MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 760/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 760         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 25 septembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 363 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal

 

Decizia nr. 472 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

65. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.600/2.435. - Ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea modelului extrasului situaţiilor financiare anuale care se publică de întreprinderile sociale/întreprinderile sociale de inserţie în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

1. - Regulament pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 363

din 30 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Vasile Peştean în Dosarul nr. 897/1.752/2016 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.025 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere la doctrina de drept penal recentă, care apreciază că este lăudabilă iniţiativa legiuitorului de a fi introdus, în ipoteza normei penale criticate, condiţia ca fapta săvârşită să fie de natură a pune în pericol valorile sociale ocrotite. Se susţine că această condiţie a capacităţii de a pune în pericol poate fi obiectivizată, pe baza datelor existente în dosarul cauzei, care sunt supuse aprecierii judecătorului. Se mai susţine că legiuitorul nu poate fi exhaustiv şi nu poate epuiza toate Situaţiile pe care realitatea, la un moment dat, le creează. De altfel, se observă că, în jurisprudenţa lor, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că, oricât de clară ar fi o dispoziţie legală, în mod inevitabil, se ajunge la elemente de interpretare judiciară, iar exigenţa previzibilităţii nu împiedică sau nu se opune clarificării graduale, pe bază de interpretare judiciară, cu condiţia ca această interpretare să fie una rezonabilă şi coerentă, prin raportare la substanţa infracţiunii. Or, se arată că o simplă lectură a jurisprudenţei în materie permite oricărei peroane să înţeleagă care este sensul sintagmei „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri din cuprinsul dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 19 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 897/1.752/2016, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Vasile Peştean într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri”din cuprinsul dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal nu îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât este susceptibilă de a primi interpretări diferite prin hotărârile instanţelor judecătoreşti, lăsând, astfel, loc arbitrariului. Se arată că transformarea infracţiunii de distrugere în forma agravată dintr-o infracţiune de rezultat în una de pericol, prin dispoziţiile Codului penal în vigoare, şi lipsa unei definiţii legale a noţiunii criticate au ca efect încadrarea, în mod arbitrar, a faptelor care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de distrugere, conform alin. (1) sau alin. (4) al art. 253 din Codul penal, cu consecinţa dispunerii, în cel de-al doilea caz, în mod arbitrar, a măsurii arestului preventiv, având în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru forma agravată a infracţiunii, reglementate la art. 253 alin. (4) din Codul penal. Or, această măsură preventivă, fiind cea mai intruzivă în drepturile fundamentale ale persoanei vizate, este obligatoriu a fi dispusă conform unor dispoziţii legale ce respectă standardul calităţii legii. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 553 din 16 iulie 2015, prin care Curtea a constatat că lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce reglementează măsura arestului preventiv, este de natură a încălca dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere că persoana supusă măsurii arestării preventive nu poate beneficia de un proces corect şi echitabil, de vreme ce norma în cauză poate fi interpretată de către instanţele de judecată cu o marjă largă de apreciere a sferei infracţiunilor pentru care poate fi dispusă această măsură, statuând, totodată, că aprecierile pur subiective trebuie excluse din cadrul ipotezei normative analizate. Se mai susţine că dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, ce reglementau infracţiunea de distrugere, erau mai clare, mai precise şi mai previzibile.

6. Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri” îndeplineşte cerinţele de calitate a legii impuse de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că, în lipsa unei definiţii legale a sintagmei criticate, destinatarii legii pot deduce, prin interpretarea dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, care sunt faptele sancţionate penal prin norma anterior menţionată şi îşi pot adapta conduita conform exigenţelor acesteia. Se arată că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, infracţiunea de distrugere, în forma calificată, a devenit o infracţiune de pericol, spre deosebire de infracţiunea similară, prevăzută la art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, care era o infracţiune de rezultat, dar că acest aspect ţine de politica penală a legiuitorului. Mai mult, se susţine că noua reglementare clarifică noţiunea de „pericol public” din cuprinsul prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, legiuitorul arătând că prin aceasta se înţelege un pericol pentru alte persoane sau bunuri.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul penal sunt clare, precise şi previzibile şi că acestea îndeplinesc exigenţele de calitate a legii impuse prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015, precum şi la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 şi 9 noiembrie 2006, pronunţate în cauzele Cantorii împotriva Franţei, paragraful 29, Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Rotaru împotriva României, paragraful 55, şi Leempoel & S A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate trebuie interpretate în contextul ansamblului normativ din care fac parte, pentru a decide cu privire la previzibilitatea acestora, făcându-se, de asemenea, trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 3 martie 2015, paragraful 14.

9. Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se susţine că, într-adevăr, spre deosebire de vechea reglementare, conform căreia reţinerea infracţiunii de distrugere în forma agravată era condiţionată de producerea unui pericol public, potrivit prevederilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, aceeaşi infracţiune este una de pericol, faptele săvârşite trebuind să fie „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri”. Însă, acest aspect nu este de natură a încălca cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale textului criticat, destinatarii legii putându-şi adapta conduita la exigenţele acestuia. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 25 mai 1993, 24 mai 2007, 12 februarie 2008, 20 ianuarie 2009 şi 17 septembrie 2009, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, Kafkaris împotriva Ciprului, Sud Fondi şi alţii împotriva Italiei şi Scoppola împotriva Italiei, prin care instanţa europeană a reţinut că, având în vedere caracterul general al legilor, acestea nu pot prezenta o precizie absolută, dar că acest aspect nu încalcă, de principiu, dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la legalitatea incriminării şi a pedepsei.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.

13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării, critică ce rezultă din analiza excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-adevăr, sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri” nu beneficiază de o definiţie legală, în sensul normei penale. Lipsa acestei autonomii conceptuale denotă intenţia legiuitorului de a conferi sintagmei „de natură să pună în pericol” sensul uzual al termenilor care o compun. Prin urmare, procedând la interpretarea literară a textului, Curtea constată că expresia criticată, în contextul definirii infracţiunii de distrugere, în forma agravată, prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal, are în vedere orice faptă de distrugere, de degradare sau de aducere în stare de neîntrebuinţare a unui bun, comisă prin una dintre metodele enumerate în ipoteza normei de incriminare, respectiv incendiere, explozie sau orice alt mijloc asemănător, aptă să creeze prejudicii altor persoane sau bunuri. Aşa fiind, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat sintagma criticată în scopul incriminării nu doar a faptelor descrise în ipoteza normei de incriminare a formei de bază a infracţiunii, prevăzute la art. 253 alin. (1) din Codul penal, ci şi a faptelor ce creează o situaţie care, per sc. este însoţită de premisele afectării altor persoane sau bunuri.

