MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 853/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 853         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 30 octombrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

203. - Lege pentru modificarea art. 38, 41 şi 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

 

953. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 38, 41 şi 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

776. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

222. - Ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Normei privind elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 63 din 25 septembrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

98. - Ordin privind aprobarea valorilor preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aplicabile în anul 2018

 

99. - Ordin privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2018

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 38,41 şi 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 38, alineatele (9) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(9) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor se face prin încheierea unui contract de munca pe durată determinată, la propunerea deputatului sau a senatorului în cauză.

(12) Angajaţii cu contract de muncă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia.”

2. La articolul 41, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Deputaţilor şi senatorilor care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti sau în judeţul Ilfov li se acordă lunar, pe durata mandatului, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru acoperirea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere, în funcţie de resursele bugetare ale fiecărei Camere.”

3. La articolul 49, alineatele (3), (6) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizaţii brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exerciţiul mandatului.

..................................................................................................................

(6) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică, Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizaţie pentru limită de vârstă mai mică, se menţine indemnizaţia pentru limită de vârstă aflată în plată.

(8) Indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înţelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. II. - Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

 

Bucureşti, 27 octombrie 2017.

Nr. 203.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 36, 41 şi 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statului deputaţilor şi al senatorilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 38,41 şi 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statului deputaţilor şi al senatorilor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 27 octombrie 2017.

Nr. 953.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 8 august 2013, cu completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Numărul maxim de posturi al Autorităţii este de 191, inclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului preşedintelui.9

2. La anexa nr. 1, textul privind numărul maxim de posturi va avea următorul cuprins:

„Numărul maxim de posturi - 191, inclusiv demnitarii şi personalul încadrat la cabinetul preşedintelui”.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

Preşedintele Autorităţii Naționale pentru Restituirea Proprietăţilor,

George Băeşu

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 26 octombrie 2017,

Nr. 776.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei privind elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive

 

Luând în considerare Referatul de aprobare al Direcţiei ciclul combustibilului nuclear nr. 23.886 din 5.10.2017, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma privind elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Comisiei Naționale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Rodin Traicu

 

Bucureşti, 9 octombrie 2017.

Nr. 222.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ

privind elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive

 

CAPITOLUL I

Scop şi domeniu de aplicare

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă detaliază cerinţele de elaborare şi de implementare a programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante aplicat în activitatea de transport de materiale radioactive.

(2) Pentru elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante se poate utiliza orice altă metodologie dacă se dovedeşte că este cel puţin echivalentă cu cea prevăzută în prezenta normă.

Art. 2. - Prezenta normă se aplică la elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive pentru toate operaţiile asociate şi implicate în mişcarea materialelor radioactive care ar genera expunerea la radiaţii, după cum urmează:

a) ambalarea materialelor radioactive;

b) pregătirea coletelor de transport;

c) încărcarea şi descărcarea coletelor de transport;

d) manipularea materialelor radioactive şi a coletelor de transport;

e) depozitarea în tranzit a coletelor de transport;

f) inspecţia şi întreţinerea coletelor de transport.

Art. 3. - În scopul aplicării prezentei norme se utilizează termenii definiţi în Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în reglementările modale ADR (Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase), RID (Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase), IMDG (Codul pentru transportul internaţional maritim de mărfuri periculoase), ADN (Acordul european privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase pe căile navigabile interioare) şi ICAO (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale pentru siguranţa transportului aerian al mărfurilor periculoase) şi în Normele privind cerinţele de autorizare a activităţii de transport materiale radioactive.

Art. 4. - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante sau documentele aferente acestuia detaliază cel puţin următoarele aspecte: bazele protecţiei la radiaţii, responsabilităţi, evaluarea dozelor, controlul contaminării radioactive, asigurarea protecţiei la radiaţii ionizante, răspunsul la urgenţe radiologice, instruirea şi pregătirea profesională a personalului, raportarea evenimentelor, sistemul de management.

 

CAPITOLUL II

Bazele protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante

 

Art. 5. - (1) Cerinţele privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante sunt prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare. Pentru activitatea de transport se aplică aceleaşi principii fundamentale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante ca pentru orice practică care poate conduce la expunerea la radiaţii, şi anume:

a) justificarea unei practici - nicio practică nu poate fi adoptată dacă nu aduce un beneficiu net;

b) limitarea dozei pentru lucrători şi populaţie şi limitarea riscului pentru populaţie - expunerea lucrătorilor implicaţi în transport şi a populaţiei trebuie să ţină cont de limitele de doză prevăzute în normele aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare; limitarea riscului pentru populaţie se face prin alegerea corespunzătoare a rutelor de transport;

c) optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi a securităţii radiologice-expunerea lucrătorilor în toate operaţiile asociate cu transportul de materiale radioactive trebuie să fie menţinută la cel mai scăzut nivel rezonabil, cu luarea în considerare a factorilor economici şi sociali (principiul ALARA).

(2) Principiul ALARA este factorul principial care stă la baza stabilirii unui program de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru transportul de materiale radioactive.

 

CAPITOLUL III

Responsabilităţi

 

Art. 6. - Întreprinderile implicate în transportul de materiale radioactive sunt expeditorul, transportatorul, destinatarul, organizaţiile care manipulează, încarcă şi descarcă coletele de transport/materialele radioactive, întreprinderile care desfășoară depozitarea în tranzit, precum şi cele care asigură inspecţia şi întreţinerea coletelor de transport.

Art. 7. - În funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi, programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante este un document sau un set de documente care stabileşte măsurile pentru asigurarea protecţiei la radiaţii a persoanelor, bunurilor şi mediului înconjurător în timpul şi ca urmare a operaţiunilor auxiliare pe care le presupune transportul materialelor radioactive, conform cerinţelor Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activtăţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare.

Art. 8. - (1) Fiecare dintre întreprinderile menţionate la art. 6 elaborează şi implementează propriul program de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

(2) Pentru situaţia în care o întreprindere desfăşoară mai multe operaţii asociate transportului de materiale radioactive dintre cele menţionate la art. 2, programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie toate aceste operaţii.

(3) Operaţiile care sunt desfăşurate de mai multe întreprinderi sunt descrise în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante al fiecărei întreprinderi. Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie modul cum întreprinderile cooperează între ele în implementarea prevederilor programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru întreaga activitate de transport.

