atingere şi prezumţiei de nevinovăţie.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură penală nefiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în condiţiile în care sintagmele „indicii temeinice” şi „suspiciune rezonabilă” îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, având în vedere şi faptul că măsurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, nefiind necesar ca, la momentul dispunerii sau menţinerii acestora, să existe probe certe de vinovăţie.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei soluţii reţine că autorul critică lipsa de claritate a sintagmelor „indicii temeinice” şi „suspiciune rezonabilă”, ce se regăsesc în primul alineat al art. 202 din Codul de procedură penală. În aceste condiţii apreciază că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală. Reţine că sintagmele criticate pentru neconstituţionalitate nu pot fi interpretate izolat una de cealaltă, ci numai împreună şi circumstanţiat contextului în care sunt folosite. Sintagma „indicii temeinice” nu constituie o noutate în legea procesual penală română, fiind folosită în art. 143 din Codul de procedură penală din 1968, în reglementarea condiţiilor reţinerii, fiind chiar definită în alin. (3), anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, după cum urmează

„Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana fată de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta”, de asemenea arată că în doctrina de specialitate indiciul a fost explicat ca reprezentând „o faptă, împrejurare, situaţie care, luată în sine, nu are valoare probatorie, constituind numai temeiul unor bănuieli susceptibile de a orienta activitatea judiciară, dar care, atunci când se încadrează într-un sistem de elemente în perfectă concordanţă între ele, precum şi în raport cu probele existente în cauza, poate servi la cunoaşterea adevărului într-o cauză penală”. Apreciază că, deşi sintagma „suspiciune rezonabilă* nu este definită de Codul de procedură penală, sensul său se determină prin raportare la înţelesul comun al cuvintelor ce o compun, fiind acela de „presupunere, bănuială bazată pe raţiune, pe judecată”. Totodată, reţine că instanţa de la Strasbourg, în jurisprudenţa sa, a reţinut că prin „existenţa unei suspiciuni rezonabile” se înţelege „existenţa unor date sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune”. Invocă Hotărârea din 30 august 1990, pronunţată în Cauza Fox. Campbell şi Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32. În acelaşi mod, instanţa europeană a reţinut că este atribuţia judecătorului să stabilească gradul de rezonabilitate al suspiciunii, în funcţie de circumstanţele cauzei şi că nu se poate pune în discuţie o simplă suspiciune sau o suspiciune bazată exclusiv pe buna-credinţă, ci o suspiciune rezonabilă ce presupune un test obiectiv (Hotărârea din 19 mai 2004, pronunţată în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 53).

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 489 din 30 iunie 2016 şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la materia clarităţii şi previzibilităţii unui text de lege. Reţine că toate condiţiile prevăzute de art. 202 din Codul de procedură penală sunt apreciate de către organele judiciare competente, în funcţie de probatoriul existent, iar împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive pot fi exercitate căile de atac, în conformitate cu art. 204 din Codul de procedură penală.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, memoriul depus la dosar, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură penală. Examinând susţinerile autorului excepţiei, cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o Infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni

14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 185 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, paragraful 19, şi nr. 381 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, că nu există o definiţie legală a noţiunii de „suspiciune rezonabilă”. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat, în jurisprudenţa sa, la care face trimitere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, sensul sintagmei criticate, care, de altfel, este analizată şi explicată şi în doctrina românească.

16. Astfel, prin Hotărârea din 22 mai 2014, pronunţată în Cauza Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, paragraful 88, şi Hotărârea din 30 august 1990, pronunţată în Cauza Fox, Campbell şi Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că existenţa unor „suspiciuni rezonabile” că a fost comisă o infracţiune presupune fapte sau informaţii capabile să convingă un observator obiectiv că persoana urmărită sau judecată penal poate să fi comis infracţiunea, dar că ceea ce poate fi considerat „rezonabil” depinde de aspectele cauzei. Această abordare constituie, de fapt, o aplicare a dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţie, care admit că o persoană poate fi privată de libertate atunci când există motive verosimile că aceasta a săvârşit o infracţiune.

17. Referitor la semnificaţia sintagmei criticate, Curtea Constituţională a constatat, totodată, în Decizia nr. 185 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 5 iulie 2017, paragrafele 19, 20, că noţiunea de „suspiciune rezonabilă”trebuie analizată în strânsă corelaţie cu cea de „bănuială rezonabilă”, întrucât măsurile preventive, mai puţin reţinerea, pot fi dispuse numai faţă de suspect sau faţă de inculpat, în acest sens, conform dispoziţiilor art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, dobândirea calităţii de suspect este condiţionată de normele procesual penale, de un anumit nivel al probaţiunii, acela al existenţei unei bănuieli rezonabile că persoana în cauza a săvârşit fapta care face obiectul urmăririi penale. De asemenea, dobândirea calităţii de inculpat este condiţionată, conform art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală, de existenţa unor probe din care să rezulte că infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală a fost săvârşită de respectiva persoană.

În mod evident, bănuiala rezonabilă formată pe baza unor astfel de probe nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cea care determină condamnarea. Spre deosebire de probele care stau la baza unei condamnări, care trebuie să fie de necombătut şi din care trebuie să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia săvârşirii de către inculpat a infracţiunii pentru care este judecat, standardul de probaţiune necesar dobândirii calităţilor procesuale mai sus menţionate şi dispunerii măsurilor preventive este cel al capacităţii de a determina formarea unei bănuieli sau a unei „suspiciuni”. Aceasta din urmă trebuie să fie însă „rezonabilă”. Cum noţiunea de „rezonabil” nu beneficiază de o definiţie specifică dreptului penal sau celui procesual penal, Curtea a reţinut că legiuitorul a avut în vedere sensul comun, propriu al termenului. Prin urmare, sensul sintagmei „suspiciune rezonabilă” semnifică existenţa unor probe pe baza cărora, recurgând la un raţionament echilibrat, firesc, lipsit de exagerări, să poată fi desprinsă concluzia plauzibilă că suspectul sau inculpatul a săvârşit o infracţiune.

18. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că atât destinatarii legii procesual penale, cât şi organele chemate să o aplice pot determina sensul noţiunii de „suspiciune rezonabilă”, sintagmă al cărei conţinut concret va fi stabilit, conform celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constituţională, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze.

19. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că expresia criticată îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate specifice standardului calităţii legii, impus de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Referitor la respectarea exigenţelor prevederilor constituţionale anterior menţionate, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2f>9 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, paragrafele 17 şi 18). Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totala şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii.

20. Aşadar, deşi Codul de procedură penală nu defineşte noţiunile de „suspiciune rezonabilă”, respectiv „indicii temeinice”, acestea semnifică o puternică credinţă a organului judiciar că suspectul sau inculpatul a săvârşit faptele ce fac obiectul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.

21. De altfel, Codul de procedură penală din 1968 definea, în art. 681, noţiunea de „indicii temeinice” astfel: „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta. “ Totodată, potrivit art. 143 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968, „Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.” Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, dezvoltată cu privire la dispoziţiile precitate, că termenul „indicii temeinice” are semnificaţia de simple presupuneri, determinate de aparenţe mai mult sau mai puţin grăitoare, că indicii temeinice există atunci când din examinarea unor date existente în cauză se desprinde presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta pentru care este urmărită şi că măsura reţinerii se ia în condiţiile prevăzute în art. 143. Curtea a constatat că termenul de „indicii temeinice” semnifică faptul că din datele existente s-ar putea presupune că persoana în cauză a săvârşit cu adevărat fapta.

22. Referitor la invocarea prezumţiei de nevinovăţie, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie, „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, iar, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legai stabilită”. Din economia celor două texte rezultă că principiul prezumţiei de nevinovăţie presupune că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Astfel, principiul prezumţiei de nevinovăţie tinde a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal, scopul esenţial al prezumţiei fiind acela de a împiedica orice autoritate naţională în emiterea unor opinii conform cărora reclamantul ar fi vinovat înainte ca acesta să fie condamnat potrivit legii (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 4 martie 2008, pronunţată în Cauza Samoilă şi Cionca împotriva României, paragraful 91).

23. Cu toate acestea, instanţa de control constituţional a apreciat în Decizia nr. 185 din 29 martie 2016, precitată, paragrafele 21,22 - considerente preluate şi în Decizia nr. 381 din 7 iunie 2016, precitată, paragrafele 23, Ł4 - că prezumţia de nevinovăţie nu înseamnă că pe parcursul procesului penal nu ar putea fi luate măsuri procesuale împotriva celui cercetat, inclusiv măsuri privative de libertate. În acest sens, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Codul de procedură penală din 1968, instanţa de contencios constituţional a statuat că, reglementând cazurile în care poate fi luată măsura arestării preventive, legea nu îl consideră pe inculpat deja vinovat de săvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decât prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă -, ci prevede numai condiţiile pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, esenţialmente diferite de privarea de libertate în executarea unei pedepse definitiv aplicate. Măsura arestării preventive constituie o restrângere provizorie a libertăţii persoanei, permisă de Constituţie, prin art. 53, în scopul bunei desfăşurări a instrucţiei penale, iar condiţia ca fapta să fie prevăzută de legea penală reprezintă tocmai o garanţie împotriva luării arbitrare a acestor măsuri.

24. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că motivarea pentru luarea măsurilor preventive trebuie să fie făcută în aşa fel încât să nu lase de înţeles persoanei vizate sau unui terţ că judecătorul are certitudinea vinovăţiei celui aflat încă în cursul procesului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că trebuie făcută o distincţie între hotărârile care reflectă sentimentul vinovăţiei persoanei acuzate şi cele care se limitează să descrie o stare de suspiciune. Primele încalcă prezumţia de vinovăţie, în timp ce ultimele au fost considerate conforme spiritului art. 6 din Convenţie (Hotărârea din 26 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Gerard Bernard împotriva Franţei, paragraful 51). De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica o influenţă asupra deciziei finale, ceea ce interesează fiind ca această apreciere finală să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Daniel Pitcovici în Dosarul nr. 2.794/3/2017 (nr. 2.794/3/2017/a3, nr. 2.794/3/2017/a4) al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială “, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre

Art. 2. - Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” reglementează modalitatea de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete, precum şi a condiţiilor de acordare a sporurilor pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - În aplicarea prevederilor art. 2 şi 4 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorii principali de credite iau măsurile necesare pentru conformarea prevederilor, astfel încât suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor,

Mircea Florin Biban,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 martie 2018.

Nr. 153.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT-CADRU

privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din traduceri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”

 

Art. 1. - (1) Prezentul regulament-cadru se aplică unităţilor sanitare şi instituţiilor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, serviciilor/personalului medical din cabinetele medicale din structurile teritoriale de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, unităţilor de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciilor sociale cu sau fără cazare, unităţilor de asistenţă medico-socială, precum şi unităţilor şi structurilor sanitare al căror management a fost transferat către autorităţile administraţiei publice locale, creşe.

(2) Sporurile prevăzute în prezentul regulament-cadru constituie o formă de diferenţiere a salarizării personalului în funcţie de condiţiile specifice de desfăşurare a activităţii.