15. Aceste aspecte nu sunt, însă, de natură a afecta claritatea, precizia şi previzibilitatea dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, sensul textului criticat putând fi, cu uşurinţă determinat, de către destinatarii legii penale, prin simpla interpretare gramaticală a prevederii legale analizate. Astfel, atât organele judiciare, chemate să aplice legea penală, cât şi persoanele cu o educaţie medie, apelând, eventual, la interpretarea dată de către un profesionist, pot stabili dacă faptele de distrugere analizate şi, respectiv, săvârşite, pun în primejdie alte persoane sau bunuri şi, în consecinţă, pot fi plasate în sfera de incriminare a normei penale prevăzute la art. 253 alin. (4) din Codul penal, putându-şi adapta actele şi, respectiv, conduita la exigenţele textului criticat.

16. Cu privire la respectarea principiului legalităţii incriminării, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 30 şi 31, a statuat că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, aceasta cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Cu aceeaşi ocazie, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută şi că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. S-a arătat, astfel, că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal.

S-a reţinut, totodată, că nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna şi că, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. S-a constatat, prin urmare, că rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, s-a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

17. Pentru aceste motive, Curtea reţine că prevederile art. 253 alin. (4) din Codul penal respectă standardul de calitate a legii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi, prin urmare, principiul legalităţii incriminării, reglementat la art. 1 din Codul penal şi la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru acest din urmă considerent, neputând fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie [a se vedea, cu privire la aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie în materia incriminării, Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragrafele 15-17, şi Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, paragraful 17].

18. Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că norma constituţională anterior menţionată garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţie. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) vizează drepturi procesuale, motiv pentru care nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât art. 253 alin. (4) din Codul penal constituie o normă de drept penal substanţial, prin intermediul căreia nu pot fi asigurate standardele de constituţionalitate mai sus enumerate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19-20).

19. În ceea ce priveşte critica referitoare Sa modificarea infracţiunii de distrugere, faţă de varianta corespunzătoare prevăzută la art. 217 din Codul penal din 1969, dintr-o infracţiune de rezultat într-o infracţiune de pericol, Curtea constată că aspectul consumării formei agravate, prevăzute la art. 253 alin. (4) din Codul penal, în momentul creării stării de pericol pentru alte persoane sau bunuri reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată conform politicii sale penale şi în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituţie, nefiind de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 6B3din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 17).

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Vasile Peştean în Dosarul nr. 897/1,752/2016 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 472

din 27 Iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal, excepţie ridicată de Ştefan Fazekaş şi Valentin Emil Martinovici în Dosarul nr. 1.892/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 991D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal definesc grupul infracţional organizat prin folosirea sintagmei „constituit pentru o anumită perioadă de timp”, ceea ce semnifică faptul că grupul respectiv nu are caracter ocazionai. Aşadar, sintagma criticată este previzibilă, condiţia impusă de legiuitor reprezentând tocmai o garanţie care asigură calificarea şi sancţionarea ca infracţiune distinctă doar a pluralităţii constituite de infractori, iar nu a pluralităţii ocazionale (participaţia penală), în vederea evitării pedepsirii unei persoane de două ori - atât ca autor, cât şi ca membru al unui grup infracţional - în cazul în care, în realitate, este vorba de o simplă participaţie penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin Sentinţa penală nr. 144 din 25 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. i.892/108/2015, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Fazekaş şi Valentin Emil Martinovici cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, infracţiune prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale privind principiul legalităţii, precum şi prevederile referitoare la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că sintagma „constituit pentru o anumită perioadă de timp” este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât în norma de incriminare nu există elemente care să arate când anume, adică după cât timp, se poate discuta despre un grup infracţional organizat, astfel că nu poate fi determinat intervalul de timp care trebuie să curgă de la constituirea grupului pentru ca acesta să dobândească un caracter infracţional distinct de cel al faptelor ilicite urmărite. Arată că legiuitorul este obligat să indice în mod clar şi neechivoc toate condiţiile de existenţă a unei infracţiuni în chiar cuprinsul normei de incriminare, iar dacă nu - condiţiile de tipicitate trebuie să poată fi identificate cu uşurinţă prin trimiterea la un alt text de lege cu care norma de incriminare se află în conexiune.

6. Tribunalul Arad - Secţia penală arată că nu se poate susţine că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal nu îndeplinesc condiţiile referitoare la calitatea legii impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, arată că sintagma „o anumită perioadă de timp” trebuie interpretată de la caz la caz, timpul fiind un criteriu cantitativ, care, în cazul incriminării criticate, nu poate fi cuantificat în mod precis, pe unităţi de timp, cum ar fi: o zi, o săptămână, o lună.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul considera că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate sunt formulate în mod clar şi inteligibil - fără dificultăţi sintactice sau pasaje obscure ori echivoce - şi reglementează cu claritate conduita de urmat de către destinatarul normei penale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre care şi previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 146 din 12 martie 2015). Arată că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, şi Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Aşadar, previzibilitatea unei norme presupune ca destinatarul acesteia să aibă posibilitatea de a-şi reprezenta aspectele în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Consideră, astfel, că sintagma „pentru o anumită perioadă de timp” are în vedere caracterul nespontan al acţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi nu este de natură a afecta previzibilitatea normei criticate, orice destinatar al acesteia putând să îi cunoască înţelesul şi să îşi adapteze conduita exigenţelor legii. Curtea Constituţională a precizat în jurisprudenţa sa că dispoziţiile de lege criticate trebuie analizate în ansamblul normativ din care fac parte, pentru a decide asupra predictibilităţii acestora (Decizia nr. 92 din 3 martie 2015, paragraful 14). În acest context observă că nu se poate presupune în mod rezonabil că destinatarul normei penale nu are suficiente date pentru a înţelege ce înseamnă fapta de constituire a unui grup infracţional organizat.