Art. 9, - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie responsabilităţile specifice întreprinderii. Responsabilităţile celor implicaţi în activitatea de transport sunt prezentate în capitolul 1.4 din ADR/RID/ADN. în art. 12-16, fără a se limita la acestea, sunt detailate responsabilităţile pentru transportul de materiale radioactive ale expeditorului, transportatorului şi cele ale destinatarului. După caz, se identifică şi alte întreprinderi cu responsabilităţi, iar responsabilităţile acestora se detaliază în documentele aferente programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

Art. 10. - (1) în stabilirea modului cum responsabilităţile prevăzute la art. 9 sunt distribuite în cadrul întreprinderii, întreprinderea identifică persoanele sau departamentele care au responsabilităţi pentru sarcini comune atât pentru activitatea de transport, cât şi pentru alte activităţi, cum ar fi: instruirea personalului, monitorizarea câmpurilor de radiaţie, estimarea dozelor de radiaţii, pregătirea şi răspunsul în caz de urgenţă, raportarea către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) şi către alte autorităţi competente, precum şi evaluarea periodica a programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

(2) Pentru situaţia descrisă în alin (1), în funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi şi de amploarea activităţilor pe care le desfăşoară, în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante ori se face trimitere la documentele care descriu sarcinile specifice, ori se elaborează documente proprii pentru transportul de materiale radioactive.

Art. 11. - (1) Pentru anumite aspecte dintre cele enumerate mai jos, dar fără a se limita la acestea, se poate delega responsabilitatea altor persoane din întreprindere care au sarcini specifice:

a) descrierea materialului expediat;

b) stabilirea tipurilor de colete utilizate;

c) stabilirea activităţii şi a izotopilor;

d) întocmirea declaraţiei expeditorului;

e) stabilirea etichetelor cu toate informaţiile necesare şi etichetarea coletelor;

f) marcarea coletelor;

g) elaborarea certificatului de conformitate cu limitele de contaminare;

h) elaborarea informaţiilor privind măsurile ce trebuie luate în caz de urgenţă;

i) elaborarea condiţiilor pentru depozitarea, încărcarea şi securizarea coletelor;

j) alegerea şi verificarea mijloacelor de transport;

k) placardarea mijlocului de transport;

l) măsurarea debitelor de doză în jurul mijlocului de transport încărcat.

(2) Detalierea aspectelor prevăzute la alin. (1) în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, în funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi şi de amploarea activităţilor pe care le desfăşoară, se face ori prin trimitere la documentele care descriu sarcinile specifice, ori se elaborează documente proprii pentru transportul de materiale radioactive.

Art. 12. - Expeditorul este responsabil pentru:

a) ambalarea şi etichetarea materialelor radioactive care vor fi transportate, în conformitate cu reglementările aplicabile;

b) pregătirea documentelor de transport, aşa cum este stipulat în reglementările utilizate în activitatea de transport;

c) furnizarea informaţiilor şi instrucţiunilor necesare transportatorului pentru încărcare, stivuire, descărcare, disiparea căldurii, evitarea criticităţii;

d) verificarea dacă transportatorul deţine autorizaţiile prevăzute de reglementările în vigoare;

e) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport şi conţinutul radioactiv al acestuia.

Art. 13. - Transportatorul este responsabil pentru:

a) verificarea completitudinii şi calităţii documentaţiei care însoţeşte coletul;

b) verificarea informaţiilor din scrisoarea de transport şi a celor din declaraţia expeditorului pentru mărfurile periculoase, dacă este cazul;

c) verificarea informaţiilor declarate de expeditor privind conţinutul radioactiv al containerului;

d) identificarea etichetelor şi stabilirea modului de depozitare, încărcare şt transport, conform prevederilor etichetelor;

e) încărcarea, manipularea, transportul şi depozitarea intermediară a coletelor, după caz;

f) descărcarea coletelor şi a containerelor de transport de marfă, aplicarea procedurilor de urgenţă în cazul unui incident apărut în timpul încărcării, transportului, descărcării sau depozitării unui colet;

g) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport şi conţinutul radioactiv al acestuia.

Art. 14. - Transportatorul respectă toate instrucţiunile de manipulare, transport, stivuire şi descărcare detaliate în documentaţia de transport remisă de către expeditor. Aceasta poate conţine informaţii precum:

a) instrucţiuni operaţionale pentru încărcare, stivuire, transport şi descărcare, precum şi orice dispoziţii speciale de stivuire pentru disiparea în siguranţă a căldurii;

b) restricţii privind modul de transport şi oricare instrucţiuni de rutină necesare;

c) aranjamente de urgenţă specifice încărcăturii.

Art. 15. - Destinatarul este responsabil pentru:

a) verificarea conformităţii coletelor şi a conţinutului acestora cu documentele de transport furnizate de transportator;

b) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport şi conţinutul radioactiv al acestuia.

Art. 16. - Destinatarul nu trebuie să refuze coletele cu materiale radioactive. Orice neconformitate se raportează la CNCAN.

 

CAPITOLUL IV

Evaluarea dozei

 

SECŢIUNEA 1

Evaluarea şi calculul dozai

 

Art. 17. - Evaluarea dozei reprezintă calculul dozei de radiaţii pe care o persoană ar putea să o primească în timp ce efectuează anumite operaţii de transport din cele menţionate la art. 2. Evaluarea dozei trebuie să ţină cont de două principii fundamentale de radioprotecție:

a) identificarea cauzelor expunerilor şi a dozelor rezultate în condiţiile de rutină şi normale de transport;

b)  estimarea dozelor primite de către lucrători, tipul expunerilor, externă sau internă sau ambele.

Art. 18. - Pentru evaluarea dozelor datorate expunerii la radiaţii a lucrătorilor în timpul transportului trebuie să se ia în considerare următoarele: numărul şi tipul coletelor, categoria coletelor şi indicele de transport pentru categoria respectivă, radionuclizii, timpul de expunere, debitul dozei, frecvenţa operaţiunii, volumul transportului, durata de depozitare şi de transport, utilizarea coletelor sau a containerelor de transport, necesitatea stocării în tranzit, folosirea diferitelor moduri sau mijloace de transport şi modul de stivuire în mijlocul de transport.

