MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 771/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 771         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 28 septembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 416 din 15 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Decizia nr. 538 din 13 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c), art. 521 alin. (2) şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 539 din 13 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2963 lit. a) si d), art. 29621, art. 29622, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

           694. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Sibiu de către doamna Prislopean Olimpia-Maria

 

           695. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Sibiu de către domnul Marin Horaţiu-Lucian

 

           700. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înfiinţarea, atribuţiile, competenţele şi modul de funcţionare ale Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări şi reglementarea operaţiunilor de finanţare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. în numele şi în contul statului

 

           701. - Hotărâre privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri, precum şi a plafoanelor aferente ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine şi ovine/caprine, şi a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

            627. - Decizie pentru eliberarea domnului Sterică Fudulea din funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

            628. - Decizie pentru numirea domnului Adrian Marius Dobre în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.250. - Ordin al ministrului apelor şi pădurilor privind numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră

 

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 584/2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 416

din 15 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Nairam Trading - S R L. din Cavnic în Dosarul nr. 2.807/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 332D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că normele criticate sunt norme de procedură şi menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.807/117/2015, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Nairam Trading - S R L. din Cavnic, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în cadrul unei acţiuni în pretenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale sunt neconstituţionale, întrucât prin această restrângere se îngrădeşte accesul liber la justiţie şi se creează o discriminare între justiţiabili, în sensul că unora le dă dreptul să aibă acces la o cale extraordinară de atac, iar altora nu, şi aceasta doar pentru diferenţa de formă a unei hotărâri judecătoreşti.

6. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ţine de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

9. Soluţia legislativă cuprinsă la art. 322 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, conferind părţii interesate posibilitatea de a ataca pe calea revizuirii hotărârea instanţei, în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a instanţei, îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii care au următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apei sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;”.

13. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât ele continuă să îşi producă efectele juridice în cauza de faţă.

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, din modul în care este redactată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în susţinerea acesteia au fost invocate şi prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale atacate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.

16. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 258 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Decizia nr. 1.430 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2010, şi Decizia nr. 76 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 209 din 12 aprilie 2013, Curtea a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt şi numai din acest motiv, ce ţine de specificul caii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul. Nu poate fi reţinută, aşadar, critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, întrucât acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi Sa toate căile de atac.

17. De asemenea, prin Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, şi Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din interpretarea acestor norme constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

18. De asemenea, Curtea a constatat că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, are drept scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.

19. De altfel, instanţa de contencios constituţional a stabilit în jurisprudenţa sa că accesul liber Ea justiţie nu presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti —judecătorii, tribunale, curţi de apel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

21. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 2.807/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent, Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 538

din 13 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c), art. 521 alin. (2) şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, art. 521 şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Bacaran în Dosarul nr. 3.044/105/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 546D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că, timp de 13 ani, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a impozitat venitul net, nu pe cel brut. Prin aceste prevederi legale sunt dezavantajaţi medicii, avocaţii şi experţii. Aceştia din urmă nu pot ţine o evidenţă contabilă, având în vedere că numărul dosarelor pe care le soluţionează într-un an nu este foarte mare. Arată că aceleaşi prevederi legale i-au produs o pagubă de 500 de lei, ajungându-se la situaţia în care statul prelevă aproximativ o treime din veniturile sale.

4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că problemele ridicate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească şi că prevederile art. 44 alin. (4) din Constituţie nu au legătură cu dispoziţiile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.044/105/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52, art. 521 şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Bacaran într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unei decizii de impunere anuale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale, întrucât prin extinderea impozitului de 16% asupra venitului brut se realizează o adevărată naţionalizare a veniturilor sale, prin aplicare cotei de impozitare la venitul brut şi nu la venitul net. Acest lucru nu îi mai permite scăderea, mai întâi, a cheltuielilor deductibile şi aplicarea apoi a impozitului la venitul net. Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri obţinute din activităţi independente este corectă numai atunci când se referă la cota de impunere de 10% la venitul brut.

