MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 475/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 475         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 8 iunie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 811 din 7 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5, art.6 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6), art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

428. - Ordin al ministrului apelor şi pădurilor privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.645/2013 pentru aprobarea Catalogului naţional al materialelor de bază şi a modelului filei Catalogului naţional al materialelor de bază

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 811

din 7 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6), art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 31 octombrie 2017, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea unui număr de 45 dosare la Dosarul nr. 325D/2017, care este primul înregistrat, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. La acelaşi termen, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 noiembrie 2017 şi apoi, pentru aceleaşi motive, pentru data de 9 noiembrie 2017, când, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 7 decembrie 2017, cu citarea părţilor şi a Ministerului Public, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

3. Preşedintele dispune efectuarea apelului în Dosarul nr. 325D/2017 şi, constatându-se lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, pune în discuţie revenirea la măsura conexării dosarelor, dispusă în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2017, având în vedere necesitatea conexării acestora inclusiv în funcţie de criteriul existenţei unei executări silite a consumatorilor, la data transmiterii către creditori a notificării prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

4. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura pusă în discuţie, iar Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune revenirea asupra măsurii conexării, luate în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2017.

5. Preşedintele dispune efectuarea apelului în dosarele nr. 325D/2017, nr. 336D/2017, 403D/2017, 425D/2017, 435D/2017, 447D/2017, 451D/2017, 489D/2017, 500D/2017, 501D/2017, 522D/2017, 568D/2017, 569D/2017, 597D/2017, 598D/2017, 619D/2017, 632D/2017, 633D/2017, 645D/2017, 703D/2017, 762D/2017, 772D/2017, 774D/2017, 791 D/2017, 792D/2017, 820D/2017, 839D/2017, 976D/2017,1.004D/2017, 1.948D/2017, 1.972D/2017, 1.996D/2017, 2.027D/2017, 2.292D/2017, 2.369D/2017, 2.398D/2017 şi 2.431D/2017, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său.

6. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legai îndeplinită.

7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea celor 37 dosare, Dosarul nr. 325D/2017 fiind primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 20 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 30.700/245/2016, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10, art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii În ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S A. din Bucureşti.

10. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 35.554/245/2016, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

11. Prin încheierea din 13 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.966/245/2016, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin, (1) şi (3), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

12. Prin încheierea din 17 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.189/245/2016, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

13. Prin încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.019/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

14. Prin încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.557/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepţia prevederilor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

15. Prin încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.215/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepţia prevederilor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

16. Prin încheierea din 20 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.654/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

17. Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.793/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti.

18. Prin încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.381/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

19. Prin încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.696/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 aţin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

20. Prin încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.566/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - SA din Bucureşti.

21. Prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.366/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 (cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile*) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

22. Prin încheierea din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.300/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 (cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile1) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

23. Prin încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.353/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti.

24. Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.639/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - SA din Bucureşti.

25. Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.690/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

26. Prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.707/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti.

27. Prin încheierea din 7 februarie 2017, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 35.637/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

28. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.850/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din Bucureşti.

29. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.627/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

30. Prin încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.923/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

31. Prin încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.727/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

32. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.137/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civili a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

33. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.454/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

34. Prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.778/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

35. Prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.940/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

36. Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.644/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

37. Prin încheierea din 21 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.636/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 alin. (1)-(4), art. 10 şi art. 11 (cu excepţia tezei I referitoare la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile*) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti.

38. Prin încheierea din 20 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.727/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

39. Prin încheierea din 20 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.264/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti.

40. Prin încheierea din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.372/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia da neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti.

41. Prin încheierea din 13 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.501/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. din Bucureşti, membră a Grupului National Bank of Greece.

42. Prin încheierea din 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.226/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 11 (cu excepţia tezei întâi) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti.

43. Prin încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.829/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi alin. (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

44. Prin Decizia civilă nr. 90 din 8 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.384/231/2016/a1*, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S A. din Bucureşti.

45. Prin încheierea nr. 1.057 din 23 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.490/212/2016, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 şi art. 11 (cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti.

46. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, Societatea ERB New Europe Funding II BV din Bucureşti, Societatea Banca Românească - S.A. din Bucureşti, membră a Grupului National Bank of Greece şi Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti, în cauze al căror obiect constă în formularea, de către autoarele excepţiilor, a unor contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. În Dosarul Curţii nr. 633D/2017, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate, în temeiul Legii nr. 77/2016, de către o persoană fizică, în calitate de consumator. În Dosarul Curţii nr. 2.398D/2017, Curtea a fost sesizată de către instanţa care a admis recursul formulat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a acesteia pronunţate de prima instanţă.

47. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinseci, autoarele consideră că dispoziţiile art. 3 şi art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă cerinţele referitoare la procedura de adoptare a actelor normative, întrucât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată conform prevederilor constituţionale aplicabile unei legi ordinare, în condiţiile în care Codul civil - actul normativ de la care Legea nr. 77/2016 derogă - este o lege organică.

48. Raportat la art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 126 alin. (1) din Constituţie, se arată că, prin art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, se intervine asupra caracterului executoriu şi/sau definitiv al unei hotărâri judecătoreşti, precum şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilindu-se că un consumator, indiferent de situaţia juridică la care este parte, poate solicita instanţei modificarea acesteia în virtutea noii legi. Aşa fiind, apreciază că Legea nr. 77/2016 contravine principiului separaţiei puterilor în stat.

49. Criticile de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, au în vedere modul defectuos în care legiuitorul şi-a exercitat competenţa de legiferare, prin încălcarea cerinţelor referitoare la previzibilitatea pe care trebuie să o aibă un act normativ. Astfel, nu se clarifică mai multe aspecte privitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor sale; se prevede o derogare de la dispoziţiile Codului Civil, fără a preciza care sunt dispoziţiile legale vizate de aceasta; se prevede faptul că Legea nr. 77/2016 „se coroborează” cu dispoziţiile mai multor acte normative, fără să reglementeze însă în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 tind, mai mult, spre o modificare, iar uneori (cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999) spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totali a reglementarii; Legea nr. 77/2016 lasă o largă marjă de interpretare aspectelor tranzitorii, deoarece nu face nicio referire la regimul aplicabil contractelor încheiate sub imperiul Codului Civil din 1864; există o inadvertenţă între scopul declarat de legiuitor (pe care îl putem extrage din Expunerea de motive) şi textul legii dării în plată.

50. Se mai arată că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă.

51. În continuare, autoarele arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin, (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor.

52. Autoarele excepţiilor susţin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părţile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viaţa contractului intervine legiuitorul şi, împotriva voinţei creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligaţia sa faţă de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a aşteptat şi se aşteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găseşte ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligaţiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanţiei creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită.

53. În continuare, se susţine că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de „situaţie juridică”, valorificând experienţa doctrinară şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situaţie juridică, respectiv un „statut” personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligaţia de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanţiei, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanţă, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligaţiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică şi celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituţional pentru că înfrânge principiul neretroactivităţii legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.

54. Autoarele mai susţin că dispoziţiile care fac obiectul excepţiei retroactivează, întrucât modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit.

55. În continuare se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea În plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.

56. Autoarele excepţiilor apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.

57. Neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea prevederilor art. 24 privind dreptul la apărare şi a art. 21 privind liberul acces la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării.

58. Autoarele excepţiilor de neconstituţionalitate mai arată că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii. Aceasta reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

59. Autoarele excepţiilor mai susţin că prin dispoziţiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituţie al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, şi nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.

60. În speţă, continuă autoarele excepţiilor de neconstituţionalitate, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său

61. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

62. În consecinţă, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimţământului creditorului, la deplina discreţie a consumatorului şi fără a fi prevăzute condiţii minime de admisibilitate care să se refere la dificultăţile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului.

63. Se susţine că dreptul de proprietate privată este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terţe-persoane de drept privat, fără a exista însă o garanţie oferită creditorului.

64. Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Susţine că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarea susţine că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate electivă de plată.

65. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar”, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor, va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.

66. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, în speţă fiind un drept real garantând executarea unei obligaţii de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific, şi nu ca un scop în sine al comerţului lor.

67. Din prisma art. 45, coroborat cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului. Darea în plată, potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanţei, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situaţii de excepţie. Cât timp măsura se menţine în limitele unei excepţii, este rezonabilă şi proporţională scopului executării obligaţiilor Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului şi a unei obligaţii corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancţiunea pronunţării unei hotărâri de către instanţa de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanţei decât aceea care rezultă din scopul activităţii sale şi natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi băneşti care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate).

68. Libera iniţiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.

69. Se mai susţine că, atunci când este vorba despre un raport între particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente, şi nu să supună un particular voinţei arbitrare a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condiţiile în care libertatea prevăzută de art. 53 poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreţionar. Măsurile propuse sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 - art. 4 alin. (1) - nu prevede o astfel de condiţie pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.

70. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu poate conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială, poate da naştere la abuzuri din partea consumatorilor.

71. În final, se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.

72. Judecătoria laşi - Secţia civilă, în dosarele nr. 325D/2017 şi nr. 2.369D/2017, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza întâi şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 sunt inadmisibile, iar excepţiile referitoare la celelalte dispoziţii legale criticate sunt neîntemeiate.

73. Judecătoria laşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 435D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

74. Judecătoria laşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 762D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii criticate este neîntemeiată.

75. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 336D/2017, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi formulează opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

76. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 568D/2017 şi nr. 569D/2017, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la prevederile legale declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt inadmisibile, iar referitor la celelalte dispoziţii criticate precizează că nu sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt aplicate şi interpretate din perspectiva Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016.

77. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

78. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 ridică mari semne de întrebare în legătură cu caracterul lor constituţional, în condiţiile în care se invocă încălcarea unor principii constituţionale fundamentale.

79. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate care vizează celelalte dispoziţii criticate este întemeiată.

80. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

81. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 489D/2017 şi nr. 976D/2017, apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

82. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 772D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, în ceea ce priveşte sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016, este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii criticate este neîntemeiată.

83. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 774D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (5), precum şi a art. 11 teza I, în ceea ce priveşte sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea 77/2016, este inadmisibilă, iar excepţia vizând celelalte dispoziţii criticate este neîntemeiată.

84. Judecătoria Urziceni - Secţia civilă apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

85. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civili apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

86. Judecătoria Reşiţa - Secţia civilă apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

87. Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

88. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 632D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepţia privind celelalte dispoziţii criticate este întemeiata.

89. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 633D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

90. Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază că sunt inadmisibile sesizările referitoare la analizarea constituţionalităţii sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 şi, în ceea ce priveşte analizarea constituţionalităţii prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016, referitor la faptul că aceste dispoziţii sunt constituţionale, în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Instanţa consideră că excepţiile de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate sunt neîntemeiate, fără a-şi motiva, însă, opinia.

91. Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 820D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

92. Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 2.027D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 referitoare la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate este neîntemeiată.

93. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

94. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar, cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate, nu îşi formulează opinia.

95. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

96. Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

97. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate este neîntemeiată.

98. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă, în decizia de admitere a recursului declarat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a acesteia de către prima instanţă, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, fără să îşi formuleze, însă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia şi cu privire la temeinicia acesteia.

99. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

100. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

101. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

102. Guvernul, în punctul său de vedere, în dosarele Curţii nr. 403D/2017, nr. 447D/2017, nr. 451D/2017, nr. 489D/2017, nr. 500D/2017, nr. 501D/2017, nr. 1.948D/2017, 1.972D/2017 şi nr. 2.027D/2Q17, nr. 2.292D/2017 şi nr. 2.398D/2017, evocă soluţiile pe care le-a pronunţat Curtea Constituţională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi îşi justifică punctul de vedere prin raportare la acestea. Astfel, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 referitor la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, Guvernul arată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

103. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

104. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

105. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 1-5, art. 6 alin. (1), art. 7,8,10 şi 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi ale Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Curtea constată că motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează, în fapt, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) ale acestuia. În mod similar, Curtea constată că motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează, în fapt, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1) şi (5) ale acestuia. Prin urmare, în soluţionarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-

(6) şi art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 şi nu se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (2)-(4) din Legea nr. 77/2016. Prevederile criticate au următorul conţinut:

- Art. 1: „(1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor.