Art. 19. - Expunerea personalului trebuie menţinută la cel mai scăzut nivel rezonabil prin, fără a se limita la:

a) creşterea distanţei dintre lucrători şi colete cât mai mult posibil;

b) minimizarea numărului de lucrători în vecinătatea coletelor;

c) utilizarea unui cărucior pentru a căra coletele de la magazie către zona de încărcare;

d) păstrarea coletelor în celule/module ecranate în camera de depozitare, cât mai mult timp posibil, înainte de a fi încărcate.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Monitorizarea radiologică

 

Art. 20. - Monitorizarea radiologică include următoarele elemente:

a) monitorizarea coletelor şi a mijloacelor de transport pentru a se asigura că limitele pentru debitele de doză la peretele coletului şi la peretele mijlocului de transport şi contaminarea de suprafaţa sunt respectate;

b) monitorizarea locului de muncă pentru a demonstra existenţa condiţiilor satisfăcătoare de muncă şi respectarea cerinţelor de reglementare;

c) monitorizarea individuală pentru a se asigura respectarea principiilor de radioprotecţie privind limitele de doză pentru lucrători şi pentru persoanele din populaţie;

d) înregistrarea şi raportarea expunerilor: dozele anuale trebuie înregistrate şi păstrate pentru a se verifica dacă activitatea de monitorizare a fost realizată corect şi cu frecvenţa necesară, înregistrările trebuie să includă metoda de evaluare a dozator.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Metode de estimare a dozelor

 

Art. 21. - Metodele de estimare a dozei efective sunt stabilite în conformitate cu domeniul de aplicare a programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi pot include evaluarea dozei datorate expunerii externe şi evaluarea dozei datorate expunerii interne.

Art. 22. - Expunerea externă a lucrătorilor depinde de:

a) debitul dozei datorat coletului, ambalajului exterior, coletului de transport marfă sau mijlocului de transport;

b) perioada de expunere;

c) distanţa până la colet, ambalaj exterior sau mijloc de transport;

d) orice mijloc de ecranare suplimentar utilizat.

Art. 23. - Expunerea internă a lucrătorilor depinde de:

a) concentraţia materialelor radioactive din aer;

b) contaminarea de suprafaţă nefixată.

 

CAPITOLUL V

Controlul contaminării radioactive

 

Art. 24. - Pentru a preveni răspândirea contaminării radioactive şi pentru a se asigura că, în condiţii de transport de rutină, contaminarea de suprafaţă este la cel mai scăzut nivel posibil şi sub limitele de contaminare prevăzute în reglementări, trebuie efectuată monitorizarea de rutină sau periodică a contaminării de suprafaţă a coletelor, componentelor, echipamentelor, mijloacelor de transport şi/sau a lucrătorilor.

Art. 25. - Programele de monitorizare a contaminării de suprafaţă se realizează astfel încât să contribuie la:

a) detectarea scurgerilor din colete sau a abaterilor de la procedurile de operare;

b) furnizarea de informaţii pentru estimarea expunerii interne, precum şi pentru stabilirea măsurilor corective şi pentru revizuirea procedurilor operaţionale.

Art. 26. - Frecvenţa de monitorizare trebuie să fie proporţională cu probabilitatea de contaminare de suprafaţă în operaţiile de transport.

Art. 27. - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante trebuie să identifice criteriile aplicabile pentru controlul contaminării de suprafaţă, atât cea fixată, cât şi cea nefixată, în zonele de lucru şi la nivelul coletelor, mijloacelor de transport şi echipamentelor.

Art. 28. - (1) Monitorizarea de rutină pentru contaminarea de suprafaţă constă în monitorizarea unei părţi reprezentative din suprafaţa unui colet.

(2) Alegerea tehnicilor de monitorizare depinde de tipul de materiale radioactive şi de tipul izotopilor.

(3) Pentru situaţia în care se transportă numai materiale radioactive sub formă specială nu este necesară monitorizarea contaminării de suprafaţă de rutină a mijloacelor de transport şi a echipamentelor.

 

CAPITOLUL VI

Asigurarea protecţiei la radiaţii ionizante

 

SECŢIUNEA 1

Izolarea/Segregarea şi alte măsuri de protecţie

 

Art. 29. - (1) Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante trebuie să conţină reguli care să conducă la reducerea expunerii pentru toţi lucrătorii, cum ar fi plasarea coletelor la o anumită distanţă de lucrători sau depozitarea acestora în zone depărtate, izolate sau neocupate dintr-un depozit.

(2) Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante trebuie să conţină reguli speciale pentru lucrătorii care manipulează colete din categoria II-GALBEN sau III-GALBEN.

Art. 30. - Coletele şi ambalajele exterioare, containerele de transport care conţin materiale radioactive, precum şi materialele radioactive neambalate trebuie să fie segregate în timpul transportului şi al depozitării în tranzit, astfel:

a) pentru persoanele expuse profesional. În zonele de şedere permanentă, distanţele de segregare se calculează utilizând o valoare maximă a dozei de 5 mSv într-un an şi modele conservative;

b) pentru persoanele din populaţie, în zonele de acces obişnuit, distanţele de segregare se calculează utilizând o valoare maximă a dozei pentru persoana reprezentativă de 1 mSv într-un an şi modele conservative;

c) pentru filmele fotografice nedevelopate, distanţele de segregare se vor calcula utilizând drept criteriu o valoare maximă de 0,1 mSv pe expediţie pentru iradierea filmului nedevelopat în timpul transportului materialelor radioactive;

d) pentru alte mărfuri periculoase, materiale radioactive vor fi separate cu respectarea prevederilor ADR/RID/AND, respectiv IT-OACI.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Limitarea timpului de expunere

 

Art. 31. - Întreprinderea evaluează periodic procedurile de lucru pentru a identifica posibilele modificări ce se impun în scopul de a reduce timpul pe care lucrătorul îl petrece în vecinătatea coletelor şi, în consecinţă, reducerea expunerii acestora. Fără a se limita la acestea, astfel de măsuri pot fi:

a) pregătirea documentelor de transport într-o zonă cu un fond natural scăzut, şi nu în apropierea coletului;

b) efectuarea de măsurători ale indicelui de transport şi debitului dozei la suprafaţa coletelor prin mijloace automate;

c) folosirea unor mijloace mecanice, precum stivuitoare sau cărucioare de transport, pentru a transporta coletele la şi de la mijlocul de transport, pentru a nu fi transportate individual în braţe;

d) planificarea lucrului astfel încât încărcarea sau descărcarea coletelor într-un sau dintr-un mijloc de transport să se efectueze într-un timp cât mai scurt.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Utilizarea de ecrane şi tehnici de ecranare

 

Art. 32. - Întreprinderea poate considera posibilitatea de a micşora expunerea lucrătorilor prin instalarea de ecrane între aceştia şi zona cargo/zona cu colete sau prin instalarea de ecrane între zonele de lucru şi zonele de stocare sau încărcare şi descărcare a coletelor.