9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 393 din 28 mai 2015 şi nr. 17 din 19 ianuarie 2016, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, precum şi a prevederilor art. 7 referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că pluralitatea constituită este o formă a pluralităţii de infractori - alături de pluralitatea naturală şi de pluralitatea ocazională (participaţia penală) -, creată prin asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Spre deosebire de celelalte două forme ale pluralităţii de infractori, pluralitatea constituită se caracterizează prin aceea că ia naştere prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni - indiferent dacă această asociere sau grupare a fost sau nu urmată de punerea în practică a vreunuia din proiectele infracţionale -, fiind incriminată prin voinţa legiuitorului tocmai datorită caracterului periculos al grupării, care este structurată, de regulă, în trepte sau nivele de comandă, cu sarcini precise, ierarhizări exacte, disciplină şi subordonare. Potrivit doctrinei, condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite sunt următoarele: a) să existe o grupare de mai multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp, să nu aibă caracter ocazional;

c) gruparea să aibă un program infracţional şi o structură ierarhică.

15. Curtea observă că, având în vedere necesitatea combaterii unor astfel de structuri infracţionale, Codul penal a incriminat constituirea unui grup infracţional organizat în dispoziţiile art. 367. Acţiunile prevăzute de alin. (1) al art. 367 din Codul penal, care reprezintă elementul material al laturii Obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003) - în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012).

16. În schimb, alin. (6) al art. 367 din Codul penal defineşte „grupul infracţional organizat” ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”, extinzând sfera noţiunii de grup infracţional organizat, astfel cum era aceasta definită în dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora grupul infracţional organizat era - în înţelesul legii menţionate - „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazionai în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”. Incriminarea instituită prin art. 367 din Codul penal a preluat, astfel, atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior şi ale art. 8 din* Legea nr. 39/2003, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia (Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragrafele 33 şi 34).

17, Curtea nu poate reţine critica autorilor excepţiei, în sensul că sintagma „constituit pentru o anumită perioadă de timp” ar fi lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, pe motiv că în norma de incriminare nu ar exista elemente care să arate când anume, adică după cât timp de la constituire, grupul infracţional poate fi calificat ca fiind unul organizat.

18 Aşa cum s-a arătat mai sus, noţiunea de grup infracţional organizat era definită şi în dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, „care există pentru o perioadă” formulare similară cu sintagma „care există de o anumită perioadă”, conţinută în prevederile art. 2 lit. a) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 813 din data de 8 noiembrie 2002).

19. Curtea reţine că sintagma „constituit pentru o anumită perioadă de timp”reprezintă o condiţie de existenţă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, care are menirea de a face diferenţa între pluralitatea constituită de infractori - incriminată de dispoziţiile art. 367 din Codul penal - şi pluralitatea ocazională, cu scopul de a evita ca simpla participaţie penală la săvârşirea unei infracţiuni să fie sancţionată de două ori, atât ca infracţiune distinctă, cât şi ca autorat, instigare sau complicitate la infracţiunea efectiv comisă, ceea ce ar fi inadmisibil.

20. Aşadar, nu poate constitui grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate. Cerinţa ca gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp semnifică tocmai faptul că ea nu trebuie să aibă caracter ocazional. Aceasta înseamnă că între membrii grupului infracţional organizat trebuie să existe o înţelegere care conferă stabilitate şi durabilitate. În acest sens, instanţa supremă a stabilit că  infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni - prevăzută de dispoziţiile art. 323 din Codul penal din 1969 - presupunea o întovărăşire de oarecare durată, în vederea realizării unui scop infracţional comun, iar nu o simplă înţelegere întâmplătoare şi spontană.

21. Curtea observă că intervalul de timp care trebuie să se scurgă de la constituirea grupului pentru ca acesta să dobândească un caracter infracţional distinct de cel al infracţiunilor care intră în scopul său nu poate fi stabilit cu o precizie absolută, prin raportarea la unităţi de timp, ci se poate determina numai în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte.

22. Astfel, îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa grupului infracţional organizat de a fi „constituit pentru o anumită perioadă de timp” reprezintă, în mod necesar, un element de interpretare judiciară, care se impune a fi lăsat de legiuitor la aprecierea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, destinatarii legii penale având posibilitatea să cunoască, din însuşi textul normei juridice criticate - la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate - care surit actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea lor penală şi care este pedeapsa pe care o riscă.

23. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal nu au o formulare ambiguă, neclară sau imprevizibilă, astfel că nu încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, cerinţe impuse de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea pedepsei, precum şi de dispoziţiile art. 7 referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că există un proces firesc prin care regulile răspunderii penale se clarifică în mod gradual, pe calea interpretării judiciare, de la un caz la altul, singura condiţie ce se cere îndeplinită fiind aceea ca rezultatul acestui proces de clarificare, de lămurire a conţinutului normei, să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil.

24. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 7 paragraful 1 din Convenţie referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), care, pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevede şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezultă, astfel, că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, Curtea de la Strasbourg a statuat că noţiunea de „drept” folosită la art. 7 corespunde celei de „lege” care apare în alte articole din Convenţie şi înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91]. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.

25. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penai. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S. W. Împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

26, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Fazekaş şi Valentin Emit Martinovici în Dosarul nr. 1.892/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991

 

Având în vedere necesitatea clarificării în regim de urgenţă a unor aspecte incidente în procedura de acordare şi redobândire a cetăţeniei române rezultate din practica neuniformă în materia dobândirii cetăţeniei române de către copiii minori născuţi din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie, care a generat interpretări divergente la nivelul autorităţilor cu atribuţii în acest domeniu, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte situaţia persoanelor, care au invocat drepturi izvorâte din modul în care instituţiile statului au aplicat, până în prezent, reglementările în vigoare, astfel:

- într-o primă etapă, interpretarea şi aplicarea în practică a art. 9 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aceea că, pentru minor, dobândirea cetăţeniei române ar decurge cvasiautomat din legătura de filiaţie, nefiind obligatorie parcurgerea procedurii de acordare a cetăţeniei române odată cu părinţii, la autoritatea competentă potrivit legii;

- în prezent, la nivelul autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul actelor de stare civilă, actelor de identitate şi documentelor de călătorie, prevederile legale amintite sunt aplicate în sensul că acordarea la cerere a cetăţeniei este incompatibilă cu dobândirea prin efectul legii a acesteia, astfel că, în situaţia în care pentru persoanele solicitante nu a fost urmată procedura de dobândire a cetăţeniei române odată cu părinţii sau cu părintele acestora, la autoritatea competentă, aceste autorităţi refuză înscrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine sau eliberarea actului de identitate ori a paşaportului românesc ori, după caz, reînnoirea acestor documente eliberate anterior, considerând că persoanele respective nu au dobândit cetăţenia română,

luând în considerare faptul că această practică a generat numeroase litigii, soluţionate în mod definitiv sau în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti,