7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, critica de neconstituţionalitate vizând chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 513 din 8 mai 2008.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul constituţional invocat are ca obiect interzicerea naţionalizării sau a oricărei altei măsuri de trecere silită în proprietatea statului a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Or, dispoziţiile legale criticate nu au un astfel de obiect, de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri în baza unui criteriu discriminatoriu, ci reglementează reţinerea impozitului pe venit indiferent de apartenenţa socială, etnică, religioasă, politică sau de altă natură discriminatorie a contribuabililor aflaţi în ipoteza normei juridice.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum este formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 52, ale art. 521 şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 52 alin. (1) lit. c), art. 521 alin. (2) şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următoarea formulare:

- Art. 52 alin. (1) lit. c): „Pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite: [...] c) venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciara şi extrajudiciară;’’;

- Art. 521 alin. (2): „Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut”;

- Art. 83 alin. (1): „Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente. venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultura, determinate in sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere. ”

14. Curtea constată faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale Cuprinse în art. 44 afin. (4) privind dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia se plânge de faptul că dispoziţiile legale criticate permit, în calcularea impozitului pe veniturile rezultate din activităţi independente, respectiv activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, aplicarea cotei de 16% la venitul brut, cu excluderea deducerii unor cheltuieli la care apreciază că ar trebui să aibă dreptul.

17. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Aşadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale.

18. Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituţional să reglementeze în domeniul taxelor şi impozitelor pentru a asigura fondurile băneşti necesare asigurării cu ritmicitate a veniturilor la bugetul public. Totuşi, impunerea unor atari taxe şi impozite se face în raport cu anumite raţiuni şi criterii supuse analizei Curţii Constituţionale.

19. Curtea reţine că veniturile realizate din exercitarea profesiilor libere, precum cea de expert, fac parte din categoria veniturilor din activităţi independente care pot fi impozitate pe baza normelor de venit stabilite de organul fiscal sau ca urmare a determinării lor în sistem real, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile efectuate în scopul obţinerii venitului (art. 46-51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). Contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, caz în care vor efectua plăţi anticipate ale impozitului în cotă de 10% trimestrial, iar după încheierea anului fiscal, determinându-se venitul net anual impozabil, se face regularizarea impozitului prin aplicarea cotei de 16% (art. 80-84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).

20. Potrivit dispoziţiilor art. 521 din Codul fiscal, contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, dar care nu au cheltuieli deductibile, pot opta, în scris, pentru fiecare raport juridic/contract, pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final, caz în care se aplică impozitul în cotă de 16% asupra venitului obţinut pentru fiecare activitate.

21. În cazul de faţă, legiuitorul a stabilit clar categoria devenit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. De asemenea, faptul că prevederile legale criticate dispun impozitarea cu o cotă fixă, de 16%, a veniturilor brute provenite din activităţi independente nu este de natură să încalce sau să restrângă exerciţiul dreptului de proprietate. Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar dori ca acea cotă de impozitare de 16% să se aplice veniturilor nete şi nu brute, ceea ce ar ţine cont, în opinia sa, de faptul că pe parcursul desfăşurării activităţii sale a avut anumite cheltuieli legate de această activitate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012).

22. Curtea reţine că autorul excepţiei s-a aflat în situaţia de a opta între modalitatea reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente (caz în care cota de impozitare este de 10% aplicată la venitul brut, dar din care se deduc contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit titlului IX din Codul fiscal, urmând să se facă regularizarea după încheierea anului fiscal) şi sistemul stabilirii impozitului pe venit ca impozit final (caz în care se aplică o cotă de 16% la venit brut). Legiuitorul i-a dat posibilitatea contribuabilului să opteze între cele două sisteme, primul fiind conceput să stimuleze efectuarea unor plăţi anticipate a impozitelor în vederea unei mai rapide colectări a acestora la bugetul de stat.