Art. 33. - Acolo unde este posibil, coletele trebuie să fie aranjate, atât în zonele de depozitare, cât şi în mijloacele de transport, astfel încât cele care generează debite de doză mai mari să fie aşezate cât mai departe de lucrători.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Zone controlate şi zone supravegheate

 

Art. 34. - (1) Măsurile de control asociate zonelor controlate şi zonelor supravegheate, aşa cum sunt acestea definite în Normele fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare, trebuie implementate şi în transportul de materiale radioactive. Un mijloc de transport în mişcare nu este considerat o zonă controlată, însă pot fi considerate zone controlate cele din interiorul mijlocului de transport.

(2) în timpul depozitării în tranzit, zonele controlate şi zonele supravegheate sunt comune.

Art. 35. - Pentru transportul rutier, în timpul opririlor programate şi neprogramate, precum şi al opririlor de peste noapte trebuie prevăzute măsuri de control care trebuie descrise în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

Art. 36. - Coletele sau ambalajele exterioare din categoriile II-GALBEN sau III-GALBEN nu vor fi transportate în compartimente ocupate cu pasageri, cu excepţia compartimentelor rezervate numai pentru supraveghetorii special împuterniciţi pentru a însoţi aceste colete sau ambalaje exterioare.

Art. 37. - Pentru a minimiza expunerea conducătorului auto, la încărcare, toate coletele, în special cele cu indice de transport mare, ar trebui amplasate în compartimentul de mărfuri în partea din spate a vehiculului şi încărcate ultimele.

 

CAPITOLUL VII

Răspunsul în situaţii de urgenţă

 

Art. 38. - În funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi, programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante trebuie să prevadă măsuri sau să includă documente de tipul plan sau procedură de răspuns în situaţii de urgenţă. Acestea trebuie să acopere orice tip de urgenţă sau alte situaţii neobişnuite, precum pierderi sau livrări incorecte de colete, colete nerevendicate sau colete găsite.

Art. 39. - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

a) numele persoanei responsabile cu răspunsul în caz de urgenţă din partea transportatorului;

b) numărul de telefon la care această persoană poate fi apelată 24 de ore/zi, 7 zile/săptămână;

c) orice alte informaţii relevante cu privire la planul de răspuns în caz de urgenţă, necesare transportatorului, pentru cazul în care transportă materiale nucleare.

Art. 40. - Planul/Procedura de răspuns în situaţii de urgenţă descrie măsurile care trebuie luate în caz de urgenţă în scopul minimizării riscurilor asociate incidentelor şi accidentelor apărute în timpul transportului şi asigurării unui răspuns prompt şi adecvat la astfel de evenimente.

Art. 41. - Planul de răspuns la urgenţă trebuie să facă trimitere la măsurile imediate ce trebuie luate în cazul unei urgenţe în timpul transportului. Instrucţiunile în cazul situaţiilor de urgenţă pentru personalul transportatorului trebuie sa fie simple, clare şi cu răspundere limitată. Expeditorul poate sprijini transportatorii cu privire la procedurile sau accesul la masurile corespunzătoare care trebuie urmate în timpul transportului.

Art. 42. - Planul de răspuns la urgenţă trebuie să conţină mecanismul de contactare imediată a unei persoane informate şi instruite corespunzător privind procedurile de radioprotecţie, pentru a evalua starea materialului radioactiv implicat şi pentru a stabili modul lor de gestionare.

Art. 43. - Cu excepţia cazurilor în care vieţile personalului salvator sunt puse pericol, persoanelor care sunt sau pot fi în mod serios vătămate II se va acorda imediat îngrijire medicală, fără a ţine seama de prezenţa materialului radioactiv scurs/împrăştiat.

Art. 44. - Planul de răspuns la urgenţă trebuie să prevadă o analiză postincident, atât a incidentului propriu-zis, cât şi a răspunsului, pentru a stabili măsurile care pot fi luate în vederea minimizării posibilităţii de apariţie a unui incident similar în viitor şi de a îmbunătăți răspunsul la orice astfel de incident.

Art. 45. - (1) în cazul unui incident apărut în timpul stocării, transportului, încărcării sau al descărcării de materiale radioactive trebuie să fie puse în aplicare cel puţin următoarele măsuri:

a) să se acorde primul ajutor sau ajutor medical de urgenţă persoanelor aflate în pericol;

b) să se evalueze riscul sau existenţa unui incendiu şi să se utilizeze stingătoarele de incendiu, dacă este cazul;

c) să fie chemat specialistul în radiaţii ionizante pentru expertiză sau ajutor, după caz;

d) să se păstreze liniile de comunicaţii/telefonice deschise;

e) cu ajutorul şi sub directa îndrumare a specialistului în radiaţii ionizante să se cureţe zona afectată şi să se colecteze, după caz, coletele deteriorate şi deşeurile radioactive;

f) să se obţină o fişă de monitorizare de la responsabilul cu protecţia radiologică sau de la un expert în protecţie radiologică în radiaţii ionizante prin care să se confirme că zona afectată este sigură pentru a fi utilizată în continuare;

g) să se reînceapă activitatea;

h) să se organizeze depozitarea în siguranţă a deşeurilor radioactive, aşa cum este recomandat de către responsabilul cu protecţia radiologică;

i) să fie notificată CNCAN cu privire la incident.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie afişate vizibil în zona de depozitare, în zona de încărcare a vehiculului şi în interiorul vehiculului, astfel încât, în lipsa persoanei responsabile, oricare altă persoană responsabilă să fie în măsură să aplice aceste măsuri.

 

CAPITOLUL VIII

Instruirea şi pregătirea profesională a personalului

 

Art. 46. - Instruirea şi pregătirea profesională a personalului trebuie să ţină seama de specificul activităţilor şi al sarcinilor şi să includă o descriere detaliată a acţiunilor şi a măsurilor de protecţie care trebuie luate atât în timpul activităţilor normale de lucru, cât şi în cazul unui accident.

Art. 47.- Instruirea şi pregătirea profesională a personalului urmează o abordare gradată, prin care cantitatea, tipul şi complexitatea pregătirii vor fi direct proporţionale cu natura, gradul de pericol, tipul şi complexitatea sarcinilor de serviciu specifice activităţii de transport de materiale radioactive.

Art. 48. - (1) Instruirea şi pregătirea profesională a personalului trebuie să includă informaţii privind radiaţiile ionizante şi efectele acestora asupra persoanelor, principiile de bază ale protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi, unde este cazul, aspecte legate de utilizarea echipamentelor dozimetrice sau cele de monitorizare a radiaţiilor.

