MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 896/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 896         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 15 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 305 din 9 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 535 din 13 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.093/365. - Ordin al ministrului apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea Metodologiei pentru închirierea lacurilor de acumulare aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în care se poate practica şi activitatea de piscicultură

 

1.373. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mureş

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

9. - Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 305

din 9 mal 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Grup Construct - S.R.L. din satul Mănăstire, comuna Birda, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 5.162/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.754D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent referă că la dosar au fost transmise note scrise din care rezultă că autorul este în procedura insolvenţei, acesta fiind citat şi la administratorul judiciar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.162/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele Judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Societatea Grup Construct - S.R.L. din satul Mănăstire, comuna Birda, judeţul Timiş, cu prilejul formulării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilite ca urmare a unei cereri de chemare în garanţie a unei societăţi de asigurare, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni prin care s-au solicitat daune materiale şi morale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul face referire la doctrină şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în scopul conturării dreptului de acces liber la justiţie, arătând că limitările acestui drept fundamental nu îl pot restrânge într-o asemenea măsură încât să fie afectată însăşi esenţa sa. Limitarea accesului la justiţie este conformă art. 6 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai în cazul în care se urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. În acest sens invocă cele reţinute în hotărârile din 21 februarie 1975, 9 octombrie 1979, 28 mai 1985, 23 iunie 1993, 16 septembrie 1996, 15 noiembrie 1995, 25 ianuarie 2005 şi 24 aprilie 2008, pronunţate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, Airey împotriva Irlandei, Ashingdane împotriva Regatului Unit, Ruiz-Mateos împotriva Spaniei, Sussmann împotriva Germaniei, Cantoni împotriva Franţei, Lungoci împotriva României şi Kemp şi alţii împotriva Luxemburgului,

6. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, autorul apreciază că nu este posibil ca în cadrul aceluiaşi proces instanţa să aplice două reguli distincte anume pentru cererea principală, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale şi materiale, să aplice dispoziţiile art. 29 alin (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia: „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: [...] cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea”, scutind reclamanţii de plata taxei judiciare de timbru, iar pentru pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanţie să aplice art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia „cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală” obligându-l pe acesta la plata taxei judiciare de timbru. Pentru a fi constituţional, art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 ar trebui să prevadă că taxarea cererilor reconvenţionale, de intervenţie principală, precum şi a acelora de chemare în garanţie trebuie să sa facă după regulile aplicabile acţiunii sau cererii principale, aşa cum prevedea art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

7. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Se mai arată că, deşi plata taxei judiciare de timbru nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, aspectul fiscal al acestui drept fundamental a fost tratat în legislaţia noastră, urmărindu-se menţinerea unui raport rezonabil de proporţionalitate, având în vedere că atât textele constituţionale, cât şi cele convenţionale lasă statelor o marjă de apreciere în ceea ce priveşte întinderea şi limitarea acestor drepturi. Referitor la cererea de chemare în garanţie sunt relevante prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar acestea au preluat dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997, asupra cărora Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în sensul constatării constituţionalităţii acestora.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală. “

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi (2), referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, precum şi în art. 148 alin. (2) privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare contrare dispoziţiilor din legile interne. Se mai invocă în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 8 referitor la dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor naţionale, art. 10 privind dreptul de a fi audiat în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial şi ale art. 30 potrivit căruia „nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie” din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se apreciază ca fiind încălcate totodată şi dispoziţiile art. 47 referitor la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007). În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014).

15. Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Astfel, instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal” nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanţă, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporţională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).

16. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea reţine că art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu aduce atingere dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 24 din Constituţie, cu referire la art. 6 paragraful 1 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi la art. 47 din Carta drepturilor fondamentale a Uniunii Europene.

17. Distinct de cele reţinute prin decizia menţionată, Curtea observă cu acest prilej că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în situaţia în care cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele trei luni de activitate ori plata integrală a taxei nu este posibilă, deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare, ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibilizate. De asemenea, în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

18. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că instituirea diferenţiată a plăţii taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de Stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească diferenţiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi (a se vedea în acest sens Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003).

19. Curtea observă că părţile care introduc acţiuni şi cereri referitoare la cauzele penale, inclusiv cu privire la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Legiuitorul le-a acordat acest beneficiu datorită situaţiei particulare în care se află, respectiv persoane care au suferit o vătămare ca urmare a săvârşirii unei fapte penale. Celelalte părţi în proces, care nu se află în situaţia particulară anterior menţionată, vor timbra cererile formulate după regulile specifice aplicabile fiecărei cereri. Prin urmare, Curtea reţine că persoanele anterior menţionate se află în situaţii juridice diferite, pentru care legiuitorul a reglementat un tratament juridic diferit, fără a aduce atingere art. 16 din Constituţie. În cauza de faţă Curtea reţine că instanţa a făcut aplicarea art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, scutind de la plata taxei judiciare de timbru acţiunea introdusă de reclamante, având ca obiect acordarea de daune materiale şi morale, ca urmare a unei vătămări rezultate în urma săvârşirii unor fapte penale. Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată în temeiul art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri”, instanţa a dispus cu privire la plata taxei judiciare de timbru, această cerere având ca teniei un contract de asigurare.

20. Cu privire la aceste din urmă aspecte, Curtea Constituţională reţine că revine instanţei de judecată competente să interpreteze şi să aplice textele de lege incidente în cauză, în funcţie de situaţia de fapt şi de drept existentă în cauză. Curtea nu poate controla modul în care aceasta interpretează şi aplică legea în cauze deduse judecăţii, deoarece, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta „asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”.

