MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 945/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 945         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 29 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

227. - Lege privind înfiinţarea Universităţii Adventus din Cernica

 

1.035. - Decret pentru promulgarea Legii privind înfiinţarea Universităţii Adventus din Cernica

 

228. - Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale

 

1.036. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 498 din 4 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 600 din 28 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, precum şi ale art. 64 alin. (4) din acelaşi cod

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

86. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.447. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mehedinţi

 

1.487. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectoarele cadastrale din 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind înfiinţarea Universităţii Adventus din Cernica

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se înfiinţează Universitatea Adventus din Cernica, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, cu sediul în localitatea Cernica, şos. Decebal nr. 11-13, judeţul Ilfov.

Art. 2. - Universitatea Adventus din Cernica se înfiinţează cu Facultatea de Teologie Adventistă şi următoarele specializări/ programe de studii acreditate: Teologie adventistă pastorală. Asistenţă socială, Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar cu predare în limba română.

Art. 3. - În structura Universităţii Adventus din Cernica intră şi facultăţile şi specializările/programele de studii, altele decât cele prevăzute la art. 2, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 4. - Personalul didactic şi nedidactic din instituţia care a fost autorizată să funcţioneze provizoriu se preia, în condiţiile legii, la universitatea nou-înfiinţată, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 5. - (1) Patrimoniul Universităţii Adventus din Cernica, alcătuit din bunuri proprii mobile şi imobile şi din creanţe, precum şi din bunuri împrumutate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România, este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) în caz de desfiinţare sau dizolvare, bunurile din patrimoniul Universităţii Adventus din Cernica, rămase după lichidare, revin fiecărui fondator proporţional cu contribuţia sa.

Art. 6. - Cheltuielile privind funcţionarea universităţii se asigură din veniturile proprii dobândite în condiţiile legii, precum şi din alte surse legale.

Art. 7. - Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învăţământului superior, Universitatea Adventus din Cernica este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, care se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 227.

 

ANEXĂ

 

PATRIMONIUL

Universităţii Adventus din Cernica

 

Denumirea

Adresa

Valoarea

Titlul în baza căruia este deţinut

 

I. Bunuri imobile, din care:

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

6.471.646,57

Contract de comodat

 

A. Clădiri

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

5.869.337,51

Contract de comodat

 

B. Altele - inel incendiu; staţie de tratare a apei

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

602.309,06

Contract de comodat

 

II. Bunuri mobile, din care:

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

1.081.250,41

 

 

A. Tehnică de calcul (calculatoare PC, reţele, imprimante, programe)

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

183.510,33

Facturi de achiziţie

 

B. Birotică

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

 

 

 

C. Mijloace de transport

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

395.689,85

Facturi de achiziţie

 

D. Mobilier

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

265.655,19

Facturi de achiziţie

 

E. Disponibilităţi (cărţi bibliotecă)

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

236.395,04

Facturi de achiziţie

 

F. Inventar gospodăresc

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

 

 

 

III. Imobilizări financiare:

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

368.368

 

A. Depozite bancare

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

368.368

Extrase de cont

B. Fonduri speciale

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

 

 

IV. Active circulante, din care:

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

3.137.913,04

 

A. Titluri de plasament

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

 

 

B. Disponibilităţi

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

863.316,94

Extrase de cont

C. Stocuri

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

45.186,19

Conform inventarului

D. Creanţe

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

2.229.409,91

Conform inventarului, balanţei de verificare

E. Alte valori

Cernica, judeţul Ilfov, şos. Decebal nr. 11-13

 

 

 

NOTĂ:

Prezenta anexă are la bază Contractul de comodat dintre Uniunea de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi Institutul Teologic Adventist din localitatea Cernica, judeţul Ilfov.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind înfiinţarea Universităţii Adventus din Cernica

