MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 453/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 453         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 31 mai 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

118. - Lege pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017

 

Tratat între România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală

 

435. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 57 din 13 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 117 din 14 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

367. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 296/2016 privind aprobarea sumei necesare Ministerului Sănătăţii pentru contractarea şi implementarea componentelor rămase necontractate din Proiectul PHARE 2006/018-147.03.11 - Sprijin pentru autorităţile de sănătate din România pentru implementarea directivelor Uniunii Europene privind băncile de sânge - unităţile de transfuzie - din spitale şi utilizarea terapeutică a ţesuturilor şi celulelor umane

 

368. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative

 

hg369369. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 203/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a Normelor metodologice privind criteriile şi modul de alocare a sumelor necesare unor lucrări de intervenţie în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifica Tratatul dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată,

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 25 mai 2018.

Nr. 118.

 

TRATAT

între România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală

 

România şi Republica Federativă a Braziliei, denumite în continuare „părţi”,

având în vedere angajamentul părţilor pentru consolidarea cadrului lor juridic de cooperare în materie penală, având în vedere şi convenţiile multilaterale relevante în acest domeniu, în special Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, Convenţia Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi instrumentele universale împotriva terorismului,

dorind să îmbunătăţească eficienţa autorităţilor de aplicare a legii ale ambelor părţi în investigarea şi cercetarea infracţiunilor şi să combată infracţiunile de o manieră cât mai efectivă ca un mijloc de protejare a societăţilor lor democratice şi a valorilor comune,

recunoscând importanţa deosebită în combaterea infracţiunilor grave incluzând corupţia, spălarea de bani şi traficul ilicit de persoane, arme de foc, muniţii, explozivi, terorism şi finanţarea terorismului,

reafirmând Tratatul de extrădare dintre România şi Republica Federativă a Braziliei, semnat la Brasilia în 12 august 2003, exprimând dorinţa lor de a încheia un instrument juridic modern de asistenţă judiciară în materie penală, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Scopul asistenţei

 

1. Părţile îşi acordă reciproc, în conformitate cu prevederile prezentului tratat, asistenţa judiciară cea mai largă posibil, în legătură cu cercetarea, urmărirea şi prevenirea infracţiunilor şi în procedurile de judecată referitoare la cauze penale.

2. Asistenţa judiciară reciprocă cuprinde:

a) notificarea de acte;

b) luarea de mărturii sau de declaraţii ale persoanelor, inclusiv prin videoconferinţă;

c) transferul temporar al persoanelor deţinute;

d) percheziţia şi sechestrul;

e) comunicarea de documente, procese-verbale, elemente de probă şi obiecte;

f) localizarea sau identificarea persoanelor sau a obiectelor;

g) identificarea, localizarea, indisponibilizarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi asistenţa în proceduri legate de acestea;

h) restituirea bunurilor;

i) transmiterea spontană de informaţii;

j) alte forme de asistenţă permise de legile părţii solicitate şi convenită de autorităţile centrale ale părţilor.

3. Asistenţa se acordă chiar dacă infracţiunea care stă la baza cererii nu este pedepsită de legea ambelor părţi. Atunci când cererea este formulată pentru perchiziţia şi sechestrarea de probe sau pentru indisponibilizarea sau confiscarea produselor sau instrumentelor infracţiunii, partea solicitată poate, la aprecierea sa, să ofere asistenţă în conformitate cu legea sa internă.

 

ARTICOLUL 2

Autorităţile centrale

 

1. Fiecare parte desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea şi primirea cererilor formulate în baza prezentului tratat.

2. Pentru scopurile prezentului tratat, autorităţile centrale sunt ministerele de justiţie ale fiecăreia dintre părţi.

3. Autorităţile centrale comunică direct între ele, fără a fi exclusă comunicarea pe canale diplomatice.

 

ARTICOLUL 3

Executarea cererilor de asistenţă Judiciară reciprocă

 

1. Cererile de asistenţă judiciară reciprocă se execută în conformitate cu legislaţia părţii solicitate, afară dacă se prevede altfel prin prezentul tratat.

2. Partea solicitată respectă formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de către partea solicitantă, arară dacă se prevede altfel prin prezentul tratat, şi cu condiţia ca astfel de formalităţi şi proceduri să nu fie contrare legislaţiei interne a părţii solicitate.

3. Autoritatea centrală a părţii solicitate poate solicita autorităţii centrale a părţii solicitante să furnizeze informaţii suplimentare pentru a-i permite să execute cererea sau să ia orice măsură care se dovedeşte necesară potrivit legilor părţii solicitate pentru a da curs cererii.

4. Autoritatea centrală a părţii solicitate informează cu promptitudine autoritatea centrală a părţii solicitate despre rezultatul executării cererii.

 

ARTICOLUL 4

Forma şi conţinutul cererilor

 

1. Cererile de asistenţă se întocmesc în scris, afară dacă autoritatea centrală a părţii solicitate acceptă o cerere formulată într-o altă formă în situaţii urgente. Dacă cererea nu este formulată în scris, ea se confirmă în scris în termen de 15 zile de la data la care cererea a fost formulată, în afară de cazul în care autoritatea centrală a părţii solicitate acceptă altfel.

2. Cererile conţin următoarele:

a) datele de identificare ale autorităţii solicitante;

b) obiectul şi natura cercetării, urmăririi sau a altor proceduri, inclusiv dispoziţiile legale aplicabile în cauza în care cererea este formulată;

c) descrierea faptelor relevante;

d) o descriere a probelor, a informaţiilor sau a altor activităţi solicitate; şi

e) scopul pentru care probele sau altă formă de asistenţă sunt solicitate.

3. În măsura în care este necesar şi posibil, cererea mai include:

a) informaţii cu privire la identitatea şi locui unde se află persoana solicitată să furnizeze probe;

b) informaţii cu privire la identitatea şi locui unde se află persoana căreia documentele procedurale trebuie să îi fie comunicate, calitatea acesteia şi modul în care se va face comunicarea;

c) informaţii cu privire la identitatea persoanei sau obiectul a cărui localizare se solicită;

d) o descriere corectă a locului sau a persoanei care urmează să fie percheziţionată şi a obiectului ce urmează să fie confiscat;

e) o descriere a modului în care orice mărturie sau declaraţie trebuie să fie luată şi consemnată;

f) o descriere a mărturiei sau declaraţiei care se solicită, care va include şi lista întrebărilor care urmează să fie adresate;

g) o descriere a unei anumite proceduri care ar trebui urmată în îndeplinirea cererii;

h) informaţii privind indemnizaţiile şi cheltuielile la care persoana solicitată să se înfăţişeze pe teritoriul părţii solicitante este îndreptăţită;

i) termenul-limită propus pentru executarea cererii, cu indicarea motivelor şi

j) orice altă informaţie ce poate fi adusă la cunoştinţa părţii solicitate pentru a facilita îndeplinirea cererii.