21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, art. 13, art. 17 şi art. 18 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a celor ale art. 8 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Grup Construct - S R L. din satul Mănăstire, comuna Birda, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 5.162/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 535

din 13 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex - S.R.L. din Petroşani în Dosarul nr. 6.113/278/2015 al Judecătoriei Petroşani şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 67D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Ioan Adrian Stroia din Baroul Hunedoara, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că la dosar partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezentai autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi constatarea constituţionalităţii prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, sub aspectul sintagmei „confiscarea sumelor încasate”, în măsura în care se interpretează că aceasta se referă la profitul net realizat de societate pe perioada în care activitatea acesteia a fost suspendată. Se arată, în esenţă, că societăţii i-a fost confiscată suma ce reprezintă venitul brut realizat pe perioada suspendării activităţii acesteia. O parte din venitul brut reprezintă însă sursa de plată a sumelor ce rezultă ca urmare a respectării de către societate a obligaţiilor legale privind plata utilităţilor, a mărfurilor, a salariilor, a contribuţiilor aferente şi a taxei pe valoarea adăugată. Prin urmare, societatea va plăti, pe de-o parte, suma afectată obligaţiilor legale menţionate, iar, pe de altă parte, echivalentul acestei sume inclus în venitul brut care a fost confiscat. Se apreciază că textul de lege criticat, ce statuează cu privire la confiscarea sumei ce constituie venitul brut al societăţii pe perioada suspendării activităţii acesteia, aduce atingere art. 44, art. 45, art. 53 şi art. 136 din Constituţie. În continuare, se arată că în art. 112 din Codul penal, ce reglementează cu privire la confiscarea specială, legiuitorul face distincţie între bani şi bunuri, astfel cum rezultă din alin. (6) al acestui articol. Or, în concepţia sa, dacă noţiunile de bunuri şi bani au fost reglementate distinct prin lege, înseamnă că numai bunurile folosite sau destinate săvârşirii contravenţiei pot fi confiscate, iar nu sumele care au servit achitării obligaţiilor anterior menţionate. Noţiunea de „încasări” trebuie să se refere la profitul net realizat de societate, numai acesta încadrându-se în sfera bunurilor la care face referire art. 44 alin. (9) din Constituţie.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că stabilirea unei fapte ca fiind contravenţie, precum şi sancţionarea sa reprezintă opţiunea legiuitorului. În cazul dedus judecăţii, legiuitorul a stabilit o sancţiune contravenţională pentru fapta operatorului economic care nu a respectat decizia organului competent de suspendare a activităţii acestuia, continuându-şi activitatea. Contravenientul nu poate invoca, în acest caz, în favoarea sa, dreptul la libertate economică. Dispoziţiile criticate constituie o consacrare a art. 44 alin. (8) din Constituţie. Referitor la definirea noţiunii de „sume încasate”, apreciază că aceasta constituie un aspect de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată ce va soluţiona cauza.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 7 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.113/278/2015, Judecătoria Petroşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex - S.R.L. din Petroşani, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, cu aplicarea sancţiunii complementare reglementate prin art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din acelaşi act normativ.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că prevederile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 44, art. 45, art. 53, art. 56, art. 135 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală în măsura în care sintagma „confiscarea sumelor încasate” priveşte şi alte sume decât profitul net realizat de societate, pe care îl consideră ca fiind singurul dobândit în mod ilicit, prin nerespectarea sancţiunii suspendării activităţii pe o perioadă de trei luni. Se arată că nu pot fi stabilite ca sume ilicite acelea utilizate pentru achiziţionarea de mărfuri, sumele de bani colectate şi achitate ca taxă pe valoarea adăugată, sumele de bani achitate ca salarii angajaţilor, contribuţiile la asigurările de sănătate, cele virate la fondul de şomaj, la fondul de pensii, precum şi cele plătite către furnizorii de utilităţi.

8. Judecătoria Petroşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute prin Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările aduse prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: [,..] d) cele prevăzute la art. 10 lit. e) şi dd), cu amendă în cuantum de 12.500 lei, precum şi cu: (i) confiscarea sumelor încasate, pentru contravenţia prevăzută la lit. dd)”.

14. Art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul conţinut: „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:[...] dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru”.

15. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 referitor la contribuţii financiare, art. 135 alin. (1), potrivit cărora „economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”, şi alin. (2) lit. a) ce reglementează libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi ale art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a fost sancţionat contravenţional cu amendă şi confiscarea sumelor încasate, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, pentru contravenţia prevăzută la art. 10 lit. dd) din acelaşi act normativ, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea de către organele fiscale a activităţii operatorului economic în punctul de lucru, ca urmare a săvârşirii unei alte fapte contravenţionale.

17. În acest context a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că sintagma „confiscarea sumelor încasate”, cuprinsă în art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, aduce atingere prevederilor constituţionale anterior menţionate. Măsura confiscării, în opinia autorului, ar trebui să se aplice numai cu privire la profitul net al operatorului economic, iar nu şi cu privire la celelalte sume ce sunt destinate plăţilor necesare desfăşurării activităţii sale.

18. Referitor la măsura confiscării reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că dispoziţiile de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (9), în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”, fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, texte ce au fost invocate şi în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 25 iulie 2013).