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind înfiinţarea Universităţii Adventus din Cernica şi se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 1.035.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolara internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 13 decembrie 2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Prezenta lege instituie acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor care au obţinut distincţii, respectiv locurile I, II, III şi menţiune la olimpiadele şcolare internaţionale, precum şi premiile acordate profesorilor care au pregătit elevii ce au obţinut distincţii, respectiv locurile I, II, III şi menţiune la olimpiadele şcolare internaţionale, indiferent de disciplina de învăţământ la care acestea au fost organizate.”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Bursele de merit olimpic internaţional se acordă pe o perioadă de 12 luni, începând cu luna imediat următoare obţinerii distincţiilor, respectiv locurilor I, II, III şi menţiune prevăzute la art. 1.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Cuantumul lunar al burselor de merit olimpic internaţional acordate este diferenţiat, în funcţie de nivelul distincţiei obţinute, după cum urmează:

a) pentru locul I, cuantumul lunar al bursei de merit olimpic internaţional reprezintă echivalentul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data acordării acesteia;

b) pentru locul al II-lea, cuantumul lunar al bursei de merit olimpic internaţional reprezintă echivalentul a 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data acordării acesteia;

c) pentru locul al III-lea, cuantumul lunar al bursei de merit olimpic internaţional reprezintă echivalentul a 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data acordării acesteia;

d) pentru menţiune, cuantumul lunar al bursei de merit olimpic internaţional reprezintă echivalentul a 25% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data acordării acesteia.”

4. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:

„Art. 31. - Profesorii care au pregătit elevii ce au obţinut distincţii, respectiv locurile I, II, III şi menţiune la olimpiadele şcolare internaţionale, indiferent de disciplina de învăţământ la care acestea au fost organizate, primesc un premiu al cărui cuantum se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.”

5. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Sumele necesare acordării burselor de merit olimpic internaţional şi cele necesare pentru premierea profesorilor sunt prevăzute anual în bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi sunt acordate de la bugetul de stat.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 228.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 1.036.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 498

din 4 Iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 255/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 729D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Andrei Nicolau, cu împuternicire avocaţială depusă (a dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, mai întâi, depune anumite înscrisuri, respectiv decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor care a format obiectul plângerii în faţa instanţei de judecată, din care reiese interpretarea dată noţiunii de „grave prejudicii”, noţiune care este supusă controlului de constituţionalitate.

4. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Astfel, mai întâi, prezintă situaţia de fapt a cauzei care a condus la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv participarea la o procedură de licitaţie publică în cadrul căreia, în urma verificării ofertantului, a constatat existenţa unui certificat constatator negativ în care erau înscrise anumite menţiuni cu privire la neîndeplinirea unor obligaţii contractuale, prejudiciul fiind de 264 lei, reprezentând 23% din produsele livrate, precum şi împrejurarea că această sumă a fost acoperită din garanţia de bună execuţie. În aceste condiţii, compania contractantă a descalificat entitatea ofertantă, ca urmare a existenţei unor „grave prejudicii” într-un contract anterior. Arată că, în acest context, în urma contestaţiei formulate şi ca urmare a respingerii de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a acţiunii, s-au pus în discuţie două aspecte: pierderea licitaţiei şi atragerea răspunderii penale care derivă dintr-o asemenea împrejurare, ca urmare a declaraţiei pe propria răspundere că nu se află în ipoteza normelor criticate şi care poate conduce la fals în declaraţii. Arată că, folosind căile de atac, în urma soluţionării plângerii formulate împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pronunţate în cauza de faţă, curtea de apel a admis plângerea şi a constatat că decizia menţionată nu este temeinică.

5. În acest context, problema care se pune este de legalitate, şi nu de oportunitate, în sensul că, pe parcursul demersurilor efectuate, s-a pus problema identificării pârghiilor legale prin care să se demonstreze instanţei faptul că entitatea ofertantă nu se află în situaţia de „grave prejudicii”. Această noţiune nu este definită în actul normativ în discuţie, singura desluşire fiind cu privire la noţiunea de „consecinţe deosebit de grave”, cuprinsă atât în noul, cât şi în vechiul Cod penal. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la calitatea legii, precizează că un text trebuie să fie clar şi precis pentru a fi aplicat. Din cele prezentate se poate observa că autorităţile îndrituite cu aprecierea şi stabilirea în concret dacă entitatea ofertantă se află sub incidenţa „gravelor prejudicii” au dat interpretări diferite textului legal criticat. Or, cetăţeanul trebuie să fie protejat împotriva arbitrarului. De altfel, în noul text cuprins la art. 167 alin. (8) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, acest element de „grav prejudiciu” a fost definit.

