MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 801/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 801         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 10 octombrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 420 din 15 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal

 

Decizia nr. 432 din 22 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

870/1.170/98. - Ordin al ministrului sănătăţii, al viceprim-ministrului, ministrul mediului, şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/205/19/2013 privind tarifele pentru plasarea pe piaţă a produselor biocide şi pentru solicitarea privind înscrierea substanţelor active în anexa nr. I, IA sau IB la Normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice, al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1.321/2006/280/90/2007

 

1.149. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.093/2004 privind abilitarea laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinărilor de noxe profesionale

 

4.925. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie - 17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017

 

5.933. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii „MG TEC GRUP - S.A.”

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

1.367. - Decizie privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii WILSON INSURANCE BROKER - S.R.L.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 420

din 15 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Ioniţă în Dosarul nr. 34/249/2016 al Judecătoriei Lehliu-Gară şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 446D/2016.

2. La apelul nominal răspund părţile Paula Călin, Aurica Preda şi Mariana Ştefania Vasile, atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorelor Ionela Andreea Călin, Ionela Camelia Dumitru şi Elena Alexandra Vasile. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată, pe de o parte, că textul de lege criticat beneficiază de suficiente elemente de determinare, fiind clar şi previzibil, iar, pe de altă parte, că, în cazul în care destinatarul normei penale de incriminare are dubii cu privire la interpretarea acesteia, poate apela la doctrină.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 5 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 34/249/2016, Judecătoria Lehliu-Gară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Ioniţă cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a patru infracţiuni de corupere sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (1) şi (2) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 38 alin. (1) din Codul penal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „altul decât cel prevăzut în art. 220” din cuprinsul dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii. Consideră că legiuitorul trebuie să precizeze în mod concret actele de natură sexuală care intră sub incidenţa dispoziţiilor de lege criticate, pentru a nu acorda organelor judiciare o marjă nelimitată de apreciere şi a nu lăsa loc arbitrariului.

7. Judecătoria Lehliu-Gară apreciază că dispoziţiile art. 221 din Codul penal nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Consideră, astfel, că textul art. 221 din Codul penal întruneşte condiţiile de accesibilitate şi predictibilitate pentru a fi considerat „lege”sau „drept” în sensul noţiunilor autonome dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, asigurând persoanelor interesate posibilitatea de a se conforma prescripţiei legale. În opinia instanţei, în definirea infracţiunii - ce include atât norma propriu-zisă, cât şi norma de trimitere - legiuitorul nu foloseşte noţiuni susceptibile de mai multe înţelesuri, iar existenţa unei enumerări, a cărei lipsă este invocată de către autorul excepţiei, nu ar face altceva decât să ducă la o rigiditate excesivă.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 din Codul penal este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre care şi previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 1 i ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015), Arată că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40. Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, şi Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59. Aşadar, previzibilitatea unei norme presupune ca destinatarul acesteia să aibă posibilitatea de a-şi reprezenta aspectele în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Observă că sintagma ..altul decât cel prevăzut în art. 220” este legată de cea de „act de natură sexuală” folosită în cadrul dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal, fiind vorba, aşadar, de sancţionarea oricăror acte de natură sexuală, altele decât cele vizate de art. 220 din acelaşi cod. De altfel, Curtea Constituţională a precizat, în jurisprudenţa sa, că dispoziţiile de lege criticate trebuie analizate în ansamblul actului normativ din care fac parte pentru a decide asupra predictibilităţii acestora (Decizia nr. 92 din 3 martie 2015, paragraful 14). Consideră, astfel, ca textul de lege criticat este formulat clar şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, reglementând în mod previzibil conduite ce trebuie urmată de către destinatarul normei penale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile

părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 221 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. (1) al art. 221 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 221 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu privire însă la prevederile alin. (3) al acestui text de lege. Astfel, prin Decizia nr. 700 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 18 aprilie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221 aţin. (3) din Codul penal.