19. Distinct de cele reţinute cu acel prilej, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că, potrivit art. 12 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 28/1999, contravenţiilor prevăzute la art. 10 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care aceasta nu prevede altfel. Curtea observă dispoziţiile art. 1 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora contravenţia este definită ca fiind fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Totodată, sancţiunile contravenţionale sunt clasificate în sancţiuni principale, anume: amenda, avertismentul şi prestarea unei activităţi în interesul comunităţii, şi sancţiuni complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; închiderea unităţii; blocarea contului bancar; suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. Acestora li se pot adăuga şi alte sancţiuni principale sau complementare, reglementate prin legi speciale.

20. Curtea reţine, aşadar, că sancţiunea confiscării sumelor încasate aplicată operatorului economic autor al excepţiei, cuprinsă în art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, la data întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, respectiv 10 iulie 2015, este o sancţiune complementară. De asemenea, sumele supuse confiscării în acest caz se subsumează noţiunii de „bunuri rezultate din contravenţii”, cuprinse în art. 5 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

21. În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate în cauza de faţă, Curtea reţine că reglementarea sancţiunii principale a amenzii are ca scop protejarea interesului social şi a ordinii de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013), iar reglementarea sancţiunii complementare a confiscării sumelor încasate are ca scop privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activităţii sale în mod ilicit.

22. Referitor la critica autorului excepţiei privind încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea reţine că sancţiunea complementară a confiscării reglementată prin textul de lege criticat reprezintă o sancţiune administrativă care constă în transferul silit al dreptului de proprietate asupra unor sume obţinute ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru. Transferul se face din patrimoniul persoanei care a săvârşit fapta prevăzută de legea contravenţională în patrimoniul statului, întrucât, potrivit art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, sumele confiscate potrivit prevederilor ordonanţei menţionate se fac venit la bugetul de stat.

23. Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar în ipoteza specială a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii este permisă confiscarea, potrivit art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală, în condicile legii.

24. Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea sancţiunii complementare a confiscării sumelor încasate este unul legitim, şi anume respectarea ordinii de drept şi a actelor emise de autorităţile administrative, precum şi, în principal, privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activităţii sale în mod ilicit, evitându-se astfel perturbarea concurenţei loiale prin recunoaşterea unui beneficiu obţinut cu încălcarea legii.

25. Curtea va verifica însă dacă în acest caz de limitare a dreptului de proprietate a fost respectat principiul proporţionalităţii, dezvoltat atât în jurisprudenţa sa, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficiai al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragrafele 29-30, şi Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 4 aprilie 2017, paragraful 24), dacă limitele impuse prin intervenţia legiuitorului acestui drept - respectiv reglementarea confiscării sumelor încasate de operatorul economic care continuă să îşi desfăşoare activitatea pe perioada suspendării activităţii, suspendare dispusă ca urmare a săvârşirii unei alte contravenţii, reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată cu obiectivul urmărit.

26. Curtea reţine că, potrivit principiului proporţionalităţii, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională, respectiv să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, ceea ce presupune verificarea existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, paragraful 26).

27. Curtea reţine că sancţiunea instituită de textul de lege criticat este adecvată - capabilă în mod obiectiv şi abstract să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită, şi anume privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activităţii sale în mod ilicit, respectiv prin afectarea concurenţei loiale, şi obligarea operatorului economic ca în viitor să respecte prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, precum şi actele emise şi măsurile dispuse de către organele fiscale competente în aplicarea acestui act normativ.

28. Totodată, sancţiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecinţa dobândirii unui avantaj obţinut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârşirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că Legea fundamentală nu ocroteşte şi nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obţinute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituţia îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalităţi de recuperare a sumelor astfel dobândite, în speţă confiscarea sumelor încasate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragraful 60).

29. Referitor la caracterul proporţional al măsurii, Curtea urmează să analizeze sancţiunea confiscării sumelor încasate ca limitare a dreptului de proprietate prin raportare la jurisprudenţa sa şi la cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. O primă observaţie priveşte faptul că sancţiunea confiscării sumelor încasate intră sub incidenţa celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor”. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că atât amenda, cât şi sumele confiscate se subsumează noţiunii de „amenzi” [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16].

30. În ceea ce priveşte obligaţia verificării existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligaţia de a plăti amenzile poate încălca garanţia consacrată în primul alineat al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă prin aceasta se impune o sarcină excesivă sau se aduce atingere în mod grav situaţiei financiare a petentei (a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 13 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32). Cu toate acestea, autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, cefei de „amendă” trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Din acest punct de vedere, soluţia legislativă criticată se înscrie în „larga marjă de apreciere” a statului.

31. Curtea observă că, astfel cum s-a reţinut la paragraful 16 al prezentei decizii, autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional cu amendă şi confiscarea sumelor încasate, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, pentru săvârşirea unei contravenţii prevăzute de lege, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, ce constă în continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii, deoarece nu a respectat sancţiunea complementară dispusă anterior de organele fiscale, respectiv suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru, ca urmare a săvârşirii unei alte fapte contravenţionale. Rezultă astfel că ingerinţa în dreptul de proprietate sub aspectul confiscării sumelor încasate corespunde interesului general circumscris obligaţiei statului de a reglementa măsuri care să descurajeze încălcarea legii şi să înlăture consecinţele negative care decurg din acestea.