6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, invocându-se o interpretare diferită a textelor de lege de către autoritatea contractantă şi de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în realitate se doreşte o interpretare a prevederilor criticate. Or, interpretarea legii este o fază indispensabilă a procesului de aplicare a acesteia, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti şi care a fost exercitat în cauza de faţă, excedând controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 3 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 255/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţi a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 181 lit. ci) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece noţiunea de „grave prejudicii” cuprinsă în aceste dispoziţii legale nu este definită sub aspectul întinderii şi modalităţii de apreciere. Având în vedere cerinţele de principiu stabilite de către Curtea Constituţională cu privire la condiţiile calitative pe care trebuie să le îndeplinească o lege, menţionează că dispoziţiile criticate nu sunt previzibile. Astfel, atât autorităţile contractante, cât şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţele de judecată sunt lipsite de pârghiile legale necesare unei interpretări corecte a noţiunii de „grave prejudicii”, care este lăsată la libera apreciere a acestora. În acest context, exemplifică prin prezentarea situaţiei de fapt a cauzei. [Se susţine că suma de 264 lei a fost considerată ca fiind grav prejudiciu în sensul art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006] Totodată, precizează că, în legislaţie, o noţiune asemănătoare este definită numai în materie penală.

9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece interpretarea dispoziţiilor legale, în speţă a noţiunii de „grave prejudicii”, ţine de resortul instanţei de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Interpretarea legilor este o operaţiune raţională utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea în mod necesar în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, în acest sens, interpretarea este faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare juridică” (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatul Unit).

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul arată că prevederile criticate au fost abrogate, însă este incidenţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, raportat la cerinţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o normă în vederea respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, consideră că sunt relevante considerentele cuprinse în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, prin care Curtea a reţinut că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea. Faţă de considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie, apreciază că este de competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: (...)

c1) în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia;.

15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile art. 236 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora „Procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data iniţierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora” şi cele ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora „Contestaţii/e/Cereri/e/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse”, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din economia prevederilor art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea observă că autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a intrat în faliment ca urmare a hotărârii pronunţate de judecătorul-sindic; face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una dintre situaţiile antereferite; nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit; în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia; a fost condamnat, în ultimii trei ani, prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională; prezintă informaţii false sau nu prezintă informaţiile solicitate de către autoritatea contractantă în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie.

18. Una dintre situaţiile în care autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat - şi al cărei conţinut este criticat parţial în prezenta cauză - este aceea că, în ultimii 2 ani, ofertantul/candidatul nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia. Aşadar, respingerea poate opera dacă sunt îndeplinite, cumulativ, trei condiţii, respectiv: neîndeplinirea contractului să fie aferentă ultimilor 2 ani înainte de procedura la care participă; motivele de neexecuţie să fie imputabile acelui ofertant în cauză; sunt antamate/reclamate de către beneficiari producerea unor grave prejudicii.

19. În aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006 [în prezent abrogată ca urmare a abrogării actului principal], care prevede, la art. 971, că „autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii [...]”. Aceste documente constatatoare emise de către autoritatea contractantă pot fi contestate în justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [a se vedea art. 971 alin (5) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006].

20. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 transpune Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii, Directiva 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L134 din 30 aprilie 2004, cu excepţia art. 41 alin. (3), art. 49 alin. (3)-<5) şi art. 53, care se transpun prin hotărâre a Guvernului, Directiva 1989/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de recurs în materie de atribuire a contractelor de furnizare şi de lucrări, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L395 din 30 decembrie 1989, şi Directiva 1992/13/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea regulilor Comunităţii pentru procedurile de achiziţie a entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L76 din 23 martie 1992, cu excepţia art. 9-11, care se transpun prin hotărâre a Guvernului.