23. În cauza de faţă, raţiunea instituirii impozitului diferenţiat în funcţie de specificul activităţii independente o constituie impozitarea corespunzătoare a activităţilor care nu au un pronunţat caracter comercial (şi care, prin definiţie, presupun multiple cheltuieli). Criteriul ales-specificul activităţii respective - este unul care susţine raţiunea instituirii impozitului diferenţiat (aplicarea cotei de impozitare la venitul brut şi nu la venitul net).

24. În fine, Curtea mai reţine că principiul egalităţii nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situaţii de fapt diferite legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic diferit. Or, în cauza de faţă nu se poate susţine că toate persoanele care desfăşoară activităţi independente au aceleaşi cheltuieli. Având în vedere acest aspect, precum şi cerinţele asigurării resurselor bugetare şi limitării abuzurilor, statul este legitimat din punct de vedere constituţional să impună asemenea criterii în vederea impozitării diferenţiate a veniturilor contribuabililor (a se vedea Decizia nr. 389 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010).

25. Aşadar, stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micşora în funcţie de politica fiscală promovată şi de interesele generale ale societăţii la un moment dat (a se vedea Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012).

26. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Constituţie.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Bacaran în Dosarul nr. 3.044/105/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 52 alin. (1) lit. c), art. 521 alin. (2) şi ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 539

din 13 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29624, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Predică în Dosarul nr. 11.044/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 557D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că problemele ridicate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească şi că prevederile art. 44 alin. (4) din Constituţie nu au legătură cu dispoziţiile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.044/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29624, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Predică într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unei decizii de impunere a plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale, întrucât prevăd plata contribuţiilor sociale de sănătate pentru venituri realizate din activităţi independente, în condiţiile în care plăteşte deja aceste contribuţii în calitate de pensionar militar. Autorul excepţiei mai arată că o soluţie legislativă similară, care se regăsea în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost declarată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 164 din 12 martie 2013.

6. Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 468 din 16 iunie 2015.

9. Avocatul Poporului a comunicat că îşi menţine punctul de vedere reţinut de instanţa de contencios constituţional în Deciziile nr. 261 din 20 martie 2012 şi nr. 872din 15 decembrie 2015, în sensul că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum este formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29624, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29625, art. 29627 şi art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următoarea formulare:

- Art. 2963 lit. a) şi d):

"Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:

a) persoanele fizice rezidente, care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte; [...]

d) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei;"

- Art. 29621:

"Contribuabili

(1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz:

a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;

b) membrii întreprinderii familiale;

c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice;

d) persoanele care realizează venituri din profesii libere;

e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină pe baza datelor din evidenţa contabilă în partidă simplă;

f) persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit, din activităţi de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e);

g) persoanele care realizează venituri din activităţile agricole prevăzute la art. 71 lit. a) -c);

h) persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit, din activităţile agricole prevăzute la art. 71 lit. d).

(2) Persoanele care sunt asigurate în sistemul public de pensii, conform art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) -c), pct. II, III şi V din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, precum şi cele care au calitatea de pensionari nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la alin. (1). ";

- Art. 29622:

"Baza de calcul

(1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)- e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câştig; contribuabilii al căror venit rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestui venit, respectiv valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim menţionat, nu datorează contribuţie de asigurări sociale.

(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. g), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă venitul net determinat potrivit prevederilor art. 72 şi, respectiv, art. 73 coroborat cu art. 48, raportată la cele 12 luni ale anului.

(4) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f) şi h), baza de calcul al contribuţiilor sociale este venitul brut stabilit prin contractul încheiat între părţi, diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă prevăzută la art. 50, venitul din asociere, valoarea comisioanelor sau onorariile stabilite potrivit legii în cazul expertizelor tehnice judiciare şi extrajudiciare.

(5) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

(6) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 71 lit. a) -d) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară lunar şi nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reprezintă o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.