Art. 2. - În înţelesul prezentului regulament-cadru, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) spor pentru condiţii de muncă - compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă, periculoase sau vătămătoare, în unităţi cu specific deosebit, în condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare, altitudine sau căi de acces dificile;

b) condiţii normale de muncă - totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea, fără ca mediul de muncă şi igienă să poată determina consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a acestuia;

c) condiţii de muncă deosebit de periculoase - totalitatea condiţiilor de muncă care pot produce îmbolnăviri ale lucrătorilor prin expunere la agenţi biologici, substanţe chimice periculoase, suprasolicitare neuropsihică deosebită şi unde riscul este prezent, indiferent de utilizarea mijloacelor de protecţie individuală sau colectivă, cum sunt:

(i) transmitere aerogenă, expunere biologică: TBC, HIV SIDA sau virusuri hepatită B, C, D;

(ii) agresare din partea unor bolnavi psihici;

(iii) risc de contagiune ridicat sau a unei eventuale infecţii accidentale determinate de participarea în campanii de prevenire şi combatere de epidemii deosebit de grave;

(iv) servicii sociale pentru copii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal;

d) condiţii de muncă periculoase - condiţii de muncă unde cu toate măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă pot să apară evenimente, în sensul legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, care pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a personalului;

e) condiţii de muncă vătămătoare - condiţii de muncă unde sunt înregistrate depăşiri ale noxelor fizice, chimice, fizico-chimice sau biologice, care determină suprasolicitarea unor funcţii sau sisteme ale organismului;

f) condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare - condiţii de muncă care îndeplinesc elemente din ambele categorii, periculoase sau vătămătoare;

g) condiţii de muncă deosebite cum ar fi stres sau risc sunt acele locuri de muncă cu suprasolicitare fizică sau psihică determinată de responsabilitatea crescută a muncii, necesitatea luării unor decizii de intervenţie rapidă şi eficienţă, ortostatism prelungit sau efort fizic care pot duce la uzura prematură a organismului, condiţii nefavorabile de climat;

h) condiţii grele de muncă - existenţa unor condiţii de muncă ce implică un efort fizic mare în condiţii de muncă nefavorabile: activitate în mine, platforme maritime de foraj;

i) condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare - totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea în localităţi amplasate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu dificultate.

Art. 3. - Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului sunt prevăzute în anexele nr. 1-9 la prezentul regulament-cadru, după cum urmează:

a) anexa nr. 1, pentru activitatea desfăşurată în condiţii periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

b) anexa nr. 2, pentru condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

c) anexa nr. 3, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

d) anexa nr. 4, pentru condiţii grele de muncă, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

e) anexa nr. 5, pentru condiţii periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. e) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

f) anexa nr. 6, pentru unităţi sanitare cu specific deosebit stabilite de Ministerul Sănătăţii, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

g) anexa nr. 7, pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

h) anexa nr. 8, pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

i) anexa nr. 9, pentru personalul care lucrează în unităţi de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare, conform prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - (1) Sporurile prevăzute în anexele nr. 1-6 şi 8 nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane.

(2) Sporurile prevăzute în anexa nr. 9 la pct. IV şi V, pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale cu sau fără cazare nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane.

Art. 5. - (1) Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii:

a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale şi boli legate de profesie ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă;

b) existenţa indicilor de morbiditate în raport cu riscurile de la locul de muncă;

c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă;

d) riscul de îmbolnăvire şi accidentare determinat de depăşiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcţii şi sisteme ale organismului.

(2) Perioada de referinţă în funcţie de care se face evaluarea criteriilor nominalizate la alin. (1) este de 10 ani.

(3) Termenul prevăzut la alin. (2) nu se aplică în cazul unităţilor nou-înfiinţate pentru care evaluarea criteriilor se face de la momentul înfiinţării.

(4) Legătura între existenţa unor indici de morbiditate şi noxele identificate la locul de muncă este cea de cauză-efect, respectiv noxa identificată la locul de muncă este agentul cauzal sau favorizant în apariţia afecţiunilor medicale înregistrate la acel loc de muncă.

(5) Criteriile nominalizate la alin. (1) nu trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

(6) Pentru eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare este necesar a fi îndeplinit cel puţin un criteriu.

(7) Buletinele de determinare sau, după caz, expertizare se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Apărării Naţionale, din reţelele instituţiilor din sistemul de ordine publica şi securitate naţională, din reţeaua Ministerului Afacerilor Interne şi unităţile din sistemul penitenciar buletinele de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă se eliberează după cum urmează:

a) pentru unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Apărării Naţionale se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul Centrului de medicină preventivă al acestui minister, în prezenţa responsabilului cu securitatea şi sănătatea în muncă din unitate care certifică îndeplinirea tuturor normelor de protecţie a muncii la momentul expertizării şi faptul că se lucrează în condiţii normale de lucru;

b) pentru unităţile sanitare din reţelele instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul acestor instituţii;

c) pentru unităţile din reţeaua sanitară a Ministerului Afacerilor Interne şi unităţile din sistemul penitenciar se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul acestei instituţii sau de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică sau de alte structuri abilitate în acest sens, în prezenţa lucrătorilor desemnaţi cu activităţile de prevenire a riscurilor profesionale şi protecţie a lucrătorilor la locul de muncă din unitatea respectivă, şi se comunică structurii de inspecţia muncii competente din Ministerul Afacerilor Interne sau structurii responsabile din sistemul penitenciar, care analizează măsurile propuse şi/sau implementate pentru normalizarea condiţiilor de muncă.

(9) Buletinele de determinare sau, după caz expertizare sunt valabile atât timp cât nu intervin modificări în condiţiile de muncă iniţial expertizate fără a depăşi un interval de maximum 3 ani.

(10) Buletinele de determinare sau, după caz expertizare a locurilor de muncă se eliberează pe perioadă nedeterminată pentru acele locuri de muncă unde riscurile nu pot fi înlăturate, respectiv boli infecţioase, TBC, SIDA, anatomie patologică, medicină legală, psihiatrie, neuromotorie, neuropsihomotorie etc.

(11) Expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite.

Art. 6. - La stabilirea concretă a cotelor de spor în cadrul procentelor aprobate prin prezentul regulament-cadru se vor avea în vedere următoarele criterii:

a) riscul de îmbolnăvire şi de accidentare;

b) solicitarea nervoasă;

c) indicii de morbiditate.