21. Directiva 2004/18/CE conţine o secţiune care se referă la Criterii calitativa de selecţie, iar art. 45 reglementează cu privire la Situaţia personală a candidatului sau a ofertantului. Statele membre stabilesc, în temeiul dreptului intern şi cu respectarea dreptului european, condiţiile de aplicare a acestor prevederi, putându-se avea în vedere o derogare de la normele europene pentru cerinţele imperative de interes general. Totodată, în scopul punerii în aplicare a acestor prevederi, autorităţile contractante solicită candidaţilor sau ofertanţilor, după caz, să furnizeze anumite documente şi se pot adresa autorităţilor competente, în cazul în care au incertitudini în ceea ce priveşte situaţia personală a respectivilor candidaţi/ofertanţi, pentru a obţine informaţii pe care le consideră necesare privind situaţia personală a acestora. În cazul în care informaţiile se referă la un candidat sau ofertant stabilit în alt stat membru decât cel al autorităţii contractante, autoritatea contractantă poate solicita cooperarea autorităţilor competente. În conformitate cu legislaţia internă a statului membru în care sunt stabiliţi candidaţii sau ofertanţii, solicitările se referă la persoane fizice şi persoane juridice, inclusiv, după caz, la directori de companii sau la orice persoană cu putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte candidatul sau ofertantul.

22. Astfel, orice candidat sau ofertant care a făcut obiectul unei condamnări pronunţate printr-o hotărâre definitivă, de care autoritatea contractantă are cunoştinţă, este exclus de la participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice, din motivele prevăzute în Directivă [art. 45 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE], De asemenea, poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic care s-a făcut vinovat de o gravă abatere profesională, dovedită prin orice mijloace pe care autorităţile contractante le pot justifica [art. 45 alin. (2) lit. d) din Directiva 2004/18/CE],

23. În acest context, Curtea reţine că prevederile art. 45 alin. (2) lit. d) din Directiva 18/2004/CE, potrivit cărora „poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic: (...) (d) care s-a făcut vinovat de o gravă abatere profesională, dovedită prin orice mijloace pe care autorităţile contractante le pot justifica; (...) Statele membre precizează, în temeiul dreptului intern şi prin respectarea dreptului comunitar, condiţiile de aplicare a prezentului alineat”, sunt transpuse în prevederile art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

24. Asupra înţelesului art. 45 din Directivă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat prin Hotărârea din 13 decembrie 2012 în Cauza C-465/11, Forposta SA, ABC Direct Compact sp.z o.o împotriva Poezia Polska S.A. Cu acel prilej, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că art. 45 alin. (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18 conferă autorităţilor contractante competenţa să constate o abatere profesională prin orice mijloace pe care acestea le pot justifica.

În plus, spre deosebire de acelaşi paragraf lit. (c), nu este necesară o hotărâre cu autoritate de lucru judecat pentru constatarea unei abateri profesionale în sensul dispoziţiei care figurează la paragraful menţionat lit. (d) (paragraful 28). În consecinţă, nerespectarea de către un operator economic a obligaţiilor sale contractuale poate, în principiu, să fie considerată drept abatere profesională (paragraful 29). Cu toate acestea, noţiunea „abatere gravă” trebuie să fie înţeleasă ca referindu-se, în mod normal, la un comportament al operatorului economic în cauză care denotă o intenţie culpabilă sau o neglijenţă de o anumită gravitate din partea sa. Astfel, orice executare incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui contract sau a unei părţi din acest contract poate demonstra, eventual, o competenţă profesională limitată a operatorului economic în cauză, dar nu echivalează în mod automat cu o abatere gravă (paragraful 30). În plus, constatarea existenţei unei „abateri grave” necesită, în principiu, efectuarea unei aprecieri concrete şi individualizate a atitudinii operatorului economic în cauză (paragraful 31).