32. Curtea constată că sancţiunea complementară a confiscării sumelor încasate, reglementată prin textul de lege criticat, se aplică în ipoteza anterior evidenţiată, iar gravitatea sa este justificată de persistenţa autorului în săvârşirea faptelor contravenţionale, precum şi de conduita lipsită de bună-credinţă în privinţa obligaţiei de respectare a legilor statuate prin art. 1 alin. (5) şi art. 57 din Constituţie.

33. Critica de neconstituţionalitate priveşte un element în raport cu care se apreciază asupra .justului echilibru” între interesele concurente, acest element constituindu-l cuantumul sumei supuse confiscării. Potrivit textului de lege criticat, confiscarea priveşte „sumele încasate”, autorul dorind micşorarea acestui cuantum prin interpretarea textului de lege criticat în sensul constituţionalităţii acestuia, în măsura în care priveşte doar profitul net al agentului economic. Argumentele autorului excepţiei nu se referă însă la existenţa unei sarcini exorbitante impuse operatorului economic, sub aspectul unei atingeri grave a situaţiei financiare a acestuia. Faptul că operatorul economic şi-a desfăşurat activitatea în mod ilicit, iar în cursul acesteia s-a angajat în alte raporturi juridice care au generat drepturi şi obligaţii corelative nu constituie un motiv care să justifice conduita sa contrară legii.

34. În concluzie, din analiza făcută Curtea reţine că sancţiunea confiscării sumelor încasate, reglementată prin art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectă justul echilibru între interesul general şi imperativele apărării dreptului de proprietate privată.

35. Cât priveşte atingerea adusa art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea reţine că libertatea economică şi, subsecvent, libertatea comerţului presupun garantarea dreptului de a desfăşura o activitate economică într-un mediu concurenţial ale cărui pârghii sunt fixate de stat prin lege. Numai în acest fel concurenţa va presupune o confruntare loială între operatorii economici care acţionează pe acelaşi segment de piaţă şi care oferă consumatorilor produse similare. Legiuitorul are astfel obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, precum şi posibilitatea de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea lor, aceasta fiind semnificaţia sintagmei „în condiţiile legii* cuprinsă în art. 45 din Constituţie (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). Astfel, veniturile realizate de operatorii economici sunt supuse unui proces de fiscalizare necesar realizării dezideratului cuprins în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia România este stat social. În aceste condiţii, pentru a garanta respectarea prevederilor legale prin care statul a înţeles să disciplineze activitatea operatorilor economici, s-au instituit sancţiuni, textul de lege criticat reglementând în acest sens.

36. Curtea reţine că dispoziţiile art. 56 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. De asemenea, întrucât nu a fost reţinută restrângerea exerciţiului niciunui drept şi al niciunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

37. În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei referitoare la distincţia pe care Curtea ar trebui să o facă între noţiunea de „bunuri” şi „bani”, indicând în acest sens modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze prin art. 112 din Codul penal, Curtea reţine că modul de reglementare ales de legiuitor într-un anumit domeniu corespunde specificului domeniului respectiv. În ceea ce priveşte sancţiunile ce se aplică operatorilor economici ce săvârşesc contravenţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, legiuitorul a optat ca sancţiunea complementară a confiscării să privească numai sume de bani. Sensul noţiunii de „bunuri” folosite în art. 44 alin. (9) din Constituţie corespunde cu acela stabilit prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Această noţiune are un înţeles autonom, conturat prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, spre exemplu, sumele de bani plătite ca amenzi sau supuse confiscării au fost considerate „bunuri” în sensul articolului precitat, aşa cum rezultă din paragraful 15 al Deciziei de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07).

38, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex - S.R.L. din Petroşani în Dosarul nr. 6.113/278/2015 al Judecătoriei Petroşani şi constată că dispoziţiile art. 11 alin, (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Petroşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

 

MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 1.093 din 13 octombrie 2017

Nr. 365 din 6 noiembrie 2017

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei pentru închirierea lacurilor de acumulare aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în care se poate practica şi activitatea de piscicultura

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Administraţiei Naţionale „Apele Române” nr. 9.942/CC din 31.05.2017, precum şi Referatul de aprobare al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura nr. 9.788 din 1.11.2017,

în temeiul art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru

modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, al art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările ulterioare, precum şi al art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul apelor şi pădurilor şi ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia pentru închirierea lacurilor de acumulare aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în care se poate practica şi activitatea de piscicultura, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apelor şi pădurilor,

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Adriana-Doina Pană

Dănuţ Alexandru Potor,

 

secretar de stat

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

pentru închirierea lacurilor de acumulare aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în care se poate practica şi activitatea de piscicultură

 

Art. 1. - Prezenta metodologie reglementează procedura pentru închirierea lacurilor de acumulare aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, denumită în continuare AMAR, în care se poate practica şi activitatea de piscicultură, prin administraţiile bazinale de apă din subordine, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, în vederea practicării pisciculturii.

Art. 2. - Persoanele juridice sau persoanele fizice pot realiza, în interes privat, construcţii provizorii, specifice activităţii de piscicultură, pe terenurile aparţinând domeniului public al statului, aflate în administrarea A.N.A.R., cu respectarea prevederilor legale specifice domeniului gospodăririi apelor şi al ariilor naturale protejate, respectiv a celor privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi a reglementărilor privind documentaţiile urbanistice aprobate, cu avizul prealabil al A.N.A.R.

Art. 3. - (1) Administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, care deţine în administrare bunurile imobile pe care doreşte să le închirieze în scopul practicării pisciculturii, iniţiază procedura de închiriere prin întocmirea referatului de oportunitate şi a caietului de sarcini, denumite împreună documentaţia de închiriere.