Art. 7. - Încadrarea locului de muncă în una dintre categoriile prevăzute în anexe, respectiv periculoase, vătămătoare, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă, periculoase şi vătămătoare, condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, unităţi sanitare cu specific deosebit, sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare, altitudine sau căi de acces dificile, se face având în vedere următorii factori:

a) natura factorilor nocivi - fizici, chimici sau biologici - şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului;

b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;

c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi;

d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică un efort fizic mare, în condiţii nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibraţii;

e) existenţa unor condiţii de muncă ce implică O suprasolicitare nervoasă, determinată de un risc de accidentare sau de îmbolnăvire;

f) structura şi nivelul morbidităţii în raport cu specificul locului de muncă;

g) alte condiţii de muncă vătămătoare, grele sau periculoase care pot duce la uzura prematură a organismului.

Art. 8. - (1) Sporurile pentru condiţii de muncă se acordă corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă prevăzute în regulamentul-cadru.

(2) Personalul altor unităţi care îşi desfăşoară activitatea la unul dintre locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru beneficiază de sporul prevăzut la locurile de muncă respective proporţional cu timpul cât prestează activitate la aceste locuri de muncă.

(3) Personalul care în cadrul programului de lucru îşi desfăşoară activitatea fracţionat la mai multe locuri de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru, cu sporuri diferite, va beneficia de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă, în funcţie de timpul efectiv prestat în aceste locuri. Evidenţa timpului lucrat efectiv, în ore şi în zile, în diferite locuri

de muncă unde se acordă spor în procente diferite, precum şi certificarea efectuării acestuia se realizează de către şeful fiecărui/fiecărei compartiment/secţii/laborator/structuri.

Art. 9. - Personalul didactic medical sau farmaceutic care asigură activitate prin integrare clinică la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru beneficiază de spor proporţional cu timpul cât desfăşoară activitate la aceste locuri de muncă.

Art. 10. - Face parte din categoria personalului de specialitate medico-sanitar şi personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare.

Art. 11. - Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru.

Art. 12. - (1) Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din prezentul regulament-cadru.

(2) Nominalizarea personalului din reţeaua sanitară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, precum şi din reţeaua Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care beneficiază de spor pe locuri de muncă se stabileşte de comisia tehnică pe linie de securitate şi sănătate în muncă din unitatea respectivă şi se aprobă de comandantul sau directorul unităţii.

(3) Nominalizarea personalului pentru unităţile sanitare din reţelele instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională care beneficiază de spor pe locuri de muncă se stabileşte de comisia tehnică pe linie de securitate şi sănătate în muncă din unitatea respectivă şi se aprobă de comandantul unităţii/conducătorul unităţii sanitare.

(4) Nominalizarea personalului din Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi din cabinetele medicale din structurile teritoriale de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă care beneficiază de spor de condiţii de muncă se face de către conducerea acestora, în baza buletinului de determinare emis de autorităţile abilitate.

Art. 13. - Sporurile prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru se acordă cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu avizul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

Art. 14. - Sporurile pentru condiţii de muncă se acordă pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului de lucru, conform contractului individual de muncă,.

Art. 15. - La intrarea în vigoare a prezentului regulament-cadru, Ordinul ministrului sănătăţii nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I şi ale art. 9 şi 10 din anexa nr. Iii la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 4 iunie 2010, şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 370 din 4 iunie 2010, se abrogă.

Art. 16. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligaţia să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă.

(2) Autorităţile abilitate au obligaţia de a elibera buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă în termen de maximum 90 de zile de la data solicitării.

(3) Până la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă potrivit alin. (1) rămân în vigoare buletinele existente.

 

ANEXA Nr. 1 la

Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru condiţii periculoase acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Spor de la 15% până la 25% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi de boli infecţioase;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de boli infecţioase;

3. personalul din structurile de cercetare din unităţile de boli infecţioase;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de neonatologie;

5. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar din sala de naşteri;

6. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoare/compartimente de analize medicale;

7. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoare/compartimente de analize medicale, de bacteriologie, parazitologie, inframicrobiologie, microbiologie, virusologie, imunologie, enzimologie, chimie sanitară, toxicologie, analize chimice, biologice, biochimice şi citologice;

8. comitetul director din unităţile de boli infecţioase.

 

 

ANEXA Nr. 2

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase beneficiază de sporul prevăzut la art.*7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

A. Spor de la 55% până la 85% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cadrul direcţiilor de sănătate publică, al Institutului Naţional de Sănătate Publică şi din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie care participă efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave şi altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătăţii şi declarate prin ordin;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care îşi desfăşoară activitatea în laboratoarele de microbiologie din cadrul direcţiilor de sănătate publică, care lucrează teste HIV/SIDA;

3. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii/compartimente pentru arşi;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele pentru arşi;

5. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din institutele de medicină legală şi din serviciile de medicină legală judeţene;

6. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din serviciile de anatomie patologică şi din compartimentele medicale ale serviciilor de anatomie patologică;

7. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din serviciile de ambulanţă;

8. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează la Spitalul Tichileşti - leprozerie;

9. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare care participă efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave şi altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătăţii şi declarate prin ordin;

10. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în unităţi de pneumoftiziologie (spitale şi sanatorii), Institutul de Pneumoftiziologie „Praf. dr. Marius Nasta” Bucureşti, Spitalul Clinic de Ortopedie, Traumatologie şi TBC Osteoarticular „Foişor” Bucureşti, din secţii şi compartimente cu paturi de TBC, TBC osteoarticular, TBC genital, TBC ganglionar, din laboratoarele sau compartimentele care deservesc aceste paturi, din secţii care au în custodie persoane private de libertate cu TBC, din cabinetele de consultaţii TBC şi dispensarele medicale de pneumoftiziologie (TBC);

11. personalul din structurile de cercetare care lucrează în unităţi de pneumoftiziologie, Institutul de Pneumoftiziologie „Praf. dr. Marius Nasta” Bucureşti şi Spitalul Clinic de Ortopedie, Traumatologie şi TBC Osteoarticular „Foişor” Bucureşti;

12. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în laboratoarele de bacteriologie BK, în laboratoarele de cercetare care manipulează culturi vii de BK, în compartimentele de producere a vaccinurilor BCG sau a altor produse de degradare a BK;

13. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de asistenţă medico-socială în profil pneumoftiziologie (TBC);

14. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile sau compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiţi bolnavi de HIV/SIDA, laboratoarele ce deservesc aceste paturi şi structura de spitalizare de zi HIV/SIDA şi din secţiile care au în custodie persoane private de libertate cu HIV/SIDA;

15. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele medicale, care lucrează teste HIV/SIDA;

16. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structurile de primire a urgentelor - UPU-SMURD şi UPU;

17. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de ATI şi de terapie intensivă.

B. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structurile care acordă servicii în specialitatea genetică medicală, secţii/compartimente cu paturi, structuri paraclinice, cabinete medicale în specialitatea genetică medicală;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile şi compartimentele cu paturi din specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică/neuropsihiatrie infantilă;

3. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele şi compartimentele paraclinice şi din structurile de primire a urgenţelor din spitalele de psihiatrie;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cadrul institutului Naţional de Hematologie Transfuzională „Prof. dr. C.T. Nicolau” Bucureşti şi din centrele de transfuzie sanguină regionale/judeţene şi al municipiului Bucureşti şi din cadrul Centrului de transfuzie sanguină al Ministerului Apărării Naţionale;

5. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de asistenţă medico-socială în profil psihiatrie;

6. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din CPU;

7. statisticienii/registratorii medicali din cadrul serviciilor de ambulanţă;

8. medicii de specialitate chirurgicală pe perioada cât desfăşoară activitate în blocul operator;

9. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în blocul operator;

10. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale;

11. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi, secţii şi compartimente cu paturi în domeniile: recuperare neuromotorie, recuperare neuropsihomotorie, recuperare neuromusculară, recuperare neurologică şi recuperare medicală neurologie;

12. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi de supraveghere şi tratament avansat al pacienţilor cardiaci critici (USTACC);

13. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi la nivelul cărora se efectuează transplant de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, din laboratoarele sau compartimentele care deservesc aceste paturi, precum şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care asigură prelevarea şi transportul organelor, ţesuturilor/celulelor de origine umană prelevate;

14. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi de accidente vasculare cerebrale acute (UAVCA)/unităţi de urgenţe neurovasculare;

15. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care îşi desfăşoară activitatea în laboratoarele de cardiologie intervenţională şi radiologie intervenţională.

C. Spor de la 35% până la 50% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. B pct. 2 şi 3, precum şi personalul din structurile de cercetare ştiinţifică ale spitalelor de psihiatrie;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cabinetele medicale de psihiatrie şi psihiatrie pediatrică/neuropsihiatrie infantilă, precum şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele/centrele de sănătate mintală;

3. personalul auxiliar sanitar care transportă cadavre pentru serviciile de anatomie patologică şi medicină legală;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în unităţi de dializă;

5. personalul din structurile de cercetare ştiinţifică din unităţi de recuperare neuromotorie, recuperare neuropsihomotorie, recuperare neuromusculară şi recuperare neurologică, cu excepţia personalului prevăzut la lit. B pct. 11;

6. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de îngrijiri paliative;

7. personalul de specialitate medico-sanitar încadrat în punctele/unităţile de transfuzii sanguine din spitale;

8. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care îşi desfăşoară activitatea în laboratoarele de endoscopie intervenţională/terapeutică;

9. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în secţii/compartimente cu paturi de oncologie medicală, oncologie pediatrică, radioterapie, hematologie oncologică;

10. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în secţii/compartimente cu paturi de hematologie care derulează programul de oncologie, pentru tratarea bolnavilor cu afecţiuni oncohematologice;

11. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în structura de spitalizare de zi din cadrul

institutelor de oncologie, precum şi în structura de spitalizare de zi în specialitatea oncologie medicală şi radioterapie, HIV-SIDA;

12. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în laboratoare de radioterapie;

13. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în secţii/compartimente cu paturi de terapie acută;

14. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de neurologie, neurologie pediatric» şi neurochirurgie;

15. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care acordă asistenţă medicală persoanelor private de libertate din centrele de reţinere şi arestare preventivă, unde există riscul expunerii la afecţiuni infectocontagioase (HIV/SIDA, TBC.BK etc.).

D. Spor de până la 50% din salariul de bază:

Comitetul director din Spitalul Tichileşti - leprozerie, unităţi de pneumoftiziologie (spitale şi sanatorii), Institutul de Pneumoftiziologie „Prof. dr. Marius Nasta” Bucureşti, Spitalul

Clinic de Ortopedie, Traumatologie şi TBC osteoarticular „Foişor” Bucureşti, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională „Prof. dr. C.T Nicolau”, centrele de transfuzie sanguină regionale/judeţene şi al municipiului Bucureşti, serviciile de ambulanţă, spitalele de psihiatrie, unităţile de recuperare neuromotorie, recuperare neuropsihomotorie, recuperare neuromusculară şi recuperare neurologică, institutele de medicină legală, unităţile de asistenţă medico-socială în profil pneumoftiziologie (TBC), psihiatrie.

Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.

 

ANEXA Nr. 3

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c) de la cap, II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. c) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează

I. Spor pentru condiţii periculoase

A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele şi secţiile de cercetare care execută cercetări chimice, fizico-chimice, sinteze chimice, analize instrumentale în staţiile-pilot şi micropilot, în vederea obţinerii unor noi substanţe;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele şi compartimentele de cercetări şi determinări biologice, fizico-chimice, farmacotoxicologice, imunochimice, serologice, inframicrobiologice, microbiologice, virusologice şi biochimice;

3. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile, laboratoarele şi compartimentele pentru cercetarea, producerea şi controlul serurilor şi vaccinurilor;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează neprotejat cu lasere de mare putere;

5. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile, compartimentele şi cabinetele de dermatovenerologie, unde se tratează boli transmisibile;

6. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cabinetele de boli infecţioase;

7. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din sterilizare;

3. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele de explorări funcţionale;

9. personalul de specialitate medico-sanitar care lucrează în compartimentul de supraveghere epidemiologică şi control boli transmisibile din cadrul direcţiei de sănătate publică;

10. personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul direcţiilor de sănătate publică din laboratoare sau compartimente de medicina muncii, care desfăşoară activităţi specifice în unităţi sau sectoare industriale cu condiţii periculoase sau vătămătoare;

11. personalul de specialitate medico-sanitar din secţii, laboratoare sau compartimente de medicina muncii, care lucrează peste 50% din timpul normal de lucru în unităţi sau sectoare industriale cu condiţii deosebite.

