MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 803/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 803         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 11 octombrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 389 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

732. - Hotărâre pentru completarea art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 358/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, a organigramei, a parcului auto şi a modului de utilizare a acestuia, precum şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, precum şi pentru schimbarea sediului Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate

 

733. - Hotărâre pentru modificarea pct. 3.1.3 şi 3.2.1 din Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naţional, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 403/2013

 

734. - Hotărâre privind suplimentarea pe anul 2017 a sumei prevăzute ca justă despăgubire, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 67/2016 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Secţiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţilor Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii de interes naţional «Autostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea»“, precum şi modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2016

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.752. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind blocarea resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listată, bunuri care se aflau pe nava cargo Han XIN (pavilion Panama)

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 389

din 6 Iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Adrian Turcu în Dosarul nr. 4.060/120/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.125D/2Q16.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se critică aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti şi, în subsidiar, de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 25 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.060/120/2015, Curtea de Apei Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul-reclamant Adrian Turcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Dâmboviţa, prin care s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Ministerul Finanţelor Publice, acţiune prin care solicita obligarea pârâţilor la decontarea cheltuielilor medicale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 34 privind dreptul la sănătate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Or, dreptul la decontarea cheltuielilor medicale suportate de magistraţi, care este clar consfinţit prin Legea nr. 303/2004 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, este îngrădit şi chiar anulat prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2010 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru procurori, judecători, magistraţi-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor, dar şi prin alte acte guvernamentale, care sunt acte administrative şi nu reprezintă legi. În acest fel, este încălcat dreptul constituţional la sănătate, fiind lăsat la latitudinea unor autorităţi administrative. Practic, singura condiţie impusă prin lege în vederea decontării cheltuielilor medicale o constituie deţinerea calităţii de magistrat în sistemul asigurărilor sociale.

6 Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază Că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, hotărârea Guvernului stabilind, în concret, modalităţile, condiţiile şi procedurile pe care beneficiarii trebuie să le respecte pentru a se încadra în facilităţile prevăzute de legiuitor.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea domeniului sănătăţii publice face obiectul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006 asigură tuturor asiguraţilor accesul la un pachet de servicii medicale (pachet de servicii medicale de bază), în temeiul contribuţiei pe care aceştia o plătesc la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, dispoziţiile legii impunând participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului amintit, precum şi principiul solidarităţii, care permite asigurarea unei minime asistenţe medicale inclusiv pentru persoanele care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Pe de altă parte, sfera drepturilor reglementate de Legea nr. 95/2006 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită, determinată fiind de subiecţii acestor drepturi. Astfel, Legea nr. 95/2006 reglementează accesul tuturor asiguraţilor la un pachet de servicii medicale de bază minim, în scopul realizării obligaţiei statului, prevăzută de art. 34 din Constituţie, de a garanta dreptul la ocrotirea sănătăţii, în vreme ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 instituie un sistem prin intermediul căruia magistraţii beneficiază de o serie de drepturi, suplimentar faţă de alţi asiguraţi, recunoaşterea acestor drepturi fiind opţiunea legiuitorului în considerarea statutului special al categoriei profesionale a magistraţilor. Prin art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 s-a consacrat beneficiul gratuit al asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor în favoarea magistraţilor, cu condiţia respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzându-se totodată că aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează şi că, în mod concret, condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Observă că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de una/unele dintre condiţiile impuse prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2010, fapt ce nu este de natură să afecteze constituţionalitatea textului de lege criticat, legislaţia în vigoare oferind alte pârghii pentru soluţionarea acestor aspecte.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legate criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin, (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează.”

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 34 privind dreptul la sănătate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. În conformitate cu textul de lege criticat, condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Astfel, prin lege s-a instituit un drept magistraţilor, şi anume acordarea gratuită de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Curtea constată, însă, că acest drept prevăzut de lege nu reprezintă un drept fundamental al cetăţeanului, ci reprezintă o favoare acordată magistraţilor, în considerarea statutului acestora.

15. Faptul că legiuitorul a prevăzut că, prin hotărâre a Guvernului, act normativ cu caracter inferior legii, vor fi prevăzute condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor nu poate conduce la încălcarea art. 34 din Constituţie. Pentru garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, statul este obligat să ia măsurile ce se impun pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Astfel, dreptul la ocrotirea sănătăţii, ca drept fundamental, garantat prin art. 34 din Constituţie, nu poate avea semnificaţia acordării gratuite a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor.

16. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.

17. În final, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, condiţii impuse printr-o hotărâre a Guvernului. Or, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar împotriva acestora persoanele care se consideră vătămate au posibilitatea de a le ataca în justiţie.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Turcu în Dosarul nr. 4.060/120/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia i civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 358/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, a organigramei, a parcului auto şi a modului de utilizare a acestuia, precum şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, precum şi pentru schimbarea sediului Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 1 alin. (2) şi art. 16 alin. (3) din Legea nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - După alineatul (2) al articolului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 358/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, a organigramei, a parcului auto şi a modului de utilizare a acestuia, precum şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 19 mai 2016, se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Autoturismele prevăzute la alin. (1) pot fi utilizate exclusiv în interes de serviciu de către personalul contractual angajat în acest scop. În situaţii excepţionale, temeinic justificate, autoturismele prevăzute la alin. (1) pot fi utilizate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu şi de către funcţionarii publici cu statut special detaşaţi în funcţia de inspector de urmărire şi administrare bunuri, dacă aceştia îşi exprimă acordul în acest sens şi îndeplinesc condiţiile pentru a conduce autoturisme, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, prevăzute de reglementările care le stabilesc drepturile şi obligaţiile.