25. Curtea de Justiţie a mai concluzionat că principiile şi normele dreptului Uniunii în materia contractelor de achiziţii publice nu justifică, în temeiul protejării interesului public şi a intereselor legitime ale autorităţilor contractante, precum şi pentru menţinerea unei concurenţe loiale între operatorii economici, impunerea printr-o reglementare naţională, precum cea în discuţie în litigiul principal, a unei obligaţii în sarcina unei autorităţi contractante de a exclude în mod automat de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice un operator într-o ipoteză precum cea anterior indicată.

26. În consecinţă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că art. 45 alin. (2) primul paragraf lit. (d) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede că există o abatere profesională gravă care conduce la excluderea automată a operatorului economic în cauză de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice în curs în ipoteza în care, din motive imputabile acestui operator economic, autoritatea contractantă a reziliat, a anulat sau a denunţat unilateral un contract de achiziţii publice precedent încheiat cu operatorul menţionat, dacă rezilierea, anularea ori denunţarea unilaterală a contractului a survenit într-un interval de trei ani înainte de iniţierea procedurii în curs, iar valoarea părţii neexecutate din contractul de achiziţii publice precedent se ridică la cel puţin 5% din valoarea totală a acestui contract.

27. Ca atare, având în vedere că înţelesul normei europene a fost desluşit în urma acestei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reglementarea este clară, precisă şi previzibilă în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşadar, în procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate, atât autorităţile contractante, cât şi instanţele de judecată, în temeiul prevederilor art. 148 din Constituţie, urmează să evalueze, prin prisma normelor naţionale şi europene incidente, dacă sunt întrunite motivele de excludere a candidatului/ofertantului în procedura achiziţiilor publice.

28. În acest context, Curtea observă că instanţa judecătorească a quo, în opinia exprimată conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a apreciat că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar soluţia pronunţată denotă că norma criticată este constituţională.

29 De asemenea, Curtea reţine că, în aplicarea prevederilor art. 148 din Constituţie, legiuitorul a adoptat noi norme care s-au concretizat prin Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, lege care conţine „Motive de excludere a candidatului/ofertantului” şi care sunt reconfigurate faţă de vechea legislaţie în materie.

30. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, sunt constituţionale.

31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 255/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 181 lit. c1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 600

din 28 septembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, precum şi ale art. 64 alin. (4) din acelaşi cod

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi ale art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Adrian Şulţ în Dosarul nr. 29.859/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 790D/2016.

2. La apelul nominal, pentru partea OMV Petrom - S.A. Bucureşti, răspunde avocatul Corina Ruxandra Popescu, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care depune note scrise şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere faptul că, în speţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu şi-a exercitat nicio atribuţie. Referitor la dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 552 din 16 iulie 2015.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, referitor la prevederile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, deoarece autorul excepţiei solicită completarea textului de lege criticat, în sensul ca judecătorul de cameră preliminară să nu poată participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 13 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 29.859/200/2014, Judecătoria Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi ale art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicata de Gheorghe Adrian Şulţ cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât judecătorul de cameră preliminară îndeplineşte concomitent şi funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale persoanei, având în vedere că se pronunţă asupra unor chestiuni ce ţin tocmai de respectarea sau nerespectarea acestor drepturi în faza de urmărire penală, motiv pentru care nu poate fi considerat imparţial, astfel încât să exercite şi funcţia de judecată în cauză. Consideră că dispoziţiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală ar trebui completate în sensul ca nici judecătorul de cameră preliminară să nu poată participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.

