MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 353/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 353         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 12 mai 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 54 din 2 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 55 din 2 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

272. - Hotărâre pentru aprobarea Procesului-verbal privind controlul comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare, în sectoarele apelor de frontieră în anul 2015, semnat la 18 noiembrie 2016 la Mako

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 54

din 2 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Occhipinti Rosario în Dosarul nr. 896/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 281D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în cauză s-a prezentat doamna interpret autorizat de limba italiană Beatrice-Cristina Baciu.

4. Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, în cazul soluţionării unei propuneri de arestare preventivă, nicio dispoziţie legală nu condiţionează judecătorul de a se pronunţa înainte de expirarea termenului de reţinere.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 4 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 896/86/2016, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin, (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Occhipinti Rosario într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă formulată împotriva sa în faza de urmărire penală, inculpatul aflându-se în stare de reţinere.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că nerespectarea termenului prevăzut în acestea nu conduce la aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. În acest sens, face trimitere la argumentele avute în vedere de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015.

7. Tribunalul Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 225 alin. (2) din acelaşi cod, care instituie obligaţia judecătorului de drepturi şi libertăţi de a fixa termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă înainte de expirarea duratei reţinerii. Totodată, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, invocată de autor şi incidenţă în materie de propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv, nu se aplică prin analogie în materie de propunere de arestare preventivă cu inculpat reţinut, în acest din urmă caz neexistând vreun impediment legal sau de fapt de a se proceda la judecarea şi soluţionarea propunerii de arestare preventivă cu inculpatul aflat în stare de libertate, ca urmare a expirării termenului pentru care s-a dispus reţinerea, cu respectarea deplină a tuturor garanţiilor de echitate impuse de o astfel de procedură judiciară, respectiv atât dreptul judecătorului învestit, cât şi cel al inculpatului de a studia dosarul şi dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat pentru asigurarea dreptului la apărare şi a unei judecăţi drepte, cu deplina cunoaştere a probelor de la dosar invocate în susţinerea propunerii de arestare preventivă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şt Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că argumentele Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragrafele 30, 31, 42, 47-49, sunt valabile mutatis mutandis şi în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală.

10. Avocatul Poporului învederează că „dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, pe care autorul excepţiei le critică cu referire la natura juridică a termenului stabilit, de recomandare, iar nu de decădere, în considerarea argumentelor expuse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.” în acest sens arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 111D/2016, nr. 784D/2015, nr. 1.791 D/2015 şi altele.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. (16) - Reţinerea din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(16) Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cei puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. b) referitor la dreptul oricărui acuzat de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică faptul că dispoziţiile legale contestate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că termenul de 6 ore prevăzut în cuprinsul acestora este unul de recomandare, făcând trimitere la raţiunile avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală.

16. Examinând criticile formulate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2016, şi Decizia nr. 316 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 9 august 2016, s-a mai pronunţat asupra unor critici similare. Astfel, Curtea a arătat că prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) clin Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a observat că, potrivit normelor procesual penale cuprinse în art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, alin. (2) al aceluiaşi articol, în prima şi ultima teză, stabilind că judecătorul de drepturi şi libertăţi fixează termen pentru soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, avocatul inculpatului este încunoştinţat şi i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei. Reglementarea acestui termen are drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca atât propunerea de prelungire a arestării preventive, cât şi, eventual, contestaţia formulată de procuror în temeiul art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală, în caz de respingere a propunerii de prelungire a arestării preventive, să fie soluţionate cu respectarea dreptului la apărare şi garantarea libertăţii individuale a inculpatului arestat, înainte de expirarea duratei măsurii preventive (a se vedea paragraful 19 din decizia precitată). Plecând de la premisa potrivit căreia atât propunerea de prelungire a arestării preventive, cât şi contestaţia formulată de procuror în temeiul art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie soluţionate înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, Curtea a statuat că, prin calificarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” ca fiind un termen de recomandare a cărui nerespectare nu atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, se ajunge la încălcarea art. 24 din Constituţie şi art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17. În ceea ce priveşte reţinerea şi soluţionarea propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, Curtea, prin Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, a constatat că măsura reţinerii este reglementată în cuprinsul art. 209-210 din Codul de procedură penală, fiind o măsură privativă de libertate ce se caracterizează, printre altele, prin faptul că poate fi dispusă exclusiv în cursul urmăririi penale. Din această perspectivă, Curtea a constatat că, în analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate, trebuie pornit de la coroborarea dispoziţiilor art. 209-210 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 203-204 şi art. 223-227 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit art. 209 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reţinerea, pentru cel mult 24 de ore, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 202 din acelaşi cod. Totodată, conform art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.

