MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 908         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 20 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

216. - Lege pentru completarea articolului 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

990. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

217. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

991. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

218. - Lege privind modificarea şi completarea art. 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010

 

992. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea art. 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010

 

1.003. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Ofiţer

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.622. - Ordin al ministrului transporturilor privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

 

1.623. - Ordin al ministrului transporturilor privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

21. - Circulară privind rata dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii constituite în euro începând cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2017

 

22. - Circulară privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2017

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea articolului 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (6) se introduc trei noi alineate, alineatele (7)-(9), cu următorul cuprins:

„(7) Persoanele ale căror drepturi de pensie anticipată parţială s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-16 iulie 2016 beneficiază de recalcularea pensiei prin aplicarea prevederilor alin. (4).

(8) Recalcularea prevăzută la alin. (7) se face la cererea persoanei interesate, iar drepturile de pensie recalculate se cuvin şi se plătesc începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii în evidenţele căreia se află dosarul de pensie al solicitantului.

(9) Prevederile alin. (7) şi (8) se aplică persoanelor care, până în luna depunerii cererii, inclusiv, nu au îndeplinit condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,	PREŞEDINTELE SENATULUI
FLORIN IORDACHE	CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2017.

Nr. 216.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea articolului 65 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 noiembrie 2017.

Nr. 990.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 114 alineatul (1), literele b), c), e), f) şi h) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II;

c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) ori cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă sau a centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă;

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II de invaliditate, precum şi pensionarii urmaşi încadraţi în gradul I sau II de invaliditate realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II;

f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate, precum şi copilul pensionar de urmaş, încadrat în gradul III de invaliditate, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;

h) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, prevăzut la art. 86-88, realizează venituri lunare mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II;”.

2. La articolul 114 alineatul (1), litera k) se abrogă.

3. Articolul 115 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 115. - (1) în sistemul public de pensii, reluarea plăţii pensiei/indemnizaţiei pentru însoţitor se face, la cerere, după cum urmează;

a) începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii, a dus la suspendarea plăţii pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;

b) începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea acesteia s-a făcut după expirarea termenului prevăzut la lit. a);

c) de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plăţii pensiei s-a făcut în temeiul prevederilor art. 114 alin. (1) lit. g) şi alin. (2);

d) de la data suspendării, în cazul pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor, suspendate în temeiul prevederilor art. 114 alin. (4).

(2) Plata drepturilor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea termenului general de prescripţie şi numai dacă între data suspendării şi data reluării plăţii nu a intervenit, conform legii, o altă cauză de suspendare sau de încetare a plăţii.”

4. La articolul 118 alineatul (1), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 118. - (1) în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din activităţi dependente, aşa cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, următoarele categorii de pensionari:”.

5. La articolul 118 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri locali sau judeţeni.”

6. La articolul 118, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1¹) şi (1²), cu următorul cuprins:

„(1¹) în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din activităţi dependente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, cu excepţia celor realizate din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I fit. a) şi b) sau pct. II, următoarele categorii de pensionari:

a) pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum şi pensionarii de urmaş încadraţi în gradul I sau II de invaliditate;

b) pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul III de invaliditate, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;

c) pensionarii beneficiari ai unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate parţiale;

d) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş.

(1²) în sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri realizate din activităţi independente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora.”

7. La articolul 118, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi dependente, aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

Art. II. - În tot cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5)” se înlocuieşte cu sintagma „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,	PREŞEDINTELE SENATULUI
FLORIN IORDACHE	CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2017.

Nr. 217.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 noiembrie 2017.

Nr. 991.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea art. 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 3 decembrie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Contribuţia României, în numerar şi în natură, la construirea Centrului de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa este de 14,77 milioane euro, la nivelul preţurilor din 2005, eşalonată în perioada 2011-2022.

(3) Plata contribuţiei în numerar pentru construcţia Centrului de cercetare în domeniul antiprotonilor şi ai ionilor în Europa se face conform sumei de plată repartizate României din partea de venituri a bugetului anual aprobat al Centrului de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa.”

2. După alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Contribuţia României la exploatarea Centrului de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.”

3. În tot cuprinsul Legii nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010, sintagma „Ministerul Educaţiei Naţionale” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Cercetării şi inovării.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,	p. PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRU-GABRIEL VLASE	NICULAE BĂDĂLĂU

 

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2017.