(4) Autoturismele din parcul auto al Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate se repartizează prin decizie a directorului general al Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.”

Art. II. - Sediul Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate se schimbă de la adresa: str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucureşti, la următoarea adresă: bd. Regina Elisabeta nr. 3, etajele 3 şi 5, sector 3, Bucureştii.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Ministrul justiţiei,

Sofia Mariana Moţ,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 5 octombrie 2017.

Nr. 732.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea pct. 3.1.3 şi 3.2.1 din Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naţional, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 403/2013

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Punctele 3.1.3 şi 3.2.1 din Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naţional, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 403/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 3 iulie 2013, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„3.1.3. Pentru realizarea obiectivelor strategice prevăzute la pct. 2.1, 2.2, 2.3 şi 2.7, un multiplex din cele 4 disponibile în banda UHF se va acorda cu impunerea unor condiţii de acoperire teritorială şi de populaţie, respectiv de preluare şi transmisie «free to air», în condiţii transparente, concurenţiale şi nediscriminatorii, pentru posturile publice de televiziune, în conformitate cu prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Prin free to air se înţelege transmisia necriptată a programelor, respectiv recepţia liberă a acestora.

3.2.1. Un multiplex digital naţional din cele 4 se va acorda, conform legii, prin procedură de selecţie organizată de către ANCOM în condiţiile specificate la pct. 3.1.3. Acest multiplex va funcţiona în banda UHF, cu posibilitatea de transmitere a posturilor publice de televiziune după 17 iunie 2015, şi va trebui să asigure o acoperire în recepţie fixă de 90% din populaţie şi 80% din teritoriu la 31 decembrie 2016.”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Lucian Şova

Ministrul culturii şi identităţii naţionale,

Lucian Romaşcanu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 5 octombrie 2017.

Nr. 733.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea pe anul 2017 a sumei prevăzute ca justă despăgubire, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 67/2016 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Secţiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţilor Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii de interes naţional «Autostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea»“, precum şi modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2016

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (3) şi art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă suplimentarea pe anul 2017 a sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Secţiunea 2AOgra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţilor Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii de interes naţional «Autostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea»“, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 67/2016, cu suma totală de 156 mii lei, alocată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în conformitate cu Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017, cu modificările şi completările ulterioare, la capitolul 84.01 „Transporturi”, titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente Cadrului financiar 2014-2020”, articolul 58.03 „Programe din Fondul de Coeziune” (FC).

(2) Se aprobă declanşarea procedurii de expropriere a imobilului proprietate privată - respectiv construcţie - situat pe terenul supus exproprierii prin Hotărârea Guvernului nr. 67/2016, aflat la poziţia nr. 48 din anexa nr. 2, cu corespondent la nr. crt. 6 din anexa la prezenta hotărâre, iar anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2016 se completează în mod corespunzător.

(3) Suma prevăzută la alin. (1), în care se include şi suma necesară justei despăgubiri pentru imobilul care face obiectul exproprierii potrivit alin. (2), este aferentă despăgubirii, în condiţiile legii, a unor imobile cuprinse în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2016, respectiv nr. crt. 40, 41, 43, 46-49, 51,214, 223, 624 şi 926, în conformitate cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. 2. - Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 67/2016 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Secţiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţilor Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii de interes naţional «Autostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea»“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 116 din 16 februarie 2616, se modifică în sensul actualizării sumelor individuale aferente despăgubirilor pentru imobilele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) cu suma suplimentată conform art. 1 alin. (1), în conformitate cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. 3. - Sumele individuale prevăzute la art. 1 alin. (1) se virează de către Ministerul Transporturilor, în termen de 30 de zile de la data solicitării acestora, într-un cont bancar deschis pe numele Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. la dispoziţia proprietarilor de imobile, pentru lucrarea de utilitate publică, în vederea despăgubirilor în cadrul procedurilor de expropriere, în condiţiile legii.

Art. 4. - Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri, precum şi de corectitudinea datelor înscrise în documentele care au stat la baza stabilirii acesteia.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Ninel Cercel,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 5 octombrie 2017.

Nr. 734.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de Interes naţional „Secţiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţilor Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii «Autostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea»“, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor

 

Nr. crt.

Nr. crt. din Hotărârea Guvernului nr. 67/2016

Judeţ

Localitate

Nume şi prenume proprietar

Categoria de folosinţa

Tarla

Parcela

Nr. cadastral

Suprafaţa totala

(mp)

Suprafaţa de expropriat

(mp)

Valoarea de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 (lei)

1

40

Mureş

Bogata

Comuna Bogata

Curţi construcţii intravilan

16

 

 

438,00

359,00

1 400,10

C1 (locuinţă) S = 20 mp

30.952,38

2

41

Mureş

Bogata

Doda Ioan

Intravilan arabil

16

1215

 

381,00

287,00

1.119,30

Curţi construcţii intravilan

16

1216,

1217/1

 

531,00

367,00

1.431,30

C1 (locuinţă) S = 66 mp, C2 (anexă) = 12 mp

130.000,00

3

43

Mureş

Bogata

Comuna Bogata

Curţi construcţii intravilan

 

 

 

3,00

3,00

11,70

C1 (bazin captare apă) S = 3 mp

 

819,00

4

46

Mureş

Bogata

Horvath I. Irina

Curţi construcţii intravilan

16

383

 

772,00

131,00

1 820,00

5

47

Mureş

Bogata

Lakatos Cornelia

Intravilan arabil

16

 