7. Judecătoria Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 80 din 23 februarie 2016.

10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât susţinerile autorului excepţiei tind la completarea textelor de lege criticate, în sensul ca şi judecătorul de cameră preliminară să se supună aceloraşi restricţii ca şi cele prevăzute - de dispoziţiile art. 64 din Codul de procedură penală - pentru judecătorul de drepturi şi libertăţi. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării”, fiind, totodată, în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului*

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul (excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi ale art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din motivarea criticii reiese că, în realitate, aceasta vizează prevederile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (4) din acelaşi cod. Textele criticate au fost modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Prin Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată este neconstituţională. Ca urmare a deciziei mai sus menţionate, dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate - ulterior sesizării Curţii în cauza de faţă - prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin, (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere că, în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, normele de procedură cuprinse în dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală au produs efecte în forma în vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra respectivelor dispoziţii de lege în redactarea anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (3) teza a două cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată: „În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c). care este compatibilă cu funcţia de judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată. Art. 3 alin. (1) lit. c) prevede că: „În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: [...]

c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată:”

- Art. 64 alin. (4): „Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac”.

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea acestora, în sensul ca judecătorul de cameră preliminară să nu poată participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

16. Referitor la dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 415 din 15 iunie 2017*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la pronunţarea prezentei decizii, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţi] trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată. În acest sens, Curtea a reţinut că este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător - care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - să se pronunţe şi pe fondul cauzei. S-a reţinut, totodată, că o soluţie contrară ar fi de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Astfel, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morei împotriva Franţei, paragraful 45). Prin aceeaşi decizie, mai sus menţionată, Curtea Constituţională a reţinut că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competenţă şi la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzaţia în materie penală. Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. De asemenea, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată (paragrafele 14 şi 15).

17. În continuare, prin Decizia nr. 415 din 15 iunie 2017, citată anterior, Curtea a reţinut că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor şi la legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Consecinţa acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecăţii, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor penale. Împrejurarea că instanţa competentă să judece cauza pe fond nu poate ea însăşi să se pronunţe cu privire la cererile şi excepţiile care au fost ridicate în procedura de cameră preliminară şi care au fost soluţionate în această procedură (atât pe fond, cât şi/sau în contestaţie) nu afectează dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece au făcut deja obiect al controlului unui judecător. Instanţa competentă să se pronunţe asupra judecăţii pe fond a cauzei are plenitudinea de jurisdicţie să statueze cu privire la temeinicia acuzaţiei în materie penală, deoarece, potrivit art. 374 alin. (7)-(9) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate, deşi nu se readministrează, sunt supuse dezbaterii contradictorii, respectiv pot fi administrate din oficiu de către instanţă dacă aceasta apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei. Per a contrario, o probă contestată va fi readministrată, iar, în cazul în care readministrarea nu mai este posibilă, devin aplicabile dispoziţiile art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală, care obligă instanţa - dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă - să o pună în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului. Faptul că instanţa de judecată va ţine seama la judecarea cauzei de o astfel de probă implică filtrarea ei în raport cu exigenţele referitoare la aprecierea probelor care, potrivit art. 103 din Codul de procedură penală, nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, condamnarea putând fi dispusă numai atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă (paragraful 16).

18. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, Decizia nr. 636 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 7 decembrie 2015, Decizia nr. 784 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2016, Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, Decizia nr. 901 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 14 martie 2016, Decizia nr. 80 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, Decizia nr. 296 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 octombrie 2016, Decizia nr. 380 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 13 iulie 2016, Decizia nr. 778 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 3 mai 2017, şi Decizia nr. 136 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 11 iulie 2017. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Adrian Şuiţ în Dosarul nr. 29.859/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 3 alin, (3) teza a două din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 15 iunie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 3 octombrie 2017.

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere

 

În prezent, constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere este reglementată de Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, cu modificările ulterioare.

Legea nr. 360/2013 a fost emisă în scopul transpunerii, la nivelul legislaţiei naţionale, a prevederilor Directivei 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau produse petroliere.

Obiectivul declarat al Directivei 2009/119/CE este de a stabili normele care vizează garantarea unui nivel ridicat de siguranţă a aprovizionării cu petrol în Comunitate, prin intermediul unor mecanisme viabile şi transparente bazate pe solidaritatea între statele membre, menţinerea unui nivel minim al stocurilor de ţiţei şi/sau produse petroliere, precum şi instituirea mijloacelor procedurale necesare pentru remedierea unei eventuale penurii de amploare, la nivelul Uniunii Europene său al unui stat membru.