Nr. 218.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea art. 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul anti protoni lor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea art. 3 din Legea nr. 307/2013 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la construirea şi exploatarea unui Centru de cercetare în domeniul antiprotonilor şi al ionilor în Europa, semnată la Wiesbaden la 4 octombrie 2010, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 noiembrie 2017.

Nr. 992.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Ofiţer

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României, republicată, cu modificările ulterioare,

cu prilejul Zilei Naţionale a României, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia personală avută la dezvoltarea şi consolidarea unui serviciu modern, adaptat permanent la noile cerinţe din domeniul telecomunicaţiilor speciale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer, cu însemn pentru militari, domnului general-maior inginer Ionel-Sorinel Vasilca, directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2017.

Nr. 1.003.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor, finanţată din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2017.

Nr. 1.622.

ANEXĂ*)

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2017 al Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

 

- mii lei -

Cap./ Titlu	Subcap./ Articol	Paragraf/ Alineat	Denumirea indicatorilor	Program 2017
A	B	C	D	1
00.01	10		VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI	139.902,00
00.02			I. VENITURI CURENTE	94.157,00
29.00			C. VENITURI NEFISCALE	94.157,00
30.00			CI. VENITURI DIN PROPRIETATE	255,00
30.10			VENITURI DIN PROPRIETATE	55.00
	05		Venituri din concesiuni şi închirieri	55,00
		30	Alte venituri din concesiuni şi închirieri de către instituţiile publice	55,00
31.10			VENITURI DIN DOBÂNZI	200,00
	03		Alte venituri din dobânzi	200,00
33.00	10		C2. VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI SERVICII	93.902,00
33.10			VENITURI DIN PRESTĂRI DE SERVICII ŞI ALTE ACTIVITĂŢI	93,902,00
	08		Venituri din prestări de servicii	67.236,00
	50		Alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi	26,666,00
40.10			III. OPERAŢIUNI FINANCIARE	45.745,00
	15		Sume utilizate din excedentul anului precedent pentru efectuarea de cheltuieli	45.745,00
84.10			CHELTUIELI - TOTAL	139.902,00
01			CHELTUIELI CURENTE	134.157,00
10			Titlul 1. CHELTUIELI DE PERSONAL	40.931,00
	10.01		Cheltuieli salariale în bani	31.685,00
		01	Salarii de bază	21.136,00
		02	Salarii de merit	-
		03	Indemnizaţie de conducere	-
		04	Spor de vechime	-
		05	Sporuri pentru condiţii de muncă	2.352,00
		06	Alte sporuri	-
		07	Ore suplimentare	-
		08	Fond de premii	-
		09	Prima de vacanţă	-
		12	Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii	331,00
		13	Indemnizaţii de delegare	300,00
		30	Alte drepturi salariale în bani	7.566,00
	10,02		Cheltuieli salariale în natură	2.163,00
		01	Tichete de masă	1.525,00
		06	Vouchere de vacanţă	638,00
	10.03		Contribuţii	7.083,00
		01	Contribuţii pentru asigurările sociale de stat	4.959,00
		02	Contribuţii pentru asigurările de şomaj	157,00
		03	Contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate	1.632,00
		04	Contribuţii pentru asigurările de accidente de muncă	68,00
		06	Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii	267,00
20			Titlul II. BUNURI SI SERVICII	92.926,00
	20.01		Bunuri şi servicii	25.135,00
		01	Furnituri de birou	900,00
		02	Materiale pentru curăţenie	25,00
		03	încălzit, iluminat şi forţă motrică	900,00
		04	Apă, canal şi salubritate	100,00
		05	Carburanţi şi lubrifianţi	1.466,00
		08	Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet	829,00
		09	Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional	11.195,00
		30	Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare	9.620,00
	20.02		Reparaţii curente	900,00
	20.05		Bunuri de natura obiectelor de inventar	750,00
		01	Uniforme şi echipament	-
		30	Alte obiecte de inventar	750,00
	20.06		Deplasări, detaşări, transferări	1.555,00
		01	Deplasări interne	1.075,00
		02	Deplasări în străinătate	480,00
	20.11		Cârti, publicaţii şi materiale documentare	15,00
	20.13		Pregătire profesională	868,00
	20.14		Protecţia muncii	238,00
	20.30		Alte cheltuieli	63.465,00
		02	Protocol şi reprezentare	28,00
		04	Chirii	4.881,00
		07	Fondul conducătorului instituţiei	9,00
		30	Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii	58.547,00
57			Titlul IX. ASISTENTA SOCIALA	300,00
	57.02		Ajutoare sociale	300,00
		01	Ajutoare sociale în numerar	300,00
			CHELTUIELI DE CAPITAL	5.745,00
71			Titlul XIII. ACTIVE NEFINANCIARE	5.745,00
	71.01		Active fixe	5.745,00
		01	Construcţii	-
		02	Maşini, echipamente şi mijloace de transport	4.257,00
		03	Mobilier, aparatură birotica şi alte active corporale	427,00
		30	Alte active fixe	1.061,00