(2) Administraţiile bazinale de apă şi Exploatarea complexă Stânca-Costeşti au dreptul să scoată la închiriere bunurile în care se poate practica şi activitatea de piscicultură prevăzute în anexa nr. 3 la Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.222/2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice pentru atribuirea

contractelor de închiriere a unor bunuri imobile, proprietate publică a statului, aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, a Contractului-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale .Apele Române”, precum şi a Listei cuprinzând bunurile imobile propuse spre închiriere şi durata închirierii, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de regimul special stabilit prin alte acte normative.

(3) Administraţiile bazinale de apă şi Exploatarea complexă Stânca-Costeşti acordă drept de preempţiune, la preţ egal, locatarilor ale căror contracte de închiriere au încetat în termen de maximum 6 luni faţă de data depunerii ofertei, dacă aceştia au derulat cu respectarea prevederilor legale contractul anterior de cedare a folosinţei.

Art. 4. - (1) Referatul de oportunitate cuprinde în mod obligatoriu următoarele:

a) descrierea bunului care urmează a fi închiriat, inclusiv situaţia juridică a acestuia;

b) motivele de ordin economic şi social, după caz, care justifică încheierea contractului de închiriere;

c) precizarea expresă a activităţii de piscicultura în ape dulci, ramură a acvaculturii, cod CAEN 322, pentru care se solicită încheierea contractului de închiriere;

d) durata închirierii în scopul practicării pisciculturii;

e) nivelul minim al chiriei propuse;

f) alte consideraţii ce fundamentează oportunitatea încheierii contractului de închiriere.

(2) Stabilirea nivelului chiriei minime de la care va fi pornită licitaţia se realizează de Comitetul de direcţie al administraţiei bazinale de apă, respectiv Consiliul de conducere al A.N.A.R. pentru Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor, în acesta fiind incluse influenţele generate de activitatea pentru care bunul va fi închiriat, respectiv ponderea acestei activităţi, şi categoriile de bonitate piscicolă existente în România, stabilite în baza unor studii elaborate de instituţii specializate din domeniul pescăresc, în conformitate cu art. 43 alin, (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Bonitatea piscicolă este capacitatea unui ecosistem acvatic de a da „o producţie bună” prin exploatare şi este rezultatul studiului de identificare şi evaluare a factorilor abiotici, biotici şi antropici care influenţează productivitatea piscicolă.

(4) Procedura de calcul al chiriei se avizează de către Consiliul de conducere al A.N.A.R,

Art. 5. - Caietul de sarcini conţine în mod obligatoriu următoarele:

a) datele de identificare ale titularului dreptului de administrare;

b) descrierea bunului imobil care face obiectul închirierii, inclusiv situaţia juridică a acestuia,

c) condiţiile şi regimul de exploatare a bunului închiriat, cu furajare/fără furajare, în regim deschis/cu viviere flotabile, cu vidare/cu vidare parţială/fără vidare;

d) criterii de eligibilitate, respectiv:

1. Înregistrarea la oficiul registrului comerţului, actul constatator al existenţei persoanei juridice cu obiect de activitate principal cod CAEN 322 activităţi de piscicultura în ape dulci;

2. cuantumul minim al cifrei de afaceri pe anul anterior celui în care se iniţiază procedura este de 15.000 euro;

3. deţinerea bazei materiale specifice pisciculturii, reprezentată de ambarcaţiuni de pescuit, ambarcaţiuni de furajare, unelte de pescuit (năvoade, setei), mijloace auto frigorifice pentru transportul peştelui recoltat;

4. certificatul de atestare fiscală;

5. cazierul fiscal şi cazierul judiciar. A.N.A.R. şi administraţiile bazinale de apă pot solicita extras de pe cazierul judiciar, în baza consimţământului expres al persoanei pentru care se efectuează verificări specifice;

6. declaraţie pe propria răspundere că nu se află în litigiu cu titularul dreptului de administrare sau de folosinţă gratuită;

e) criteriul de selecţie utilizat: criteriul economic - oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar; preţul maxim ofertat;

f) destinaţia bunurilor care fac obiectul închirierii;

g) interdicţia subînchirierii sau cesionării bunului fără acordul titularului dreptului de administrare sau de folosinţă gratuită;

h) durata iniţială a închirierii, pe o perioadă de maximum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia în condiţiile legii;

i) chiria minimă;

j) contractul de locaţiune, cu clauzele specifice adaptate în funcţie de bunul închiriat;

k) cuantumul garanţiei de participare;

l) facilităţi suplimentare;

m) perioada de valabilitate a ofertei;

n) garanţia de bună execuţie;

7. copie de pe actele de studii care să dovedească pregătirea de specialitate în domeniul acvaculturii/pisciculturii.

Art. 6. - (1) Documentaţia de închiriere, pentru fiecare bun supus închirierii în scopul practicării pisciculturii, se întocmeşte de către administraţia bazinală de apă şi se aprobă de Comitetul de direcţie al acesteia, respectiv Consiliul de conducere al A.N.A.R, pentru Exploatarea complexă Stânca-Costeşti.

(2) Documentaţia de închiriere nu va fi aprobată în situaţia în care nu există informaţiile privind situaţia juridică a imobilului sau imobilul este supus unor sarcini, privilegii ori condiţii legale.