15. Prin decizia mai sus menţionată. Curtea a reţinut că, în afară de actele sexuale - care au drept finalitate satisfacerea sexuală, fiind incriminate în Codul penal în art. 218 (violul), art. 219 (agresiunea sexuală) şi în art. 220 (actul sexual cu un minor) -, minorii trebuie protejaţi şi în ceea ce priveşte actele de natură sexuală, acte a căror finalitate o constituie, în principal, excitaţia sexuală. Dispoziţiile art. 221 din Codul penal incriminează fapta de corupere sexuală a minorilor în mai multe modalităţi simple [art. 221 alin. (1)], una agravată [art. 221 alin. (2)] şi altele atenuate [art. 221 alin. (3) şi (4)] Astfel, comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani [art. 221 alin. (1) teza întâi], determinarea minorului să suporte sau Să efectueze un astfel de act [art. 221 alin. (1) teza a doua], săvârşirea de către un major a unui act sexual de orice natură în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani [art. 221 alin. (3)], determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură [art. 221 alin. (4) teza întâi], precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic [art. 221 alin. (4) teza a doua] sunt fapte care primejduiesc în mod grav dezvoltarea morală a minorului, având în vedere incitarea acestuia la practicarea de acte de natură sexuală (paragraful 14).

16. Prin aceeaşi decizie. Curtea a mai reţinut că obiectul juridic al infracţiunii de corupere sexuală a minorilor - aşa cum se arată în literatura de specialitate - constă în relaţiile sociale referitoare la viaţa sexuală, legea penală ocrotind, prin incriminarea acestei fapte, climatul de dezvoltare morală a minorilor şi de pregătire a lor pentru o viaţă sexuală normală (paragraful 15). Potrivit doctrinei, din punct de vedere criminologie, în cazul coruperii sexuale a minorilor - în oricare dintre variantele infracţiunii -, făptuitorii sunt, de regulă, persoane care au diverse anomalii sexuale, adică tendinţe sexuale care ies din tiparele morale ale societăţii (paragraful 21). De asemenea, Curtea a reţinut că subiectul pasiv, în oricare dintre modalităţile normative ale infracţiunii prevăzute de art. 221 din Codul penal, este minorul, indiferent de sex, care nu are împlinită vârsta de 13 ani la data comiterii faptei. Legiuitorul a limitat vârsta minorului la 13 ani, având în vedere faptul că, până la această vârstă, minorul poate fi cu uşurinţă pervertit sexual prin diferite manopere care să-i incite curiozitatea specifică vârstei şi să-l determine să efectueze acte de natură sexuală (paragraful 16).

17. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (1) al art. 221 din Codul penal, Curtea observă că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în varianta de bază constă în comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220 din acelaşi cod, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi în determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act. Prin „act de natură sexuală, altui decât cel prevăzut în art. 220” se înţelege orice act prin care se tinde la obţinerea excitaţiei sexuale ori a satisfacţiei sexuale prin alte procedee decât acţiunea de penetrare. Este vorba despre actele de natură sexuală prevăzute în dispoziţiile art. 219 din Codul penal, care reglementează agresiunea sexuală, dar, spre deosebire de această infracţiune, în cazul coruperii sexuale a minorilor, actele respective se comit cu acordul minorului. Aşadar, în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Codul penal nu intră actele sexuale care se realizează prin penetrare.

18. Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 221 alin. (1) din Codul penal constă în periclitarea relaţiilor sociale care privesc viaţa sexuală a minorului care nu a împlinit 13 ani. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată nu trebuie dovedită, ci ea rezultă din însăşi materialitatea faptei (ex re).

19. Sub aspectul elementului subiectiv, Curtea reţine că fapta se comite cu intenţie, făptuitorul având reprezentarea faptului că săvârşeşte asupra minorului un act de natură sexuală şi urmăreşte efectuarea lui. Cerinţa esenţială care însoţeşte elementul subiectiv al infracţiunii este ca făptuitorul să cunoască împrejurarea că actele de natură sexuală pe care ie comite se răsfrâng asupra unui minor care nu a împlinit 13 ani, iar acţiunea de determinare pentru efectuarea unor astfel de acte ori pentru suportarea acestora să fie exercitată asupra unui minor care nu a împlinit 13 ani.

20. Aşadar, fapta incriminată prin dispoziţiile art. 221 alin. (1) din Codul penal are ca urmare imediată o stare nouă - contrară celei iniţiale - cu privire la viaţa sexuală a minorului, care constă într-o vătămare a relaţiilor sociale ce asigură ocrotirea minorului sub aspectul dezvoltării sale morale şi al pregătirii pentru o viaţă sexuală normală. Prin norma de incriminare criticată, legiuitorul a înţeles să ocrotească un climat de dezvoltare fizică şi psihică a minorilor care să le asigure acestora posibilitatea de a păstra sentimentele de pudoare, de decenţă şi de moralitate cu privire la viaţa sexuală. Este absolut necesar ca aceste valori să fie cultivate, întărite şi dezvoltate la minori în vederea pregătirii lor pentru o viaţă sexuală normală, care să nu le afecteze sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.

21. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia sintagma „altul decât cel prevăzut în art. 220” nu îndeplineşte cerinţele cu privire la calitatea legii, şi anume claritatea şi previzibilitatea, pe motiv că legiuitorul nu a precizat în mod concret, actele de natură sexuală care atrag incidenţa textului criticat, ceea ce ar avea drept consecinţă faptul că destinatarii normei penale nu şi-ar putea conforma conduita prescripţiilor acesteia.

22. Curtea constată că, prin natura ei, incriminarea prevăzută în dispoziţiile art. 221 alin. (1) din Codul penal nu permite o enumerare exhaustivă a actelor de natură sexuală ce intră în sfera sa de aplicare, astfel că, prin forţa lucrurilor, interpretarea depinde de practică, fiind realizată de organele judiciare. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei - consacrat de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie - impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii şi formule generale. Or, norma de incriminare criticată asigură destinatarilor ei o reprezentare clară a elementelor constitutive - de natură obiectivă şi subiectivă - ale infracţiunii, astfel încât aceştia pot să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita acesteia. Întrucât dispoziţiile art. 221 alin. (1) din Codul penal au o formulare clară şi previzibilă, inclusiv pentru persoanele care nu dispun de pregătire juridică, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii impuse de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor si ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei.

23. În acest sens, este de menţionat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 7 paragraful 1 din Convenţie, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei („nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”), potrivit căruia legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această cerinţă este îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Astfel, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea de la Strasbourg a statuat că noţiunea de „drept” folosită la art. 7 corespunde celei de „lege” care apare în alte articole din Convenţie şi înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantorii împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91].

24. Curtea de la Strasbourg a reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Canton), paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penai. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a reţinut că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S. W. Împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

25. În fine, Curtea constată că prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil nu sunt aplicabile în cauza de faţă, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fiind o normă de drept penal substanţial, şi anume o normă de incriminare, iar nu o reglementare de drept procesual penal, de natură a avea incidenţă în materia garanţiilor dreptului la un proces echitabil.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Ioniţă în Dosarul nr. 34/249/2016 al Judecătoriei Lehliu-Gară şi constată că dispoziţiile art. 221 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Lehliu-Gară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 432

din 22 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.117 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se susţine că autoarea este pusă, în realitate, în Situaţia de a aplica prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală în speţa dedusă judecăţii, motiv pentru care solicită Curţii Constituţionale o interpretare a sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei” din cuprinsul textului criticat. Or, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, o astfel de excepţie este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 1 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză în care inculpatul a invocat excepţia nelegalităţii probelor obţinute prin punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei* nu este definită în legislaţia penală şi procesual penală în vigoare, art. 30 lit. a) şi b) şi art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală făcând referire doar la procuror şi la organele de cercetare penală, atunci când reglementează cu privire la organele judiciare şi organele de urmărire penală. Se mai observă că instituţia procurorului este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale Legii nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare. De asemenea, organele de cercetare penală, în general, şi organele de cercetare penală ale poliţiei, în special, sunt reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, ale Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Judiciare şi ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Se arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, personalul Poliţiei Române se compune din poliţişti, alţi funcţionari publici şi personal contractual, făcându-se, totodată, trimitere la anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ce reglementează structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne. Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum şi cele ale art. 6 şi art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. Se susţine că, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior enumerate, nu rezultă cu claritate sensul sintagmei criticate, lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei neputând fi încadraţi În niciuna dintre categoriile de angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne prevăzute prin actele normative în vigoare, atâta vreme cât aceştia nu fac parte din organele de cercetare penală prevăzute la art. 30 lit. a) din Codul de procedură penală.

6. În continuare, se face referire la considerentele reţinute la paragraful 49 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 şi se arată că opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de către procuror, de către organele de cercetare penală sau de către lucrători din cadrul poliţiei este justificată întrucât aceştia din urmă pot deţine avizul de ofiţer de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. În continuare, instanţa arată, însă, că art. 55 alin. (5), anterior menţionat, vizează atribuţiile organelor de cercetare penală speciale, care, potrivit textului criticat, sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi, în condiţiile legii, care au primit avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce conduce la ideea că lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei nu sunt organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, întrucât, dacă s-ar fi încadrat în această categorie, ar fi fost reglementaţi la art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se face referire, de asemenea, la prevederile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi alin. (6) din Codul de procedură penală, corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal, infracţiuni săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei ori a personalului. Potrivit aceleiaşi norme procesual penale anterior menţionate, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