 

Pate de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2017:

1) Număr mediu de personal: 440 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar: 4.440 lei (RON)/salariat;

3) În câştigul mediu brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsă şi suma destinată plăţii conducătorului unităţii (suma de 98 mii lei);

4) În cheltuielile cu salariile sunt cuprinse şi indemnizaţiile membrilor Consiliului de Conducere şi ale membrilor comisiei de atestare, disciplină şi soluţionare a contestaţiilor privind auditul de siguranţă rutieră (suma de 331 mii lei), remunerarea comisiilor de examinare teoretică (suma de 7.466 mii lei), indemnizaţiile de delegare (suma de 300 mii lei), precum şi litigii conform hotărârilor judecătoreşti şi litigii în derulare (suma de 100 mii lei).

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR

 

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 18/2012, ale art. 4 aţin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.088/2011 privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2017 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor, finanţat din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2017.

Nr. 1.623.

 ANEXĂ*)

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2017 al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR

 

				- mii lei –
Cap./ Titlu	Subcap./ Articol	Paragraf Alineat	Denumirea indicatorilor	Program 2017
A	B	C	D	1
00.01	10		VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI	55.567,00
00.02			I. VENITURI CURENTE	32.000,00
29.00			C. VENITURI NEFISCALE	32.000,00
30.00			CI. VENITURI DIN PROPRIETATE	-
31.10			VENITURI DIN DOBÂNZI	-
	03		Alte venituri din dobânzi	-
33.00	10		C2. VÂNZĂRI DE BUNURI SI SERVICII	32.000,00
33.10			VENITURI DIN PRESTĂRI SERVICII ŞI ALTE ACTIVITĂŢI	23.000,00
	50		Alte venituri din prestări servicii şi alte activităţi	23.000,00
35.10			AMENZI, PENALITĂŢI ŞI CONFISCĂRI	9.000,00
	50		Alte amenzi, penalităţi şi confiscări	9.000,00
40.10			III. OPERAŢIUNI FINANCIARE	23.567,00
	15		Sume utilizate din excedentul anului precedent pentru efectuarea de cheltuieli	23.567,00
84.10			CHELTUIELI TOTAL	55.567,00
01			CHELTUIELI CURENTE	46.710,00
10			Titlul 1. CHELTUIELI DE PERSONAL	28.746,00
	10.01		Cheltuieli salariale în bani	21.783,00
		01	Salarii de bază	19.701.00
		02	Salarii de merit	-
		03	Indemnizaţie de conducere	-
		04	Spor de vechime	-
		05	Sporuri pentru condiţii de muncă	1.834,00
		06	Alte sporuri	-
		07	Ore suplimentare	-
		08	Fond de premii	-
		09	Prima de vacantă	-
		12	Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii	102,00
		13	Indemnizaţii de delegare	98,00
		30	Alte drepturi salariale în bani	48,00
	10.02		Cheltuieli salariale în natură	2.077,00
		01	Tichete de masă	1,501,00
		06	Vouchere de vacanţă	576,00
	10.03		Contribuţii	4.886,00
		01	Contribuţii pentru asigurările sociale de stat	3,419,00
		02	Contribuţii pentru asigurările de şomaj	108,00
		03	Contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate	1.125,00
		04	Contribuţii pentru asigurările de accidente de muncă	51,00
		06	Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii	183,00
		07	Contribuţii la fondul de garantare pt. plata creanţelor salariale	-
20			Titlul II. BUNURI SI SERVICII	17.964,00
	20.01		Bunuri şi servicii	7.772,00
		01	Furnituri de birou	471,00
		02	Materiale pentru curăţenie	-
		03	Încălzit, iluminat şi forţă motrică	150,00
		04	Apă, canal şi salubritate	80,00
		05	Carburanţi şi lubrifianţi	2.456,00
		06	Piese de schimb	-
		07	Transport	-
		08	Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet	1.247,00
		09	Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional	360,00
		30	Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare	3.008,00
	20.02		Reparatii curente	-
	20.04		Medicamente şi materiale sanitare	-
		01	Medicamente	-
	20.05		Bunuri de natura obiectelor de inventar	1.945,00
		01	Uniforme şi echipament	1.445,00
		03	Lenjerie şi accesorii de pat	-
		30	Alte obiecte de inventar	500,00
	20.06		Deplasări, detaşări, transferări	837,00
		01	Deplasări interne	500,00
		02	Deplasări în străinătate	337,00
	20.11		Cărţi, publicate şi materiale documentare	10,00
	20.12		Consultantă şi expertiză	-
	20.13		Pregătire profesională	287,00
	20.14		Protecţia muncii	68,00
	20.25		Cheltuieli judiciare şi extrajudiciare derivate din acţiuni în reprezentarea intereselor statului
	20.30		Alte cheltuieli	7.045,00
		01	Reclamă şi publicitate	-
		02	Protocol şi reprezentare	25,00
		03	Prime de asigurare non-viaţa	-
		04	Chirii	2.600,00
		07	Fondul conducătorului instituţiei	8,00
		30	Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii	4.412,00
			CHELTUIELI DE CAPITAL	8.857,00
71			Titlul XIII. ACTIVE NEFINANCIARE	8.857.00
	71.01		Active fixe	8.857,00
		01	Construcţii	-
		02	Maşini, echipamente şi mijloace de transport	6,764.00
		03	Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale	-
		30	Alte active fixe	2.093,00
	71.03		Reparaţii capitale aferente activelor fixe	-