B. Spor de 10% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din preventoriile de pneumoftiziologie;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează cu animale de experienţă care prezintă pericol de contaminare;

3. personalul auxiliar sanitar care deserveşte crescătoriile şi depozitele de animale de experienţă;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în laboratoarele şi compartimentele de tehnică dentară;

5. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoarele de tratare şi valorificare a nămolurilor reziduale unde există pericol de contaminare:

6. personalul din secţiile, laboratoarele, colectivele şi nucleele de cercetare de neuropsihomotori şi neuromotori;

7. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează cu aparate de electroterapie ce produc radiaţii electromagnetice, hidroterapie;

8. personalul auxiliar sanitar din spălătorii, călcătorii şi crematorii;

9. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează permanent la dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare.

C. Spor de 7% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în laboratoare şi compartimente de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile;

2. personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul compartimentului evaluarea factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă şi din compartimentul de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate din cadrul departamentului de supraveghere în sănătate publică al direcţiei de sănătate publică.

II. Spor pentru condiţii vătămătoare

A. Spor de 10% din salariul de bază:

1. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează cu nămol sau hidrogen sulfurat;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii Externe, Centrul Medical al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Centrul Medical al Serviciului de Protecţie şi Pază, din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţională a Penitenciarelor, care lucrează în locuri de muncă aflate sub acţiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători de radiodifuziune, televiziune, emiţători pentru comunicaţii, staţie de radiolocaţie, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă, staţiile de radio de US şi UUS, radioreleele în unde metrice, decimetrice, centimetrice, radiogoniometrele şi staţiile de bruiaj;

3. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar are îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de sănătate publică în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj;

4. personalul mediu sanitar şi auxiliar sanitar care manipulează deşeuri toxice.

B. Spor de 7% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în cadrul laboratoarelor de analize fizico-chimice şi în staţiile de clorinare, precum şi personalul care recoltează şi manipulează probe de ape reziduale şi nămoluri.

C. Spor de 5% din salariul de bază:

1. personalul mediu sanitar care lucrează cu aparate de fototerapie, respectiv ultraviolet, vizibil şi infraroşu;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care lucrează în laboratoarele sau compartimentele de microproducţie de medicamente, respectiv pulberi, chimicale

 

ANEXA Nr. 4

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru condiţii grele de muncă acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii grele de muncă beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Spor de la 10% până la 15% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care acordă asistenţă medicală în subteran, pe platforme marine, pe nave militare sau pe nave ale Ministerului Afacerilor Interne şi pe nave de pescuit oceanic;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care deserveşte termobarocamerele şi termobarocamera cu decompresie explozivă.

 

ANEXA Nr. 5

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru condiţii periculoase acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generatoare de radiaţii, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. e) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generatoare de radiaţii în condiţii periculoase beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. e) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Spor de până la 30% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii ionizante sau generator de radiaţii, diferenţiate pe categorii de risc, astfel:

a) 10% la categoria I;

b) 15% la categoria a II-a;

c) 20% la categoria a II l-a;

d) 30% la categoria a IV-a;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cadrul direcţiilor de sănătate publică care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generatoare de radiaţii, diferenţiat pe categorii de

risc radiologie astfel:

a) 10% la categoria I;

b) 15% la categoria a II-a;

c) 20% la categoria a III-a;

d) 30% la categoria a IV-a.

 

ANEXA Nr. 6 la

Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare cu specific deosebit, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare cu specific deosebit beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. f) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Personalul de specialitate medico-sanitar, auxiliar sanitar şi comitetul director încadrat în unităţile sanitare cu specific deosebit

A. Spor de la 12% până la 15% salariul de bază:

1. spitalele orăşeneşti Lupeni şi Vulcan:

2. Spitalul de Urgenţă Petroşani;

3. Spitalul de Boli Cronice Petrila;

4. Centrul de Sănătate Sulina;

5. Spitalul „Prof. dr. Constantin Angelescu” Bucureşti;

6. structura de asistenţă medicală a Serviciului de Informaţii Externe;

7. Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu din subordinea Ministerului Justiţiei;

8. Spitalul de Urgenţă Floreasca;

9. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti;

10. penitenciare - spital şi cabinete medicale din unităţile penitenciare;

11. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”;

12. Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti.

B. Spor de 10% din salariul de bază:

1. Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” Bucureşti;

2. Institutul de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă” Bucureşti;

3. Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională „Prof. dr. C.T. Nicolau” Bucureşti;

4. centrele de transfuzie sanguină regionale, judeţene şi al municipiului Bucureşti;

5. Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti;

6. institutele de medicină legală;

7. Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti;

8. Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă din subordinea Academiei Române;

9. Centrul Medical de Diagnostic şt Tratament Ambulator „Academician Ştefan Milcu”;

10. Centrul de Medicină Preventivă al Ministerului Apărării Naţionale;

11. Centrul de Transfuzie Sanguină al Ministerului Apărării Naţionale;

12. Centrul de Medicină Navală;

13. Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu”;

14. Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon” Bucureşti;

15. Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă;

16. Structurile medicale operaţionale din Statul Major al Apărării;

17. Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament al Serviciului Român de Informaţii.