Art. 7. - (1) în sensul celor prevăzute la art. 6, prin decizie a directorului general al A.N.A.R,, va fi numită o comisie care va întocmi şi va propune spre aprobare consiliului de conducere documentaţia-cadru de închiriere.

(2) Documentaţia de închiriere aprobată de administraţia bazinală de apă, respectiv Consiliul de conducere al A.N.A.R. pentru Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, poate conţine, în funcţie de activitatea şi scopul specific urmărit prin închiriere, completări ale conţinutului stabilit în prezentul ordin, în măsura în care nu micşorează drepturile locatorului şi nu contravin dispoziţiilor legale incidente.

Art. 8. - (1) Caietul de sarcini, după aprobare, este pus în vânzare de către administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, la sediul său şi/sau în alte locuri stabilite de către aceasta şi prevăzute în anunţul publicitar.

(2) Preţul de vânzare al caietului de sarcini se stabileşte de către administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, prin dispoziţie a conducătorului acesteia.

Art. 9. - (1) închirierea bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea subunităţilor din cadrul A.N.A.R, inclusiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, în care se poate practica şi activitatea de piscicultura, se realizează prin licitaţie publică, potrivit prevederilor prezentei metodologii, organizată de către respectivele instituţii, în funcţie

de raza lor de competenţă administrativă stabilită de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) La licitaţia publică poate participa orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, română sau străină, care cumpără caietul de sarcini, depune o ofertă şi constituie garanţia de participare.

(3) închirierea se face pe baza unui contract prin care administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, transmite unei alte persoane, pentru o perioadă de maximum 10 ani, cu posibilitate de prelungire, dreptul de folosinţă temporară, totală sau parţială, asupra bunurilor prevăzute la alin. (1), în scopul practicării pisciculturii, în schimbul unei sume de bani, denumită chirie.

Art. 10 - (1) Administraţia bazinală de apă care deţine în administrare bunurile imobile posibil a fi închiriate în scop piscicol, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, iniţiază procedura de închiriere, prin elaborarea documentaţiei de închiriere, cu aplicarea prezentei metodologii.

(2)Administraţia Naţională „Apele Române”, prin Consiliul de conducere, aproba contractul-cadru de închiriere şi procedura de calcul al nivelului minim al chiriei, cu avizul consultativ al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură,

Art. 11. - (1) Administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti, după aprobarea documentaţiei de închiriere, publică anunţul licitaţiei publice într-un cotidian local şi în unul naţional, precum şi pe site-ul propriu, cu cel puţin 20 de zile înainte de dată fixată pentru organizarea licitaţiei.

(2) Anunţul de participare conţine:

a) informaţii generale privind titularul dreptului de administrare;

b) obiectul şi durata închirierii;

c) condiţiile de participare;

d) cuantumul şi forma garanţiei de participare;

e) descrierea succintă a bunului ce urmează a fi închiriat;

f) data, locul şi ora-limită de primire a ofertelor;

g) data şi locul deschiderii acestora;

h) modul de obţinere a caietului de sarcini;

i) termenul de valabilitate al ofertei.

(3) Ofertele se depun în termen de 20 de zile calendaristice de la publicarea anunţului de participare.

(4) Oferta conţine detaliat toate elementele prevăzute în caietul de sarcini.

Art. 12. - (1) Garanţia de participare este obligatorie.

(2) Valoarea garanţiei de participare la licitaţia de închiriere este de 10% din valoarea de pornire a chiriei anuale pentru bunul ce face obiectul licitaţiei.

(3) Garanţia de participare la licitaţie se restituie, în cazul ofertanţilor a căror ofertă nu a fost declarată câştigătoare, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data semnării contractului de închiriere.

Art. 13. - (1) Ofertanţii transmit ofertele în două plicuri sigilate, unul exterior şi unul interior. Ofertele sunt înregistrate, în ordinea primirii lor, într-un registru special, ţinut de administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti. Fiecare participant poate depune o singură ofertă.

(2) Pe plicul exterior se indică bunul propus spre închiriere prin licitaţie publică, pentru care este depusă oferta. Plicul exterior trebuie să conţină următoarele documente:

a) garanţia de participare;

b) dovada cumpărării caietului de sarcini;

c) fişa cu informaţii generale ale ofertantului;

d) declaraţia de participare;

e) documente care dovedesc calităţile şi capacităţile ofertanţilor, conform caietului de sarcini.

(3) Pe plicul interior se scriu denumirea ofertantului, precum şi sediul social/domiciliul acestuia. Acest plic conţine oferta tehnico-economică propriu-zisă.

(4) Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, prin fax, e-mail, ci numai prin poştă sau curierat.

(5) Plicurile sigilate sunt predate comisiei de evaluare în ziua fixată pentru deschiderea lor.

Art. 14. - (1) Componenţa comisiei de evaluare de la nivelul administraţiei bazinale de apă, respectiv al Exploatării complexe Stânca-Costeşti se stabileşte de către Administraţia Naţională „Apele Române”, prin decizie a conducătorului acesteia.

(2) Comisia de evaluare este formată din 5 membri, dintre care unul este preşedintele comisiei. Din comisie fac parte 3 membri din administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti şi cel puţin 2 salariaţi ai A.N.A.R. De asemenea, sunt desemnaţi 2 membri supleanţi şi un secretar. Secretarul nu are drept de vot.

Art. 15. - (1) Membrii comisiei de evaluare care sunt soţ/soţie, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu persoanele fizice ori cu asociaţii, acţionarii, precum şi cu administratorii sau cenzorii societăţilor comerciale participante la licitaţia publică nu pot fi membri ai comisiei de evaluare.