 

ARTICOLUL 5

Limba

 

Cererile se formulează în limba părţii solicitante şi va fi însoţită de o traducere în limba părţii solicitate, exceptând cazul în care se convine altfel. Orice documentaţie solicitată se traduce în limba părţii solicitate.

 

ARTICOLUL 6

Refuzul de a acorda asistenţă

 

1. Asistenţa judiciară va fi refuzată dacă:

a) cererea se referă la infracţiuni considerate de partea solicitată ca infracţiuni politice sau infracţiuni conexe celor politice;

b) cererea se referă la o infracţiune considerată de partea solicitată ca fiind o infracţiune militară care nu constituie o infracţiune de drept comun;

c) se apreciază că executarea cererii ar aduce atingere suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale părţii solicitate.

2.  înainte de a refuza asistenţa potrivit acestui articol, autoritatea centrală a părţii solicitate se consultă cu autoritatea centrală a părţii solicitante pentru a aprecia dacă asistenţa poate fi acordată în condiţiile pe care le consideră necesare. Atunci când partea solicitantă acceptă asistenţa în aceste condiţii, condiţiile vor fi respectate.

3. În caz de refuz al asistenţei, autoritatea centrală a părţii

solicitate informează autoritatea centrală a părţii solicitante cu privire la motivele refuzului.

 

ARTICOLUL 7

Executarea amânată sau condiţionată a cererii

 

1. Executarea poate fi amânată sau poate fi supusă unor condiţii apreciate ca fiind necesare, după consultarea părţii solicitante, atunci când partea solicitată stabileşte că executarea cererii ar aduce atingere unor proceduri aflate în curs de soluţionare sau ar pune în pericol siguranţa unei persoane pe teritoriul său. Atunci când partea solicitantă acceptă asistenţa în aceste condiţii, condiţiile vor fi respectate.

2. Dacă executarea cererii este amânată, motivele amânării vor fi comunicate.

 

ARTICOLUL 8

Confidenţialitatea şi restricţii privind folosirea

 

1. Partea solicitantă poate cere părţii solicitate ca atât cererea, cât şi conţinutul ei să rămână confidenţiale, exceptând cazul în care este necesar pentru executarea acesteia. Dacă partea solicitată nu poate să se conformeze cerinţei confidenţialităţii, informează fără întârziere despre aceasta partea solicitantă, care stabileşte dacă cererea mai trebuie sau nu să fie executată.

2. Partea solicitantă nu va folosi sau dezvălui nicio informaţie sau probă obţinută potrivit prezentului tratat în alte scopuri decât procedurile menţionate în cerere, fără consimţământul prealabil al părţii solicitate.

3. Nimic din prezentul articol nu aduce atingere folosirii sau dezvăluirii informaţiilor cu condiţia să existe o obligaţie în acest sens potrivit legislaţiei părţii solicitante referitoare la procedurile penale. Partea solicitantă notifică părţii solicitate orice astfel de folosire sau dezvăluire, anterior acesteia, atunci când este posibil.

 

ARTICOLUL 9

Notificarea actelor

 

1. Partea solicitată notifică actele judiciare şi orice alt document privitor la sau care face parte din orice cerere de asistenţă formulată în conformitate cu prevederile prezentului tratat de către partea solicitantă.

2. Citaţiile pentru înfăţişarea unei persoane în faţa autorităţilor competente ale părţii solicitante se transmit părţii solicitate cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru înfăţişare.

3. În măsura în care este posibil, partea solicitată restituie dovada de notificare în forma indicată în cerere.

 

ARTICOLUL 10

Localizarea sau identificarea persoanelor şi a obiectelor

 

Dacă partea solicitantă cere localizarea sau identificarea persoanelor ori a obiectelor pe teritoriul părţii solicitate, aceasta din urmă va depune toate eforturile pentru a stabili locul sau identitatea acestora.

 

ARTICOLUL 11

Mărturia luată pe teritoriul părţii solicitate

 

1. O persoană care se află pe teritoriul părţii solicitate, a cărei mărturie sau altă probă este cerută, va fi citată să se înfăţişeze în faţa autorităţilor judiciare ale părţii solicitate, în vederea depunerii mărturiei sau prezentării de documente, obiecte ori alte probe.

2. Martorul sau expertul care nu a răspuns citaţiei de înfăţişare a cărei comunicare a fost cerută nu va putea fi supus niciunei sancţiuni sau măsuri de constrângere, în afară de cazul în care el se va prezenta din proprie iniţiativă pe teritoriul părţii solicitante şi dacă va fi din nou citat aici în mod legal.

3. La cerere, autoritatea centrală a părţii solicitate transmite în prealabil informaţii cu privire la data şi locul audierii sau colectarea altor probe, în conformitate cu prezentul articol.

4. Partea solicitată poate permite prezenţa oficialităţilor părţii solicitante şi a altor persoane interesate, astfel cum se specifică în cerere pe parcursul executării sale, şi poate, în conformitate cu legislaţia sa internă, permite acestor persoane să adreseze întrebări.

 

ARTICOLUL 12

Mărturia luată pe teritoriul părţii solicitante

 

1. Dacă partea solicitantă apreciază că înfăţişarea personală a unui martor sau expert în faţa autorităţilor ei judiciare este necesară, ea va face menţiune despre aceasta în cererea de înmânare a citaţiei, iar partea solicitată va invita acest martor sau expert să se înfăţişeze.

2. Partea solicitată va face cunoscut părţii solicitante răspunsul martorului sau al expertului.

3. Indemnizaţiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de şedere, rambursabile martorului sau expertului de către partea solicitantă, vor fi calculate de la locul lor de reşedinţă şi Se vor fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele aplicate de partea solicitantă.

4. În cazul prevăzut la paragraful 1 al acestui articol, cererea sau Citaţia va menţiona cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor plătibile, precum şi al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile.

5. Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, partea solicitată va putea subscrie un avans martorului sau expertului. Acesta se va menţiona în citaţie şi va fi rambursat de către partea solicitantă

 

ARTICOLUL 13

Transferul temporar al persoanelor deţinute

 

1. Orice persoană deţinută de către o parte, a cărei prezenţă este solicitată pe teritoriul celeilalte părţii în scopul acordării asistenţei în temeiul prezentului tratat, va fi transferată în acest scop pe teritoriul acestei părţi, dacă persoana şi partea solicitată consimt.