 

Date de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2017:

1) Număr mediu de personal: 397 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar; 4.511 iei/salariat;

3) În câştigul mediu brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsă şi suma destinată plăţii conducătorului unităţii (suma de 98 mii iei), suma destinată membrilor consiliului de conducere (102 mii lei), indemnizaţiile pentru delegări (suma de 98 mii lei), precum şi diferenţele salariale ce se vor achita urmare sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile (suma de 48 mii lei).

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind rata dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii constituite în euro începând cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2017

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15,16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2017 rata dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,02% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 13 noiembrie 2017.

Nr. 21.

 

BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii în monedă naţională începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2017

 

în baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 12 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2017, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii constituite în monedă naţională este de 4,25% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 13 noiembrie 2017.

Nr. 22.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 14

din 18 septembrie 2017

 

Dosar nr. 1.693/1/2017

 

Ilie Iulian Dragomir - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Simona Elena Cîrnaru - judecător la Secţia penală

Angela Dragne - judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală

Daniel Grădinaru - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Francisca Mana Vasile - judecător la Secţia penală

Ioana Bogdan - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Horia Valentin Şelaru - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Florentina Dinu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.693/1/2017 este constituit conform prevederilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 271 şi art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror şef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Secţia juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti este reprezentat de doamna judecător Iura Elena Veronica Andreea, judecător cu atribuţii pentru unificarea practicii judiciare în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Adina Andreea Ciuhan Teodoru, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶  din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Magistratul-asistent referă cu privire la faptul că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat tuturor membrilor completului de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare Sesizarea nr. 3/10.228/C din data de 31 mai 2017 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti vizând interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Legea nr. 254/2013).

Opinia doamnei judecător Iura Elena Veronica Andreea, reprezentantă a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, este în sensul respingerii plângerii formulate de persoana privată de libertate împotriva măsurilor luate de administraţia penitenciarului, ca rămasă fără obiect, în ipoteza în care persoana condamnată este ulterior transferată din penitenciarul respectiv înainte de soluţionarea pe fond a cauzei, cu motivarea că procedura reglementată de art. 56 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 vizează doar asigurarea respectării pe viitor a drepturilor persoanelor condamnate.

Soluţia respingerii plângerii este cea legală şi temeinică întrucât persoana condamnată, în contextul transferării, nu mai justifică un interes actual. Eventualele măsuri dispuse de judecător în ipoteza admiterii plângerii nu sunt de natură a stopa sau remedia încălcarea pretinsă, iar demersul iniţial rămâne fără obiect, protecţia dreptului a cărui încălcare a fost reclamată nemaiputându-se realiza.

Cu privire la contestaţia declarată împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în ipoteza în care persoanele condamnate au fost transferate din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii, s-a apreciat a fi admisibilă o asemenea contestaţie.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că examenul jurisprudenţial efectuat a evidenţiat mai multe orientări cu privire la obiectul recursului în interesul legii şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare.