(2) Membrii comisiei de evaluare sunt obligaţi să dea o declaraţie de compatibilitate, imparţialitate şi confidenţialitate, pe propria răspundere, după deschiderea plicurilor exterioare, care se păstrează la dosarul închirierii.

(3) în situaţia în care membrii comisiei de evaluare constată că se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1), sunt obligaţi să îl anunţe în termen de maximum 24 de ore pe preşedintele comisiei de evaluare, care dispune înlocuirea persoanei incompatibile cu unul dintre membrii supleanţi.

Art. 16. - (1) Atribuţiile comisiei de evaluare sunt:

a) selectarea ofertelor pe baza datelor, informaţiilor şi documentelor cuprinse în plicul exterior;

b) întocmirea listei cuprinzând candidaţii admişi pentru evaluarea ofertei tehnico-economice şi comunicarea acesteia;

c) analizarea şi evaluarea ofertelor tehnico-economice, pe baza criteriilor de evaluare stabilite prin caietul de sarcini;

d) întocmirea raportului de evaluare;

e) întocmirea proceselor-verbale;

f) desemnarea câştigătorului licitaţiei publice;

g) în cazuri justificate, elaborarea unei propuneri de anulare a licitaţiei.

(2) Secretarul comisiei de evaluare redactează procesele-verbale.

(3) Deciziile comisiei de evaluare se validează de către conducătorul titularului dreptului de administrare.

Art. 17. - (1) Comisia de evaluare este legal întrunită numai în prezenţa tuturor membrilor. În cazul în care, din motive obiective sau în caz de incompatibilitate, un membru al comisiei nu poate fi prezent, acesta este înlocuit cu unul dintre cei 2 membri supleanţi.

(2) Deciziile comisiei de evaluare se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor.

Art. 18. - (1) Pentru desfăşurarea procedurii licitaţiei publice este obligatorie participarea a cel puţin 2 ofertanţi pentru fiecare bun propus spre închiriere.

(2) La şedinţa de deschidere a plicurilor exterioare pot participa reprezentanţii împuterniciţi ai ofertanţilor pentru bunul licitat.

(3) După deschiderea plicurilor exterioare, comisia de evaluare elimină ofertele care nu conţin totalitatea documentelor şi datelor prevăzute la art. 11 alin. (2) şi întocmeşte un proces-verbal care este semnat de membrii comisiei de evaluare. Acest proces-verbal se face public prin afişare la sediul locatorului, imediat după semnare.

(4) Pentru continuarea desfăşurării procedurii de licitaţie este necesar ca după deschiderea plicurilor exterioare cel puţin două oferte să fie acceptate, în caz contrar procedura de licitaţie urmând să fie refăcută în condiţiile prevăzute la art. 21.

(5) La şedinţa de deschidere a plicurilor interioare pot participa ofertanţii acceptaţi pentru bunul licitat.

(6) După deschiderea plicurilor interioare, comisia de evaluare întocmeşte un proces-verbal semnat de membrii comisiei de evaluare şi de ofertanţii prezenţi

Art. 19. - (1) Comisia de evaluare analizează ofertele tehnico-economice din plicurile interioare şi alege oferta cea mai bună din punctul de vedere al îndeplinirii criteriilor de evaluare prevăzute în caietul de sarcini.

(2) Pe baza evaluării ofertelor, comisia de evaluare întocmeşte raportul de evaluare care cuprinde descrierea procedurii de închiriere şi operaţiunile de evaluare, elementele esenţiale ale ofertelor depuse şi motivele alegerii ofertantului câştigător sau, în cazul în care nu a fost desemnat câştigător niciun ofertant, cauzele respingerii. Raportul de evaluare primeşte număr de înregistrare.

(3) Comisia de evaluare procedează în termen de maximum două zile la informarea tuturor ofertanţilor despre rezultatul licitaţiei.

Art. 20. - (1) Ofertanţii pot face contestaţie privind eventualele încălcări ale dispoziţiilor prezentei metodologii.

(2) Termenul de depunere a contestaţiilor este de maximum două zile de la data primirii înştiinţării privind rezultatul licitaţiei publice. Contestaţiile se depun la sediul locatorului.

(3) Contestaţiile sunt soluţionate, în maximum 5 zile lucrătoare, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituită la nivelul fiecărei administraţii bazinale de apă, compusă din 5 membri, dintre care unul este preşedintele comisiei. Comisia are un secretar care nu are drept de vot şi 2 membri supleanţi. Membrii, membrii supleanţi şi secretarul sunt desemnaţi din rândul altor salariaţi decât cei care fac parte din comisia de evaluare. Componenţa fiecărei comisii se stabileşte de către A.N.A.R., la propunerea administraţiilor de apă, prin decizie a conducătorului acesteia, în maximum două zile de la data deschiderii plicurilor exterioare. Din comisie fac parte 2 salariaţi ai A.N.A.R., un consilier juridic şi o persoană cu funcţie de conducere. Preşedintele comisiei de soluţionare a contestaţiilor este directorul administraţiei bazinale de apă, respectiv directorul Exploatării complexe Stânca-Costeşti.

(4) Atribuţiile comisiei de soluţionare a contestaţiilor sunt:

a) analizează şi se pronunţă asupra admiterii în principiu a contestaţiei formulate;

b) în cazul în care contestaţia este admisă în principiu, procedează la analiza şi reevaluarea ofertelor şi decide asupra respingerii sau admiterii contestaţiei respective, după caz, stabilirii ofertantului câştigător;

c) întocmeşte procesul-verbal privind soluţionarea contestaţiei formulate.