ţinând cont de faptul că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului precizează că:

- în materie de calitate, claritate şi previzibilitate a legii, o importanţă deosebită o are existenţa unei practici uniforme şi constante în stabilirea caracterului previzibil al reglementării aplicabile în materia cetăţeniei;

- dreptul de a dobândi sau a păstra cetăţenia unui anumit stat nu este garantat de Convenţie sau protocoalele la aceasta, însă nu a exclus posibilitatea ca refuzul sau retragerea arbitrară a cetăţeniei să pună o problemă pe terenul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în anumite împrejurări, din cauza impactului unei astfel de măsuri asupra vieţii private a persoanei.

având în vedere, faţă de situaţia expusă anterior, că procedura de dobândire a cetăţeniei române de către copiii minori trebuie regândită din nevoia adoptării unor norme care să înlăture, cu efect imediat, posibilitatea apariţiei în continuare a stării de incertitudine în rândul persoanelor care ar putea fi afectate prin aplicarea procedurii menţionate, instituindu-se, pentru instituţiile cu atribuţii în domeniu, unele reguli de fond şi procedurale clare, având ca scop înlăturarea riscului apariţiei unor interpretări diferite, ţinând seama de faptul că, în considerarea existenţei, la acest moment, a unui număr foarte mare de persoane care, invocând, în diferite etape, drepturi rezultate din aplicarea legii, au o situaţie incertă cu privire la statutul lor juridic, este necesară reglementarea unor norme tranzitorii care să le recunoască calitatea de cetăţeni români şi să înlăture în termen cât mai scurt consecinţele grave suferite de aceste persoane în ceea ce priveşte derularea unei activităţi de familie şi profesionale normale, având în vedere faptul că, pentru perioada 2015-2017, în evidenţele Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la persoanele care nu au parcurs procedura de dobândire a cetăţeniei române odată cu părinţii, dar care s-au aflat în situaţii ce au avut legătură cu activitatea de paşapoarte, s-a constatat existenţa unui număr de 951 de cereri de eliberare a paşapoartelor respinse pe motiv că solicitanţii nu au făcut dovada cetăţeniei române, iar pe rolul instanţelor de judecată au fost înregistrate 31 de cauze în care Direcţia Generală de Paşapoarte a avut/are calitatea de pârât, cu obiect formulat diferit, fiind soluţionate definitiv 12 cauze, în toate cazurile fiind pronunţate soluţii de respingere a cererilor de chemare în judecată,

ţinând cont de faptul că, potrivit evidenţelor Direcţiei de Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, au fost formulate în justiţie un număr de 285 de acţiuni având ca obiect „anularea actelor de stare civilă” transcrise fără ca titularul actului de stare civilă să facă dovada calităţii de cetăţean român, potrivit legii, sau „obligaţie de a face, soluţionate definitiv, soluţionate în primă instanţă sau în curs de soluţionare pe rolul primei instanţe, cu soluţii favorabile atât titularilor, cât şi autorităţii publice,

luând în considerare faptul că numărul persoanelor ale căror cereri de transcriere au fost respinse, justificat de faptul că verificările efectuate nu au condus la clarificarea statutului juridic faţă de statul român, este ridicat (2014: 21 de cereri; 2015: 583 de cereri; 2016: 69 de cereri; 2017: 13 cereri), în contextul în care şi la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în perioada 2010-2017, au fost aprobate un număr de 499.904 de cereri de redobândire a cetăţeniei române în care au fost incluşi un număr total de 122.375 de copii, numărul de copii menţionat regăsindu-se în doar 84.785 de cereri din numărul total de cereri aprobate, ţinând cont de faptul că sunt necesare măsuri legislative similare, ca soluţie cu titlu excepţional, care să evite apariţia unui tratament diferenţiat determinat de excluderea unor categorii de persoane de la aplicarea acestui beneficiu, respectiv persoanele cu privire la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă că nu au dobândit cetăţenia română, întrucât pentru acestea nu s-a parcurs procedura privind dobândirea cetăţeniei române la autoritatea competentă odată cu părinţii sau cu părintele care a obţinut cetăţenia română, dar care şi-au înscris ori transcris în registrele de stare civilă române certificatele sau extrasele de stare civilă eliberate de autorităţile străine sau au obţinut, după caz, înscrierea în actele de stare civilă române a menţiunilor privind dobândirea cetăţeniei române, fiind minori la data dobândirii sau redobândirii cetăţeniei române de către părinţii sau, după caz, de către unul dintre părinţii lor,

în considerarea necesităţii de asigurare a unui statut juridic cert cu privire la dobândirea cetăţeniei române de către copilul adoptat se impune reglementarea situaţiei în care adopţia se face de către soţul cetăţean român al părintelui firesc sau adoptiv, cetăţean străin, ori de către persoana de cetăţenie română care se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu acest părinte în condiţiile prevăzute de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată,

întrucât, în considerarea volumului fluctuant al cererilor de cetăţenie adresate Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de la înfiinţare şi până în prezent (în anul 2010 - 96.695, în 2011 -102.719, în 2012 - 89.033, în 2013 - 53.181, în 2014 - 21.987, în 2015 - 81.531, iar în 2016 -115.217), pentru a crea posibilitatea adaptării periodice corespunzătoare a numărului membrilor Comisiei pentru cetăţenie prin raportare la volumul activităţii curente, astfel încât aceste fluctuaţii să nu afecteze ritmul de soluţionare a cererilor, este necesar ca, în funcţie de resursele umane disponibile, numărul membrilor Comisiei pentru cetăţenie, care îşi desfăşoară activitatea în limita cvorumului minimal de cel puţin 3 membri, să poată fi mărit corespunzător, de o manieră facilă şi flexibilă, prin ordin al ministrului justiţiei, aspect de natură a contribui la îmbunătăţirea serviciului public, cu repercusiuni favorabile asupra ritmului de soluţionare a cererilor de acordare şi redobândire a cetăţeniei române,

în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, care impune adoptarea unei soluţii imediate, conform celor expuse,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) în cazul în care adopţia se face de către soţul cetăţean român al părintelui firesc sau adoptiv, cetăţean străin, ori de către persoana de cetăţenie română care se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu acest părinte în condiţiile prevăzute de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cetăţenia minorului va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptator şi părintele cetăţean străin. În situaţia în care aceştia nu cad de acord, instanţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. Minorului care a împlinit 14 ani i se cere consimţământul.”

2. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie, care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României, dobândeşte cetăţenia română la cererea părinţilor săi, odată cu aceştia; cererea va fi depusă odată cu cererea părinţilor de acordare a cetăţeniei române întemeiată pe art. 8.

(2) în cazul în care numai unul dintre părinţi solicită acordarea cetăţeniei române în temeiul art. 8, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.

(3) Cererea privind acordarea cetăţeniei române, în condiţiile alin. (2), copilului care nu a împlinit vârsta de 18 ani va fi depusă odată cu cererea prin care părintele solicită acordarea cetăţeniei române. Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele său

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (3), pentru copilul născut după data depunerii cererii de către părinţi sau, după caz, de către părinte, cererea poate fi depusă până la data acordării cetăţeniei române acestora,

(5) în cazul în care minorul nu a dobândit cetăţenia română în condiţiile alin. (1) sau (3), părinţii sau, după caz, părintele care a obţinut cetăţenia română în temeiul art. 8 pot/poate depune o cerere privind acordarea cetăţeniei române minorului, dacă acesta domiciliază pe teritoriul României, la data cererii. Cererea va fi însoţită de dovada mijloacelor legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. d), precum şi, după caz, de acordul celuilalt părinte. Soluţionarea cererii se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza raportului conţinând propunerea motivată a Comisiei pentru cetăţenie, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin. (2). Copilul minor dobândeşte cetăţenia română la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii, acesta va depune jurământul.

(6) Prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul cererilor privind dobândirea cetăţeniei române de către copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani formulate de părinţii sau, după caz, de părintele care solicită acordarea cetăţeniei române în temeiul art. 81 şi 82.”

3. La articolul 10, după alineatul (3) se introduc trai noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

,,(4) Cererea privind dobândirea cetăţeniei române de către copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani va fi depusă odată cu cererea prin care părinţii săi ori, după caz, părintele său solicită redobândirea cetăţeniei române. În cazul în care numai unul dintre părinţi solicită redobândirea cetăţeniei române este necesar consimţământul celuilalt părinte, precum şi al copilului care a împlinit vârsta de 14 ani. Copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau, după caz, cu unul dintre ei. Dispoziţiile art. 9 alin, (4) rămân aplicabile.

(5) în cazul în care minorul nu a dobândit cetăţenia română în condiţiile alin. (4), părinţii sau, după caz, părintele care a obţinut cetăţenia română pot/poate depune o cerere privind dobândirea cetăţeniei române de către minor. Soluţionarea cererii se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza raportului conţinând propunerea motivată a Comisiei pentru cetăţenie, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor alin, (4), Copilul minor dobândeşte cetăţenia română la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii, acesta va depune jurământul.

(6) În cazul în care numai unul dintre părinţi solicită redobândirea cetăţeniei române sau după, caz, a redobândit cetăţenia română, iar părinţii nu cad de acord cu privire la cetăţenia copilului care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.”

4. La articolul 11, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Dispoziţiile art. 10 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător.”

5. La articolul 14, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Membrii Comisiei şi preşedintele acesteia se numesc prin ordin al ministrului justiţiei, pentru un mandat de 2 ani, şi pot fi revocaţi pe toată durata mandatului prin ordin al ministrului justiţiei. Numărul membrilor Comisiei se stabileşte anual prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Comisia are activitate permanentă, este formată din personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, din care unul are calitatea de preşedinte. Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.”

6. La articolul 20, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(7) în situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul dintre ei, acestora li se va elibera certificat de cetăţenie distinct şi nu depun jurământul.”

7. La articolul 20, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (71), cu următorul cuprins:

(71) în situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română în condiţiile art. 9 alin. (5) şi (6), art. 10 alin. (5) sau art. 11 alin. (2), acestora li se va elibera certificat de cetăţenie.”

8. La articolul 22, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu paşaportul, cu titlul de călătorie fără menţiunea «identitate incertă», cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. (7) şi (71) sau cu certificatul său de naştere românesc, însoţit de actul de identitate, certificatul de cetăţenie sau paşaportul oricăruia dintre părinţi, emise de autorităţile române, ori cu documentele prevăzute la art. 23.”

Art. II. - (1) Sunt cetăţeni români de la data dobândirii sau redobândirii cetăţeniei române de către ambii părinţi sau, după caz, de către unul dintre părinţi persoanele pentru care nu s-a parcurs procedura privind dobândirea cetăţeniei române la autoritatea competentă potrivit legii, odată cu părinţii care au dobândit cetăţenia română sau, după caz, cu părintele care a dobândit cetăţenia română, dar au obţinut, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, înscrierea ori transcrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine sau, după caz, înscrierea pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române a menţiunilor cu privire la dobândirea cetăţeniei române, în temeiul art. 9 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a dobândirii sau redobândirii cetăţeniei române de către ambii părinţi sau, după caz, de către unul dintre părinţi, fiind minori la data dobândirii sau redobândirii cetăţeniei române de către părinţii lor sau, după caz, de către părintele lor.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile, cu respectarea condiţiilor acolo prevăzute, şi persoanelor:

a) cărora, prin hotărâre judecătorească definitivă, li s-au anulat, după caz, actele de stare civilă, menţiunile cu privire la dobândirea cetăţeniei române înscrise pe acestea ori actele de identitate sau documentele de călătorie româneşti eliberate în temeiul actelor de stare civilă sau al menţiunilor cu privire la dobândirea cetăţeniei române, cu motivarea că nu au dobândit cetăţenia română întrucât pentru acestea nu s-a parcurs procedura privind dobândirea cetăţeniei române la autoritatea competentă potrivit legii odată cu părinţii care au obţinut cetăţenia română sau, după caz, cu părintele care a dobândit cetăţenia română;

b) cu privire la care, prin hotărâre judecătorească definitivă, în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a), s-a stabilit că nu au dobândit cetăţenia română cu motivarea că pentru acestea nu s-a parcurs procedura privind dobândirea cetăţeniei române la autoritatea competentă potrivit legii odată cu părinţii care au obţinut cetăţenia română sau, după caz, cu părintele care a dobândit cetăţenia română.