Într-o orientare, instanţele au respins, ca rămasă fără obiect, plângerea formulată de persoana condamnată împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, atunci când persoana condamnată a fost transferată din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat.

În cadrul acestei opinii au fost identificate două orientări vizând soluţiile ce se dispun în contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului.

Astfel, unele instanţe au respins contestaţiile ca Inadmisibile. Alteori instanţele au respins contestaţiile ca neîntemeiate.

În susţinerea acestui punct de vedere instanţele au apreciat că procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 urmăreşte realizarea unui control judecătoresc asupra modalităţii în care administraţia unui anumit penitenciar respectă drepturile deţinuţilor şi se aplică doar în condiţiile în care persoana condamnată este încarcerată în respectivul penitenciar.

Dimpotrivă, într-o altă orientare s-a apreciat că, în toate cazurile, instanţa este obligată să stabilească dacă persoanei condamnate i-au fost încălcate sau nu drepturile, plângerea neputând să fie respinsă ca rămasă fără obiect chiar dacă persoana condamnată a fost transferată din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat.

Apreciind a două orientare a practicii ca fiind cea care corespunde intenţiei legiuitorului, doamna procuror Marinela Mincă a concluzionat în sensul că, şi în ipoteza persoanelor transferate, soluţionarea pe fond a plângerilor acestora este obligatorie. Transferul persoanei condamnate nu lasă plângerea formulată de aceasta împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, fără obiect şi nici nu atribuie contestaţiei caracter inadmisibil.

Preşedintele completului, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere a) Curţii de Apel Bucureşti s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară naţională cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013, fiind pronunţate soluţii diferite asupra plângerilor formulate de persoanele condamnate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, respectiv asupra contestaţiilor, în ipoteza în care aceste persoane au fost transferate din penitenciar înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat.

2. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

2.1. Într-o primă orientare, instanţele au respins, ca rămasă fără obiect, plângerea formulată de persoana condamnată împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, atunci când persoana condamnată a fost transferată din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat.

În cadrul acestei opinii au fost identificate două orientări vizând soluţiile ce se dispun în contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului.

2.1. a. Astfel, unele instanţe au respins contestaţiile ca inadmisibile (Sentinţa penală nr. 382 din 16 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 32.428/302/2015; Sentinţa penală nr. 2.191 din 3 septembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 22.030/302/2014).

2.1. b. Alteori instanţele au respins contestaţiile ca neîntemeiate (Sentinţa penală nr. 112 din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 23.455/233/2015; încheierea nr. 980 din 20 octombrie 2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 960/2015; Sentinţa penală nr. 3.377 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria laşi în Dosarul nr. 16.737/245/2015).

În susţinerea acestui punct de vedere s-a apreciat că procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 urmăreşte realizarea unui control judecătoresc asupra modalităţii în care administraţia unui anumit penitenciar respectă drepturile deţinuţilor şi se aplică doar în condiţiile în care persoana condamnată este încarcerată în respectivul penitenciar.

Sub acest aspect s-a subliniat că alin. (6) al art. 56 din Legea nr. 254/2013, care menţionează soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de supraveghere a privării de libertate, stabileşte că, în varianta admiterii, judecătorul va obliga administraţia penitenciarului să ia măsurile care se cuvin (aceasta fiind practic consecinţa admiterii plângerii), prevăzând totodată că există posibilitatea respingerii plângerii ca fiind rămasă tară obiect

S-a considerat că, dacă s-ar aprecia că, în toate cazurile, indiferent de mutarea deţinutului sau de respectarea ulterioară a drepturilor acestuia, judecătorul de supraveghere şi, ulterior, instanţa ar fi obligaţi să constate încălcarea, dispoziţiile art. 56 alin. (6) lit. b) ar deveni practic inaplicabile. În aceste condiţii s-a subliniat că judecătorul de supraveghere nu ar putea respinge niciodată plângerea ca rămasă fără obiect.

S-a apreciat că procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu poate avea drept finalitate doar constatarea unei încălcări anterioare a vreunui drept, în cazul în care aceasta s-a produs petentul putându-se adresa instanţelor de judecată pentru repararea eventualelor prejudicii prin echivalent bănesc.

Potrivit acestei orientări a practicii, soluţionarea contestaţiei ar fi admisibilă dacă, ulterior, petentul ar fi mutat din nou în penitenciarul respectiv.

2.2. Într-o a două orientare a practicii s-a apreciat că, în toate cazurile, instanţa este obligată să stabilească dacă persoanei condamnate i s-au încălcat sau nu drepturile, plângerea neputând să fie respinsă ca rămasă fără obiect chiar dacă persoana condamnată a fost transferată din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat.