(2) Frecvenţa instruirii trebuie să ţină seama de natura şi gradul riscului asociate activităţilor desfăşurate.

Art. 49. - Pregătirea se asigură pe trei niveluri de bază:

a) pregătire generală de conştientizare;

b) pregătire specifică funcţiei;

c) pregătire în domeniul securităţii nucleare/radiologice, inclusiv în ceea ce priveşte răspunsul în caz de urgentă.

Art. 50. - Pregătirea personalului trebuie să dovedească că toate părţile implicate în transport sunt în măsură să îndeplinească/să exercite următoarele atribuţii:

a) elaborarea documentelor de transport;

b) pregătirea coletelor;

c) măsurătorile debitelor de doză şi ale indicilor de transport;

d) realizarea etichetelor şi aplicarea acestora pe colete;

e) încărcarea coletelor în vehicul;

f) segregarea/păstrarea distanţei între colete;

g) aplicarea procedurilor de urgenţă.

Art. 51. - Pregătirea personalului implicat în transportul de materiale radioactive trebuie să ţină cont şi de cerinţele aplicabile emise de Ministerul Transporturilor pentru fiecare mod de transport şi va fi subiectul activităţii de recalificare conform reglementărilor specifice. În funcţie de sarcinile specifice ale fiecărui angajat implicat în activitatea de transport de materiale radioactive, obiectivele pregătirii personalului trebuie să includă:

a) elaborarea documentelor de transport;

b) pregătirea coletelor;

c) măsurătorile debitelor de doză şi calculul indicilor de transport;

d) realizarea etichetelor şi aplicarea acestora pe colete;

e) încărcarea coletelor în vehicul;

f) segregarea/păstrarea distanţei între colete;

g) aplicarea procedurilor de urgenţă.

 

CAPITOLUL IX

Sistemul de management

 

Art. 52. - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante este considerat un obiectiv al sistemului de management, întreprinderea trebuie să elaboreze, să implementeze şi să menţină un sistem de management în toate operaţiile asociate şi implicate în mişcarea materialelor radioactive de la producerea ambalajelor până la descărcarea coletelor.

Art. 53, - (1) Obiectivul sistemului de management este de a demonstra că cerinţele de securitate radiologică şi de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, prevăzute în reglementări specifice, sunt transpuse în practica de transport de materiale radioactive.

(2) Sistemul de management cuprinde elemente de control şi de inspecţie pentru toate operaţiile implicate în transportul de materiale radioactive.

 

CAPITOLUL X

Dispoziţii finale

 

Art. 54. - Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activităţile de transport de materiale radioactive autorizate de către CNCAN rămâne valabil până la expirarea autorizaţiei.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 63

din 25 septembrie 2017

 

Dosar nr. 1.510/1 /2017

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Eugenia Ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 194/62/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă dispoziţiile art. 1 şi 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, combinate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pot fi interpretate în sensul că existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiile prevăzute de acest act normativ a unui membru al familiei reclamantului, face obligatorie recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită şi a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea acestei hotărâri, sau a prezumţiei pe care o generează, cu alte probe.”

Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că, la solicitarea instanţei supreme, instanţele de judecată au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă dezlegării, din analiza cărora rezultă că atât practica judiciară, cât şi opiniile exprimate de judecători sunt unitare: se arată, de asemenea, ca a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, actul fiind comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, dintre care numai intimata-reclamantă şi-a exprimat punctul de vedere, ataşat la dosar.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constata următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 13 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 194/62/2016, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Dacă dispoziţiile art. 1 şi 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Decretul-lege nr. 118/1990), combinate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pot fi interpretate în sensul că existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiile prevăzute de acest act normativ a unui membru al familiei reclamantului, face obligatorie recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită şi a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea acestei hotărâri, sau a prezumţiei pe care o generează, cu alte probe.”

II Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta, persoană fizică, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, recunoaşterea calităţii sale de titular al drepturilor conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 15.01.1952-18.04.1960, motivat de împrejurarea că, împreună cu familia, a fost strămutată, în perioada respectivă, în lagărul de muncă, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, inclusiv din hotărârile judecătoreşti de recunoaştere a acestei calităţi şi acordare a drepturilor aferente fraţilor săi.

3. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu există dovezi cu privire la faptul că reclamanta a fost strămutată, iar împrejurarea că pentru fraţii săi s-a stabilit calitatea de persecutaţi din motive politice, prin strămutare, nu poate conduce, în mod automat, la concluzia că şi reclamanta a suferit acelaşi tip de persecuţie, câtă vreme din înscrisurile depuse de aceasta nu rezultă aceste aspecte.

4. Prin Sentinţa civilă nr. 727/CA din 6.07.2016, Tribunalul Braşov-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi, în consecinţă, a anulat actele emise de autoritatea pârâtă şi a constatat că reclamanta se află în situaţia prevăzută de art. 1alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, obligând pârâta să îi acorde drepturile prevăzute de acest articol, aferente perioadei menţionate, începând cu data de 1.11.2015.

5. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere două mijloace de probă: registrul agricol, din care rezultă componenţa familiei din care reclamanta făcea parte în perioada de referinţă, şi Decizia nr. 6.014/R din 17.12.2013 a Curţii de Apel Braşov, din care rezultă că membrii familiei reclamantei au fost strămutaţi, pe perioada menţionată, în altă localitate decât cea de domiciliu, unde exista un lagăr de muncă.

6. Instanţa de fond a reţinut puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 6.014/R din 17.12,2013 a Curţii de Apel Braşov, interpretând dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990 prin prisma prevederilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi apreciind. În consecinţă, că nu sunt permise distincţii discriminatorii între membrii aceleiaşi familii.

7. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta, criticând-o, în esenţă, sub aspectul greşitei aplicări a normelor de drept material şi susţinând că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită.

III. Dispoziţiile normative supuse interpretării

8. Decretul-lege nr. 118/1990:

„Art. 1. - (1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate.”

„Art. 10. - (1) Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.”

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

A) intimata-reclamantă a apreciat că este dreptul instanţei de recurs să formuleze chestiunea de drept în discuţie şi să sesizeze instanţa supremă cu dezlegarea acesteia, însă sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică, legală şi la adăpost de orice critică, respectând integral cerinţele legislaţiei naţionale şi prevederile C.E.D.O.