 

ANEXA Nr. 7

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017,

cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile său unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. g) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, de până la 20% din salariul de bază, după cum urmează:

I. Criterii de clasificare a localităţilor izolate, situate la altitudine şi în Delta Dunării, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, în care funcţionează unităţi sanitare publice sau unităţi de asistenţă medico-sociale:

1. localităţi cu drum principal nemodernizat;

2. localităţi unde nu sunt posibilităţi de cazare asigurate prin grija unităţii sanitare sau a unităţii de asistenţă medico-sociale pentru personalul nelocalnic;

3. localităţi unde parcurgerea distanţei până la unitatea sanitară publică sau unitatea de asistenţă medico-socială cu mijloacele de transport existente se face într-un timp mai mare de o oră;

4. localităţi în care au rămas neocupate posturile vacante de medici aparţinând unităţilor sanitare publice sau unităţii de asistenţă medico-sociale după organizarea a două concursuri succesive în anul precedent;

5. localităţi în care numărul de medici din unităţile sanitare publice sau din unităţile de asistenţă medico-sociale este sub 50% din cel normat, iar medicii/personalul de specialitate existent preiau şi o parte din sarcinile ce revin posturilor vacante;

6. localităţi amplasate în zone de munte la peste 800 m altitudine sau în Delta Dunării în zone greu accesibile;

7. localităţi în care aprovizionarea personalului cu cele necesare traiului curent este greoaie şi se face la intervale mari de timp.

II. Condiţiile de acordare, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului ce se acordă personalului care îşi desfăşoară activitatea potrivit contractului individual de muncă în unităţi sanitare publice sau în unităţi de asistenţă medico-sociale aflate în localităţi cu condiţii deosebite sau unde atragerea personalului se face cu greutate:

1. pentru activitatea desfăşurată potrivit contractului individual de muncă în unităţi sanitare sau unităţi de asistenţă medico-sociale situate în localităţi cu condiţii deosebite sau unde atragerea personalului se face cu greutate, pentru care sunt îndeplinite cel puţin 3 dintre criteriile de clasificare prevăzute la pct. I, personalul beneficiază de sporul de până la 20%, dar care nu poate fi mai mic de 15% din salariul de bază;

2. sporul se acordă personalului care locuieşte în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea potrivit contractului individual de muncă, cel puţin 5 zile săptămânal,

III. Localităţile în care funcţionează unităţi sanitare aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate „Sănătate”.

 

ANEXA Nr. 8

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. li din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează;

A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi, secţii şi compartimente cu paturi din specialităţile: traumatologie vertebro-medulară şi neuromotorie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie cardiacă şi a vaselor mari, chirurgie vasculară, cardiologie intervenţională, chirurgie toracică, ortopedie şi traumatologie, chirurgie plastică - microchirurgie reconstructivă, chirurgie şi ortopedie pediatrică, hematologie, chirurgie generală, urologie;

2. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din Institutul Naţional de Sănătate Publică;

3. personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în creşe, grădiniţe, şcoli şi unităţile de învăţământ superior;

4. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de transport neonatal specializat;

5. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care asigură urgenţele medico-chirurgicale de gradele 0 şi 1 până la restabilirea funcţiilor vitale ale pacienţilor, încadrat în spitalele judeţene de urgenţă şi în spitalele de urgenţă din centrele universitare;

6. personalul de specialitate medico-sanitar din laboratoarele de angiografie;

7. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitale de boli cronice;

8. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii/compartimente cu paturi de boli cronice;

9. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de medicină internă, pneumologie, cardiologie, recuperare cardiologică, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, gastroenterologie, recuperare respiratorie.

10. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de otorinolaringologie (ORL), oftalmologie, chirurgie orală şi maxilofacială;

11. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de recuperare, medicină fizică şi balneologie şi reumatologie;

12. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din laboratoare de recuperare, medicină fizică şi balneologie;

13. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi, secţii şi compartimente cu paturi de pediatrie;

14. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cabinetele medicale de unitate (infirmerii) din cadrul Ministerului Apărării Naţionale sau din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

15. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din Centrul de medicină preventivă al Ministerului Apărării Naţionale;

16. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cabinetele medicale de unitate (infirmerii) din cadrul Serviciului Român de Informaţii;

17. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structura de medicină preventivă şi sănătate publică a Serviciului Român de Informaţii;

18. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din compartimente cu paturi postoperator;

19. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi, secţii şi compartimente cu paturi de obstetrică-ginecologie;

20. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de nefrologie;

21. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de endocrinologie;

22. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de asistenţă medico-socială;

23. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din serviciile/cabinetele de expertiză şi recuperare a capacităţii de muncă;

24. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din camera de gardă, inclusiv triajul pacienţilor;

25. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din farmaciile cu circuit închis pentru activitatea de dizolvare şi preparare a soluţiilor citostatice;

26. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structura de medicină preventivă din cadrul Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă din subordinea Academiei Române;

27. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de geriatrie şi gerontologie;

28. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de alergologie şi imunologie clinică şi medicina muncii.

B. Spor de 10% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi, secţii şi compartimente cu paturi de neuropsihomotori;

2. personalul de specialitate medico-sanitar numit şi autorizat să îndeplinească atribuţii de şef de unitate nucleară, responsabil

cu radioprotecţia şi responsabil cu gestiunea surselor nucleare, pe timpul cât execută aceste atribuţii;

3. personalul de specialitate medico-sanitar din farmaciile cu circuit închis aflate în unităţile sanitare care derulează programe naţionale de sănătate.

C. Spor de la 5% până la 7% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structurile ambulatorii de specialitate, cu excepţia ambulatoriilor de stomatologie şi a cabinetelor medicale de specialitate care au fost nominalizate în alte anexe;

2. asistenţii medicali comunitari şi mediatorii sanitari.

D. Spor de până la 5% din salariul de bază:

- personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de urgenţă.

 

ANEXA Nr. 9

la Regulamentul-cadru

 

Mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

 

Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 de la cap II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

I. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului de specialitate din:

1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic şi mintal;

2. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare, destinate exclusiv persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, TBC;

3. modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.