S-a reţinut, în acest sens, că simplul fapt că persoana condamnată a fost ulterior transferată nu constituie un motiv care să justifice lipsa acestei analize.

În motivarea acestei soluţii au fost invocate dispoziţiile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora; „în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condiţiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.”

În sprijinul acestei opinii s-a reţinut că judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să se pronunţe asupra plângerii având ca obiect încălcarea drepturilor, indiferent dacă, ulterior formulării acesteia, petentul a fost transferat în altă unitate penitenciară; împrejurarea că a survenit mutarea petentului condamnat în alt penitenciar nu are vreo relevanţă, întrucât acesta reclamă nesocotirea drepturilor sale pe durata deţinerii în unitatea penitenciară anterioară.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este ţinut, aşadar, să analizeze şi să concluzioneze dacă administraţia unităţii penitenciare a îngrădit exercitarea drepturilor petentului în alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie şi de lege şi, în caz afirmativ, să oblige administraţia să ia măsurile ce se impun în vederea remedierii situaţiei reclamate şi constatate.

Prin urmare, judecătorul de supraveghere rămâne învestit cu soluţionarea pe fond a plângerii persoanei condamnate, indiferent dacă încălcarea dreptului a încetat ori petentul a fost transferat în alt penitenciar.

3. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti

Soluţia propusă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti este aceea potrivit căreia plângerea persoanei condamnate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect în situaţia în care persoana condamnată a fost transferată din penitenciarul respectiv înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat, contestaţia formulată împotriva acestei încheieri fiind admisibilă.

Conform acestei interpretări, procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 are ca finalitate realizarea unui control judecătoresc asupra modalităţii în care administraţia unui anumit penitenciar respectă drepturile deţinuţilor în scopul asigurării exercitării, în conformitate cu dispoziţiile incidente, de către persoanele condamnate, a drepturilor ce le revin.

Această interpretare a fost întemeiată pe dispoziţiile alin. (6) al art. 56 din Legea nr. 254/2013, în cuprinsul cărora sunt menţionate soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prevăzându-se că, în ipoteza admiterii plângerii, judecătorul va dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului ori va obliga administraţia penitenciarului să ia măsurile prevăzute de lege care se impun.

În ipoteza unor persoane condamnate care au fost transferate din penitenciarul respectiv până la soluţionarea plângerii, acestea nu mai justifică un interes actual, nu mai invocă şi nu mai urmăresc - în contextul transferării - pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, o eventuală admitere a plângerii şi măsurile subsecvente impuse în sarcina penitenciarului din cadrul căruia au fost transferate nemaifiind de natură să profite persoanei condamnate transferate, să asigure protecţia dreptului pretins a fi fost încălcat.

Procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu poate avea drept finalitate doar constatarea unei încălcări anterioare a vreunui drept, această soluţie nefiind prevăzută de alin. (6) al art. 56.

Prin urmare, în cazul în care persoana condamnată a fost transferată, eventualele măsuri dispuse de judecător, în ipoteza admiterii plângerii, nu sunt de natură a stopa sau remedia încălcarea pretinsă, iar demersul iniţial rămâne fără obiect, protecţia dreptului a cărui încălcare a fost reclamată nemaiputându-se realiza.

4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este aceea conform căreia judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului care a dispus măsurile care au îngrădit exercitarea drepturilor condamnatului este competent să soluţioneze în fond plângerea formulată de acesta ulterior transferării definitive sau temporare, stabilind, totodată, dacă i-au fost încălcate drepturile cu ocazia detenţiei, drepturi prevăzute de Convenţie, Constituţie şi legea specială.

În susţinerea acestui punct s-a arătat că exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege [art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013].

Or, dacă încarcerarea însăşi nu determină pierderea drepturilor, cu atât mai mult transferul persoanelor încarcerate nu poate conduce la o situaţie în care, de fado (prin respingerea ca rămasă fără obiect a plângerii şi ca inadmisibilă a contestaţiei) să se ajungă la pierderea acestora.

Prin urmare, chiar şi în ipoteza persoanelor transferate, soluţionarea pe fond a plângerilor acestora este obligatorie; transferul nu lasă plângerea fără obiect şi nici nu atribuie contestaţiei caracter inadmisibil.