(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a) -c), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 29625:

"Declararea, definitivarea şi plata contribuţiilor sociale

(1) Declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale se realizează prin depunerea unei declaraţii privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, precum şi a declaraţiei de venit estimat prevăzute la art. 81 şi a declaraţiei privind venitul realizat prevăzute la art. 83, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

(2) În cazul impunerii în sistem real, obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se determină pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotelor prevăzute la art. 29618 alin. (3) asupra bazelor de calcul prevăzute la art. 29622 alin. (2) şi (3).

(3) La determinarea venitului anual bază de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile prevăzute la art. 80.

(4) Stabilirea obligaţiilor anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează prin decizia de impunere anuală, pe baza căreia se regularizează sumele datorate cu titlu de plăţi anticipate.

(5) Obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt cele stabilite prin decizia de impunere prevăzută la art. 29624 alin. (3).

(6) Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei, iar sumele achitate în plus se compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(7) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei privind venitul asigurat la sistemul public de pensii prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice.";

- Art. 29627:

"Contribuabilii

(1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se datorează şi de către persoanele care realizează venituri din:

a) cedarea folosinţei bunurilor;

b) investiţii;

c) premii şi câştiguri din jocuri de noroc;

d) operaţiunea de fiducie, potrivit titlului III;

e) alte surse, astfel cum sunt prevăzute la art. 78.

(2) Persoanele care nu realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la cap. I, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum şi venituri de natura celor menţionate la art. 29621 alin. (1) lit. a) -d), g) şi h), art. 52 alin. (1) lit. b) -d) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e) au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele care realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la alin. (1) plătesc contribuţia asupra tuturor acestor venituri. Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară.";

- Art. 29628:

"Stabilirea contribuţiei Contribuţia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 29627 alin. (1) se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală, pe baza informaţiilor din:

a) declaraţia privind venitul realizat, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, transferuri de titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise, şi operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen;

b) declaraţia de impunere trimestrială, pentru veniturile din tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;

c) declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit;

d) evidenţa fiscală, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, în cazul în care venitul net se stabileşte prin deducerea cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut."

13. Curtea constată faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1-3 privind statul român, suveranitatea şi teritoriul, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale şi în art. 154 privind conflictul temporal de legi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 29622 alin. (2) şi art. 29626 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 29618 alin. (3) lit. b) pct. b1) şi art. 29621 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003, art. 2962 -29613 şi art. 29615 -29620, ale art. 29621 alin. (1) lit. i) şi alin. (2), precum şi ale art. 29624 alin. (1) - (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin raportare la critici relativ similare (a se vedea Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, Decizia nr. 779 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 12 februarie 2016, şi Decizia nr. 280 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 9 august 2016) şi a constatat constituţionalitatea acestora.

16. Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra problemei de drept invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligaţia de a contribui la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate cu o cotă de 5,5% din veniturile impozabile obţinute, beneficiind, în calitate de asiguraţi, de un pachet de servicii medicale de bază. Astfel, prin Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, Curtea a reţinut că Legea nr. 95/2006 a instituit un sistem care să permită populaţiei accesul la serviciile medicale, acces condiţionat însă de plata unei contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Totodată, Legea nr. 95/2006 prevede că întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătăţii populaţiei, în temeiul principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii, consacrat de art. 208 alin. (3) lit. b) din această lege. În acest sens, prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Toate acestea reprezintă, de fapt, "o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor".

17. De asemenea, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea a constatat că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în raport de cuantumul veniturilor realizate, dar această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse.

18. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 56 alin. (2) coroborate cu art. 139 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 452 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, Curtea a reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valorică a contribuţiei fiind determinată de nivelul diferit al venitului. Totodată, prin Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, Curtea a reţinut că Legea nr. 95/2006 a condiţionat accesul populaţiei la serviciile medicale de plata unei contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă contribuţia prevăzută de lege la acest fond nu are natura unui impozit pe venit.

19. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 14 decembrie 1988, pronunţată în Cauza Wasa Liv Omsesidigt, Forsakringsbolaget Valands Pensionsstiftelse şi un grup de aproximativ 15.000 de persoane împotriva Suediei, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii, recunosc autorităţilor naţionale competenţa de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale. Aşa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacă cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcină insuportabilă. Aşa fiind, prin Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea a apreciat că obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă-parte din veniturile provenind din activităţile desfăşurate nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.

20. Prin Decizia nr. 280 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 9 august 2016 (excepţie de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, dar într-un alt dosar de fond), referindu-se la art. 29627 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea a constatat că în categoria persoanelor plătitoare de contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt incluse persoanele care realizează venituri din sursele prevăzute de alin. (1) al acestui articol, fiind incluse, totodată, în categoria veniturilor asupra cărora se datorează contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi alte surse de venit, între care pot fi menţionate: primele de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii; câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare; venituri sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale; venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial; orice venituri identificate ca fiind impozabile, în conformitate cu art. 78 alin. (2) din Codul fiscal. În acest context, Curtea a reţinut că, potrivit art. 219 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.

21. Referitor la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în jurisprudenţa sa, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 504 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015 (reiterând cele reţinute în Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, şi în Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009), Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.

22. Aşa fiind, Curtea a statuat că obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate asigură un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate (a se vedea, în acest sens, considerentele Deciziei nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, şi cele ale Deciziei nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, paragraful 15).

23. De asemenea, Curtea a statuat că legea instituie nu doar dreptul cetăţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, ci şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt prevăzute expres în Legea nr. 95/2006 (şi în Codul fiscal), astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalţi cetăţeni le revine obligaţia mai sus amintită. Din momentul în care se naşte această obligaţie, iar asiguratul plăteşte contribuţia, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate. Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 369din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 19 august 2014).

24. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice; or, în cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor. Totodată, Curtea a arătat că dispoziţiile constituţionale ale art. 56 trebuie coroborate cu cele ale art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora". Astfel, contribuţiile datorate potrivit dispoziţiilor legale criticate sunt destinate acoperirii unor cheltuieli publice - cele privind asigurarea sănătăţii populaţiei.

25. În ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie "vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui" (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Or, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.

26. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, Curtea a reţinut faptul că aceasta se referea la o soluţie legislativă care contravenea principiului egalităţii în faţa legii. Examinând dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea a constatat că acestea enumerau veniturile asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Între acestea, art. 257 alin. (2) lit. e), în redactarea criticată prin excepţia de neconstituţionalitate, prevedea obligaţia de a plăti contribuţia asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, precum şi a altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în măsura în care contribuabilul nu plătea contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obţinute din desfăşurarea unor activităţi independente şi care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultură ori indemnizaţiilor de şomaj. Prin urmare, era exclusă plata cumulativă a contribuţiilor datorate în temeiul art. 257 alin. (2) lit. e), pe de o parte, şi a celor datorate potrivit dispoziţiilor lit. a) -d) din acelaşi articol, pe de altă parte. Dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 nu excludeau însă de la acest cumul şi contribuţiile datorate asupra veniturilor din pensii, prevăzute la lit. f) din acelaşi articol de lege. Curtea a constatat că diferenţa de tratament juridic instituită de dispoziţiile de lege analizate a avut în vedere tipul de venit asupra căruia se datora contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Astfel, persoanele care realizau venituri din salarii sau orice alte venituri realizate din desfăşurarea unei activităţi dependente ori independente supuse impozitului pe venit, venituri din agricultură ori silvicultură sau obţineau indemnizaţii de şomaj erau scutite de la plata contribuţiei asupra veniturilor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006. De această scutire nu beneficiau însă şi persoanele care realizau venituri din pensii. Prin urmare, se crea o diferenţă de tratament juridic între persoanele care realizau veniturile enumerate în art. 257 alin. (2) lit. a) -d) din Legea nr. 95/2006 faţă de cele care realizau venituri din pensii. Această soluţie legislativă nu se mai regăseşte în prezent în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015.

27. Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 29623 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "Persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 29621 alin. (1). " În aceste condiţii, verificarea încadrării sau nu a autorului excepţiei în ipoteza prevăzută de textul legal menţionat este de competenţa instanţei judecătoreşti.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

29. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută încălcarea art. 1-3 privind statul român, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi a art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.

30. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 2 privind suveranitatea şi art. 3 privind teritoriul, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 154 privind conflictul temporal de legi, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

31. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reţine că, în cauza de faţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că, deşi plăteşte contribuţii de asigurări sociale în calitate de pensionar militar, el trebuie să mai plătească acelaşi fel de contribuţii şi pentru venituri realizate din activităţi independente. Curtea constată că acele categorii de venituri la care se referă autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt diferite, fiecare din aceste categorii având un regim juridic propriu. Scutirea de la plata unei contribuţii de asigurări sociale în considerarea categoriei de venit ce se subsumează pensiei nu îndreptăţeşte persoana în cauză să beneficieze în temeiul acestei scutiri de alte scutiri care vizează alte categorii de venituri. Stabilirea obligaţiei de plată şi scutirea de la această obligaţie ţin de opţiunea legiuitorului.

32. Potrivit art. 2963 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: d) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei". Aşadar, în cadrul acestei categorii de venit, scutirea este valabilă doar pentru pensiile care nu depăşesc 740 de lei.

33. Astfel, având în vedere considerentele deciziilor menţionate, Curtea constată că textele legale criticate nu prezintă vreun viciu de constituţionalitate şi că revine instanţei de fond să stabilească din ce categorie de contribuabili face parte autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Predică în Dosarul nr. 11.044/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 2963 lit. a) şi d), art. 29621, art. 29622, art. 29625, art. 29627 şi ale art. 29628 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Sibiu de către doamna Prislopean Olimpia-Maria

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Sibiu de către doamna Prislopean Olimpia-Maria.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 27 septembrie 2017.

Nr. 694.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Sibiu de către domnul Marin Horatiu-Lucian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Marin Horaţiu-Lucian exercită, cu caracter temporar, prin detaşare in condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Sibiu.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 27 septembrie 2017.

Nr. 695.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înfiinţarea, atribuţiile, competenţele şi modul de funcţionare ale Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări ' şi reglementarea operaţiunilor de finanţare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. în numele şi în contul statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 534/2007 privind înfiinţarea, atribuţiile, competenţele şi modul de funcţionare ale Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări şi reglementarea operaţiunilor de finanţare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. în numele şi în contul statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 22 iunie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează;

1. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări este alcătuit din 16 membri, dintre care un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, reprezentând organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiile publice şi Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., potrivit anexei nr. 1.

(2) Desemnarea membrilor în cadrul Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări se face, prin ordin, de către ministrul în subordinea căruia aceştia îşi desfăşoară activitatea, în cadrul ministerului din care provin, respectiv de conducătorul instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, în conformitate cu anexa nr. 1

2. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul apelor şi pădurilor,

Adriana-Doina Pană

 

Bucureşti, 27 septembrie 2017.

Nr. 700.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 534/2007)

 

COMPONENŢA

Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări

 

1.

Preşedinte

Secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, coordonator al Direcţiei generale de trezorerie şi datorie publică

2.

Vicepreşedinte

Secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei

3.

Vicepreşedinte

Preşedintele Băncii de Export-Import a României - EXIMBANK - S.A.

4.

Membru

Secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, coordonator al Direcţiei generale de programare bugetară

5.

Membru

Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne

6.

Membru

Secretarul generai al Guvernului

7.

Membru

Reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice

8.

Membru

Secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

9.