362

103,00

103,00

401,70

Intravilan fâneaţă

51,00

51,00

198,90

Curţi construcţii intravilan

366,00

366,00

1.427,40

Lakatos Cornelia, Lorenzo Asnicar

C1 (locuinţa) S = 86 mp

133.095,24

6

48

Mureş

Bogata

Mursa Ioan Viorel

Curţi construcţii intravilan

 

 

 

473,00

473,00

1.844,70

C1 (locuinţă) S = 55 mp

 

 

 

55,00

55,00

85.119,05

7

49

Mureş

Bogata

S.C. DISTRIGAZ - NORD - S.A. Târgu Mureş

Curţi construcţii intravilan

16

 

nr. topo 321/1

176,00

176,00

686,40

C1 (locuinţă) S = 93 mp

35.982,14

Intravilan arabil

175,00

175,00

682,50

8

51

Mureş

Bogata

Mihaltean Gh. Elena, Mihaltean Elena Silvia

Curţi construcţii intravilan

 

 

157

1.039,00

420,00

1.638,00

C1 (locuinţă) S = 80 mp, C2 (anexă) S = 6 mp

123.809,52

9

214

Mureş

Cheţani

Naghi Alexandru,

Arabil extravilan

74

2412/1/1/3

 

1.000,00

394,00

472,80

Gergely Ileana

Casa pompe S = 6 mp

 

6,00

 

1.794,00

10

223

Mureş

Cheţani

S.C. MRB

Curţi construcţii intravilan

 

 

 

1.216,00

714,00

3.898,44

C1 (sediu firmă + spaţiu de locuit) S = 202 mp

 

331.760,00

C2 (anexă) S = 16 mp

0,00

0,00

11

624

Mureş

Cuci

Marian I. Ioan, Marian Aurel

Intravilan arabil

45

264/2/B

 

3.800,00

1.283,00

7.005,18

Construcţie C1 (magazie cereale) = 169 mp

 

 

169,00

30.758,00

 

 

 

 

 

Curţi construcţii extravilan

 

 

 

900,00

708,00

7434,00

12

926

Mureş

Iernut

Kiss L. Margareta

C1 - casă S = 126 mp;

C2 - anexă S = 28 mp,

C3 - anexă S = 23 mp

19

2558

50871

 

 

229.320,00

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind blocarea resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listată, bunuri care se aflau pe nava cargo Han XIN (pavilion Panama)

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile:

- Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei şi de abrogarea Deciziei 2011/273/PESC;

- Regulamentului (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situaţia din Siria şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin

Art. 1. - Se dispune blocarea resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listată, bunuri care se aflau pe nava cargo Han XIN (pavilion Panama) şi care au fost reţinute de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, conform Adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 0135295 din 16.09.2017.

Art. 2. - Prezentul ordin poate fi contestat potrivit procedurii prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3, - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

 

Bucureşti, 11 octombrie 2017.

Nr. 2.752.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 34

din 15 mai 2017

 

Dosar nr. 4.106/1/2016

 

Judecător Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Judecător Doina Popescu - pentru preşedintele delegat al Secţiei I civile

Judecător Rodica Dorin - pentru preşedintele Secţiei a II-a civile

Judecător Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Vişan - judecător la Secţia I civilă

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Carmen Georgeta Negrilă - judecător la Secţia I civilă

Sorinela Alina Macavei - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Roxana Popa - judecător la Secţia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Claudia Marcela Canacheu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestia nu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 4.106/1/2016 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Prin încheierea de şedinţă de la 28 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 35.438/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen,

2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 decembrie 2016 cu nr. 4,106/1/2016,

II. Temeiul juridic al sesizării

3. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

4. Codul de procedură civilă

Art. 182 alin. (1): „Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

Alin. (2): „Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile”.

Art. 183 alin. (1): „Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”.

Alin. (2): „Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen”.

Alin. (3): „În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.

IV. Expunerea succintă a procesului

5. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 35.438/3/2015, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să îi acorde grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfăşurată ca salariat al acesteia şi să îi elibereze adeverinţă în acest sens.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3.848 din 12 aprilie 2016, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B şi a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

7. Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi trimiterea cauzei la prima instanţa în vederea evocării fondului.

8. La termenul de judecată din 28 noiembrie 2016, din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia tardivităţii apelului şi a pus în discuţie admisibilitatea şi necesitatea sesizării instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept, legate de interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

9. Instanţa de sesizare a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate a sesizării, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, şi anume;

1. existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

2. cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

3. cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

4. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

5. chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi Statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

10. Primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să soluţioneze pricina.

11. Cât priveşte admisibilitatea sesizării din perspectiva celei de-a patra condiţii privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Curtea reţine că procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

12. În jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.), Înalta Curte da Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procedural dacă, prin consecinţele pe care le produce, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii.

13. De asemenea, prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin, (1) din Codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, reţinându-se că este îndeplinită condiţia ca, de lămurirea acestei chestiuni de drept, să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, deoarece „modul în care ar urma să fie interpretat şi aplicat textul de lege cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile influenţează şi soluţia pe fond a cererii deduse judecăţii”.

14. S-a învederat că excepţia tardivităţii, ca şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant reprezintă impedimente procesuale pentru judecarea pe fond a cauzei, având un efect final peremptoriu, motiv pentru care, pentru identitate de raţiune şi având în vedere şi jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciază ca fiind îndeplinită şi condiţia ca, de lămurirea chestiunii de drept prezentate, să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Această interpretare asigură atingerea scopului legii (ratio legis), respectiv asigurarea unei practici judiciare unitare.