B) Recurenta-pârâtă a arătat că lasă la aprecierea instanţei de recurs necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În vederea dezlegării chestiunii de drept invocate, din oficiu. În ce priveşte fondul acestei chestiuni de drept, recurenta a arătat că o hotărâre judecătorească anterioară, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul Decretului-lege nr. 118/1990, în beneficiul membrilor familiei reclamantei poate constitui probă în sensul art. 10 alin. (1) din acest act normativ doar prin coroborare cu toate celelalte înscrisuri pe care reclamanta avea obligaţia să le prezinte instanţei, în virtutea principiului că sarcina probei aparţine reclamantului şi nu pârâtului.

De asemenea, a arătat recurenta, formularea unor cereri/acţiuni, pe cale separată, de către membrii aceleiaşi familii este binevenită, întrucât instanţa are posibilitatea să stabilească, pentru fiecare în parte, natura şi durata persecuţiei suferite, care pot fi diferite, de la caz la caz.

V. Punctul de vedere al completului de Judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

9. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanță; soluționarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă şi asupra ei Înalta Cuie de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici a unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

10. Referitor la condiţia noutăţii, instanţa de trimitere a făcut precizarea că întrebarea ce face obiectul sesizării a apărut în practică, drept urmare a interpretării diferite date de către instanţele de contencios administrativ Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept1 2.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

11. Conform dispoziţiilor art. 520 alin. (1)teza finală din Codul de procedură civilă, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că, în cadrul Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, există două orientări jurisprudenţiale cu privire la problema de drept în discuţie:

a) Potrivit unei orientări2, în cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, după caz, prin care deja s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a unui membru al familiei reclamantului din litigiul dedus judecăţii, nu mai este necesară decât probarea calităţii reclamantului de component al aceleiaşi familii din care face parte beneficiarul hotărârii definitive anterioare, pentru a se trage concluzia că şi reclamantul este îndreptăţit la beneficiile prevăzute de Decretul- lege nr. 118/1990;

b) într-o altă orientare1 2 3, la care raliază şi instanţa de trimitere, dimpotrivă, s-a considerat că existenţa unei hotărâri definitive anterioare, în sensul arătat mai sus, nu este suficientă, ci trebuie ca în cazul fiecărei persoane să fie administrate toate dovezile din care să rezulte calitatea acesteia de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990. S-a reţinut că puterea de lucru judecat nu poate avea caracter absolut, întrucât fiecare situaţie trebuie analizată în particular, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, aşa cum s-a reţinut în Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, evocată mai sus, iar după data publicării sale, această decizie este obligatorie pentru toate instanţele, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel că nu pot fi pronunţate hotărâri care să contrazică această decizie.

 

1 Publicaţi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014.

2 Concretizată în deciziile nr. 662/R din 27.09.2016 şi nr. 986/R din 7.10.2015.

3 Concretizată în deciziile nr. 801 /R din 20.10.2016, nr. 794/R din 20.10.2016 şi nr. 270/R din 26.02.2015.

 

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că:

„1. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege şi persoanele care făceau parte, în perioada de referinţă, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de fit. a)-e) ale aceluiaşi alineat şi îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege.

2. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) fit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:

a) noţiunea de «domiciliu obligatoriu» se referă numai la situaţia şi care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu şi la cazurile în care persoana în cauză şi membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulaţie;

b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția şi copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă”.

13. S-a statuat în considerentele deciziei sus-menţionate că „(...) pot beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 membrii familiei - soţul/soţia şi copiii - persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, însă sub rezerva îndeplinim aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă. (...) O atare interpretare porneşte de la premisa că, pentru considerente de aplicare unitară, dar şi echitabilă a legii, membrii familiei urmează a beneficia de acelaşi tratament juridic ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul- lege nr. 118/1990, a cărei situaţie serveşte drept temei al solicitării beneficiului actului normativ. În sensul celor expuse în sesizare şi al considerentelor anterioare, Înalta Curte reiterează faptul că, de principiu, membrii familiei - soţul/soţia şi copiii, indiferent de vârstă - au avut de suferit aceleaşi prejudicii de ordin material şi moral ca persoana faţă de care a fost luată măsura administrativă a domiciliului obligatoriu şi atât timp cât au locuit împreună cu persoana vizată şi nu au avut în mod real şi efectiv posibilitatea de exercitare liberă a dreptului de alegere a domiciliului. O atare premisă, însă, nu fundamentează acordarea de plano a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din Decretul- lege în beneficiul membrilor de familie indiferent de vârsta acestora şi în lipsa îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege”.

14. De asemenea, prin Decizia nr. 29 din 24 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 19 iunie 2017, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanţei supreme a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov privind interpretarea dispoziţiilor art. 1 şi 10 din Decretul-lege nr. 118/1990.

15. S-a reţinut în considerentele acestei decizii că:

„41. Deşi textul legal este clar, instanţa de trimitere nu a precizat care este problema legată de interpretarea acestui text, ci s-a limitat să invoce soluţiile din practica judiciară, soluţii ce vizează aplicarea acestor prevederi.

(...)

43. Or, în condiţiile în care textul art. 10 alin. (1) din Decretul- lege nr. 118/1990 prevede că dovada se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, nu se poate stabili, aşa cum solicită instanţa de trimitere, ca în interpretarea acestui text, să poată fi declarată admisibilă o probă care este, oricum, prevăzută de lege (proba cu martori).

44. Revine fiecărei instanţe învestite cu soluţionarea unui litigiu, cum este şi cel aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, obligaţia să analizeze şi să încuviinţeze probele ce îi sunt solicitate, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Decretul- lege nr. 118/1990, şi să le administreze conform Codului de procedură civilă.

(...)

46. Chestiunile invocate de instanţa de trimitere ţin mai mult de aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă, decât de interpretarea textului din Decretul-lege nr. 118/1990.

47. Aspectele privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probei cu martori sunt unele ce vizează aplicarea Codului de procedură civilă (art. 249-265 şi art. 309-326) şi nu ţin de modul în care ar putea fi interpretat art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990.

48. Practic, prin chestiunile invocate la pct. 2 şi 3 din sesizare, instanţa de trimitere doreşte soluţionarea litigiului cu care a fost învestită: or, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum instanţa supremă a reţinut deja, în jurisprudenţa sa, scopul şi rolul acestui mecanism al dezlegării unor chestiuni de drept este altul.”