7. Se conchide că interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor legale mai sus enunţate nu conduce la stabilirea fără echivoc a sensului sintagmei „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”, iar interpretarea literală a sintagmei, în funcţie de sensul cuvintelor care o compun, duce la înţelesuri paradoxale, atât timp cât lucrătorii din cadrul poliţiei sunt funcţionarii publici şi personalul contractual, iar termenul „poliţie” se regăseşte şi în legislaţia specială care reglementează activitatea Poliţiei de Frontieră, Poliţiei Locale, Poliţiei Militare etc.

8. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii penale şi se arată că, întrucât măsurile de supraveghere tehnică sunt intruzive în viaţa intimă, familială şi privată a persoanei supravegheate, este absolut necesar ca dispoziţiile legale ce reglementează aplicarea lor să respecte aceste cerinţe. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile din 26 aprilie 2007, 4 martie 2008, 1 iulie 2008, 14 octombrie 2008 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în cauzele Dumitru Popescu împotriva României, Viorel Burzo împotriva României, Calmanovici împotriva României, Iordache împotriva României şi Răducu împotriva României.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că sensul sintagmei criticate poate fi determinat din interpretarea coroborată a considerentelor de la paragraful 49 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, conform cărora „este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opţiune nu se justifică, însă, în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei «alte organe specializate ale statului», neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale”, cu prevederile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală, care prevăd că „atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului generai al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. Se susţine că un argument în sensul celor anterior arătate, îl constituie dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce reglementează consemnarea activităţii de supraveghere tehnică, fără a face referire la „lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei”. Se arată că, prin urmare, legiuitorul a avut în vedere, cu prilejul reglementării sintagmei criticate, lucrătorii de poliţie anume desemnaţi, în condiţiile legii, care, primind avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, îndeplinesc atribuţiile organelor de cercetare penală.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se arată că sintagma „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei” este clară, precisă şi previzibilă, dar şi că lipsa de previzibilitate a normei juridice criticate poate fi complinită printr-o interpretare riguroasă, coerentă şi previzibilă, ce revine instanţei de judecată, în virtutea rolului său activ, în contextul analizei sintagmei „lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor”. Se face, de asemenea, trimitere la art. 1 din Legea nr. 218/2002, conform căruia „Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”. Se susţine, astfel, că sintagma criticată îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii penale. Se susţine, totodată, că prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la viaţa intimă, familială şi privată şi niciun alt drept fundamental prevăzut în Constituţie.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14 Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei. “

15. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi alin. (5) referitoare la statul român, art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6, art. 7 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, la legalitatea incriminării şi la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Ca urmare a pronunţării deciziei anterior menţionate, dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma a cărei neconstituţionalitate fusese constatată, au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, prin care sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” a fost eliminată din cuprinsul normei juridice analizate.

17. Totodată, prin aceeaşi decizie (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 49), Curtea a statuat că „este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală”, dar că „această opţiune nu se justifică, însă, în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei «alte organe specializate ale statului»“, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.

18. Analizând încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional constată că este invocată, în susţinerea acesteia, o succesiune de acte normative cu valoare infraconstituţională, precum Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care, de altfel, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, care, de altfel, a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, şi anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007. În acest context, instanţa de trimitere solicită Curţii, în realitate, o interpretare coroborată a actelor normative mai sus enumerate, în scopul aplicării ei în prezenta cauză, mai exact în scopul încadrării funcţionarilor publici din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava, în contextul soluţionării Dosarului nr. 843/86/2016/a1.5, în sfera noţiunii de „lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”.

19. Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”, iar ..Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, Astfel, controlul de constituţionalitate presupune verificarea conformităţii dispoziţiilor legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului cu prevederile constituţionale, Curtea Constituţională având competenţa realizării acestui control. Însă, în prezenta cauză, autoarea solicită Curţii interpretarea şi aplicarea sintagmei „alte organe specializate ale statului”, din cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti. Pentru acest motiv, prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5. Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

MINISTERUL MEDIULUI

Nr. 870 din 27 iulie 2017

Nr. 98 din 16 august 2017

Nr. 1.170 din 30 august 2017

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/205/19/2013 privind tarifele pentru plasarea pe piaţă a produselor biocide şi pentru solicitarea privind înscrierea substanţelor active în anexa nr. I, IA sau IB la Normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice, al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1.321/2006/280/90/2007