15. În opinia Curţii, chestiunea de drept identificată prezintă şi caracter de noutate, fiind îndeplinită şi ultima condiţie, întrucât, asupra acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege, nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii şi nici al unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

16. Modalitatea de transmitere a cererilor de chemare în judecată prin mijlocele de comunicare e-mail/fax este un fenomen în continuă creştere, iar textele legale a căror interpretare se solicită pot primi mai multe interpretări diferite ce necesită lămurirea prin mecanismul hotărârii prealabile, pentru asigurarea dreptului de acces la instanţă inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

17. De asemenea reprezintă un element de noutate în procedura civilă distincţia instituită de legiuitor (art. 182 din Codul de procedură civilă), din punctul de vedere al împlinirii termenelor procedurale, între actele de procedură ce nu trebuie depuse, în mod necesar, la instanţă [alin. (1)] şi actele ce trebuie depuse, în mod obligatoriu, la instanţa de judecata sau în alt loc [alin. (2)]. În acelaşi sens reprezintă un element de noutate noţiunea de serviciu specializat de comunicare inclusă în art. 183 din Codul de procedură civilă.

18. Se mai arată, în acest context, utilitatea sesizării instanţei supreme şi din perspectiva opiniilor divergente exprimate în materie, prin soluţii de practică judiciară, fără să se poată constata cristalizarea unei jurisprudenţe suficient articulate în vreunul din sensuri, cât să lipsească de obiect şi efect real, util, prezenta sesizare.

19. Se menţionează ca jurisprudenţă relevantă la nivelul secţiei Decizia civilă nr. 1.219/87/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI l-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 43.658/3/2014/a1 şi Decizia civilă nr. 1.249/09.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.219/87/2015.

20. într-o primă opinie exprimată în cadrul Deciziei nr. 1.219/87/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 43.658/3/2014/a1 s-a apreciat că: „dispoziţiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că actul de procedură depus la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen, indiferent de data înregistrării cererii la instanţă, cu condiţia să fie transmis, conform înregistrării cu data transmiterii prin fax, până la data la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, cu respectarea art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

21. De aceea, cererea transmisă prin fax de apelant, în ultima zi a termenului, dar după închiderea programului de lucru la instanţă, a fost în mod corect apreciată ca fiind tardivă”.

22. Prin cea de-a două opinie exprimată în cadrul Deciziei civile nr. 1.249/09.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.219/87/2015, s-a arătat că: „Art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă condiţionează depunerea actului de programul de lucru al instanţei, scopul legiuitorului fiind evident de obţinere a datei certe în condiţiile art. 93 alin. (5) enunţat anterior. Dacă în privinţa actelor depuse prin poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, data certă se obţine prin eliberarea recipisei, a înregistrării sau atestării făcute pe actul depus de către serviciul specializat sau unităţile menţionate, în cazul actelor depuse de parte personal, prin fax sau e-mail data certă se obţine doar prin aplicarea ştampilei de intrare a instanţei şi nu prin data înregistrării faxului sau e-mailului”.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată

23. Opinia exprimată de instanţa de sesizare este în sensul că cererea de chemare în judecată este socotită ca fiind formulată în termen dacă a fost transmisă prin fax sau prin e-mail până la data la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, cu respectarea art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

24. Potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul de ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti, „Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe, de regulă, la ora 8,00 şi se încheie la ora 16,00”.

25. Conform art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă, cum este şi cererea transmisă prin fax/e-mail, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează la instanţă în mod legal (respectiv la ora 16,00). În toate cazurile se va lua în considerare ca dovadă a datei depunerii actului data înscrisă pe cererea de fax/e-mail ca dată de transmitere, aceasta fiind înregistrarea făcută de serviciul specializat de comunicare, conform dispoziţiilor art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

26. Prin urmare, nu interesează data când se aplică viza de înregistrare la instanţă, ci se verifică ca faxul/e-mailul să fie transmis în ultima zi a termenului, însă până la data terminării programului de lucru al instanţei.

27. Acesta este şi sensul dat de dispoziţiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevăd că actul de procedură depus înăuntrul termenul prevăzut de lege [deci cu respectarea dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă] prin scrisoare recomandată, la oficiul poştal, sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

28. Transmiterea unei cereri prin fax sau prin poştă electronică se asimilează cu depunerea cererii personal de parte, în ambele situaţii, existând obligaţia ca depunerea cererii să se realizeze la instanţă, până la ora la care activitatea încetează în mod legal.

29. Concluzionând, dispoziţiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că actul de procedură depus prin fax sau prin e-mail este socotit a fi făcut în termen, indiferent de data înregistrării cererii la instanţă, cu condiţia să fie transmis, conform înregistrării cu data transmiterii prin fax, până la data la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, cu respectarea art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

30. Teza potrivit căreia cererea poate fi depusă prin fax sau prin e-mail până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului, potrivit art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu ţine seama de faptul că acţiunea este un act ce trebuie depus la instanţa, fiind deci aplicabil art. 182 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat.

31. Susţinerea potrivit căreia data înregistrării cererii transmise prin fax/e-mail este data certă rezultată prin aplicarea vizei de înregistrare lipseşte de efecte dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă ce reglementează ca dovadă a depunerii actului: „înregistrarea făcută de serviciul specializat de comunicare “.

32. Este adevărat că, potrivit art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, „actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS”, însă nu se poate aprecia ca dovadă a depunerii cererii data certă, deoarece se opun dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care se apreciază că prin serviciu specializat de comunicare se înţelege şi transmiterea cererii prin fax/e-mail.