Aceeaşi concluzie se impune şi din analiza art. 56 din Legea nr. 254/2013. Astfel, este reglementată ipoteza persoanelor transferate, prevăzându-se modalitatea de ascultare a acestora [art. 56 alin. (4)]; o asemenea reglementare nu lasă niciun dubiu cu privire la faptul că soluţionarea plângerii urmează parcursul obişnuit al oricărei acţiuni În justiţie, nepierzându-şi, prin aspectul factual al transferului titularului său, niciunul dintre atributele care o caracterizează în drept.

5. Raportul asupra recursului în interesul legii

Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauza privind sesizarea referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013, a constatat că recursul în interesul legii este admisibil.

Rezumând problema de drept care a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti definitive, judecătorul-raportor a apreciat că soluţia corectă este cea exprimata în a două orientare a practicii, şi anume ca judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului care a dispus măsurile care au îngrădit exercitarea drepturilor condamnatului este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată de acesta ulterior transferării definitive sau temporare, stabilind totodată dacă i-au fost încălcate drepturile cu ocazia detenţiei.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:

6.1. Analiza condiţiilor de admisibilitate

Verificând regularitatea Investirii, în raport cu prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură penală, care enumeră, în categoria subiecţilor de drept care pot promova recurs în interesul legii, colegiile de conducere ale curţilor de apel, se constată că această primă condiţie referitoare la calitatea procesuală activă a titularului sesizării este îndeplinită.

De asemenea, verificând jurisprudenţa ataşată actului de sesizare, care relevă soluţionarea, în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a problemei de drept care face obiectul judecăţii, se constată îndeplinită şi cea de-a două condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 471 alin. (3) şi art. 472 din Codul de procedură penală.

Practica neunitară ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost generată de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013.

6.2. Dispoziţii legale incidente:

Art. 56 din Legea nr. 254/2013

„Art. 56. - (1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.

(2) împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

(4) în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condiţiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.

(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.

(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea, în tot sau în parte, şi dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului ori obligă administraţia penitenciarului să ia măsurile legale care se impun;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;

c) ia act de retragerea plângerii.

(7) încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.

(8) Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.

(9) împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(10) Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.

(11) Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.

(12) Dispoziţiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.”

6.3 Cu privire la dezlegarea problemei de drept sesizate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii reţine următoarele:

Dezlegarea problemei de drept care a creat divergenţa de practică judiciară, sesizată prin recursul în interesul legii, presupune mai multe paliere de analiză juridică.

Prima chestiune ce trebuie clarificată este aceea dacă judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsurile pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor condamnatului este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată de acesta, ulterior transferării definitive sau temporare.

Sub acest aspect, cu privire la competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate în materia plângerii menţionate, se reţine că dispoziţiile art. 56 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 înlătură orice opinie contrară, stabilind:

„Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.”

A două chestiune ce trebuie dezlegată este aceea dacă simplul fapt al transferării definitive sau temporare a condamnatului poate justifica soluţia respingerii plângerii ca rămasă fără obiect sau soluţia respingerii plângerii ca inadmisibilă.

În acest context prezintă relevanţă dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora: „Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.”

În acelaşi sens se reţin şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora „Deţinuţii îşi exercită toate drepturile civile şi politice, cu excepţia celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei deţinerii.”

Aşadar, limitările şi restricţiile drepturilor persoanei condamnate sunt prevăzute în mandatul de executare a pedepsei, în conţinutul pedepsei accesorii şi în stabilirea regimului de executare a pedepsei.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit principiile care rezultă din jurisprudenţa sa privind evaluarea condiţiilor de detenţie în temeiul art. 3 din Convenţie, reţinând: „măsurile de libertate implică, de obicei, anumite dezavantaje pentru un deţinut. Totuşi (...) închisoarea nu înseamnă că un deţinut îşi pierde drepturile garantate de Convenţie. Dimpotrivă, în unele cazuri, persoana încarcerată poate avea nevoie de o protecţie sporită din cauza vulnerabilităţii situaţiei sale deoarece este în totalitate sub responsabilitatea statului.”¹

De asemenea, standarde relevante în materie sunt prevăzute şi în documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite [Ansamblu de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor, Geneva, 1955; Rezoluţia 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957; Rezoluţia 2.076 (LXII) din 13 mai 1977].