B. Spor de la 25% până la 50% din salariul de bază acordat:

1. personalului de specialitate din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare, pentru copiii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal, precum şi din serviciile de intervenţie în regim de urgenţă/centrele de primire în regim de urgenţă;

2. asistentului personal profesionist/asistentului maternal profesionist pe perioada în care are în îngrijire o persoană cu handicap grav psihic sau mintal.

C. Spor de la 15% până la 25% din salariul de bază acordat personalului de specialitate din:

1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, fără cazare, destinate exclusiv persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, TBC.

2. modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.

D. Spor de 25% din salariul de bază acordat asistentului maternal pe perioada plasamentului, pentru fiecare copil cu handicap avut în plasament

E. Spor de 25% calculat la salariul de bază acordat asistentului personal profesionist pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat infectată cu HIV ori bolnavă de SIDA/TBC

F. Spor de 15% calculat la salariul de bază acordat asistentului personal profesionist pe perioada în care are în îngrijire o persoană cu handicap grav sau accentuat, alta decât cea menţionată la lit. B. (2) şi lit. E

G. Spor de 15% calculat la salariul de bază acordat asistentului personal profesionist pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat, acordat în plus fată de cel menţionat la lit.B.2, lit. E şi lit. F.

II. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii grele de muncă, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

A. Spor de 15% din salariul de bază acordat pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, fără cazare, altele decât cele în care se acordă sporurile prevăzute la pct. I

III. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în localităţi izolate situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază:

A. Criteriile de clasificare a localităţilor izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, în care funcţionează unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare, sunt:

1. localităţi cu drum principal nemodernizat;

2. localităţi unde nu sunt posibilităţi de cazare asigurate prin grija unităţii de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare pentru personalul nelocalnic;

3. localităţi unde parcurgerea distanţei până la unitatea de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare cu mijloacele de transport existente se face într-un timp mai mare de o oră;

4. localităţi în care numărul personalului de specialitate din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare este sub 50% din cel normat, iar personalul existent preia şi o parte din sarcinile ce revin posturilor vacante;

5. localităţi amplasate în zone de munte la peste 800 m altitudine sau în Delta Dunării în zone greu accesibile;

6. localităţi în care aprovizionarea personalului cu cele necesare traiului curent este greoaie şi se face la intervale mari de timp.

B. Condiţiile de acordare, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului ce se acordă personalului care îşi desfăşoară activitatea potrivit contractului individual de muncă în unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare aflate în localităţi cu condiţii deosebite sau unde atragerea personalului se face cu greutate.

1. Pentru activitatea desfăşurată potrivit contractului individual de muncă în unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare din localităţi cu condiţii deosebite sau unde atragerea personalului se face cu greutate, personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare aflate în localităţi pentru care sunt îndeplinite cel puţin 3 dintre criteriile de clasificare prevăzute la lit. A beneficiază de sporul de până la 20% din salariul de bază.

2. Sporul se acordă personalului care locuieşte în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea potrivit contractului individual de muncă, cel puţin 5 zile săptămânal.

IV. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în:

1. servicii de intervenţie în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicţii, victime ale violenţei în familie, victime ale dezastrelor naturale etc.;

2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilităţi.

B. Spor de până la 10% din salariul de bază, acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în centre de preparare şi distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie

V. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite (stres sau risc), conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat pentru asistentul maternal şi personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de primire şi cazare pentru solicitanţii de azil şi persoane care au primit o formă de protecţie în România prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat potrivit legii

B. Spor de 15% din salariul de bază, acordat pentru personalul de specialitate din:

1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare,, de îngrijiri paliative;

2. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii pentru persoanele vârstnice dependente conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 886/2000;

3. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu sau fără cazare, care lucrează cu persoanele fără adăpost şi copiii străzii;

4. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu sau fără cazare, care acordă servicii persoanelor cu handicap (adulţi şi copii), altele decât cele menţionate la pct. I,

C. Spor de 15% din salariul de bază acordat personalului, altui decât cel prevăzut la pct. I lit. A, B şi C din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare

D. Spor de 15% din salariul de bază, acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare sau fără cazare, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat potrivit legii, altele decât cele prevăzute la punctele I-IV

E. Pentru al II-lea copil dat în plasament, asistenţii maternali profesionişti beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, conform prevederilor art. 14 alin, (1) lit. f) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

VI. Spor de până la 7,5% din salariul de bază pentru asigurarea continuităţii în muncă acordat asistenţilor maternali profesionişti conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. g) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare

NOTĂ:

Sporurile prevăzute la pct. IV şi V nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane, aşa cum prevede art. 14 alin. (3) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

CONSILIUL SUPERIOR

 

HOTĂRÂRE

privind prelungirea perioadei de valabilitate a vizei aferente anului 2017 până la data de 20 aprilie 2018

 

În temeiul:

- art. 21 şi 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 1 alin. (1) şi (4) din Metodologia de acordare a vizei anuale pentru

exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat, aprobată prin Hotărârea Conferinţei Naţionale Extraordinare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 17/78 din data de 9 ianuarie 2017*);

- art. 8 alin. (3) din Sistemul de cotizaţii din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Conferinţei Naţionale Extraordinare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 17/78 din data de 9 ianuarie 2017;

- art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 18/440 din 28 februarie 2018**);

- art. 11 din Hotărârea Conferinţei Naţionale Extraordinare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 17/78 din data de 9 ianuarie 2017,

Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România adoptă următoarea hotărâre:

Art. 1. - Se prelungeşte perioada de valabilitate a vizei aferente anului 2017 până la data de 20 aprilie 2018.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Organele alese şi executive vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri.

 

Preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,

Robert Aurelian Şova

 

Bucureşti, 27 martie 2018.

Nr. 18/453.


*) Hotărârea Conferinţei Naţionale Extraordinare nr. 17/78 din data de 9 ianuarie 2017 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) Hotărârea Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 18/440 din 28 februarie 2018 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.