 

Văzând Referatul de aprobare nr. FB 7.351 din 25.07.2017 al Direcţiei generale de asistenţa medicala şi sănătate publica din Ministerul Sănătăţii, având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (2) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 13 alin (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii, viceprim-ministrul, ministrul mediului, şi preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şl pentru Siguranţa Alimentelor emit prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/205/19/2013 privind tarifele pentru plasarea pe piaţă a produselor biocide şi pentru solicitarea privind înscrierea substanţelor active în anexa nr. I, IA sau IB la Normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii publice, al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1321/2006/280/90/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 131 din 12 martie 2013, se modifică după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

ORDIN

privind tarifele percepute de autorităţile competente pentru activităţile aferente procedurilor de plasare pe piaţă a produselor biocide”

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1- - (1) Se aprobă tarifele percepute de autorităţile competente pentru activităţile desfăşurate în cadrul procedurilor de punere la dispoziţie pe piaţă a produselor biocide, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Se aprobă tarifele privind avizarea pentru plasare pe piaţă a produselor biocide pentru activităţile desfăşurate în cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/368/11/2010 privind aprobarea procedurii de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piaţă pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Tarifele prevăzute la art. 1 alin. (1) se achită în conturile instituţiilor implicate în evaluarea dosarelor produselor biocide, aflate în coordonarea sau în subordinea Ministerului Sănătăţii, a Ministerului Mediului şi a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, după caz.

(2) Tariful pentru Secretariatul tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide se achită la depunerea documentelor aferente fiecărei activităţi, iar celelalte tarife se achită în conturile instituţiilor implicate în evaluare, conform cuantumurilor stabilite în prezentul ordin.

(3) Pentru activităţile prevăzute în anexa nr. 1, instituţiile implicate în evaluare transmit, în format electronic, confirmarea efectuării plăţii către Secretariatul tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide.

(4) Este necesară contractarea de experţi independenţi pentru următoarele activităţi de evaluare, în vederea: aprobării unionale de substanţă activă şi pentru reînnoirea aprobării, autorizaţiei unionale a unui produs biocid şi pentru reînnoirea autorizaţiei, autorizării naţionale a unui produs biocid şi pentru reînnoirea autorizaţiei, modificărilor minore şi majore ale autorizaţiilor menţionate şi pentru evaluare comparativă.

(5) Tarifele pentru activităţile menţionate în anexa nr. 1 se achită în proporţie de 70% în termen de 30 de zile de la emiterea documentelor de plată, iar restul înainte de eliberarea autorizaţiilor.

(6) în termen de 30 de zile se rambursează 30% din tarifele de la cap. II din anexa nr. 1 la prezentul ordin, dacă au fost achitate integral şi dacă nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 26 alin. 4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă poziţiile tarifare nr. 269-275 din anexa nr. 1 lit. C la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Tarifele prevăzute în anexa nr. 2 se achită, în termen de 30 de zile de la emiterea documentelor de plată, în conturile instituţiilor implicate în evaluarea dosarelor produselor biocide aflate în coordonarea sau în subordinea Ministerului Sănătăţii, a Ministerului Mediului şi a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Secretariatului tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide, după caz.”

4. Anexa nr. 1 se modifica şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezentul ordin.

5. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. II. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Florian-Dorel Bodog

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Csutak Nagy Laszlo

 

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 10/205/19/2013)

 

TARIFELE

aferente procedurilor de punere la dispoziţie pe piaţă a produselor biocide

 

I. Tarifele pentru recunoaşterea reciprocă paralelă sau succesivă a autorizaţiei unui produs biocid şi pentru reînnoire

 

Poziţie tarifară

Activitate

Tarif

(lei)

1.

Activitate secretariat tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide pentru emiterea autorizaţiei de recunoaştere reciprocă paralelă sau succesivă, modificare administrativă, minoră sau majoră, a acesteia

936

2.

Evaluarea eficacităţii produselor biocide de către:

 

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii

2.139

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii în cazul evaluării pentru modificare majoră

1 372

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii în cazul evaluării pentru modificare minoră

1.070

- instituţiile aflate în coordonarea sau în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

3.198a)

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

815a)

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

1.599a)

3.

Evaluarea toxicologică a produselor biocide:

2.907

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

2.140

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

1.838

4.

Evaluarea efectelor produselor biocide asupra animalelor de către instituţiile aflate în coordonarea sau în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor:

4.201

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

972

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

1.944

5.