2. În scopul prezentului articol:

a) Partea solicitantă este responsabilă de siguranţa persoanei transferate şi are autoritatea şi obligaţia de a ţine persoana transferată în custodie afară dacă partea solicitată cere altfel.

b) Partea solicitantă înapoiază persoana transferată în custodia părţii solicitate imediat ce împrejurările o vor permite şi, în orice caz, nu mai târziu de data la care persoana ar fi pusă

în libertate pe teritoriul părţii solicitate, afară dacă ambele părţi şi persoana transferată stabilesc altfel.

c) Partea solicitantă nu va solicita părţii solicitate să iniţieze extrădarea pentru înapoierea persoanei transferate.

d) Perioada cât persoana transferată s-a aflat în custodie pe teritoriul părţii solicitante se deduce din perioada de detenţie pe care persoana respectivă este sau va fi obligată să o execute pe teritoriul părţii solicitate.

3. Transferarea temporară va putea fi refuzată dacă:

a) prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul părţii solicitate;

b) transferarea persoanei deţinute este susceptibilă să îi prelungească detenţia.

 

ARTICOLUL 14

Imunitatea

 

1. O persoană care se înfăţişează în baza unei citaţii în faţa autorităţilor judiciare ale părţii solicitante nu va putea fi nici urmărită, nici deţinută, nici supusă vreunei alte restricţii a

libertăţii sale individuale pe teritoriul acestei părţi pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul părţii solicitate.

2. Persoana care nu acceptă invitaţia făcută conform articolului 12 sau nu consimte la cererea formulată conform articolului 13 nu poate, din acest motiv, să fie pasibilă de nicio pedeapsă sau măsură de constrângere.

3. Imunitatea prevăzută de prezentul articol va înceta dacă persoana având posibilitatea să părăsească teritoriul părţii solicitante timp de 15 zile consecutive, după ce prezenţa sa nu mai era cerută de autorităţile judiciare, va rămâne totuşi pe acest teritoriu sau se va reîntoarce aici după ce îl va fi părăsit.

 

ARTICOLUL 15

Audierea prin videoconferinţă

 

1. Dacă o persoană care se află pe teritoriul părţii solicitate trebuie să fie audiată ca martor sau ca expert de către autorităţile competente ale părţii solicitante, aceasta din urmă poate cere ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă.

2. Partea solicitată consimte la audierea prin videoconferinţă, cu condiţia ca recurgerea la aceasta să nu fie contrară principiilor safe fundamentale de drept şi cu condiţia să dispună de mijloacele tehnice necesare videoconferinţei. Dacă partea solicitată nu dispune de mijloacele tehnice care să permită videoconferinţă, partea solicitantă poate pune la dispoziţie părţii solicitate aceste mijloace, cu acordul acesteia din urmă.

3. Cererile de audiere prin videoconferinţă conţin, pe lângă informaţiile indicate la articolul 4 din prezentul tratat, denumirea autorităţii şi numele persoanelor care vor efectua audierea.

4. Autoritatea competentă a părţii solicitate va cita persoana în scopul înfăţişării, conform prevederilor legislaţiei sale.

5. Referitor la audierea prin videoconferinţă se aplică următoarele reguli:

a) audierea are loc în prezenţa unei autorităţi competente a părţii solicitate, asistată de un interpret, dacă este necesar. Această autoritate este, de asemenea, responsabilă pentru identificarea persoanei audiate şi pentru respectarea principiilor fundamentale de drept ale părţii solicitate. Dacă autoritatea competentă a părţii solicitate consideră că principiile fundamentale de drept ale părţii solicitate au fost încălcate în timpul audierii, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru ca audierea să se desfăşoare conform principiilor menţionate;

b) măsurile referitoare la protecţia persoanei care urmează a fi audiată vor fi convenite de autorităţile competente ale părţii solicitante şi ale părţii solicitate;

c) audierea este efectuată direct sau sub conducerea autorităţii competente a părţii solicitante conform dreptului său intern;

d) la cererea părţii solicitante sau a persoanei ce urmează a fi audiată, partea solicitată veghează ca acestei persoane să i se asigure, dacă este necesar, un interpret;

e) persoana care urmează a fi audiată poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, dacă acest drept este recunoscut fie de legea părţii solicitate, fie de legea părţii solicitante.

6. Fără a aduce atingere oricărei măsuri convenite în ceea ce priveşte protecţia persoanelor, autoritatea competentă a părţii solicitate întocmeşte la sfârşitul audierii un proces-verbal în care se consemnează data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identităţile şi calităţile oricăror altor persoane ale părţii solicitante care au participat la audiere, informaţii privind depunerea jurământului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a desfăşurat. Autoritatea centrală a părţii solicitante va transmite acest document autorităţii centrale a părţii solicitante.

7. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru ca, atunci când martorii sau experţii sunt audiaţi pe teritoriul său, conform prezentului articol, şi refuză să depună mărturie atunci când sunt obligaţi să o facă sau când depun mărturii mincinoase, să se aplice legea naţională a părţii solicitate,

8. Părţile, la discreţia lor, vor aplica prevederile prezentului articol, dacă este oportun şi se convine astfel Intre autorităţile competente, pentru audierea prin videoconferinţă a învinuiţilor sau inculpaţilor. În acest caz, părţile se vor consulta şi vor decide cu privire la stabilirea şi realizarea videoconferinţei în conformitate cu legislaţiile lor interne şi cu instrumentele internaţionale relevante. Audierea prin videoconferinţă a învinuiţilor sau inculpaţilor poate avea loc numai cu consimţământul acestora.

 

ARTICOLUL 16

Percheziţia, sechestrul şi remiterea

 

1. Partea solicitată execută o cerere a părţii solicitante privind percheziţia, sechestrarea şi remiterea oricărui obiect, dacă cererea cuprinde informaţii care justifică o astfel de acţiune conform legislaţiei părţii solicitate.

2. Executarea cererilor privind percheziţia, sechestrul şi remiterea vor fi supuse legii părţii solicitate.

3. La cerere, orice organ care are în posesie un obiect sechestrat certifică identificarea acestuia, continuitatea posesiei, precum şi orice modificări intervenite în starea obiectului. Asemenea cereri se transmit prin intermediul autorităţilor centrale.

4. Autoritatea centrală a părţii solicitate poate cere ca partea solicitantă să fie de acord cu modalităţile şi condiţiile pe care partea solicitată le consideră necesare în vederea protejării intereselor oricărui terţ de bună-credinţă,

 

ARTICOLUL 17

Asistenţa în cadrul procedurilor de confiscare

 

1. Părţile îşi acordă asistenţă în cadrul procedurilor ce implică identificarea, localizarea, reţinerea, sechestrarea şi confiscarea produselor şi instrumentelor infracţiunii potrivit dreptului intern al părţii solicitate.