18. Aşa fiind, Curtea a constatat că procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu indicarea temeiului de drept, propunere care, împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea. Potrivit art. 225 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, fixând data şi ora la care soluţionarea va avea loc, în cazul inculpatului aflat în stare de reţinere, termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă trebuind fixat înainte de expirarea duratei reţinerii. Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată, iar dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reţinut [a se vedea art. 226 alin, (1) şi art. 227 alin. (1) din Codul de procedură penală], împotriva acestor încheieri, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, potrivit art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală.

19. În ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei, Curtea a constatat că prevederile art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală dispun în sensul în care contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Astfel, din conţinutul acestui articol reiese că, spre deosebire de situaţia respingerii propunerii de prelungire a arestării preventive, în situaţia respingerii propunerii luării măsurii arestării preventive, soluţionarea contestaţiei formulate de procuror nu este ţinută să se realizeze înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, adică înainte de expirarea măsurii reţinerii.

20. Având în vedere argumentele invocate, Curtea a reţinut că, din punct de vedere temporal, în cazul soluţionării propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, obligaţiile ce incumbă procurorului şi instanţei judecătoreşti, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, sunt cele referitoare la sesizarea instanţei judecătoreşti şi la fixarea termenului de soluţionare a propunerii înainte de expirarea duratei reţinerii. Astfel, pronunţarea efectivă asupra propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, prin admiterea sau respingerea acesteia, precum şi soluţionarea contestaţiei formulate de procuror împotriva respingerii acestei propuneri pot interveni, în funcţie de circumstanţele cauzei, şi după încetarea duratei reţinerii.

21. Prin urmare, avocatul inculpatului poate solicita el însuşi un termen pentru studierea dosarului şi formularea apărării, în cazul în care consideră că timpul scurs între momentul la care a luat cunoştinţă de data şi ora la care soluţionarea propunerii va avea loc şi soluţionarea acesteia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente şi adecvate. Totodată, instanţa de judecată, dacă apreciază că este necesar, poate amâna pronunţarea în scopul studierii dosarului cauzei pentru a putea delibera şi dispune în cunoştinţă de cauză cu privire la propunerea luării măsurii privative de libertate, astfel încât să fie înlăturat arbitrariul din soluţia sa.

22. De asemenea, Curtea a mai reţinut că soluţionarea propunerii luării măsurii arestului preventiv trebuie realizată în acord cu prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin pronunţarea asupra măsurii „în termen scurt”. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluţionarea propunerii luării măsurii arestului preventiv, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanţă toate elementele specifice cauzei, pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât şi a dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerente deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Occhipinti Rosario în Dosarul nr. 896/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia penală şi se publică În Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 55