Evaluarea comportării în mediu a produselor biocide:

1.725

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

431

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

862

6.

Evaluarea ecotoxicologică a produselor biocide:

1.725

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

431

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

862


a) Se aplică pentru un singur efect biocid. În cazul în care produsul are mai mult decât un efect biocid, pentru fiecare efect biocid solicitat se va aplica 50% din tariful iniţial.

 

II. Tarifele pentru autorizare simplificată a unui produs biocid

 

Poziţie tarifară

Activitate

Tarif

(lei)

1.

Activitate secretariat tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide pentru emiterea autorizaţiei simplificate, pentru modificare administrativă, minoră sau majoră a acesteia

936

2.

Evaluarea eficacităţii produselor biocide de către:

 

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii

2.139

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, în cazul evaluării pentru modificare majoră

1.372

- instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, în cazul evaluării pentru modificare minoră

1.070

- instituţiile aflate în coordonarea sau în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor:

2.383a)

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

752a)

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

1.442a)

3.

Evaluarea toxicologică a produselor biocide:

2.907

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

2.140

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

1.838

4.

Evaluarea efectelor produselor biocide asupra animalelor de către instituţiile aflate în coordonarea sau în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor:

3.699

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

752

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

1.505

5.

Evaluarea comportării în mediu a produselor biocide:

1.725

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

431

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

862

6.

Evaluarea ecotoxicologică a produselor biocide:

1.725

- în cazul evaluării pentru modificare minoră

431

- în cazul evaluării pentru modificare majoră

862


a) Se aplică pentru un singur efect biocid în cazul în care produsul are mai mult decât un efect biocid, pentru fiecare efect biocid solicitat se va aplica 50% din tariful iniţial.

 

III. Tarifele pentru autorizare provizorie a unui produs biocid, autorizarea aceluiaşi produs biocid, autorizare comerţ paralel al unui produs biocid şi pentru autorizare de experiment şi pentru autorizare conform art. 55 alin. 1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide

 

Poziţie tarifară

 

Activitate

Tarif

(lei)

1.

Activitate secretariat tehnic al Comisiei Naţionale pentru Produse Biocide

1.913

 

IV. Reduceri ale tarifelor pentru cererile de acordare a autorizaţiilor prevăzute în prezenta anexă, dacă potenţialul titular al autorizaţiei este o IMM stabilită în Uniune, cu excepţia situaţiei în care produsul conţine o substanţă activă susceptibilă de înlocuire sau se solicită o modificare administrativă, minoră sau majoră, a autorizaţiei

 

Tip de întreprindere

Reducere

(% din tariful standard)

Microîntreprindere

30

întreprindere mică

20

întreprindere mijlocie

10

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 21a Ordinul nr. 10/205/19/2013)

 

TARIFELE

privind avizarea pentru plasare pe piaţă a produselor biocide conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/368/11/2010 privind aprobarea procedurii de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piaţă pe teritoriul României

 

Poziţie tarifară

Activitate

Tarif

(lei)

1.

Emitere aviz în baza art. 89 alin. 2 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 şi a Ordinului ministrului sănătăţii, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10/368/11/2010 - Secretariat tehnic din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică

205

2.

Emitere aviz de extindere - Secretariat tehnic din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică

205

3.

Emitere modificări administrative de aviz - Secretariat tehnic din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică

205

4.

întocmire referat de evaluare de către experţii Institutului Naţional de Sănătate Publică în vederea emiterii avizului

930

5.

Evaluarea documentaţiei şi întocmirea referatului pentru comportarea în mediu şi ecotoxicologia produselor biocide, în vederea avizării

500

6.

Întocmire referat de evaluare de către experţii Institutului Naţional de Sănătate Publică în vederea emiterii avizului de extindere

256

7.

Evaluarea documentaţiei şi întocmirea referatului pentru comportare în mediu şi ecotoxicologie în vederea emiterii avizului de extindere

250

8.

Evaluarea documentelor şi întocmirea referatului de evaluare de către experţii Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în vederea emiterii avizului

1.285

9.

Evaluarea eficacităţii pentru fiecare efect biocid de către experţii Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în vederea emiterii avizului

502

10.

Notificare către solicitant în vederea completării documentaţiei tehnice a produsului biocid aflat în evaluare de către experţii Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar

439a)

11.

Întocmire referat de evaluare de către experţii Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în vederea emiterii avizului de extindere

815

12.

Întocmire referat de evaluare de către experţii Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar în vederea emiterii avizului de extindere în ceea ce priveşte efectul biocid

878

13.