2. Dacă autoritatea centrală a uneia dintre părţi ia la cunoştinţă că produsele sau instrumentele infracţiunii se află pe teritoriul celeilalte părţi şi ar putea fi reţinute, sechestrate sau confiscate conform legii acelei părţi, ea poate informa autoritatea centrală a celeilalte părţi. Dacă partea astfel notificată are competenţa, această informaţie poate fi prezentată autorităţilor sale pentru a se stabili dacă este adecvată întreprinderea vreunei acţiuni. Autorităţile respective emit o decizie în conformitate cu legislaţia ţării lor, iar autoritatea centrală a acelei părţi aduce la cunoştinţa celeilalte părţi acţiunea întreprinsă.

 

ARTICOLUL 18

Măsuri provizorii

 

1. La cererea părţii solicitante, autoritatea competentă a părţii solicitate poate dispune măsuri provizorii în vederea menţinerii unei situaţii existente, a protejării unor interese legale ameninţate sau conservării mijloacelor de probă, dacă activitatea solicitată prin cerere nu este vădit inadmisibilă sau inoportună potrivit legislaţiei părţii solicitate.

2. Partea solicitată poate acorda asistenţa parţial sau condiţionat, îndeosebi în ceea ce priveşte o limită de timp.

 

ARTICOLUL 19

Restituirea obiectelor

 

1. Atunci când pe teritoriul părţii solicitante s-a săvârşit o infracţiune şi s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, obiectele sechestrate de către partea solicitată pot fi returnate părţii solicitante în vederea confiscării în conformitate cu legea internă a părţii solicitate.

2. Drepturile terţilor de bună-credinţă asupra acestor bunuri vor fi respectate.

 

ARTICOLUL 20

Restituirea fondurilor publice deturnate

 

1. Când partea solicitată sechestrează sau confiscă bunuri care constituie fonduri publice, indiferent dacă acestea au fost sau nu spălate şi care au fost deturnate de pe teritoriul părţii solicitante, partea solicitată va returna obiectele sechestrate sau confiscate.

2. Atunci când este cazul, dacă părţile nu convin altfel, partea solicitată va deduce cheltuielile rezonabile suportate în timpul cercetării, urmării sau judecăţii care a condus la returnarea sau dispunerea de bunurile confiscate potrivit prezentului articol.

3. Ca regulă generală, returnarea se va face pe baza unei hotărâri definitive pronunţată pe teritoriul părţii solicitante; cu toate acestea, partea solicitată poate returna bunurile înaintea finalizării procesului, în conformitate cu legea sa internă.

 

ARTICOLUL 21

Restituirea documentelor sau obiectelor

 

Autoritatea centrală a părţii solicitate poate solicita autorităţii centrale a părţii solicitante să restituie, cât de curând posibil, orice documente, procese-verbale sau obiecte care i-au fost furnizate în executarea unei cereri formulate în baza prezentului tratat.

 

ARTICOLUL 22

Schimbul spontan de informaţii

 

1. Autoritatea centrală a unei părţi poate, fără cerere prealabilă, să transmită autorităţii centrale a celeilalte părţi informaţii, atunci când apreciază că aceste informaţii ar putea ajuta partea destinatară să iniţieze sau să finalizeze investigaţii ori proceduri sau atunci când aceste informaţii ar putea conduce la formularea de către această parte a unei cereri în temeiul prezentului tratat.

2. Partea care furnizează informaţia poate, conform dreptului său naţional, să supună anumitor condiţii utilizarea acesteia de către partea destinatară. Partea destinatară este obligată să respecte aceste condiţii.

 

ARTICOLUL 23

Certificarea şi autentificarea

 

Documentele transmise prin intermediul autorităţilor centrale în aplicarea prezentului tratat vor fi scutite de orice formalitate, cum ar certificarea, autentificarea sau legalizarea.

 

ARTICOLUL 24

Cheltuieli

 

1. Partea solicitată suportă toate cheltuielile privind îndeplinirea unei cereri, cu excepţia celor de mai jos, care vor fi suportate de partea solicitantă:

a) onorariile experţilor;

b) cheltuielile de traducere, interpretare şi de transcriere;

c) indemnizaţiile şi cheltuielile referitoare la deplasarea persoanelor conform articolului 11 şi articolului 12 din prezentul tratat;

d) costurile cu organizarea şi desfăşurarea videoconferinţelor şi cu interpretarea unor astfel de proceduri, afară dacă se convine altfel între părţi, potrivit articolului 15;

e) costurile cu transferul persoanelor deţinute, potrivit articolului 13 din prezentul tratat.

2. Dacă în timpul efectuării unei cereri se constată că aducerea acesteia la îndeplinire ar impune cheltuieli exorbitante, autorităţile centrale se vor consulta în vederea stabilirii modalităţilor şi condiţiilor potrivit cărora îndeplinirea cererii poate continua.

 

ARTICOLUL 25

Relaţia cu alte tratate

 

Asistenţa şi procedurile prevăzute în prezentul tratat nu împiedică pe niciuna din părţi să acorde asistenţă celeilalte părţi în baza prevederilor altor tratate internaţionale la care este parte sau potrivit legislaţiei sale interne. Părţile pot de asemenea să îşi acorde asistenţă în baza oricărui aranjament, acord sau oricărei cutume care se aplică între agenţiile de aplicare a legii ale părţilor

 

ARTICOLUL 26

Consultări

 

Autorităţile centrale ale părţilor se consultă în legătură cu aplicarea prezentului tratat, fie în general, fie în legătură cu un caz concret. Autorităţile centrale pot conveni şi asupra unor măsuri practice pe care le consideră necesare pentru a facilita aplicarea tratatului.

 

ARTICOLUL 27

Soluţionarea diferendelor

 

Orice diferend care apare între părţi în legătură cu interpretarea şi aplicarea prezentului tratat se soluţionează pe calea consultării între părţi pe canale diplomatice.

 

ARTICOLUL 28

Intrarea în vigoare, amendarea şi denunţarea

 

1. Prezentul tratat va intra în vigoare la 30 de zile după primirea ultimei notificări prin care părţile îşi comunică reciproc

îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia.

2. Prezentul tratat se aplică şi infracţiunilor săvârşite înainte de intrarea sa în vigoare,

3. Prezentul tratat poate fi amendat în orice moment prin acordul părţilor. Orice modificare va intra în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută la paragraful 1.