Totodată, doctrina caracterizează procedura plângerii pentru încălcarea drepturilor persoanelor condamnate ca fiind un drept de Sine Stătător/realizabil prin judecătorul de supraveghere a privării de libertate, persoană din afara sistemului administraţiei penitenciarului căreia i s-a conferit puterea de a rezolva plângerile prin încheieri obligatorii de executat pentru locul de deţinere.²

Procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 este expresia conformării dreptului naţional cu reglementările europene în materie de reguli penitenciare: recomandarea Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre ale Consiliului Europei cu privire la regulile penitenciare europene [Rec (2006)2], în care se menţionează, printre altele, că deţinuţii trebuie Să aibă posibilitatea să formuleze cereri şi plângeri individuale sau colective la directorul închisorii sau la oricare altă autoritate competentă (pct. 70.1 al anexei).

Caracterul de garanţie al acestei proceduri constă în punerea în practică a unor mecanisme jurisdicţionale (plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, contestaţie la judecătorie) prin care să se asigure respectarea drepturilor persoanelor condamnate, remedierea adecvată a încălcărilor acestora.

Astfel, în procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, potrivit art. 56 alin. (3) din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate; alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferinţă, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.

O asemenea reglementare nu lasă niciun dubiu cu privire la faptul că soluţionarea plângerii urmează procedura comună a oricărei acţiuni în justiţie, nepierzându-şi, prin aspectul factual al transferului titularului său, niciunul din atributele care o caracterizează în drept.

Totodată, în procedura de soluţionare a contestaţiei

formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunţată în soluţionarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-şi formula apărările prin intermediul memoriilor şi concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată.

În consecinţă, chiar şi în cazul persoanelor condamnate transferate la alt un penitenciar decât cel care a dispus măsurile pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor condamnatului, soluţionarea pe fond a plângerilor acestora este obligatorie, deoarece transferul (o situate de fapt) nu lasă plângerea fără obiect şi nici nu atribuie contestaţiei caracter inadmisibil.

Interpretând dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 în sensul că transferul persoanei condamnate din penitenciarul a cărui administraţie a dispus măsurile contestate determină respingerea plângerii ca rămasă fără obiect, se restrânge nejustificat şi artificial sfera de aplicare a dispoziţiei legale enunţate, fapt ce nu corespunde finalităţii actului normativ în ansamblul său.

Prin urmare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsurile contestate rămâne învestit cu soluţionarea pe fond a plângerii persoanei condamnate, indiferent dacă petentul a fost sau nu transferat la un alt penitenciar.

În caz contrar s-ar ajunge la situaţia ca, prin acţiuni ale organelor administrative (indiferent dacă acestea au fost motivate obiectiv sau subiectiv), să poată fi înlăturat un drept prevăzut de lege pentru persoana privată de libertate.

Argumente suplimentare din perspectiva analizată, care consolidează opinia exprimată, rezultă din examinarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Bamouhammad împotriva Belgiei din 17 noiembrie 2015, cauză în care s-a constatat o încălcare a art. 13 combinat cu art. 3 al Convenţiei, reţinându-se că, din cauza transferurilor repetate între penitenciare - circumstanţe create în mod voluntar de către autorităţi - protecţia dată din partea judecătorului ca urmare a cererilor urgente nu s-a dovedit a fi eficace. Transferurile repetate au făcut ca, în două situaţii, acţiunile introduse în instanţă de către reclamant să fie respinse ca fiind rămase fără obiect, acestuia nefiindu-i permis să dovedească urgenţa subiectului în cauză de natură să justifice competenţa judecătorului respectiv.

În acelaşi sens se reţine şi Hotărârea-pilot din 25 aprilie 2017, pronunţată în Cauza Rezmiveş s.a. împotriva României, în care s-a constatat că a avut loc o violare a art. 3 al Convenţiei, în contextul principiilor şi exigenţelor convenţionale menţionate mai sus, aşa cum s-au configurat în jurisprudenţa instanţei de contencios al drepturilor omului, statul român, în cauza sus-arătată, a susţinut în faţa instanţei europene că Legea nr. 254/2013 oferă o cale de atac preventivă şi efectivă (paragraful 96 din hotărârea menţionată).

Prin urmare, în considerarea celor expuse, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii stabileşte că: „judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar.”

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 473 şi art. 474 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi stabileşte că:

„În interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

ILIE IULIAN DRAGOMIR

Magistrat-asistent,

Adina Andreea Ciuhan Teodoru

 

¹ Hotărârea Vasileseu împotriva Belgiei, nr. 64.682/12, §§ 88,25 noiembrie 2014.

² Ion Chiş, Alexandru Bogdan Chiş, Executarea sancţiunilor penale, Editura Universul Juridic, 2015, pag. 371.