(3) Cererile de înscriere sau transcriere în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, precum şi cererile prin care se solicită înscrierea menţiunii cu privire la dobândirea cetăţeniei române pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române, formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi depuse la autorităţile competente până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se soluţionează ţinându-se seama de dispoziţiile alin. (1), cu îndeplinirea condiţiilor acolo prevăzute. Dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt şi rămân aplicabile la soluţionarea acestor cereri; cu toate acestea, prin derogare de la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, copilul devenit major hotărăşte asupra cetăţeniei sale. Persoanele cărora li s-au respins aceste cereri până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pot depune noi cereri.

Art. III. - Cererile aflate în curs de soluţionare la Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie se vor rezolva potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completata prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Tudorel Toader

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 21 septembrie 2017.

Nr. 65.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.600 din 22 august 2017

Nr. 2.435 din 15 septembrie 2017

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului extrasului situaţiilor financiare anuale care se publică de întreprinderile sociale/întreprinderile sociale de inserţie în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale

 

Având în vedere prevederile:

- art. 9 alin, (1) lit. c) şi art. 13 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 219/2015 privind economia socială, cu modificările ulterioare;

- art. 6 alin. (2) lit. c) şi art. 15 alin. (2) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 219/2015 privind economia socială, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2016,

în temeiul prevederilor art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii şi justiţiei sociale şi ministrul finanţelor publice emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă modelul extrasului situaţiilor financiare anuale care se publică de întreprinderile sociale/întreprinderile sociale de inserţie în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghiţa-Daniela Barbu,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

secretar de stat

 

ANEXĂ

 

EXTRASUL

situaţiilor financiare anuale care se publică de întreprinderile sociale/întreprinderile sociale de inserţie în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale

 

- model –

 

Denumire entitate .............................................................................................

Judeţul ...............................................................................................................

Adresa: localitatea ........................................, sectorul ...., str. ........................................, nr. ..., bl. ...., sc. ...., ap. ...., telefon ........................................, fax ........................................, codul poştal ........................................,

Numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor .............................................................................................

Numărul şi data înscrierii în Registrul federaţiilor .....................................................................................................................

Numărul şi data înscrierii în registrul comerţului ......................................................................................................................

Numărul şi data înscrierii în Registrul societăţilor agricole .....................................................................................................

Codul unic de înregistrare |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Cod clasă CAEN |_|_|_|_|

Indicatorii din situaţiile financiare anuale/raportările contabile anuale 1 depuse pentru anul: |_|_|_|_|

Seria şi numărul atestatului de întreprindere socială .....................................................................................................

Seria şi numărul certificatului de întreprindere socială de inserţie .....................................................................................................

 

I. Indicatorii din bilanţ/situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

A. Active imobilizate total .....................................................................................................

B. Active circulante total .....................................................................................................

C. Cheltuieli în avans .....................................................................................................

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an .....................................................................................................

E. Active circulante nete/datorii curente nete .....................................................................................................

F. Total active minus datorii curente .....................................................................................................

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an .....................................................................................................

H. Provizioane .....................................................................................................

I. Venituri în avans .....................................................................................................

J. Capitaluri proprii - total din care:

1. Excedentul/profitul exerciţiului financiar/la sfârşitul perioadei de raportare .....................................................................................................

2. Deficitul/pierderea exerciţiului financiar/la sfârşitul perioadei de raportare .....................................................................................................

3. Repartizarea excedentului/profitului exerciţiului financiar 2, din care:

3.1. Repartizarea excedentului privind activităţile fără scop patrimonial .....................................................................................................

3.2. Repartizarea profitului privind activităţile economice .....................................................................................................

4. Repartizarea profitului exerciţiului financiar 3 .....................................................................................................

K. Total capitaluri .....................................................................................................

 

II. Indicatorii de rezultat

II.1. Indicatorii din contul rezultatului exerciţiului/contul prescurtat al rezultatului exerciţiului 4:

1. pentru activităţile fără scop patrimonial:

- Venituri din activităţile fără scop patrimonial .....................................................................................................

- Resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale şi subvenţii pentru venituri .....................................................................................................

- Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial .....................................................................................................

- Excedent din activităţile fără scop patrimonial .....................................................................................................

- Deficit din activităţile fără scop patrimonial .....................................................................................................

2. pentru activităţile cu destinaţie specială:

- Venituri din activităţile cu destinaţie specială .....................................................................................................

- Cheltuieli privind activităţile cu destinaţie specială .....................................................................................................

- Excedent din activităţile cu destinaţie specială .....................................................................................................

- Deficit din activităţile cu destinaţie specială .....................................................................................................

3. pentru activităţile economice:

- Venituri din activităţile economice .....................................................................................................

- Cheltuieli privind activităţile economice .....................................................................................................

- Profit din activităţile economice .....................................................................................................

- Pierdere din activităţile economice .....................................................................................................

4. Venituri totale .....................................................................................................

Cheltuieli totale .....................................................................................................

Excedent/Profit .....................................................................................................

Deficit/Pierdere .....................................................................................................

II. 2. Indicatorii din contul de profit şi pierdere/situaţia veniturilor şi cheltuielilor pentru operatorii economici 5:

- Venituri din exploatare - total .....................................................................................................

- Cheltuieli din exploatare - total .....................................................................................................

- Profit din exploatare .....................................................................................................

- Pierdere din exploatare .....................................................................................................

- Venituri financiare - total .....................................................................................................

- Cheltuieli financiare - total .....................................................................................................

- Profit financiar .....................................................................................................

- Pierdere financiară .. .....................................................................................................

- Venituri totale (venituri din exploatare + venituri financiare) .....................................................................................................

- Cheltuieli totale (cheltuieli din exploatare + cheltuieli financiare) .....................................................................................................

- Profit net .....................................................................................................

- Pierdere netă .....................................................................................................

 

III. Activităţi desfăşurate

III.1. Persoane juridice fără scop patrimonial:

Activităţi fără scop patrimonial, cod clasă CAEN |_|_|_|_|

- Efectiv de personal ..................................... în anul:  |_|_|_|_|

Activităţi economice, cod clasă CAEN |_|_|_|_|

- Efectiv de personal ..................................... în anul: |_|_|_|_|

Durata efectivă de funcţionare |_|_| (în luni) în anul |_|_|_|_|

III.2. Operatori economici

Activitatea preponderentă, cod clasă CAEN |_|_|_|_|

Activitatea preponderentă efectiv desfăşurată, cod clasă CAEN |_|_|_|_|

- Număr mediu de salariaţi ..................................... în anul: |_|_|_|_|

- Numărul efectiv de salariaţi existenţi la data de 31 decembrie

Durata efectivă de funcţionare |_|_| (în luni) în anul |_|_|_|_|


1 Se vor prelua din situaţiile financiare anuale/raportările contabile anuale, după caz, întocmite la sfârşitul anului calendaristic potrivit reglementărilor contabile aplicabile de către persoanele juridice fără scop patrimonial sau potrivit reglementărilor contabile aplicabile de către operatorii economici, respectiv Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sau Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016, cu completările ulterioare.