(2) Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă “, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă “, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 2; „Dispoziţiile prezentei legi se coroborează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

- Art. 4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului

- Art. 5: (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar; în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.”

(4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.

(5) Toate costurile notariale şi. după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor;

- Art. 6: „(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

- Art. 7: (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate. [...]

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte. În conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată”;

- Art. 8: (1) în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.[...]

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.”;

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”.

106. În opinia autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia puterilor în stat, coroborat cu art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 privind economia, iar principiile constituţionale invocate în legătură cu art. 1 alin. (5), fără o consacrare textuală, sunt principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Se mai invocă, de asemenea, şi imprecizia prevederilor art. 2 din Legea nr. 77/2016.

107. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011 Autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, aşa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei [...] dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă.

108. Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în aceste dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a excepţiei de neconstituţionalitate a tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

109. Totodată, Curtea reţine că, în Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. În justificarea acestei soluţii, Curtea a reţinut, în paragraful 40 al deciziei şi în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că niciunul dintre consumatorii care sunt parte la contractele de credit nu a fost supus executării silite a imobilului ipotecat. Întrucât, în dosarele conexate în prezenta cauză, subzistă aceeaşi situaţie de fapt, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

110. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinutei dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.

111. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale” faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menţionate în prealabil sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial anterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca inadmisibilă.

112. În continuare, Curtea va examina pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi, pe de altă parte, celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate.

113. Curtea reţine că prevederile legale criticate din Legea nr. 77/2016 au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, şi nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017.

114. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în analiza criticilor formulate din perspectiva principiilor şi dispoziţiilor constituţionale invocate în prezentele cauze.

115. Astfel, în paragrafele 107-108 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, care se referă la lege, în ansamblul său, Curtea a reţinut că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au susţinut, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată ca o lege ordinară. Or, în condiţiile în care se instituie un regim derogatoriu de la regimul general al proprietăţii [care este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, prin lege organică], această derogare trebuie operată tot printr-o lege organică. În acest context se menţionează, cu titlu de exemplu, art. 8 alin. (1) din lege prin care se reglementează posibilitatea pentru instanţa de judecată de a obliga creditorul să devină titular al dreptului de proprietate asupra imobilului. Aşadar, critica de neconstituţionalitate formulată de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate s-a raportat la problema reglementării printr-o lege ordinară, cum este Legea nr. 77/2016, a unor situaţii care vizează aspecte importante legate de dreptul de proprietate (precum transmiterea forţată a unui imobil în patrimoniul creditorului).

116. Astfel, Curtea a reţinut că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.

117. Ca răspuns la critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, formulată din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că instituţia impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

118. Această critică a autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate trebuie, deci, privită prin prisma neutralizării, prin această intervenţie a Curţii, a riscurilor pe care Legea nr. 77/2016 le ridică cu privire la înfăptuirea justiţiei şi, în genere, a rolului instanţelor judecătoreşti în realizarea justiţiei. Cu alte cuvinte, unul dintre obiectivele urmărite de Curte prin pronunţarea soluţiei de constatare, numai sub rezervă, a constituţionalităţii prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la cele ale art. 4,7 şi 8 din Legea nr. 77/2016, a fost acela de a proteja rolul constituţional al instanţelor judecătoreşti. De altfel, în aceeaşi decizie, în paragraful 121, Curtea â mai reţinut că instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii).

119. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva respectării exigenţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a principiilor subsumate acestuia de către autoarele excepţiei, respectiv al accesibilităţii, previzibilităţii, securităţii, legalităţii, siguranţei circuitului civil, statului de drept, autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii legii, în paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Curtea a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituţie vizează, mai degrabă, chestiuni care ţin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanţa judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite.

120. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.” (paragraful 115).

121. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, pe lângă cele reţinute de Curte în paragraful 112 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituţional a prevederilor criticate, se observă şi că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 64), Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Curtea a mai reţinut în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct, în acest fel asigurându-se deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat”.

122. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva art. 21 şi art. 24 din Constituţie, şi care vizează prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, Curtea reaminteşte că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că instituţia impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

123. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituţie, în paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis. Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

124. De asemenea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 22 mai 2017, paragrafele 41-48, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de prevederile art. 5 alin. (3), criticat în prezenta cauză, precum şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 respectă exigenţele testului de proporţionalitate şi nu aduc atingere substanţei dreptului de proprietate al creditorilor.

125. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 65), că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.”

126. Cu privire la criticile formulate în această excepţie de neconstituţionalitate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituţie, pentru identitate cu raţiunea avută în vedere în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze [paragraful 130].

127. De asemenea, Curtea reţine că nici prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie nu sunt relevante pentru soluţionarea acestei excepţii de neconstituţionalitate.

128. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, precum şi a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3), (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, Societatea ERB New Europe Funding II BV din Bucureşti, Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, Societatea Banca Românească S.A. - din Bucureşti, membră a Grupului National Bank of Greece şi Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti, în dosarele nr. 30.700/245/2016, nr. 35,554/245/2016, nr. 25,966/245/2016 şi nr. 22.189/245/2016 ale Judecătoriei laşi - Secţia civilă, nr. 20.019/300/2016, nr. 22.557/300/2016 şi nr. 17.215/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 17.654/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, nr. 12.793/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, nr. 23.381/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 9.696/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, nr. 14.566/301/2016, nr. 24.366/301/2016. nr. 29.300/301/2016 şi nr. 27.353/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 2.639/330/2016, nr. 2.690/330/2016 şi nr. 2.707/330/2016 ale Judecătoriei Urziceni, nr. 35.637/299/2016* al judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 2.850/290/2016, nr. 3.627/290/2016 şi nr. 3.923/290/2016 ale Judecătoriei Reşiţa, nr. 8.727/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, nr. 11.137/303/2016 şi nr. 13 454/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 12.778/55/2016 şi nr. 12.940/55/2016 ale Judecătoriei Arad - Secţia civilă, nr. 4.644/314/2016 şi nr. 6.636/314/2016 ale Judecătoriei Suceava, nr. 18.727/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 7.264/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, nr. 11.372/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, nr. 16.501/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, nr. 9.226/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, nr. 11.829/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, nr. 9.384/231/2016/a 1 * al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi nr. 13.490/212/2016 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei laşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Urziceni, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Suceava, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă. Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.645/2013 pentru aprobarea Catalogului naţional al materialelor de bază şi a modelului filei Catalogului naţional al materialelor de bază

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 145.120/DPDF din 26.03.2018 al Direcţiei păduri şi dezvoltare forestieră, luând în considerare prevederile art. 1 din Legea nr. 107/2011 privind comercializarea materialelor forestiere de reproducere,

în temeiul art. 22 din Legea nr. 107/2011 privind comercializarea materialelor forestiere de reproducere, precum şi al art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. I. - Se aprobă modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.645/2013 pentru aprobarea Catalogului naţional al materialelor de bază şi a modelului filei Catalogului naţional al materialelor de bază, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 şi 539 bis din 26 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul apelor şi pădurilor,

Ilie Covrig,

secretar de stat

 

Bucureşti, 19 aprilie 2018.

Nr. 428.