33. Având în vedere situaţia particulară a transmiterii cererii prin fax/e-mail, în sensul că înregistrarea făcută de serviciul specializat de comunicare prin fax/e-mail se referă la două momente, cel al transmiterii actului şi cel al primirii actului la instanţă, instanţa apreciază că dovada depunerii actului o reprezintă data transmiterii actului, independent de momentul la care faxul/e-mailul este efectiv primit la instanţă, aceasta deoarece art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă se referă la actul de procedură „depus”.

34. Această interpretare a textelor legale face diferenţiere între cererea trimisă prin serviciul poştal şi care poate fi depusă la serviciul poştal până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului şi cererea transmisă prin fax/e-mail ce trebuie transmisă numai până la ora la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, distincţia rezultând din prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

35. Punctul de vedere al apelantului reclamant a fost în sensul că cererea de chemare în judecată este socotită a fi făcută în termen potrivit art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă cererea a fost transmisă prin e-mail sau prin fax până la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul.

36. Intimata pârâtă nu a exprimat un punct de vedere.

VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

37. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 2.580/C/4675/111-5/2016 din 13 ianuarie 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Bucureşti.

38. Din analiza punctelor de vedere şi a hotărârilor judecătoreşti transmise de Curţile de Apel s-au identificat două orientări jurisprudenţiale, după cum urmează:

39. Într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotită a fi făcută în termen.

40. În exprimarea acestei opinii s-a avut în vedere faptul că, potrivit art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc. termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, iar dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă conduc la concluzia că pentru a se îndeplini actul de procedură predarea acestuia trebuie să se conformeze programelor de lucru ale instituţiilor prevăzute la art. 183 din Codul de procedură civilă.

41. Prin urmare, dacă prin nerespectarea programului de lucru s-a ajuns la depăşirea termenului imperativ, intervine decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

42. Cu privire însă la cererile introduse prin e-mail/fax în afara programului de lucru al instanţei (8,00-16,00 conform art. 89 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti), în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti există doar posibilitatea înregistrării acestora în ziua de lucru următoare.

43. S-a avut în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 605 din 22 septembrie 2016 potrivit căreia trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă, iar, pentru a exista certitudinea recepţionării în termenul legal al acestora de către instanţa de judecată, în condiţiile Codului de procedură civilă, trebuie să se adreseze instanţei, în termen şi până la închiderea programului de lucru.

44. De asemenea s-a arătat că, întrucât, ca orice normă specială, dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă nu pot fi aplicate prin analogie, actul de procedură transmis prin fax/e-mail va fi considerat ca fiind săvârşit în termen doar dacă data la care a fost înregistrat la instanţă - iar nu data trimiterii efectuate prin asemenea mijloace de comunicare - se situează înainte de împlinirea termenului, interpretare exprimată şi în doctrina de specialitate. Întrucât programul de lucru se încheie la ora 16,00, cererile trimise prin fax/e-mail vor primi dată certă abia a două zi, astfel încât ele sunt considerate tardive.

45. S-a considerat că, prin această interpretare, se asigură o aplicare egală şi nediscriminatorie a dispoziţiilor legale faţă de toţi justiţiabilii (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem soiutio esse debet),

46. Totodată, la adoptarea acestor soluţii s-a avut în vedere faptul că şi vechiul Cod de procedură civilă recunoaşte posibilitatea comunicării actelor de procedură prin mijloace alternative, în măsura în care este asigurată cerinţa asigurării transmiterii textului şi a confirmării primirii acestuia, din dispoziţiile art. 104 din vechiul Cod de procedură civilă rezultând implicit faptul că actul trebuie depus în timpul programului de lucru al instituţiei la care este depus, fiind evident în ceea ce priveşte actele de procedură trimise prin poştă, singurele menţionate expres, că acestea nu pot fi depuse în afara programului de lucru al oficiului poştal.

47. Au fost considerate relevante în acest sens şi prevederile art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prin care se arată că: „Actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS”.

48. De asemenea s-a avut în vedere că deşi se permite părţii să trimită actul de procedură prin poştă electronică sau fax, ceea ce înseamnă că partea poate face acest lucru oricând în decursul celor 24 de ore ale unei zile, dacă actul nu este trimis în programul de lucru al instanţei, acesta va fi înregistrat abia ziua următoare, considerându-se depus în ziua înregistrării, şi nu în aceea a trimiterii.

49. S-a apreciat că această concluzie rezultă din art. 182 alin. (2), care vorbeşte despre depunerea actului în interiorul programului de lucru, referirea la art. 183 însemnând că dacă partea nu a reuşit să se încadreze în programul de lucru al instanţei, ea poate apela la serviciile poştei sau ale unui serviciu de curierat rapid, dacă doreşte ca manifestarea sa de voinţă în sensul efectuării actului de procedură să fie avută în vedere ca fiind făcută în ziua respectivă.

50. Într-o a două opinie, minoritară, s-a considerat că acţiunile/căile de atac trimise prin e-mail/fax în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile libere după ora la care activitatea a încetat la instanţă se consideră ca fiind formulate în termen, în considerarea următoarelor argumente:

51. S-a apreciat că, prin raportare la textul legal, noţiunea de „depus” ar exclude situaţia transmiterii prin fax sau e-mail a manifestării de voinţă a subiectului de drept. Raţiunea instituirii obligaţiei de depunere a actelor până la momentul închiderii programului de lucru constă în posibilitatea subiectului de drept de a intra în posesia unei dovezi materiale. Prin specificul transmiterii prin fax sau e-mail a actului, subiectului de drept i se creează automat o dovadă digitală a manifestării voinţei sale care până la proba contrară poate fi prezentată înaintea instanţei de judecată şi este aptă de a produce efecte juridice. Alin. (2) al art. 182 din Codul de procedură civilă instituie O obligaţie suplimentară în sarcina subiecţilor de drept care nu poate îl interpretată prin analogie şi, implicit, extinsă şi asupra situaţiilor de transmitere prin fax sau e-mail.