4. Fiecare parte poate denunţa prezentul tratat printr-o notificare scrisă transmisă pe canale diplomatice. O astfel de denunţare îşi produce efectele 6 luni după data primirii notificării de către cealaltă parte.

Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat acest tratat.

Semnat la 13 iunie 2017 la Brasilia, în două exemplare originale, în limbile română, portugheză şi engleză, toate textele fiind egal autentice.

În cazul oricărei divergente de interpretare, textul în limba engleză prevalează.

 

PENTRU ROMÂNIA

PENTRU REPUBLICA FEDERATIVĂ A BRAZILIEI

Monica Gheorghiţă,

Marcos Bezerra Abbott Galvao,

secretar de stat pentru afaceri globale,

secretar general,

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Afacerilor Externe

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia la 13 iunie 2017, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 mai 2018.

Nr. 435.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 57

din 13 februarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, în Dosarul nr. 2.638/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.195D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Monica Livescu, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de celelalte părţi.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.449D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017) al Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

4. La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Băltăţeanu şi se constată lipsa celorlalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ion Florin Petrescu a depus concluzii scrise, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Doamna avocat Monica Livescu, partea Gheorghe Băltăţeanu şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.449D/2017 la Dosarul nr. 2.195D/2017, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Monica Livescu, care face trimitere la Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii şi solicită aplicarea mutatis mutandis a raţionamentului Curţii şi în prezenta cauză.

 8. Se arată că recurentul al cărui recurs a fost soluţionat printr-o decizie în care este omisă soluţionarea unui motiv de casare se află în aceeaşi situaţie cu un apelant al cărui apel a fost soluţionat printr-o decizie prin care nu se răspunde tuturor motivelor de apel. În acest fel, se apreciază că este încălcată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, prin comparaţie cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, precum şi cu practica instanţelor pronunţată în aplicarea acestuia, reglementează mai amplu obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti.

9. Persoana care formulează o contestaţie în anulare specială împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă da apel urmăreşte să remedieze lipsa cerinţelor de motivare impuse, deopotrivă, de standardele normative şi jurisprudenţiale, interne şi convenţionale.

10. În continuare, se arată că nereglementarea posibilităţii formulării unei contestaţii în anulare speciale, pentru lipsa motivării, şi împotriva unor hotărâri ale instanţelor de apel nu reprezintă, aşa cum a susţinut Curtea Constituţională, doar o problemă care se situează în competenţa legiuitorului. Acest vid legislativ face posibilă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti nemotivate, cu sfidarea normelor interne şi convenţionale, de natură să genereze, în opinia doamnei avocat, anarhie. Remediul faţă de acest vid legislativ îl reprezintă aplicarea şi în prezenta cauză a procedeului la care Curtea Constituţională a recurs în Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001.

11. Având cuvântul pentru a pune concluzii pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, partea Gheorghe Băltăţeanu solicită respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere numeroasele decizii anterioare pronunţate de Curte în materie, precum şi faptul că nu există motive pentru schimbarea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

13. Prin încheierea din 22 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.638/90/2017, Tribunalul Vâlcea - Secţia i civilă a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, contestatari într-o cauză având ca obiect contestaţie în anularea unei decizii prin care a fost respinsă o cerere de apel formulată de autorii excepţiei.

14. Prin încheierea din 4 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestatară într-o cauză având ca obiect contestaţie în anularea unei decizii prin care a fost respinsă o cerere de apel formulată de autoarea excepţiei.

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că este discriminatorie aplicarea unui tratament diferenţiat persoanelor care au exercitat calea de atac a apelului faţă de cele care au exercitat calea de atac a recursului, deşi, în ambele situaţii, au fost pronunţate hotărâri în ultimă instanţă, în care a fost omisă cercetarea motivelor concrete esenţiale de critică a hotărârii instanţei de fond.

16. Se arată că dreptul de acces la justiţie nu se limitează la posibilitatea introducerii unui proces, ci aplicarea sa poate fi extinsă la modul în care este condus procesul respectiv şi, mai ales, la obţinerea unei hotărâri motivate, care să răspundă criticilor formulate cu privire la hotărârea instanţei de fond, să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile şi să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii.

17. Chiar dacă legiuitorul are o marjă de apreciere în reglementarea căilor de atac, cum este şi cea a contestaţiei în anulare, aceasta nu înseamnă că, prin limitarea posibilităţii de a formula o astfel de cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, să fie permis a fi menţinute hotărâri date în apel care nu corespund, din punct de vedere al motivării, cerinţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. În sfârşit, se arată că nu este întrunită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

19. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare, instanţa arată că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă, prin care se rejudecă, în fond, cauza, spre deosebire de recurs, care nu are caracter devolutiv.

20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare, arată că egalitatea în faţa legii şi liberul acces la justiţie sunt respectate atâta vreme cât calea de atac a apelului, care are caracter devolutiv, este deschisă tuturor persoanelor, în schimb, reglementarea unor căi de atac excepţionale (cum este contestaţia în anulare), trebuie privită şi aplicată prin prisma existenţei unor situaţii deosebite care, în accepţiunea legiuitorului, sunt de natură a justifica punerea în discuţie a unor hotărâri judecătoreşti ce au dobândit, deja, caracter definitiv şi, astfel, se bucură de prezumţia de adevăr şi incontestabilitate.

21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

22. Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul Curţii nr. 2.449D/2017, făcând trimitere la doctrina de specialitate şi la jurisprudenţa Curţii Constituţională relevante, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul for de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile părţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apei care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4, la care dispoziţiile criticate fac trimitere, au următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot 5 atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...]

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. “

26. În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) din Constituţie referitor la reglementările europene cu caracter obligatoriu, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare, iar Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens sunt deciziile nr. 433 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, nr. 415 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 2 septembrie 2016, nr. 608 din

22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017 şi nr. 646 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 22 ianuarie 2018.

28. Astfel, în paragrafele 16-17 ale Deciziei nr. 433 din 23 iunie 2015, Curtea a reţinut că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac.

29. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare” este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.

30. Curtea a mai observat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.

31. Având în vedere că, până în prezent, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestea jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, în Dosarul nr. 2.638/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă

şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 117

din 14 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Brăila în Dosarul nr. 37.894/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.925D/2017.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 februarie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 14 martie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 1.994 din 4 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 37.89473/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Brăila, într-o cauză având ca obiect anularea unor dispoziţii ce priveau transferul la cerere al unui funcţionar public.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Legea nr. 188/1999 prevede egalitatea de şanse în ocuparea funcţiilor publice, precum şi principiul potrivit căruia autorităţile sau instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să sprijine iniţiativele privind dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici, cu interzicerea oricărei discriminări între aceştia.