În prezent, îndeplinirea obligaţiei României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a menţine un nivel minim de stocuri de ţiţei şi de produse petroliere se realizează în baza prevederilor Legii nr. 360/2013, conform cărora obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă revine operatorilor economici care introduc pe piaţă cantităţi mai mari de 1.000 tone ţiţei şi/sau produse petroliere pe an.

Totodată, Legea nr. 360/2013 defineşte operatorii economici astfel; „operatori economici - societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care îşi au sediul social în România şi care produc şi/sau introduc pe piaţa românească ţiţei şi/sau produse petroliere”.

Pe de altă parte, Legea nr. 360/2013 instituie pentru operatorii economici care au obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă dreptul de delegare a acestei obligaţii, inclusiv către alţi operatori economici.

Coroborând elementele menţionate mai sus, rezultă că operatorii economici care au obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă nu pot delega această obligaţie decât societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care îşi au sediul social în România şi care produc şi/sau introduc pe piaţa românească ţiţei şi/sau produse petroliere.

Restrângerea dreptului de delegare prin limitarea mulţimii operatorilor care ar putea accepta delegarea doar la acei operatori economici definiţi în Legea nr. 360/2013 creează în plan real dificultăţi în realizarea de facto a delegărilor, periclitând astfel atât transpunerea corectă a prevederilor Directivei 2009/119/CE referitoare la delegare, cât şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor de stocare, iar pe cale de consecinţă, îndeplinirea obligaţiei României în privinţa menţinerii unor stocuri minime de ţiţei şi de produse petroliere, pentru anul 2018.

Elementele mai sus menţionate reprezintă elementele unei situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată şi vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - La articolul 8 alineatul (1) din Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 21 decembrie 2013, cu modificările ulterioare, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) operatorilor economici, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. l), altor operatori economici cu sediul social în România pentru care nu sunt instituite obligaţii de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă conform prevederilor prezentei legi, precum şi operatorilor economici cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene sau operatorilor economici care au o reprezentanţă pe teritoriul Uniunii Europene, care dispun de capacitate de stocare disponibilă în afara teritoriului României sau în contul căruia sunt menţinute stocuri pe teritoriul Uniunii Europene, cu condiţia ca o astfel de delegare să fi fost autorizată în prealabil atât de către autoritatea competentă, cât şi de către toate statele membre pe ale căror teritorii vor fi păstrate stocurile; şi/sau

c) operatorilor economici cu sediul social în România pentru care nu sunt instituite obligaţii de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă conform prevederilor prezentei legi, precum şi operatorilor economici care au statut de rezident sau de nerezident în România, ce îşi desfăşoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent şi dispun de capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul României, cu condiţia ca delegarea să fi fost autorizată în prealabil de către autoritatea competentă.”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul energiei,

Toma-Florin Petcu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

 

Bucureşti, 22 noiembrie 2017.

Nr. 86.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mehedinţi

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul generai al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mehedinţi, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Gogoşu - sectorul cadastral nr. 46;

b) unitatea administrativ-teritorială Jiana - sectorul cadastral nr. 82.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1 şi 2 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 10 noiembrie 2017.

Nr. 1.447.


*) Anexele nr. 1 şi 2 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: MEHEDINŢI

UAT: GOGOŞU

Sector: 46

 

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectoarele cadastrale din 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Andrăşeşti - sectorul cadastral 1;

b) unitatea administrativ-teritorială Gheorghe Doja - sectorul cadastral 1;

c) unitatea administrativ-teritorială Mihail Kogălniceanu - sectorul cadastral 1;

d) unitatea administrativ-teritorială Săveni - sectoarele cadastrale 1,2,5.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu, orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru sectoarele cadastrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la art. 1, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, pe sectoarele din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la art. 1, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 23 noiembrie 2017.

Nr. 1.487.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.