Membru

Reprezentant al aparatului de lucru al Guvernului, prin Secretariatul General al Guvernului

10.

Membru

Reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

11.

Membru

Reprezentant al Ministerului Transporturilor

12.

Membru

Reprezentant al Secretariatului General al Guvernului

13.

Membru

Reprezentant al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

14.

Membru

Reprezentant al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

15.

Membru

Reprezentant al Ministerului Apelor şi Pădurilor

16.

Membru

Reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri, precum şi a plafoanelor aferente ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine şi ovine/caprine, şi a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 11 alin. (4), art. 13, art. 15 alin. (2), art. 21, art. 23 alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, al Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1.272 al Comisiei din 14 iulie 2017 de stabilire, pentru anul 2017, a plafoanelor bugetare aplicabile anumitor scheme de sprijin direct prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă cuantumul plăţilor directe în sectorul vegetal, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi se acordă pentru anul de cerere 2017, ca mecanisme de susţinere a producătorilor agricoli, prin aplicarea următoarelor scheme:

a) schema de plată unică pe suprafaţă;

b) plata redistributivă;

c) plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, denumită în continuare plata pentru înverzire;

d) plata pentru tinerii fermieri.

Art. 2. - Se aprobă intervalele de suprafaţă pentru care se acordă plata redistributivă pentru anul de cerere 2017, respectiv:

a) primul interval: între 1 ha şi 5 ha, inclusiv;

b) al doilea interval: peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv.

Art. 3. - Se aprobă plafoanele aferente plăţilor pentru ajutoarele naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, care se acordă pentru anul de cerere 2017, astfel:

a) 24.081,014 mii euro pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul lapte;

b) 101.200,897 mii euro pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul carne;

c) 50.783,642 mii euro pentru schema cuplată de producţie, speciile ovine/caprine.

Art. 4. - Cuantumul ajutoarelor naţionale tranzitorii prevăzute la art. 3 se calculează astfel:

a) prin raportarea sumei prevăzute la art. 3 lit. a) la cantităţile de lapte livrate şi/sau vândute direct eligibile;

b) prin raportarea sumei prevăzute la art. 3 lit. b) la efectivele de bovine eligibile;

c) prin raportarea sumei prevăzute la art. 3 lit. c) la efectivele de femele ovine/caprine eligibile.

Art. 5. - (1) Se aprobă plafonul de 48.500 mii euro, aferent plăţii directe pentru schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, care se acordă pentru anul de cerere 2017.

(2) Cuantumul pentru schema de sprijin cuplat prevăzută la alin. (1) se calculează prin raportarea plafonului la efectivul de animale eligibile.

Art. 6. - (1) începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură poate acorda plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe prevăzute la art. 1 şi 5, cu încadrarea în procentul maxim prevăzut de reglementările europene în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.

(2) Avansurile pentru schemele de plăţi prevăzute la art. 3 se acordă începând cu aceeaşi dată şi în acelaşi procent ca cele prevăzute la alin. (1).

Art. 7. - începând cu data de 1 decembrie 2017 Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va efectua plăţile corespunzătoare diferenţei între cuantumul calculat şi acordat începând cu data de 16 octombrie 2017 şi plafonul financiar al fiecărei scheme prevăzute la art. 1, 3 şi 5 în condiţiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Art. 8. - Plăţile prevăzute la art. 1,3 şi 5 se acordă în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în anii 2017 şi 2018.

Art. 9. - Plăţile se fac în lei, utilizând ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2017 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Misa

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

 

Bucureşti, 27 septembrie 2017.

Nr. 701.

 

ANEXA

 

Cuantumul plăţilor directe în sectorul vegetal care se acordă pentru anul de cerere 2017

 

Nr. crt.

Specificaţie

Cuantum minim*)

Unitate de măsură

1.

Schema de plată unică pe suprafaţă

97,2452

euro/ha

2.