16. Din perspectiva relevanţei asupra dezlegării chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării supuse analizei de faţă, în jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost identificată Decizia nr. 4,591 din 23 octombrie 2009, nepublicată, în considerentele căreia s-au reţinut următoarele:

„Contrar celor susţinute de recurent, Decizia nr. 747 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. a D.M.S.S.F. Constanţa, este un mijloc de probă concludent, întrucât din preambulul său rezultă că a fost emisă în executarea Deciziei civile nr. 133/CA din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, care are valoare de înscris autentic. Această hotărâre judecătorească irevocabilă atestă cu putere de lucru judecat că B.D.R. şi surorile sale (...) au fost privaţi de libertate în baza unor măsuri administrative, fiind strămutaţi în altă localitate, aşa încât beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. b) şi e) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Instanţa de fond a adoptat soluţia criticată pe bază unui probatoriu complex şi convingător care a inclus, pe lângă înscrisurile enunţate anterior şi alte înscrisuri relevante, ca de exemplu Procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 1949 privind inventarierea bunurilor aparţinând familiei moşierului G.B. (bunicul intimatului), expropriat în baza Decretului-lege nr. 83/1949. De asemenea, declaraţiile martorilor (...) se coroborează cu celelalte dovezi, conturând împrejurările facturale care constituie temeiul formulării cererii intimatului-reclamant.

Este lipsită de consistenţă, în contextul reţinut, afirmaţia recurentului referitoare la faptul că nu s-au identificat documente în arhiva Ministerului Apărării - Direcţia Instanţelor Militare, din care să rezulte că familia intimatului a fost supusă unor măsuri administrative, fiindcă, după cum bine a punctat judecătorul fondului, lipsa unor dovezi în arhiva unei instituţii publice nu poate conduce la concluzia că măsurile represive îndreptate împotriva familiei intimatului nu au existat.”

17. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă dezlegării, din analiza cărora rezultă că atât practica judiciară4, cât şi opiniile5 exprimate de judecători sunt unitare cu privire la acest aspect, în sensul că hotărârea judecătorească definitivă, anterioară, prin care s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 unui membru al familiei reclamantului, nu face obligatorie recunoaşterea aceleiaşi calităţi şi pentru reclamant, fără a mai fi necesară coroborarea cu alte probe-martori sau înscrisuri-a prezumţiei generate de hotărârea judecătorească definitivă respectivă.

18. Opinii nuanţate, circumscrise aceleiaşi orientări jurisprudenţiale, au formulat:

-Tribunalul Dâmboviţa, în sensul că recunoaşterea printr-o hotărâre judecătorească anterioară a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 în favoarea fratelui/fraților reclamantului nu determină, de plano, acordarea aceloraşi drepturi reclamantului, care nu a probat faptul că. În perioada pentru care solicită acordarea drepturilor, nu a putut să se încadreze în muncă în funcţii pentru care avea pregătirea profesională, respectiv că îndeplinea condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru a se încadra în muncă; excepţie de la această regulă face situaţia în care s-a reţinut că stabilirea anterioară a faptului că fraţii reclamantului au avut stabilit domiciliul obligatoriu înseamnă că această situaţie s-a răsfrânt nemijlocit şi asupra acestuia, care, fiind minor, a locuit cu familia sa, nefiind, deci, necesar a face dovada că nu a putut să se încadreze în muncă în funcţii pentru care avea pregătirea profesională, respectiv că îndeplinea condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru a se încadra în muncă;

- Tribunalul Suceava -Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că existenţa hotărârii definitive nu este suficientă pentru recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 alin, (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, fiind necesar ca, în cazul fiecărei persoane, să fie administrate toate dovezile din care să rezulte întrunirea condiţiilor legale, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Puterea de lucru judecat nu poate avea caracter absolut, întrucât, aşa cum s-a arătat în decizia instanţei supreme sus-menţionate, fiecare situaţie trebuie analizată în particular, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, iar după data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I (27 noiembrie 2014), aceasta este obligatorie pentru toate instanţele, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel că nu pot fi pronunţate hotărâri care să contrazică această decizie.

VII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curta de Casaţie şi Justiţie

19. Prin Adresa nr. 1.576/C/2.569/II 1-5/2017 din 20 iulie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

20. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

21. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul- raportor şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

22. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile,

23. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiţii de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ:

- existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;

- chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei;

- chestiunea de drept să fie nouă;

- chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele (intră în această categorie hotărârile pronunţate într-un recurs În interesul legii şi hotărârile preliminare).

24. Cu privire la prima cerinţă - existenţa unei cauze în curs de judecată, din actele dosarului se constată că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului la Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ- nefiind pronunţată o hotărâre definitivă.

25. Litigiul principal are ca obiect acţiunea reclamantei, care, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, a solicitat recunoaşterea calităţii sale de titular al drepturilor conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, cu motivarea că a fost persoană strămutată în perioada menţionată, în lagărul de muncă, conform actelor depuse la dosar, inclusiv hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a acestei calităţi şi acordare a drepturilor aferente fraţilor săi.

26. Cea de-a două cerinţă de admisibilitate este, şi ea, îndeplinită deoarece Curtea de Apel Braşov, ca instanţă care a înaintat sesizarea, judecă pricina în ultimă instanţă.

 

4 Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Decizia nr. 2.015 din 19.02.2015; Curtea de Apel Constanța-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 905 din 17 noiembrie 2016; Curtea de Apel Braşov-Secţia contencios administrativ şi fiscal, deciziile nr. 587 din 15 mai 2015 şi nr. 413 din 17 mai 2016; Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 4.802 din 3.11.2014, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2.015 din 19.02.2015 a Curţii de Apel Cluj; Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Sentinţa nr. 847 din 14.02.2017; Tribunalul Covasna - Secţia civilă, Sentinţa nr. 851 din 29.09.2016; Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 727 din 6.07.2016.

5 Curtea de Apel Galați.

 

27. Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte, în care a fost invocată, este, de asemenea, îndeplinită câtă vreme instanţa de trimitere nu a reuşit să deceleze dacă s-ar putea constata calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea cu alte probe a acestei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile a unui membru al familiei.

28. Condiţia de admisibilitate a noutăţii chestiunii de drept nu este, însă, îndeplinită.

29. Astfel, analiza conţinutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă faptul că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenţei unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare cu privire la acea chestiune de drept.

30. De asemenea, în doctrină şi în jurisprudenţa instanţei supreme s-a arătat că, pentru a fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca aceasta să prezinte un grad ridicat de dificultate, iar norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Scopul procedurii reglementate de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii, contribuind, alături de recursul în interesul legii, la transformarea practicii judiciare în una predictibilă, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor.

31. S-a arătat, totodată, că orientarea majoritară a instanţelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor de drept supuse analizei conduce la concluzia că problema de drept invocată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.