52. Astfel, conform dispoziţiilor art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

53. Cu toate acestea, prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că, atunci când este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în mod legal, dispoziţiile art. 183, ce reglementează situaţia actelor depuse la poştă, servicii de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, fiind aplicabile.

54. Apelul nu este „un act care trebuia depus la instanţă” conform dispoziţiilor menţionate, astfel că nu se impunea depunerea lui înainte de expirarea programului instanţei, respectiv înainte de ora 16,00, ca o excepţie de la dispoziţiile art. 182 alin. (1), între cele două texte de lege existând în mod evident o lipsă de coerenţă legislativă, întrucât ambele se referă la „acte ce trebuie depuse în instanţă”.

55. Pe de altă parte, ora 16,00 ca oră la „care activitatea încetează” în instanţă nu poate fi reţinută, întrucât este lipsită de temei legal şi nu trebuie confundată cu activitatea personalului care deserveşte instanţa.

56. În acest context au fost menţionate şi dispoziţiile art. 149 alin. (4), art. 154 alin. (6), respectiv cele ale art. 241 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora comunicarea actelor de procedură se poate face şi prin poşta electronică, precum şi cele ale art. 199 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevăd că: „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare”.

57. La rândul lor, dispoziţiile art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevăd că actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS.

58. De asemenea, art. 471 alin, (3) din Codul de procedură civilă stipulează că, „în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta care primeşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trimis prin poştă, fax, poştă electronică sau curier”.

59. Lipsa oricăror menţiuni la comunicarea actelor de procedură de către părţi prin fax ori poştă electronică se explică prin faptul că data şi ora emiterii unor astfel de mijloace de comunicare sunt specificate pe înscris în cazul faxului, respectiv păstrate în e-mail în cazul comunicării prin poşta electronică, astfel că nu se impune o menţiune specială în acest sens.

60. Situaţia este diferită doar în ceea ce priveşte modalităţile de comunicare a actelor de procedură menţionate în dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, unde legiuitorul a considerat că este necesar să precizeze în ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească actul de procedură depus prin poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, pentru a putea fi socotit în termen.

61. Întrucât legiuitorul a prevăzut că un act poate fi depus În instanţă prin poştă, fax, poştă electronică sau servicii de curierat, se apreciază că, în lipsa unei distincţii exprese din partea legiuitorului în sensul că unora ii se aplică dispoziţiile art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar altora, dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, o astfel de interpretare adaugă la lege şi creează o situaţie discriminatorie între persoane aflate în situaţii similare ori cel puţin comparabile, nesocotind dispoziţiile art. 6 şi art. 8 din Codul de procedură civilă.

62. În consecinţă, s-a apreciat că dispoziţiile art. 182 alin. (1) se aplică tuturor actelor comunicate prin oricare dintre modalităţile prevăzute de legiuitor: poştă, poştă electronică, fax, curierat, astfel că actul de sesizare al instanţei, depus prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora 16,00, este considerat a fi făcut în termen.

IX. Opinia doctrinei

63. În emiterea opiniei de specialitate solicitate în cadrul prezentei sesizări, Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti - Facultatea de Drept s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, acţiunea introdusă pe e-mail/fax, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotită a fi făcută în termen.

64. Opinia Institutului Naţional al Magistraturii asupra problemei de drept relevate este aceea că actul de procedură expediat instanţei judecătoreşti prin poştă electronică sau fax va fi considerat în termen dacă ora faxului sau a mesajului electronic se situează înainte de ora 16,00, oră la care încetează activitatea instanţei în mod legal, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu argumentarea potrivit căreia reperul pentru stabilirea orei de încetare a activităţii instanţei trebuie să fie unul comun tuturor instanţelor judecătoreşti, respectiv ora 16,00, la care încetează programul de lucru, iar art. 183 din Codul de procedură civilă nu priveşte trimiterea actului de procedură prin e-mail sau prin fax, ci exclusiv prin modalităţile expres enumerate de acest text legal, neexistând nicio raţiune pentru ca o astfel de transmitere să fie inclusă între cazurile prevăzute de art. 183 din Codul de procedură civilă, care presupun un interval de timp mai mare între data depunerii actului de procedură şi data înregistrării acestuia.

65. În punctul de vedere exprimat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi - Facultatea de Drept s-au exprimat două opinii:

- prima în sensul că acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen, deoarece transmiterea prin fax sau prin poştă electronică nu presupune un interval de timp de ordinul zilelor şi nici chiar al orelor, neexistând nicio raţiune de a fi asimilată sau inclusă între cazurile prevăzute de art. 183 din Codul de procedură civilă, care presupun un interval de timp mai mare între data depunerii actului şi data înregistrării la instanţă, aceasta din urmă fiind data transmiterii/recepţionării actului prin fax/e-mail către instanţă, apreciindu-se că actul este depus în termen dacă este transmis până la ora 24,00 a ultimei zile în care actul putea fi îndeplinit, aplicându-se strict regula înscrisă în art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fără a se recurge la coroborarea cu prevederile art. 183 din acelaşi act normativ:

- a două în sensul că o cerere transmisă prin fax/e-mail, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este tardivă, considerându-se că lipsa menţionării faxului/e-mailului în conţinutul art. 133 din Codul de procedură civilă s-ar explica prin faptul ca sunt singurele mijloace de comunicare, care nu asigură ab initio înregistrarea cererii prin serviciul de registratură al instanţei.

X. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

66. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept dedusă judecăţii.

67. Prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 182 a in. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

68. Nu a fost identificată jurisprudenţă comunitară sau a drepturilor omului cu privire la problema de drept enunţată.

XI. Raportul asupra chestiunii de drept

69. Prin rapoartele întocmite s-au conturat două opinii, după cum urmează:

70. Într-o primă opinie s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, întrucât, în cauză, se constată că hotărârile judecătoreşti identificate în capitolul

„Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie” relevă existenţa unei practici judiciare consistente la nivelul tuturor curţilor de apel, ceea ce demonstrează faptul că problema de drept a cărei interpretare se solicită şi-a pierdut caracterul de noutate, astfel încât scopul preîntâmpinării instituirii unei practici neunitare nu mai poate li atins.

Pe fondul cauzei s-a concluzionat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, acţiunea introdusă prin fax sau poşta electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotită a fi făcută în termen, cu motivarea că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a fost dezlegată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, care a interpretat dispoziţiile art. 182 alin. (2), prin raportare la prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă, în cazul transmiterii actelor procedurale prin fax sau prin poşta electronică, în sensul asimilării acestor metode de comunicare cu depunerea personală la instanţă şi nu cu trimiterile efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat ori alt serviciu specializat de comunicare, astfel cum s-a reţinut în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605 din 22 septembrie 2016, care, în opinia judecătorilor-raportori, are caracter obligatoriu atât în privinţa considerentelor, cât şi a dispozitivului.

71. Într-o a două opinie, sub aspectul obligativităţii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016 asupra hotărârii prealabile ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, prin raportul întocmit s-a reţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 605/2016 nu se poate opune cu putere de lucru judecat, întrucât interpretarea şi aplicarea legii constituie atributul exclusiv al instanţelor de judecată, iar unificarea jurisprudenţei este atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, pe când Curtea Constituţională, conform art. 146 lit. d) din Constituţie, are rolul de a verifica conformitatea legii cu Constituţia.

Verificarea pe care Curtea Constituţională a făcut-o în Decizia nr. 605/2016 asupra conformităţii art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu unele prevederi ale Constituţiei nu priveşte propriu-zis modul de interpretare şi de aplicare a legii, Ci numai înţelesul său contrar Constituţiei, iar conformitatea textului legal cu Constituţia s-a verificat de către Curtea Constituţională pornind de la interpretarea de legalitate pe care instanţa a dat-o art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost menţionată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Atât deciziile Curţii Constituţionale, cât şi cele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii şi în hotărâri prealabile, ca acte jurisdicţionale, au caracter obligatoriu, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi dispozitivul, întrucât interpretarea legii de către Curtea Constituţională, în soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, este un control concret, limitat la verificarea conformităţii legii cu Constituţia, raţionamentul juridic al instanţei de contencios constituţional nu poate avea în vedere toate interpretările pe care norma le-ar putea primi în procesul de aplicare a legii, astfel cum se întâmplă cu prilejul soluţionării unui recurs în interesul legii sau cu prilejul pronunţării unei hotărâri prealabile.

Din acest motiv, din perspectiva interpretării legii, nu ar trebui opus caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, intr-un proces declanşat în scopul unificării practicii judiciare în faţa naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Această practică ar face ca unificarea jurisprudenţei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie limitată la interpretarea de legalitate dată în prima decizie a Curţii Constituţionale care interpretează textul de lege creator de divergenţă, cu toate că decizia Curţii Constituţionale nu se bucură de putere de lucru judecat cu privire la aspectele noi deduse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procesul de unificare a jurisprudenţei, care nu au fost niciodată analizate şi care, astfel, ar rămâne nesoluţionate.

Respingerea sesizării adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru unificarea jurisprudenţei, datorată caracterului obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016, înseamnă a statua că nicio altă interpretare de legalitate a art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu excepţia celei cuprinse în considerentele deciziei Curţii Constituţionale amintite, nu mai este posibilă, contrar art. 29 alin. (3) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, care impune o atare limitare doar în cazul admiterii excepţiilor de neconstituţionalitate, iar nu a respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, respingere dispusă în Decizia nr. 605/2016.

În ceea ce priveşte fondul sesizării, în cea de-a două opinie, s-a considerat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, acţiunea introdusă prin fax sau poşta electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, trebuie socotită a fi făcută în termen, întrucât faxul şi e-mailul prezintă caracteristicile unor „servicii specializate de comunicare” la care face referire art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ca modalităţi de comunicare acceptate de lege şi realizate prin intermediul serviciilor de telefonie, respectiv de internet, care nu sunt supuse unui program de lucru, de vreme ce acestea sunt funcţionale şi accesibile în mod continuu până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului.

XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

72. Asupra admisibilităţii sesizării sunt incidente dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

73. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

74. În doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit Să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

75. Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Bucureşti este legal învestită cu soluţionarea unor cereri de apel, litigiile având natura juridică a unor conflicte de muncă, ceea ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai apelului conform art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, învestit cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă potrivit dispoziţiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

76. Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, faţă de obiectul cauzei, de interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în funcţie de soluţia adoptată cu privire la excepţia tardivităţii depunerii actului de procedură prin fax sau e-mail.

77. De asemenea este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

78. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei şi perpetuării unei practici neunitare, devenind actuală cerinţa interpretării şi aplicării normelor de drept relevate.

79. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.

80. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile, din perspectiva art. 519 din Codul de procedură civilă.

81. Prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

82. Sub aspectul obligativităţii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016 asupra hotărârii prealabile ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, în ceea ce priveşte modul de interpretare a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se reţine că interpretarea şi aplicarea legii constituie atributul exclusiv al instanţelor de Judecată, sar unificarea jurisprudenţei este atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie potrivit cărora Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, iar „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

83. Verificarea pe care Curtea Constituţională a făcut-o în Decizia nr. 605/2016 asupra conformităţii art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu unele prevederi ale Constituţiei nu priveşte propriu-zis modul de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai înţelesul său contrar Constituţiei, întrucât art. 146 lit. d) din Constituţie stabileşte în competenţa Curţii Constituţionale numai atribuţia de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. Altfel spus, Curtea Constituţională are competenţa exclusivă să verifice dacă excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la legi şi ordonanţe, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, sunt întemeiate sau nu.

84. În schimb, în cadrul mecanismului de unificare a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile sau a unui recurs în interesul legii, sunt analizate toate interpretările pe care instanţele de judecată le dau unei norme de drept în procesul de aplicare a legii, aspecte care excedează excepţia de neconstituţionalitate.

85. Potrivit art. 517 alin. (4), art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 11 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale şi cele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia unificării jurisprudenţei pe calea pronunţării unei hotărâri prealabile sau a unui recurs în interesul legii sunt acte jurisdicţionale cu forţă obligatorie, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi dispozitivul, însă această caracteristică se circumscrie doar considerentelor decisive, care fundamentează şi explică soluţia adoptată în limitele atribuţiilor recunoscute prin legea fundamentală Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale.

86. Respingerea sesizării adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru unificarea jurisprudenţei, în considerarea caracterului obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016, ar însemna să se statueze că nicio altă interpretare de legalitate a art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu excepţia celei menţionate în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 605/2016, nu ar mai fi posibilă, cu toate că în această decizie s-a decis respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. O atare interpretare ar nesocoti dispoziţiile art. 29 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit cărora numai prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale nu mai pot face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce înseamnă că, în cazul respingerii unei excepţii de neconstituţionalitate, pot fi invocate alte excepţii de neconstituţionalitate ale aceluiaşi text legai, în care pot fi aduse în discuţie noi interpretări date textului legal, contrare prevederilor constituţionale.

87. Pe fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată Că problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu a fost învestită prin prezenta sesizare este următoarea: „Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen

88. În exercitarea rolului de interpretare şi aplicare unitară a legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, analizând sesizarea, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctul de vedere al părţii, opiniile specialiştilor, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

89. Regula de calcul al termenelor este stabilită de art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede că sie se împlinesc la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, în cazul termenelor socotite pe zile, săptămâni, luni sau ani.

90. Excepţia de la această regulă este prevăzută la alin. (2) al art. 182 din Codul de procedură civilă şi se referă Sa actele ce trebuia depusa la instanţă sau într-un alt loc, când ie,arianul se împlineşte la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

91. Astfel,deşi termenele se socotesc pe zile întregi, actul trebuie depus la instanţă până la ora închiderii registraturii instanţei.

92. Pentru persoanele care nu pot ajunge la sediul instanţei în vederea depunerii actelor de procedură, art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă a instituit o facilitate şi a prevăzut că acestea pot fi depuse şi în alte locuri, respectiv la oficiul poştal, la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare.

93. În mod evident, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la ora închiderii oficiului poştal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare.

94. În acest sens se interpretează sintagma „dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile” cuprinsă la alin. (2) al art. 182 din Codul de procedură civilă.

95. Potrivit art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen

96. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen”.

97. În aceste cazuri, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către persoana interesată [art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă].

98. Pe lângă depunerea actelor procedurale personal sau prin reprezentant, prin poştă, curier rapid ori printr-un serviciu specializat de comunicare, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea transmiterii actelor prin metode rapide, instantanee, respectiv faxul şi poşta electronică [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3), art. 471 alin (3) din Codul de procedură civilă],

99. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, norme speciale, care nu pot fi aplicate prin analogie, nu fac referire şi la aceste două metode de transmitere a actelor procedurale.

100. Prin urmare, problema care s-a ridicat a fost aceea dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, actul procedural introdus prin fax ori poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care încetează activitatea instanţei, este socotit a fi făcut în termen

101. Cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu pot cădea sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, având în vedere şi prevederile art. 183 aţin. (3) din acelaşi act normativ, care prevăd, în mod expres, că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică, nu există o prevedere similară.

102. În acest sens sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, operaţiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.

103. Cu toate acestea, legea permite ca, în cazul în care un act de procedură nu a fost depus la instanţă de parte personal sau prin reprezentant sau nu a fost transmis instanţei prin poştă, curier, fax sau scanat şi transmis prin poşta electronică ori prin înscris în formă electronică, până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal, astfel că nu a fost înregistrat şi nu a primit dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, 1h conformitate cu prevederile art. 199 din Codul de procedură civilă, să fie socotit depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, dacă a fost depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24.00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege.

104. Cu alte cuvinte, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24.00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.

105. Toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanţei sunt înregistrate a două zi, fiind considerate depuse Sa data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din Codul de procedură civilă.

106. Aşadar, în situaţiile supuse analizei, ceea ce produce consecinţe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului Sa instanţă, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poşta electronică sau prin fax, chiar şi după închiderea activităţii instanţei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 35.438/3/2016 şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.