2 Se va completa din situaţiile financiare anuale întocmite la sfârşitul anului calendaristic potrivit reglementărilor contabile aplicabile de persoanele juridice fără scop patrimonial.

3 Se va completa de operatorii economici care aplică fie Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sau Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016, cu completările ulterioare.

4 Se vor completa din situaţiile financiare anuale întocmite la sfârşitul anului calendaristic potrivit reglementărilor contabile aplicabile de persoanele juridice fără scop patrimonial.

5 Entităţile cărora le sunt incidente Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sau Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016, cu completările ulterioare.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare

 

Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 17 alin. (2), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (5), art. 33 alin. (1), art. 40 şi 54 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

Art. I. - Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 71, cu următorul cuprins:

„71. dobânda anuală efectivă - are înţelesul atribuit de art. 7 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, după caz, de art. 3 pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în funcţie de tipul contractului de credit şi de legislaţia incidenţă;”.

2. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 121, cu următorul cuprins:

„121. facilitatea de creditare acordată de către Banca Naţională a României - are înţelesul atribuit de Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 1/2000 privind operaţiunile de piaţă monetară efectuate de Banca Naţională a României şi facilităţile permanente acordate de aceasta participanţilor eligibili, republicat, cu modificările ulterioare;”.

3. La articolul 26 alineatul (1), după litera b) se introduc două noi litere, literele c) şi d), cu următorul cuprins:

„c) volumul total al creditelor de consum acordate în ultimele trei trimestre depăşeşte 75.000.000 lei;

d) media lunară a dobânzilor anuale efective pentru creditele de consum acordate în luna de referinţă, ponderate în funcţie de valoarea fiecărui credit la data acordării, determinată potrivit formulei prevăzute în anexa nr. 3 - Indicatori privind criteriile de înscriere în Registrul special, depăşeşte oricare dintre limitele:

(i) 200% în cazul creditelor de consum în lei, respectiv 133% în cazul creditelor de consum acordate în valută sau indexate la cursul unei valute, cu durata iniţială de până la 15 zile inclusiv;

(ii) 100% pentru creditele de consum în lei, respectiv 67% în cazul creditelor de consum acordate în valută sau indexate la cursul unei valute, cu durata iniţială între 16 zile şi 90 de zile inclusiv;

(iii) de 10 ori rata dobânzii aferente facilităţii de creditare acordate de către Banca Naţională a României, pentru creditele de consum în lei cu durata iniţială de peste 90 de zile, respectiv de 6,7 ori rata dobânzii aferente facilităţii de creditare permanentă acordate de către Banca Naţională a României, pentru creditele de consum acordate în valută sau indexate la cursul unei valute cu durata iniţială de peste 90 de zile; valoarea ratei dobânzii de referinţă menţionate, utilizată pentru calcul, este cea valabilă la începutul lunii pentru care se întocmeşte raportarea, disponibilă public pe website-ul Băncii Naţionale a României.”

4. La articolul 26, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) înscrierea instituţiilor financiare nebancare în Registrul special se efectuează de către Direcţia reglementare şi autorizare din cadrul Băncii Naţionale a României în situaţia iii care Direcţia supraveghere constată existenţa oricăreia dintre următoarele situaţii:

a) îndeplinirea cumulativă a limitelor aferente criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) pentru 3 perioade de raportare trimestrială succesive;

b) îndeplinirea criteriului prevăzut la alin. (1) lit. c);

c) îndeplinirea în oricare tună aferentă unei perioade de raportare trimestrială a criteriului prevăzut la alin. (1) lit. d).”

5. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - Instituţiile financiare nebancare înscrise în

Registrul special vor fi radiate din acest registru, rămânând înscrise în Registrul general, la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii;

a) pentru o perioadă care cuprinde 3 raportări trimestriale succesive, nu mai îndeplinesc cel puţin una dintre limitele aferente criteriilor pentru înscrierea În Registrul special prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b);

b) pentru o perioadă care cuprinde 3 raportări trimestriale succesive, nu mai îndeplinesc criteriul prevăzut la art. 26 alin. (1) lit. c);

c) pentru o perioadă care cuprinde 3 raportări trimestriale succesive, nu mai îndeplinesc criteriul prevăzut la art. 26 alin. (1) lit. d).”

6. După articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 291, cu următorul cuprins:

„Art. 291. - În aplicarea prezentei secţiuni, prin credite de consum se înţelege creditele prevăzute la art. 3 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările şi completările ulterioare, acordate de instituţiile financiare nebancare.”

7. Anexa nr. 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

ANEXA Nr. 3

 

Judeţul ........................................ |_|_|

Denumirea instituţiei financiare nebancare: ........................................

Adresa loc.: ........................................ sectorul ....

Str.: ........................................ nr.: ....

Telefon: ........................................ Fax: ........................................

Numărul din registrul comerţului ........................................

Data: [_,_][_,_][_,_] Cod unic de înregistrare: [_,_,_,_,_,_,_]

 

INDICATORI

privind criteriile de înscriere în Registrul special

 

 

 

 

RON

DENUMIRE INDICATORI

Număr rând

Perioada de raportare*)

n-2

n-1

n

1

2

3

1

2

3

1

2

3

A. TOTAL CREDITE/FINANŢĂRI ACORDATE ŞI ANGAJAMENTE ASUMATE, sold la finele perioadei de raportare (rd. 2 + rd. 3)

1

 

 

 

Total credite acordate (ct. 2011 + 2021 + 2031 + 2032 + 2041 + 2042 + 2051 + 2052 + 2061 + 2091 + 2311 + 2312 + 2411 + 2412 + 2731 + 2732 + 2751 + 2752 + extras 2811 + extras 2821 + 30111 + extras 3811 + extras 3821 + 401 + 402 + 4711 + 4712 + extras 4811 + extras 4821)

2

 

 

 

Total angajamente asumate (ct. 901 + 903 + 911 + 913 + 981)

3

 

 

 