 

ANEXĂ

 

Modificări şi completări ale anexei nr. 2 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.645/2013 pentru aprobarea Catalogului naţional al materialelor de bază şi a modelului filei Catalogului naţional al materialelor de bază

 

1. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Gorun”, poziţia nr. 223 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„223

GO-E250-3

Ponicioara

publică a statului

46*45

22°05

380

590

arboret

Bihor

RNP - ROMSILVA, OS Dobreşti

 

VI-10C, 12B, 12G

36.23

13.93

autohtonă

 

producţia de lemn şi calitatea lemnului”

 

 

2. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Cer”, poziţia nr. 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

,52

CE, ST-E250-1

Valea Nulii

publică a statului

46&45

22,J05 420

490

arboret

Bihor

RNP - ROMSILVA, OS Dobreşti

VI-26A

22.29

5.50

autohtonă

 

producţia de lemn şt calitatea lemnului

ST”

 

 

3. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Fag”, poziţia nr. 293 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„293

FA, BR-E220-1

Gusoara

publică a statului

46°46

22°35

820

 

1150

arboret

Bihor

RNP -ROMSILVA OS Remeţi

IV-51B, 52B

21.6

20.50

autohtonă

 

producţia de lemn şi calitatea lemnului

BR categoria «Testat»“

 

 

4. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Fag”, după poziţia nr. 368 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 369, cu următorul cuprins:

 

„369

FA-E220-1

VI.

Runcului

publică a statului

 

 

 

 

arboret

Bihor

RNP - ROMSILVA, OS Remeţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IV-70B

31.57

31.57

autohtonă

 

producţia de lemn şi calitatea lemnului”

 

 

 

5. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Fag”, după poziţia nr. 369 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 370, cu următorul cuprins:

 

„370

FA-E230-1

Vâlcei

publică a statului

 

 

 

 

arboret

Bihor

RNP -ROMSILVA, OS Remeţi

 

 

V-80A

20.92

20.92

autohtonă

 

producţia de lemn şi calitatea lemnului”

 

 

 

6. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Plop alb”, după poziţia nr. 19 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 20, cu următorul cuprins:

 

„20

PLA-H29A-4

Dunărica

publică a statului

44°08

27°01

17

17

arboret

Călăraşi

RNP - ROMSILVA, OS

Călăraşi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I-3K

1.16

1.16

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

7. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Plop alb”, după poziţia nr. 20 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 21, cu următorul cuprins:

 

„21

PLA-H29A-5

Buta

publică a statului

 

 

 

 

arboret

Călăraşi

RNP - ROMSILVA, OS Lehliu

 

 

IV-23 F

2.01

2.01

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

8. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Salcâm”, după poziţia nr. 86 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 87, cu următorul cuprins:

 

„87

SC-H280-1

Valea

Roşie

publică a statului

44°10

26°35

40

40

arboret

Călăraşi

RNP -ROMSILVA, OS Mitre ni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VI1-12 A

6.7

6.7

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

9. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Salcâm”, după poziţia nr. 87 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 88, cu următorul cuprins:

 

„88

SC-H280-2

Ciomuleasa

publică a statului

44°13

26°45

40

40

arboret

Călăraşi

RNP - ROMSILVA, OS Mitreni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VI11-19 C

10.34

10.34

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

10. La capitolul 3 .Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Frasin comun”, după poziţia nr. 122 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 123, cu următorul cuprins:

 

„123

FR-K290-4

Craidorolţ

publică a Primăriei Craidorolţ

 

 

 

 

arboret

Satu

Mare

RNP -ROMSILVA, OS Ardud

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IV-

17 B

4.3

4.3

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

11. La capitolul 3 „Arborate sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Frasin comun”, după poziţia nr. 123 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 124, cu următorul cuprins:

 

„124

FR-K290-5

Craidorolţ

publică a Primăriei Craidorolţ

 

 

 

 

arboret

Satu

Mare

RNP - ROMSILVA, OS Ardud

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IV-

26 B

1.9

1.9

autohtonă

 

producţia de lemn”

 

 

 

12. La capitolul 7 „Culturi de plante mamă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii şi hibrizi artificiali de plop”, după poziţia nr. 37 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 38, cu următorul cuprins:

 