(5) Rezultatul soluţionării contestaţiilor este comunicat contestatarului şi celorlalţi participanţi în termen de două zile lucrătoare de la soluţionare.

Art. 21. - (1) în cazul în care licitaţia publică nu a condus la desemnarea unui câştigător, se consemnează această situaţie într-un proces-verbal, iar în termen de maximum 20 de zile calendaristice se organizează o nouă licitaţie.

(2) Dacă în urmă organizării unei noi licitaţii, în condiţiile prevăzute la alin. (1), au fost depuse cel puţin două oferte, dar numai una a fost acceptată, contractul de închiriere se poate încheia cu ofertantul a cărui ofertă a fost acceptată, în condiţiile în care oferta tehnico-economică îndeplineşte criteriile minime prevăzute în caietul de sarcini.

(3) în cazul în care nici de această dată nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alin. (2), respectiv au fost depuse cel puţin două oferte, dar niciuna nu a fost acceptată, se mai poate organiza o singură etapă, în condiţiile alin. (1) şi (2).

Art. 22. - (1) Contractul de închiriere se semnează în maximum 5 zile lucrătoare de la împlinirea termenului de contestare sau de la soluţionarea de către instanţele de judecată a contestaţiei, dacă o asemenea cale de atac a fost formulată şi intră în vigoare la data constituirii garanţiei de bună execuţie, dar nu mai târziu de 10 zile de la data semnării.

(2) Garanţia de participare pentru ofertantul/ofertanţii desemnat/desemnaţi câştigător/câştigători se restituie în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data constituirii garanţiei de bună execuţie.

(3) Garanţia de participare la licitaţie se pierde în cazul în care nu se perfectează contractul de închiriere din culpa ofertantului desemnat câştigător.

(4) în cazul nesemnării contractului de închiriere din culpa exclusivă a ofertantului desemnat câştigător sau în cazul Reconstituirii garanţiei de bună execuţie în termenul prevăzut la alin. (1), administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti încheie contractul cu ofertantul clasat pe locul următor.

Art. 23. - (1) Contractul de închiriere cuprinde în mod obligatoriu prevederile din contractul-cadru, clauzele din caietul de sarcini, precum şi alte clauze convenite de părţile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini şi fără să contravină prevederilor legale şi obiectivelor închirierii.

(2) Contractele de închiriere încheiate cu nerespectarea prevederilor din caietul de sarcini, referitoare la preţ, durată şi destinaţie, sunt lovite de nulitate.

(3) Administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti au obligaţia de a asigura păstrarea documentelor care stau la baza încheierii contractului de închiriere timp de 5 ani de la data încetării contractului.

(4) Administraţia bazinală de apă, respectiv Exploatarea complexă Stânca-Costeşti au obligaţia înregistrării contractului de închiriere, conform Codului civil şi legislaţiei în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, în cartea funciară a imobilului, cu recuperarea sumei de la locator, reprezentând costurile aferente înregistrării.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mureş

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Mureş, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Mica - sectoarele cadastrale nr. 41,42, 69, 70, 77 şi 78;

b) unitatea administrativ-teritorială Zau de Câmpie - sectoarele cadastrale nr. 1, 2, 4, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 23, 27, 28, 29, 30, 31,32, 33, 34, 35, 36, 37, 45, 48, 49, 58, 74, 75, 76, 77, 78, 84, 86 şi 87.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1 şi 2 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 24 octombrie 2017.

Nr. 1.373.


*) Anexele nr. 1 şi 2 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: MUREŞ

UAT: MICA

Sectoare:41, 42, 69, 70, 77, 78

 

ANEXA Nr. 2

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: MUREŞ

UAT: Zau de Câmpie

Sectoare 1, 2, 4,. .6, 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 23, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 45, 48, 49, 58, 74, 75, 76, 77, 78, 84, 86, 87

 

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială

 

Având în vedere prevederile art. 153 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă Normele metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială, cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Prevederile prezentului ordin se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit cu sediul într-un stat terţ, denumite în continuare instituţii de credit.

(3) Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu situaţiile financiare FINREP la nivel individual întocmite pentru data de 31.01.2018.

Art. 2. - (1) Instituţiile de credit prevăzute la art. 1 alin. (2) au obligaţia să întocmească situaţiile financiare FINREP la nivel individual, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin prezentul ordin.

(2) Situaţiile financiare FINREP la nivel individual se transmit Băncii Naţionale a României prin intermediul Sistemului informatic de raportare la Banca Naţională a României (SIRBNR), având ataşată semnătura electronică, în conformitate cu prevederile Normei Băncii Naţionale a României nr. 1/2015 privind transmiterea indicatorilor primari prin intermediul Sistemului informatic de raportare la Banca Naţională a României, la termenele stabilite prin normele metodologice privind întocmirea acestora, aprobate prin prezentul ordin.

(3) Situaţiile financiare FINREP la nivel individual întocmite pentru sfârşitul exerciţiului financiar vor fi auditate de persoane responsabile cu auditarea statutară, potrivit legii.

Art. 3. - Persoanele care asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiilor de credit sau alte persoane autorizate trebuie să asigure măsurile necesare pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 6/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 şi 699 bis din 24 septembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentului ordin.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. 9.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul a Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.