Întocmire referat de evaluare în vederea menţinerii indicaţiei de utilizare în unităţi sanitare de către experţii Institutului Naţional de Sănătate Publică

256


a) Notificările ulterioare vor fi tarifate la 50% din valoarea celei iniţiale.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.093/2004 privind abilitarea laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinărilor de noxe profesionale

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică nr. FB 9.740/2017 din cadrul Ministerului Sănătăţii,

în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d) şi art. 3 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.414/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în conformitate cu art. 29 lit. v) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 261/2010 privind aprobarea organigramei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.093/2004 privind abilitarea laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinărilor de noxe profesionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) în laboratorul de toxicologie lucrează doar personal autorizat în condiţiile legii.

(2) Coordonarea activităţii în laboratoarele de determinare de noxe profesionale trebuie să fie efectuată de o persoană cu experienţă de cel puţin 3 ani în acest domeniu.”

2. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Abilitarea laboratoarelor de toxicologie se acordă de către Ministerul Sănătăţii prin Direcţia generală de asistenţă medicală şi sănătate publică la propunerea Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), prin structurile proprii - Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) sau centrul regional de sănătate publică (CRSP) care a înregistrat solicitarea şi a efectuat evaluarea.”

3. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Periodic, la 3 ani, se va efectua o reevaluare a activităţii laboratorului în cadrul INSP-CNMRMC/CRSP unde s-a întocmit referatul iniţial,”

4. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) în vederea obţinerii abilitării, reprezentantul legal al laboratorului de toxicologie se va adresa uneia dintre structurile de specialitate din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar, Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti, Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj, Centrul Regional de Sănătate Publică laşi, Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara, Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu Mureş) unde va depune un dosar ce conţine:

a) cerere adresată uneia dintre structurile de specialitate din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică mai sus menţionate, care să cuprindă antetul solicitantului, adresa, numărul de telefon, contul bancar;

b) notificare de certificare a conformităţii eliberată de direcţia de sănătate publică judeţeană;

c) informaţii privind personalul:

- lista personalului cu pregătire superioară: chimişti, farmacişti, medici, biochimişti, biologi, ingineri, fizicieni;

- copii xerox de pe diplome de studii, certificate de instruire;

- lista personalului cu pregătire medie: asistenţi medicali, laboranţi etc. - opţional;

d) memoriu tehnic care va cuprinde date de identificare, precum adresă, telefon, fax, detalii de amenajare, amplasament, spaţii, sursă de apă, aparatură şi analizele pentru care se solicită abilitarea, verificarea metrologică şi/sau etalonarea aparatelor;

e) dotarea tehnică corespunzătoare determinărilor pentru care se solicită abilitarea.

(2) Reevaluarea periodică se face pe baza unui dosar trimis de solicitant şi care trebuie să conţină:

- cerere de reevaluare;

- copie a certificatului de abilitare şi anexa;

- declaraţie pe propria răspundere privind datele transmise;

- datele de la alin. (1) lit. b)-e);

- alte date solicitate de evaluator, cum ar fi: curbe de etalonare, validări de metode, date tehnice ale aparatelor, număr de analize efectuate în anul anterior.”

5. La articolul 8, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Conformitatea informaţiilor din dosarul de solicitare a abilitării va fi analizată şi verificată la sediul laboratorului de toxicologie de către o echipă de specialişti din cadrul INSP-CNMRMC/CRSP la care s-a făcut solicitarea.

Acest lucru se va aplica numai în cazul abilitării iniţiale.

........................................................................................................................................

(4) Referatul de evaluare împreună cu un exemplar din dosarul pentru abilitarea laboratorului de toxicologie vor fi înaintate de către solicitant Ministerului Sănătăţii - Direcţia generală de asistenţă medicală şi sănătate publică.”

6. La articolul 8, după alineatul (4) se introduc 4 noi alineate, alineatele (5)-(8), cu următorul cuprins:

(5) în urma reevaluării periodice, în situaţia în care apar modificări în datele de identificare ale solicitantului şi/sau în lista determinărilor şi a aparaturii, se va întocmi un nou referat de evaluare care va fi înaintat de solicitant la Ministerul Sănătăţii.

(6) Pe baza noului referat de evaluare Ministerul Sănătăţii va anula certificatul de abilitare anterior şi va întocmi un nou certificat cu datele actualizate.