5. În ceea ce priveşte modalităţile de transfer, prevederile art. 90 din acelaşi act normativ reglementează transferul în interesul serviciului, art. 90 alin. (1) lit. a), şi transferul la cererea funcţionarului public, art. 90 alin. (1) lit. b). În ceea ce priveşte condiţiile în care acesta se poate realiza, pentru ambele modalităţi de transfer, legea prevede că acesta se realizează într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior. Spre deosebire de transferul în interesul serviciului, în cazul transferului la cererea funcţionarului public, legea mai prevede o condiţie, referitoare la categoriile autorităţilor publice la care acesta poate opera, şi anume numai între autorităţi sau instituţii publice din administraţia publică centrală, între autorităţi administrative autonome ori, după caz, între autorităţi sau instituţii publice din administraţia publică locală.

6. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că această ultimă condiţie referitoare la transferul la cererea funcţionarului public, care nu se regăseşte între condiţiile în care poate opera transferul în interesul serviciului, este discriminatorie şi, prin urmare, neconstituţională.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferit, faţă de transferul în interesul serviciului (care este motivat de nevoia obiectivă a autorităţii sau instituţiei publice de a prelua din sistem funcţionari publici cu anumite competenţe şi abilităţi profesionale dobândite), este justificat pentru a nu perturba activitatea la nivelul fiecărui palier administrativ, cu atât mai mult cu cât transferul la cerere operează prin acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul,

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece cele două modalităţi de transfer se referă la două situaţii juridice distincte, care justifică o reglementare juridică diferită, în raport cu scopul şi finalitatea reglementării. Se mai consideră că transferul În interesul serviciului se face, după cum însăşi denumirea o sugerează, în interesul instituţiei sau autorităţii publice respective, fiind normai a nu se limita categoria de autorităţi publice între care operează transferul. Motivul transferului în interesul serviciului constă în nevoia obiectivă a instituţiei de a prelua un funcţionar public cu anumite competenţe profesionale. În cazul transferului la cerere, apare ca firească această condiţie, pentru a preîntâmpina perturbarea activităţii fiecărui palier administrativ. Nu sunt încălcate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la muncă, având în vedere faptul că alegerea unei profesii, meserii, ocupaţii, precum şi a locului de muncă sunt libere, dar exercitarea lor se face în condiţiile şi cu limitele prevăzute de lege. În cazul supus analizei, Legea nr. 188/1999 este o lege organică, aşa cum prevede art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, condiţia impusă de textul de lege fiind justificată de buna funcţionare a fiecărei categorii de instituţii şi autorităţi publice. Nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece textul criticat nu limitează exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, ci reglementează condiţiile de exercitare a transferului la cerere a funcţionarului public.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, potrivit cărora: „(5) Transferul la cerere se face într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional sau într-o funcţie publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului public de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorităţi sau instituţii publice din administraţia publică centrală, între autorităţi administrative autonome ori, după caz, între autorităţi sau instituţii publice din administraţia publică locală, “

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia critică modalitatea de realizare a transferului la cererea funcţionarului public, arătând că acesta este discriminatorie faţă de transferul în interesul serviciului, din perspectiva condiţiei suplimentare reglementate în ceea ce priveşte transferul la cerere, şi anume ca acesta să se realizeze pe acelaşi palier al administraţiei publice, respectiv între autorităţi publice centrale, între autorităţi publice locale sau între autorităţi administrative autonome.

15. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în acord CU dispoziţiile art. 87 din lege, transferul este una dintre metodele de realizare a mobilităţii funcţionarilor publici, prin modificarea raporturilor de serviciu, în scopul eficientizării activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice (în cazul transferului în interesul serviciului), respectiv, în interesul funcţionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică (în cazul transferului la cerere). În ceea ce priveşte regimul juridic al celor două modalităţi de transfer, în ambele cazuri trebuie îndeplinite, de către funcţionarul public supus transferului, condiţiile necesare, prevăzute în fişa postului [art. 90 alin. (2) din Legea nr. 188/1999], iar funcţia publică pentru care se realizează transferul să fie de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional sau o funcţie publică de nivel inferior [art. 90 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999]. Diferenţa între cele două modalităţi de transfer este dată de cerinţa ca, în cazul transferului la cererea funcţionarului public, acesta să opereze între autorităţi de aceeaşi categorie (centrale, autonome sau locale), cuprinsă în teza finală a textului de lege criticat, condiţie care este reglementată şi pentru categoria funcţionarilor de conducere [art. 90 alin. (6)], al înalţilor funcţionari publici [art. 90 alin. (8)], cât şi pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice [art. 90 alin. (9) din acelaşi act normativ]. Prin urmare, diferenţa esenţială între transferul la cererea funcţionarului public şi transferul în interesul serviciului este aceea că, în ultimul caz, acesta se poate realiza dintr-o funcţie publică aparţinând unei autorităţi locale pe aceeaşi funcţie a unei autorităţi centrale, în vreme ce, în cazul transferului la cerere, cele două funcţii trebuie să aparţină autorităţilor sau instituţiilor publice de aflate la acelaşi nivel al palierului administrativ.

16. Cu privire la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

17. Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, având în vedere faptul că, sub aspectul tipului de transfer aplicabil raporturilor de serviciu, funcţionarii publici transferaţi în interesul serviciului nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cei care au iniţiativa transferului, în cazul ultimei ipoteze (a transferului la cerere), Curtea reţine că tratamentul juridic aplicabil celor două tipuri de transfer poate fi diferit, în funcţie de opţiunea legiuitorului. Astfel, în această situaţie, legiuitorul a dat prevalentă interesului public generat de exigenţele de competenţă profesională, necesară în cadrul diverselor paliere ale autorităţilor sau instituţiilor publice, reprezentat de nevoia imediată şi stringentă de a răspunde unei situaţii excepţionale, apărută în realizarea unui serviciu public, faţă de interesul personal al funcţionarului public, referitor la dezvoltarea carierei profesionale.

18. Aşadar, Curtea reţine că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).

19. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor convenţionale relative la interzicerea discriminării. În acest sens, Curtea europeană a reţinut că prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu interzic unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalităţile de fapt” dintre acestea, deoarece statui contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit (a se vedea hotărârile din 16 noiembrie 2004 şi din 12 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Unal Tekeli împotriva Turciei, paragraful 49 şi, respectiv, Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, paragrafele 51 şi 52).

20. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu pot fi reţinute nici susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. De asemenea, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Brăila în Dosarul nr. 37.894/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 296/2016 privind aprobarea sumei necesare Ministerului Sănătăţii pentru contractarea şi implementarea componentelor rămase necontractate din Proiectul PHARE 2006/018-147.03.11 - Sprijin pentru autorităţile de sănătate din România pentru implementarea directivelor Uniunii Europene privind băncile de sânge - unităţile de transfuzie - din spitale şi utilizarea terapeutică a ţesuturilor şi celulelor umane

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 296/2016 privind aprobarea sumei

necesare Ministerului Sănătăţii pentru contractarea şi implementarea componentelor rămase necontractate din Proiectul PHARE 2006/018-147.03.11 - Sprijin pentru autorităţile de sănătate din România pentru implementarea directivelor Uniunii Europene privind băncile de sânge - unităţile de transfuzie - din spitale şi utilizarea terapeutică a ţesuturilor şi celulelor umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 26 aprilie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Suma prevăzută la art. 1 se alocă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii pe anii 2018 şi 2019, la capitolul 66.01 «Sănătate», titlul 55 «Alte transferuri», articolul 1 «Transferuri interne», alineatul 08 «Programe PHARE şi alte programe cu finanţare nerambursabilă».”

2. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

p. Ministrul sănătăţii,

Rodica Nassar,

secretar de stat Ministrul fondurilor europene,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 mai 2018.

Nr. 367.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 290/2016)

 

SUMA

aprobată Ministerului Sănătăţii pentru contractarea şi implementarea componentelor rămase necontractate din Proiectul PHARE 2006/018-147.03.11 - Sprijin pentru autorităţile de sănătate din România pentru implementarea directivelor Uniunii Europene privind băncile de sânge - unităţile de transfuzie - din spitale şi utilizarea terapeutică a ţesuturilor şi celulelor umane

 

Nr. crt.

Scopul alocării fondurilor

Total fonduri alocate

- mii lei -

2018

- mii lei -

2019

- mii lei -

1.

Servicii de auditare a achiziţiilor componentei „Bănci de sânge” (asistenţă tehnică şi echipamente)

146

0

137

2.

Servicii de monitorizare a echipamentelor achiziţionate la componenta „Bănci de sânge”

9

0

3.

Servicii de asistenţă tehnică pentru componenta „Bănci de sânge”

4.438

4.438

0

4.

Lucrări de construcţii şi dotări cu echipamente ale celor 4 bănci de ţesuturi şi celule umane pentru componenta „Ţesuturi şi celule umane”

22.422

22.239

0

5.

Servicii de auditare a achiziţiei pentru componenta „Ţesuturi şi celule umane” (asistenţă tehnică şi construcţii şi dotări cu echipamente ale celor 4 bănci de ţesuturi şi celule umane)

0

183

6.

Servicii de asistenţă tehnică pentru componenta „Ţesuturi şi celule umane”

3.094

0

3.094

 

TOTAL

30.100

26.686

3.414

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 17 ianuarie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Laurenţiu Adrian Neculaescu,

secretar de stat

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 mai 2018.

Nr. 368.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 19/2017)

 

1. Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

I. Instituţii publice cu personalitate juridică finanţate integral din bugetul de stat

1.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

2.

Garda Naţională de Mediu

3.

Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

II. Instituţii publice cu personalitate juridică finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat

1.

Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate

III. Unităţi cu finanţare externă şi de la bugetul de stat

1.

Unităţi de management al proiectului (UMP)

2.

Unităţi de implementare a proiectului (UIP)

 

NOTĂ:

Numărul maxim de posturi finanţate de la bugetul de stat pentru instituţiile prevăzute la cap. I este de 2.905, din care:

- Garda Naţională de Mediu - 809 de posturi;

- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi instituţiile din subordine - 1.925 de posturi;

- Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” - 171 de posturi.

 

2. Unităţi care funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

1.

Administraţia Naţională de Meteorologie

 

3. Unităţi care funcţionează în coordonarea Ministerului Mediului

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii

I. Unităţi finanţate din venituri proprii

 

Administraţia Fondului pentru Mediu

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 203/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a Normelor metodologice privind criteriile şi modul de alocare a sumelor necesare unor lucrări de intervenţie în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public

 

Având în vedere prevederile art. IV lit. d) din Legea nr. 177/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 9 lit. a) şi art. 10 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 203/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a Normelor metodologice privind criteriile şi modul de alocare a sumelor necesare unor lucrări de intervenţie în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi completează după cum urmează:

1. Titlul hotărârii se modifică şi va avea următorul cuprins:

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de reglementare în construcţii şi categoriile de cheltuieli aferente”.

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1 - Se aprobă Regulamentul privind activitatea de reglementare în construcţii şi categoriile de cheltuieli aferente, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.”

3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Activitatea de reglementare în construcţii se desfăşoară de către compartimentul de specialitate cu activitate în domeniul reglementărilor în construcţii din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Activitatea prevăzută la alin. (1) se finanţează integral din veniturile proprii constituite la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, potrivit prevederilor art. 43 alin. (4) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare.

(3) Din veniturile obţinute de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice potrivit alin. (2) se efectuează cheltuieli curente şi cheltuieli de capital prevăzute la art. 43 alin. (5) lit. a) şi d), alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de venituri proprii ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

(4) Disponibilităţile la finele anului din veniturile proprii se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie, în condiţiile legii.”

4. Articolele 2 şi 3 se abrogă.

5. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Achiziţiilor publice ocazionate de reglementările tehnice şi activităţile specifice, corelative activităţii de reglementare în construcţii, pentru care a fost iniţiată procedura de atribuire până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum şi celor aflate în curs de elaborare li se aplică legislaţia privind achiziţiile publice în vigoare.

Art. III. - Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

Ministrul cercetării şi inovării,

Nicolae Burnete

 

Bucureşti, 24 mai 2018.

Nr. 369.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 203/2003)

 

REGULAMENT

privind activitatea de reglementare în construcţii şi categoriile de cheltuieli aferente

 

Art. 1. - Activitatea de reglementare în construcţii constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii conform prevederilor art. 9 lit. a) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările ulterioare şi cuprinde elaborarea de reglementări tehnice în domeniu, precum şi efectuarea de activităţi specifice, corelative activităţii de reglementare.

Art. 2. - (1) Reglementările tehnice în construcţii, definite la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 republicată, cu modificările ulterioare, pot fi regulamente sau proceduri precum coduri/normative, ghiduri/metodologii, specificaţii/instrucţiuni/ norme tehnice, studii sau soluţii-cadru, îndrumătoare/proceduri/ manuale, după caz.

(2) Reglementările tehnice au caracter obligatoriu şi se elaborează pentru asigurarea cerinţelor fundamentale pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

(3) Reglementările tehnice se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în condiţiile legii.