32. Or, examenul jurisprudenţial arată că practica judiciară este majoritară în sensul că hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care unui membru al familiei reclamantului i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită a drepturilor conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, nu face obligatorie recunoaşterea aceleiaşi calităţi şi pentru reclamant, fără a mai fi necesară coroborarea cu alte probe.

33. Mai mult, în această materie, aşa cum s-a arătat mai sus (pct. 12 şi următoarele), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat deciziile nr. 9 din 13 octombrie 2014 şi nr. 29 din 24 aprilie 2017, problemele de drept dezlegate fiind sensibil asemănătoare cu cele ce fac obiectul sesizării analizate în cauza de faţă.

34. Instanţa de trimitere nu invocă o chestiune de interpretare a textelor de lege menţionate, ci solicită o îndrumare pentru a gestiona soluţionarea cauzei prin admiterea, administrarea şi, mai ales, prin aprecierea probelor. Or, acest lucru nu se poate realiza printr-o rezolvare de principiu, ci în particular de la caz la caz.

35. Art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează modalitățile prin care se poate face dovada încadrării în prevederile legii, iar soluţionarea în mod concreta cauzei revine instanţei solicitante, nefiind invocată nicio dificultate reală de interpretare a raţiunii textelor legale a căror lămurire se solicită.

36. Se constată, aşadar, că „problema” invocată priveşte modalitatea şi limitele în care se admit, administrează şi, mai ales, în care sunt evaluate şi coroborate probele administrate, atribut exclusiv al instanţei de trimitere, conform Codului de procedură civilă şi celorlalte norme juridice sau principii de drept incidente.

37. Chestiunile invocate de instanţa de trimitere nu vizează, deci, dificultatea interpretării textelor de lege, ci aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, respectiv admisibilitatea şi concludenţa probelor.

38. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 194/62/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Dacă dispoziţiile art. 1 şi 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, combinate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pot f interpretate în sensul că existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiile prevăzute de acest act normativ a unui membru al familiei reclamantului, face obligatorie recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită şi a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea acestei hotărâri, sau a prezumţiei pe care o generează, cu alte probe.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea valorilor preţurilor de referinţa pentru energia termică livrata în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aplicabile în anul 2018

 

Având în vedere prevederile art. 76 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 13 şi art. 14 alin. (2) lit. a) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, cu modificările ulterioare, ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, precum şi ale Metodologiei de stabilire a preţurilor pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 111/2014. cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi ale art. 9 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se aplică producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, pentru determinarea preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în SACET.

Art. 3. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 69/2016 privind aprobarea valorilor preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016, cu modificările ulterioare.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 20 octombrie 2017.

Nr. 98.

 

ANEXĂ

 

Valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică livrată în SACET din centrale cu unităţi de cogenerare care nu beneficiază de scheme de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență

 

A. Pentru centrale cu punerea în funcţiune înainte de anul 2016 care, conform legislaţiei în vigoare, au obligaţia achiziţionării de certificate de CO2

 

lei/MWh, exclusiv TVA

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

114,12

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil lemnos

158,51

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu biomasă agricolă

167,00

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport

157,90

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie

175,98

 

B. Pentru centrale cu punerea în funcţiune înainte de anul 2016 care, conform legislaţiei în vigoare, nu au obligaţia achiziţionării de certificate de CO2

 

lei/MWh, exclusiv TVA

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

114,12

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil lemnos

158,51

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu biomasă agricolă

167,00

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport

157,90

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie

174,11

 

C. Pentru centrale cu punerea în funcţiune după anul 2016 care, conform legislaţiei în vigoare, au obligaţia achiziţionării de certificate de CO2

 

lei/MWh, exclusiv TVA

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

114,12

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil lemnos

158,51

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu biomasă agricolă

167,00

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport

155,33

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie

173,00

 

D. Pentru centrale cu punerea în funcţiune după anul 2016 care, conform legislaţiei în vigoare, nu au obligaţia achiziţionării de certificate de CO2

 

lei/MWh, exclusiv TVA

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

114,12

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil lemnos

158,51

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu biomasă agricolă

167,00

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport

155,33

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie

171,17

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2018

 

Având în vedere prevederile art. 79 alin. (7) lit. a) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 6 lit. d) şi e), art. 10 alin. (3) şi art. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi ale art. 9 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată din centralele care beneficiază de schemă de sprijin, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare şi livrată din centralele care beneficiază de schemă de sprijin, prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prevederile prezentului ordin se aplică producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare care beneficiază de schemă de sprijin şi administratorului schemei de sprijin Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - S.A.

Art. 4. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 78/2016 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 11 noiembrie 2016, cu modificările ulterioare.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 20 octombrie 2017.

Nr. 99.

 

ANEXA Nr. 1

 

Valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată din centralele care beneficiază de schemă de sprijin

 

lei/MWh, exclusiv TVA

 

An I

An îl

An III

An IV

An V

An VI

An VII

An VIII

An IX

An X

An XI

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

168,12

161,23

154,34

147,46

140,57

133,68

126,79

119,90

110,36

101,00

91,84

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport cu punere în funcţiune până la data de 31.12.2016

159,13

154,16

149,18

144,21

139,23

134,26

129,28

124,31

118,30

112,37

106,52

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport cu punere în funcţiune după data de 31.12.2016

162,06

157,08

152,11

147,13

142,16

137,18

132,21

127,23

121,29

115,42

109,62

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie cu punere în funcţiune până la data de 31.12.2016

168,09

163,50

158,91

154,31

149,72

145,13

140,54

135,95

130,85

125,79

120,76

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie cu punere în funcţiune după data de 31.12.2016

171,44

166,85

162,26

157,66

153,07

148,48

143,89

139,30

134,27

129,27

124,31

 

ANEXA Nr. 2

 

Valorile preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare

 

lei/MWh, exclusiv TVA

 

2018

2019

2020

2021

2022

2023

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil solid

84,54

85,67

86,72

87,68

88,66

89,66

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport cu punere în funcţiune până la data de 31.12.2016

140,03

142,45

144,69

146,76

148,86

151,00

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport cu punere în funcţiune după data de 31.12.2016

137,52

139,89

142,09

144,11

146,17

148,26

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie cu punere în funcţiune până la data de 31.12.2016

155,93

158,72

161,31

163,70

166,12

168,59

Centrale de cogenerare - la funcţionarea cu combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie cu punere în funcţiune după data de 31.12.2016

153,06

155,79

158,33

160,66

163,04

165,45

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.