(7) în situaţia în care nu au apărut modificări faţă de datele anterioare, evaluatorul va trimite o adresă solicitantului în care se va specifica faptul că rămân valabile certificatul de abilitare şi anexa existentă.

(8) Anual, CNMRMC şi CRSP-urile vor înainta la Ministerul Sănătăţii - Direcţia generală de asistenţă medicală şi sănătate publică lista cu laboratoarele care se regăsesc în situaţia prevăzută la alin (7).”

7. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Laboratoarele care efectuează analize toxicologice, Direcţia generală de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii, INSP, CNMRMC, CRSP, precum şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile acestui ordin.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

 

Bucureşti, 28 septembrie 2017.

Nr. 1.149.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare Adresa Societăţii Comerciale Căsuţa cu Poveşti - S.R.L. din municipiul Ploieşti nr. 374 din 19.01.2017, înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 162 din 20.01.2017,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 5 octombrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDIN

privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017”

2. În anexă, la judeţul Prahova, numărul curent 1 se abrogă.

3. După anexă, care devine anexa nr. 1, se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2, cu următorul cuprins:

 

 

ANEXA Nr. 2

 

Nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar particular evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, acreditate începând cu anul şcolar 2016-2017 Judeţul Prahova

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii de învăţământ

Adresa unităţii de învăţământ, tel./fax, e-mail

Ni vei de învăţământ/ Nivel de calificare

Limba de predare

Forma de învăţământ

1.

Şcoala Primară «Căsuţa cu poveşti»

Municipiul Ploieşti, str. Petre Negulescu nr. 14, tel. 0724/493.257

Preşcolar

Română

Program normal/ Program prelungit”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

 

Bucureşti, 19 septembrie 2017.

Nr. 4.925.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii „MG TEC GRUP - S.A.”

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 122/2016;

- art. 8 alin. (7) şi (8) şi art. 9 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se dispune acordarea titlului de parc industrial societăţii „MG TEC GRUP - S.A.”, cu sediul social în judeţul Cluj, municipiul Dej, Str. Văii nr. 2, cod unic de înregistrare 17376221, care administrează parcul industrial constituit pe terenul având datele de identificare prevăzute la art. 2.

(2) Durata titlului de parc industrial acordat potrivit alin. (1) este de 10 ani, în condiţiile respectării caracteristicilor de parc industrial prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 2. - (1) Terenul pentru care se acordă titlul de parc industrial are următoarele caracteristici:

a) este amplasat pe teritoriul administrativ al municipiului Dej, judeţul Cluj, şi identificat în baza extraselor de carte funciară pentru informare nr. 9.456 din 27.07.2017 şi nr. 9.327 din 25.07.2017, emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dej:

b) are o suprafaţă de 16,8 ha.

(2) Locaţia terenului pentru care se acordă titlul de parc industrial este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Societatea-administrator transmite Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene un raport anual privind dezvoltarea parcului industrial.

Art. 4. - Titlul de parc industrial, acordat potrivit prezentului ordin, conferă operatorilor economici din parcul industrial dreptul la facilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale şi de art. 456 alin. (1) lit. i) şi art. 464 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia îndeplinirii condiţiilor stipulate în:

a) Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat;

b) Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;

c) Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 2.980/2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industriale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Furnizorul ajutorului de stat acordat în temeiul titlului de parc industrial acordat potrivit prezentului ordin este municipiul Dej, judeţul Cluj.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 12 septembrie 2017.

Nr. 5.933.

 

ANEXĂ*)


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii WILSON INSURANCE BROKER - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, cu respectarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 20 septembrie 2017, ca urmare a analizării Notei Direcţiei reglementare-autorizare nr. SA-DRA 3883.2 din 12.09.2017 privind cererea de aprobare a autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare a Societăţii WILSON INSURANCE BROKER - S.R.L.,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - Societatea WILSON INSURANCE BROKER - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în localitatea Timişoara, str. Gheorghe Lazăr nr. 24, sc. B, et. 3, SAD 21, judeţul Timiş, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J35/722/13.03.2017, cod unic de înregistrare 37193806, este autorizată să funcţioneze ca broker de asigurare, având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 3. - Societatea are obligaţia de a transmite la reînnoire copia scanată a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională Direcţiei reglementare-autorizare la următoarea adresă electronică: intermediari.asig@asfromania.ro, în conformitate cu Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, să deschidă Jurnalul asistenţilor în brokeraj şi să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări personalul propriu conform prevederilor Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Leonardo Badea

 

Bucureşti, 29 septembrie 2017.

Nr. 1.367.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.