„38

CPM-PL-TR3

Zimnicea

publică a statului

Populus X canadensis

Populus deltoide s-lux

Populus alba Salix alba

Sacrau

1214

Turcoaia

I69/55

Ro-724 Ro 334

43°

38

25°

21

clonă

Teleorman

RNP - ROMSILVA, OS Alexandria

 

 

1,106P 1.71 1.71”

 

13. La capitolul 7 „Culturi de plante mamă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii şi hibrizi artificiali de plop”, după poziţia nr. 38 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 39, cu următorul cuprins:

 

„39

CPM-PL, SA-CL2

Boianu

Publică a statului

Populus x canadensis

Populus deltoides Populus nigra Populus alba Salix alba

Triplo

Triplo

Marilandica Robusta 16 Robusta 118 Toropogrizki 169/55(Lux) Verceken R0724 R0326 R0334 RO201 RO204

44011

27° 18

16

clonă

Călăraşi

 

 

 

0.04

 

 

 

2010

 

 

0.05

 

 

 

2013

 

 

0.083

 

 

 

2013

 

 

0.057

 

 

 

2015

 

 

0.055

 

 

 

2015

 

 

0.055

 

 

 

2015

RNP -ROMSILVA

II, 57P

0.05

 

 

 

2009

OS Călăraşi

 

1.1

 

 

 

2013

 

1.1

 

 

 

2009

 

 

1.1

 

 

 

2009

 

 

1.1

 

 

 

2009

 

 

0.077

 

 

 

2013

 

 

0.076

 

 

 

2013”

 

14. La capitolul 7 „Culturi de plante mamă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii şi hibrizi artificiali de plop”, după poziţia nr. 39 se introduce o nouă poziţie, poziţia nr. 40, cu următorul cuprins:

 

„40

CPM-PL,

Nufăru

Publică a

Populus x canadensis

1214

45°09

28°54

5

 

Tulcea

 

SA-TR2

 

statului

Turcoaia Sacrau 79

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I 45/51 1214 RO 326

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Salix alba

 

 

 

 

clonă

 

 

 

 

 

Populus nigra Populus alba Populus x canescens Popules nigra

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0.27

neautohtonă

 

2013

 

 

 

0.13

autohtonă

 

2013

 

 

 

0.12

neautohtonă

Italia

2013

 

 

 

0.03

neautohtonă

 

2013

B”

 

 

0.5

neautohtonă

Austria

2014

 

RNP - ROMSILVA

XIII - 101P

0.5

autohtonă

Italia

2016

 

OS Rusca

 

0.56

autohtonă

Italia

2016

 

 

 

0.008

autohtonă

 

2016

 

 

 

0.008

autohtonă

 

2016

 

 

 

0.008

autohtonă

 

2016

 

 

15. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Fag”, poziţiile nr. 91,284, 289, 295, 301,303 şi 318 se abrogă.

16. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Paltin de munte”, poziţia nr. 53 se abrogă.

17. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Gorun”, poziţiile nr. 170, 203, 204, 222, 233-235 şi 300 se abrogă.

18. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Castan comestibil”, poziţiile nr. 8 şi 9 se abrogă.

19. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Stejar roşu”, poziţia nr. 14 se abrogă

20. La capitolul 3 .Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Frasin comun”, poziţia nr. 33 se abrogă.

21. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Cer”, poziţiile nr. 30, 61 şi 69 se abrogă.

22. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Brad”, poziţia nr. 226 se abrogă.

23. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Duglas verde”, poziţia nr. 28 se abrogă.

24. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Stejar”, poziţiile nr. 60,61 şi 175 se abrogă.

25. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Molid”, poziţia nr. 419 se abrogă.

26. La capitolul 3 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «selecţionat» - pe specii”, la specia „Larice”, poziţia nr. 56 se abrogă.

27. La capitolul 5 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii”, la specia „Molid”, poziţia nr. 2 se abrogă.

28. La capitolul 5 „Arborete sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii”, la specia „Frasin comun”, poziţia nr. 4 se abrogă.

29. La capitolul 7 „Culturi de plante mamă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere din categoria «calificat» - pe specii şi hibrizi artificiali de plop”, poziţia nr. 29 se abrogă.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.