B. TOTAL CAPITALURI PROPRII şi SURSE ÎMPRUMUTATE, sold la finele perioadei de raportare (rd. 5 + rd. 6)

4

 

 

 

Total capitaluri proprii (ct. 501 + 502-503-508 + 511 + 512 + 513 + 514 + 516 + 5l9±581±591-592)

5

 

 

 

Total surse împrumutate (ct. 2321 + 2322 + 2431 + 2432 + 2711 (solduri creditoare)**) + 2741 + 2742 + 2761 + 2762 + 30121 + 3251 + 3581 + 3582 - extras 3741 - extras 3742 + 4721 + 4722 +  531 + 532)

6

 

 

 

C. VOLUMUL TOTAL AL CREDITELOR DE CONSUM***) ACORDATE**** )

7

 

 

 

D. RATA MEDIE A DOBÂNZILOR ANUALE EFECTIVE PENTRU CREDITELE DE CONSUM***) ACORDATE ÎN LUNA DE REFERINŢĂ PONDERATE CU VALOAREA CREDITELOR, determinată potrivit formulei de calcul DAE*****)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- credite cu durata iniţială de până la 15 zile, inclusiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în lei

8

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în valută

9

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- credite cu durata iniţială între 16 zile şi 90 de zile, inclusiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în lei

10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în valută

11

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- credite cu durata iniţială de peste 90 de zile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în lei

12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- în valută

13

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

*) n - reprezintă perioada de raportare trimestrială. Indicatorul de la lit. C se va calcula pentru fiecare trimestru pe baza valorii creditelor nou-acordate în perioada de referinţă. Înregistrată la data acordării. Valoarea aferentă criteriului de la lit. D se va completa pentru finele fiecărei luni din trimestrul de raportare.

**.) Sintagma «solduri creditoare» se referă la prezentarea distinctă a sumei soldurilor analitice creditoare, componente ale soldului contului sintetic bifuncţional 2711 «Conturi curente la instituţii de credit».

***) Sintagma «credite de consum» se referă la creditele prevăzute la art. 3 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările şi completările ulterioare, acordate de instituţiile financiare nebancare în baza Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare. La determinarea valorii indicatorilor aferenţi criteriului de la lit. D nu se iau în considerare operaţiunile de creditare în condiţii de favoare, aşa cum sunt acestea definite potrivit prezentului regulament.

****) Se vor avea în vedere toate creditele acordate în perioada de raportare, inclusiv cele care au fost rambursate şi nu se regăsesc în sold latinele perioadei de raportare şi cele care reprezintă refinanţări ale creditelor acordate.

unde  = rata medie a dobânzilor anuale efective pentru creditele de consum acordate în luna de referinţă ponderate cu valoarea creditelor, DAEk = fiecare nivel distinct al dobânzii anuale efective pentru creditele de consum acordate în luna de referinţă, Ck = valoarea creditelor de consum acordate cu dobânda anuală efectivă DAEk în luna de referinţă.

 

Administrator

Conducătorul compartimentului financiar-contabil,

(conducătorul entităţii),

Numele, prenumele şi semnătura”

Numele, prenumele, semnătura şi ştampila instituţiei financiare nebancare

 

 

8. Anexa nr. 5a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ANEXA Nr. 5a

 

CRITERII DE ÎNCADRARE

a elementelor de activ în categorii de risc de credit

a) Pondere 0%:

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale ţărilor din zona A;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de Comunităţile Europene;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de administraţiile centrale şi de băncile centrale din zona  sau de Comunităţile Europene;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de administraţiile centrale sau de băncile centrale din zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională a împrumutatului;

- elemente de activ şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri garantate printr-un colateral sub formă de titluri emise de administraţiile centrale, băncile centrale din zona A sau de Comunităţile Europene ori de obligaţiuni emise de instituţia împrumutătoare şi încredinţate acesteia.

b) Pondere 20%:

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de instituţiile de credit din zona A;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului garantate prin depozite în numerar plasate la o instituţie de credit din zona A şi cesionate în favoarea instituţiei împrumutătoare;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de instituţiile de credit din zona B, cu scadenţă reziduală mai mică sau egală cu un an, dar care nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de entităţi financiare aflate sub supravegherea prudenţială a unor autorităţi competente din statele membre;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri înregistrate faţă de administraţiile regionale sau locale din zona A;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de administraţiile regionale sau locale din zona A.

c) Pondere 35%:

- elemente de activ constituind creanţe reprezentând expuneri garantate cu garanţii intrinseci aferente operaţiunilor de leasing financiar;

- elemente în afara bilanţului de natura angajamentelor de finanţare date în favoarea clientelei ce decurg dintr-o tranzacţie de leasing financiar care are ca obiect bunuri imobile, reprezentând expuneri garantate cu dreptul de proprietate al instituţiei financiare nebancare asupra bunului imobil respectiv.

d) Pondere 50%:

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri garantate cu ipoteci în favoarea instituţiei financiare nebancare, de ranguri superioare ipotecilor instituite în favoarea altor creditori. Valoarea proprietăţii va fi determinată potrivit prevederilor legale în materie şi normelor proprii ale instituţiei financiare nebancare. Evaluarea va fi efectuată cel puţin o dată pe an;

- elemente de activ constituind creanţe şi elemente din afara bilanţului, reprezentând expuneri garantate cu garanţii constând în gaj cu sau fără deposedare;

- elementele din afara bilanţului cu risc mediu, menţionate în anexa nr. 5b la regulament.

e) Pondere 100%:

- expunerile din elemente de activ şi elemente din afara bilanţului, care nu sunt menţionate la celelalte litere.

f) Pondere 1000%:

- elemente de activ constituind creanţe rezultate din credite de consum în înţelesul art. 3 lit. b) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă se regăsesc între cele menţionate la lit. a) - e), acordate începând cu data de 1 octombrie 2017, a căror dobândă anuală efectivă depăşeşte limita prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. d) din regulament, aferentă duratei iniţiale şi monedei creditului.”

Art. II. - În termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii raportării aferente trimestrului IV al anului 2017, Banca Naţională a României înscrie în Registrul special instituţiile financiare nebancare ai căror indicatori raportaţi depăşesc pragurile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. c) şi/sau lit. d) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III. - Prezentul regulament întră în vigoare la data de 1 octombrie 2017, cu excepţia dispoziţiilor art. I pct. 8, care se aplică începând cu data de 1 februarie 2018.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 13 septembrie 2017.

Nr. 1.

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.