Plata redistributivă

a)

- primul interval: 1-5 ha, inclusiv

5,0000

euro/ha

b)

- al doilea interval: peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv

48,3251

euro/ha

3.

Plata pentru înverziră

57,1745

euro/ha

4.

Plata pentru tinerii fermieri

24,3113

euro/ha


*) Cuantumul minim se majorează până la atingerea plafonului financiar alocat, în baza suprafeţelor determinate.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Sterică Fudulea din funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

           

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Sterică Fudulea se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 28 septembrie 2017.

Nr. 627.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Adrian Marius Dobre în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Marius Dobre se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 28 septembrie 2017.

Nr. 628.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APELOR Şl PĂDURILOR

 

ORDIN

privind numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 35.585/DGA din 13 septembrie 2017, prevederile Acordului dintre R.P. Română şi R.P.F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia si utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004, prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010,

în temeiul art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.079/2010 pentru reprezentarea în cadrul organismelor create îh temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră şi al art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările ulterioare,

ministrul apelor si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se numeşte doamna Adriana Petcu, secretar de stat în cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în calitate de preşedinte al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R.P. Română şi R.P.F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955.

(2) Se numeşte domnul Nicolae Bărbieru, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de locţiitor al preşedintelui’ părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R.P. Română şi R.P.F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955.

(3) În cazul indisponibilităţii preşedintelui părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-sârbe pentru aplicarea Acordului dintre R.P. Româna şi R.P.F. Iugoslavia privind problemele hidrotehnice de pe sistemele hidrotehnice şi cursurile de apă de pe frontieră sau întretăiate de frontiera de stat, semnat la Bucureşti la 7 aprilie 1955, locţiitorul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 2. - (1) Se numeşte doamna Adriana Petcu, secretar de stat în cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în calitate de împuternicit al părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999.

(2) Se numeşte domnul Nicolae Bărbieru, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de locţiitor al împuternicitului părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999.

(3) În cazul Indisponibilităţii împuternicitului părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 16/1999, locţiitorul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 3. - (1) Se numeşte doamna Adriana Petcu, secretar de stat în cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în calitate de împuternicit guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

(2) Se numeşte domnul Nicolae Bărbieru, director general adjunct al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în calitate de supleant al împuternicitului guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004.

(3) În cazul indisponibilităţii împuternicitului guvernamental al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice româno-ungare pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2004, supleantul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 4. - (1) Se numeşte doamna Adriana Petcu, secretar de stat în cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în calitate de preşedinte al părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice interguvernamentale pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şl Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010.

(2) Se numeşte domnul Nicolae Bărbieru, director general adjunct al Administraţiei Naţionale ,Apele Române”, în calitate de supleant al preşedintelui părţii române pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010.

(3) În cazul indisponibilităţii preşedintelui părţii române în cadrul Comisiei hidrotehnice interguvernamentale pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2010, supleantul preia toate prerogativele acestuia.

Art. 5. - Persoanele nominalizate la art. 1-4 duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 969/2016 privind numirea reprezentanţilor părţii române în cadrul organismelor create în temeiul tratatelor bilaterale privind gospodărirea apelor de frontieră, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016, se abrogă.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apelor şi pădurilor,

Adriana-Doina Pană

 

Bucureşti, 20 septembrie 2017.

Nr. 1.250.

 

RECTIFICĂRI

 

La Hotărârea Guvernului nr. 584/2017 privind modificarea datelor de identificare a unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei şi transmiterea acestora în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 25 august 2017, se face următoarea rectificare:

- în anexa nr. 2, la numărul M.F.P. 27318, în coloana „Persoana juridică de la care se transmite imobilul’’, în loc de:

„Ministerul Justiţiei - C.U.I. 4265841 Tribunalul Bistriţa-Năsăud - C.U.I. 4426832” se va citi:

„Ministerul Justiţiei - C.U.I. 4265841 Tribunalul Arad - C.U.I. 3519798”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.