(4) Punerea la dispoziţia celor interesaţi a reglementărilor tehnice se face prin publicarea acestora, În conformitate cu prevederile ordinului de aprobare, şi prin postarea acestora pe pagina de internet a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în vederea asigurării accesului liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public.

Art. 3. - (1) Activităţile specifice, corelative activităţii de reglementare, cuprind cercetare, testări, documentaţii, studii, audit, bărci de date, realizare de prototipuri.

(2) Cercetarea cuprinde analize şi sinteze documentare, studii teoretice şi experimentale, traduceri, elaborarea de standarde de cost, precum şi elaborarea, în condiţiile legii privind standardizarea naţională, a versiunilor române ale standardelor europene/internaţionale în vigoare din domeniul construcţiilor şi a anexelor naţionale corespunzătoare, inclusiv revizuirea ori modificarea acestora.

(3) Testările cuprind încercări şi/sau experimentări in situ ori în laboratoare sau poligoane privind tehnologiile şi/sau comportarea în exploatare a construcţiilor, subansamblurilor, elementelor, materialelor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, inclusiv pe modele sau machete

(4) Documentaţiile ce se realizează în sprijinul activităţii de reglementare tehnică cuprind studii pentru proiecte-pilot, inclusiv documentaţii tehnico-economice pentru realizarea acestora sau altora asemenea, expertize tehnice şi/sau energetice la construcţii existente pentru definirea sau monitorizarea unor indicatori, elaborarea unor instrucţiuni şi suporturi teoretice precum şi organizarea de activităţi de instruire şi/sau perfecţionare profesională a specialiştilor din domeniile menţionate, concursuri de soluţii cu premii organizate de instituţii publice în scopul creşterii calităţii construcţiilor în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice.

(5) Studiile cuprind analize de specialitate şi de documentare în domeniul construcţiilor, analize de impact al construcţiilor asupra mediului natural şi construit, de prognoză, de piaţă şi de cercetare economică privind impactul materialelor de construcţii noi asupra calităţii construcţiilor, sondaje, statistici şi studii sociologice privind calitatea vieţii în mediul construit, studii de caz, studii-pilot, studii topografice, geotehnice, hidrologice, hidrogeotehnice, studii de stabilitate a terenului, de trafic/circulaţie/mobilitate, raport de diagnostic arheologic, studii istorice, precum şi alte studii de specialitate, după caz, pentru fundamentarea unor reglementări tehnice.

(6) Auditul cuprinde activitatea de expertiză tehnică, evaluarea performanţelor energetice ale clădirilor, precum şi activitatea de consultanţă în domeniul construcţiilor.

(7) Băncile de date cuprind date, informaţii, ilustrări grafice, planuri, hărţi, înregistrări de date în timp real privind acţiunile asupra construcţiilor şi comportarea acestora, realizarea de pachete software, sisteme informatice pentru colectare, gestionare şi arhivare a datelor şi informaţiilor, inclusiv privind certificarea energetică, expertizarea tehnică şi proiectarea clădirilor şi, după caz, prelucrare a datelor, inclusiv accesul la soft-uri de consultare a actelor normative publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la standardele din domeniul construcţiilor, şi altele asemenea.

(8) Prototipurile cuprind realizarea de construcţii şi/sau subansambluri ori elemente de construcţii în situ sau în laborator, standuri ori poligoane, realizarea de programe-pilot de proiectare, execuţie şi de urmărire a comportării în exploatare pentru introducerea de soluţii constructive, materiale şi/sau tehnologii noi.

(9) Rezultatele activităţilor specifice se valorifică prin postarea acestora pe pagina de internet a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în vederea asigurării accesului liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public şi prin preluarea concluziilor în politicile, programele, proiectele şi reglementările elaborate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

(10) în susţinerea activităţi] de elaborare de reglementări tehnice în domeniu, precum şi de efectuare de activităţi specifice, corelative activităţii de reglementare, prevăzute la art. 1, pentru derularea optimă a acestora sunt necesare şi alte activităţi, care cuprind, după caz: achiziţionarea de bunuri şi servicii, achiziţionarea de abonamente pentru publicaţii de specialitate din ţară şi din străinătate, accesul la documentaţii şi baze de date documentare on-line, înscrierea şi menţinerea calităţii de membru în structuri asociative internaţionale, punerea la dispoziţia celor interesaţi a reglementărilor şi diseminarea informaţiilor tehnice prin publicare-tipărire de cărţi, imprimate, publicaţii, materiale de promovare, difuzare pe suport magnetic, pagina web, participare şi/sau organizare de manifestări tehnico-ştiinţifice şi/sau schimburi de experienţă între specialişti, în ţară şi în străinătate, formare şi perfecţionarea profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii, participare la conferinţe, seminarii, simpozioane, mese rotunde, inclusiv asigurarea protocolului, dotarea cu mijloace fixe şi obiecte de inventar, birotică, consumabile, service, monitorizare, inspecţii şi/sau deplasări în ţară la obiective în construcţie sau existente ca exemple de bună practică, privind rezultatele şi aplicabilitatea reglementărilor tehnice în construcţii.

Art. 4. - (1) Sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice se organizează şi funcţionează comitetele tehnice de specialitate şi comitetul tehnic de coordonare generală, organisme consultative şi de avizare în activitatea de reglementare în construcţii, organizate pe domenii/subdomenii şi categorii de construcţii şi pe specialităţi pentru instalaţii aferente construcţiilor.

(2) Procedura privind iniţierea, programarea, achiziţia, elaborarea, avizarea, aprobarea şi punerea la dispoziţia celor interesaţi a reglementărilor tehnice şi a rezultatelor activităţilor specifice, corelative activităţii de reglementare în construcţii, precum şi procedura privind structura, componenţa, indemnizaţia de participare a specialiştilor în calitate de membri în comitetele tehnice de specialitate şi în comitetul tehnic de coordonare generală, alţii decât personalul de specialitate al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale comitetelor tehnice de specialitate şi a comitetului tehnic de coordonare generală, se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

(3) Programele privind activitatea de reglementare în construcţii se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

Art. 5. - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice gestionează activitatea de reglementare în construcţii, scop în care efectuează cheltuieli curente - cheltuieli de personal, cheltuieli cu bunuri şi servicii, precum şi cheltuieli de capital pentru activitatea de reglementare în construcţii, cuprinzând contractarea elaborării de reglementări tehnice şi de activităţi specifice, corelative activităţii de reglementare, pentru participarea specialiştilor în calitate de membri în comitetele tehnice de specialitate şi în comitetul tehnic de coordonare generală, alţii decât personalul de specialitate al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi pentru activităţile prevăzute la art. 3 alin. (10).


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.