din 2 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ciprian Alexandru Ghiţă în Dosarul nr. 1.860/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 296D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere. Astfel, în măsura în care dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt interpretate în sensul că, în baza art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, împiedică aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) din acest din urmă cod, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (1)-(3) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sintagma „ia instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă” b\r\ art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate fi interpretată astfel încât să excludă aplicarea în procedura de cameră preliminară a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Dacă un judecător are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenţa Instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apei în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.” Excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, deşi procesul penal este guvernat de principiul oficialităţii, nu înseamnă că în cadrul unui astfel de proces nu pot fi aplicate şi prevederi din Codul de procedură civilă. Totodată, în procesul penal sunt aplicabile atât norme cu caracter imperativ, cât şi norme permisive. De exemplu, competenţa teritorială a instanţei nu este o normă cu caracter imperativ, nefiind sancţionată cu nulitatea absolută. Prin urmare, nu tot procesul penal este reglementat de norme cu caracter imperativ. În sfârşit, faptul că în procesul penal există instituţia strămutării nu înseamnă, în mod automat, că este înlăturată aplicarea art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, pe de o parte, şi în procesul civil există instituţia strămutării iar, pe de altă parte, instituţia strămutării din procesul penal, spre deosebire de cea reglementată în Codul de procedură penală din 1968, nu mai permite obţinerea automată a strămutării. Există decizii ale Curţii Constituţionale care abordează problema imparţialităţii obiective a instanţei, respectiv Decizia nr. 732 din 7 mâi 2009, Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012, Decizia nr. 75 din 21 februarie 2013 şi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, prin care s-a statuat destul de clar ce rol are în cadrul unui proces art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi anume rolul de a aduce orice cerere în faţa unei instanţe imparţiale. Aşa fiind, nu există niciun impediment ca, în baza art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, să se aplice şi în procesul penal prevederile art. 127 alin. (1) din acelaşi cod. Depune la dosar un set de înscrisuri.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, există o practică judiciară unanimă, în sensul că plângerile împotriva soluţiilor de clasare sau renunţare la urmărire penală se soluţionează întotdeauna de către judecătorul de cameră preliminară de la Instanţa căreia i-ar revenit competenţa să judece cauza pe fond. Aşa fiind, textul criticat este constituţional pentru simplul motiv că în procedura penală există remediul strămutării. Face trimitere la jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în materie de imparţialitate obiectivă, respectiv Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Micailef împotriva Maltei. Potrivit paragrafului 97 al hotărârii, este necesar să se stabilească în fiecare cauză dacă legătura respectivă este de natură şi în măsură să inducă o lipsă de imparţialitate din partea instanţei. De asemenea, în paragraful 99, s-a statuat că existenţa unor proceduri naţionale pentru a garanta imparţialitatea, şi anume a unor norme privind recuzarea judecătorilor, constituie un factor relevant, şi, pe lângă asigurarea absenţei unei părtiniri reale, acestea sunt menite să înlăture orice aparenţă de parţialitate şi astfel să contribuie la încrederea pe care instanţele trebuie să o insufle populaţiei.

5. Aşa fiind, reprezentantul Ministerului Public arată că ceea ce este esenţial constă în posibilitatea de a se stabili în fiecare caz în parte dacă există o lipsă de imparţialitate obiectivă şi dacă există proceduri naţionale de remediu. Drept urmare, în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate există instituţia strămutării, care permite înlăturarea unei aparenţe de imparţialitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea nr. 27 din 18 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.860/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ciprian Alexandru Ghiţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva ordonanţei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de magistratul judecător din cadrul Curţii de Apel Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu prevăzute de art. 321 alin. (1) şi art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2j Codul penal.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care sintagma „la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă” ar fi interpretată ca fiind o normă cu caracter imperativ, care împiedică aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea

8. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că, în privinţa procedurii penale, principiul oficialităţii presupune instituirea unui sistem de norme care se aplică în mod general şi obligatoriu tuturor persoanelor şi tuturor situaţiilor care îndeplinesc condiţiile legii pentru exercitarea procedurilor penale respective, organelor judiciare cărora le-au fost stabilite atribuţii jurisdicţionale revenindu-le obligaţia legală de a acţiona în condiţii de imparţialitate şi obiectivitate; datorită acestor deziderate,legiuitorul a prevăzut, în cazul bănuielii legitime de nerespectare a garanţiilor de imparţialitate şi obiectivitate, remediul procesual al strămutării, care implică verificarea temeiniciei suspiciunii într-o procedură instrumentată de o instanţă superioară ierarhic. Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminată a observat că desfăşurarea procesului penal este reglementată prin norme imperative de la care nu se poate deroga printr-o interpretare analogică, legiuitorul fiind singurul abilitat să menţină sau să modifice cadrul legislativ aplicabil.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin, (2) din Constituţie „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Pentru ipoteza avută în vedere de autorul excepţiei, legiuitorul a reglementat instituţia strămutării, tocmai pentru scopul de a garanta caracterul echitabil al procedurii şi înfăptuirea justiţiei în condiţii de imparţialitate şi egalitate pentru toţi justiţiabilii. Atunci când imparţialitatea judecătorilor este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori când există pericol de tulburare a ordinii publice, atât părţile, cât şi procurorul pot formula cerere de strămutare, iar admiterea acesteia determină prorogarea judecătorească a competenţei instanţei la care se dispune strămutarea.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, îşi menţine opinia exprimată cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, prin care a susţinut, că în ce priveşte procedura camerei preliminare, aceasta are în vedere soluţionarea aspectelor ce ţin în mod special de legalitatea trimiterii în judecată şi a administrării probelor, asigurându-se premisele soluţionării cu celeritate a cauzei în fond, care sunt strâns şi exclusiv legate de asigurarea caracterului echitabil al procedurii.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340 alin. (1) cu denumirea marginală Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere, însă, că în cauză a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Prin urmare, prevederile de lege criticate au următorul conţinut:

„(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei a criticat dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală susţinând că, dacă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa competentă să judece cauza pe fond va fi instanţa la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, instanţă asupra căreia există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor săi este afectată, aceştia fiind colegi cu partea care a formulat plângerea într-o atare situaţie, partea interesată va uza de procedura recuzării sau a strămutării, afectându-se astfel termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.

17. Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, în esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de inexistenţa unei instituţii similare celei din Codul de procedură civilă referitoare la competenţa facultativă a instanţei. Or, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acest act normativ cuprinde regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă, constituind procedura de drept comun în materie civilă. Or, potrivit art. 126 alin, (2) din Constituţie, legiuitorul este singura autoritate constituţională să stabilească prin lege competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, inclusiv regulile referitoare la asigurarea unor garanţii de imparţialitate obiectivă. De altfel, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă reprezintă o normă specială şi derogatorie de la dreptul comun al competenţei teritoriale şi, ca regulă de excepţie, nu poate fi interpretată extensiv prin analogie. Aceasta a fost şi raţiunea pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în interesul legii, a statuat prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016, că sintagma „instanţa la care îşi desfăşoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă şi nicidecum în sens larg ce vizează necompetenţa teritorială absolută a tuturor instanţelor aflate în circumscripţia curţii de apel în care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/ procurorul/asistentul judiciar/grefierul reclamant.

18. Împrejurarea că, în cauzele penale, nu există o instituţie similară celor civile referitoare la competenţa facultativă nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil şi înfăptuirea actului de justiţie, deoarece eventualele bănuieli legitime ce ar putea plana asupra imparţialităţii instanţei învestite cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare, atunci când această instanţă este aceea la care petentul îşi desfăşoară activitatea, pot fi înlăturate prin mecanisme alternative de garantare a imparţialităţii puse la dispoziţie de Codul de procedură penală, respectiv abţinere, recuzare sau strămutare în condiţiile art. 64 alin. (1) lit. f), art. 66-68, art. 71-75.

19. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normativă, neexistând privilegii sau discriminări.

20. În sfârşit, critica potrivit căreia există o neconcordanţă între prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală şi cele ale art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu poate fi primită, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. (a se vedea Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 293 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 31 iulie 2014, paragraful 18).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Alexandru Ghiţă în Dosarul nr. 1.860/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile ari. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Procesului-verbal privind controlul comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare, în sectoarele apelor de frontieră în anul 2015, semnat la 18 noiembrie 2016 la Mako

 

Având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind regimul frontierei de stat româno-ungare, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la Budapesta la 28 octombrie 1983, ratificat prin Decretul nr. 189/1986 pentru ratificarea unor tratate internaţionale,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Procesul-verbal privind controlul comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare, în sectoarele apelor de frontieră în anul 2015, semnat la 18 noiembrie 2016 la Mako.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul afacerilor externe,

Monica-Dorina Gheorghiţă,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 aprilie 2017.

Nr. 272.

 

PROCES-VERBAL

privind controlul comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare, în sectoarele apelor de frontieră în anul 2015

 

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind regimul frontierei de stat româno-ungare, colaborarea şi asistenţa mutuală În probleme de frontieră, semnat la Budapesta la 28 octombrie 1983 (denumit în continuare acord), şeful Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi adjunctul şefului Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, din partea României, şi împuternicitul de frontieră pentru Sectorul de frontieră nr. 1 şi împuternicitul de frontieră pentru Sectorul de frontieră nr. 2, din partea Ungariei (denumiţi în continuare părţi), au desfăşurat întâlnirea de lucru în scopul evaluării controlului comun al traseului liniei de frontieră în sectoarele apelor de frontieră în data de 18.11.2016 la Mako.

Părţile au dezbătut următoarele puncte de pe ordinea de zi:

1. Evaluarea activităţii desfăşurate de experţii părţilor cu ocazia controlului comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare în sectoarele apelor de frontieră.

2. Semnarea documentului „Linia de frontieră stabilită în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş - Secţiunea de frontieră A-2016”.

1. Evaluarea activităţii desfăşurate de experţii părţilor cu ocazia controlului comun al traseului liniei de frontieră româno-ungare în sectoarele apelor de frontieră

În scopul punerii în aplicare a prevederilor art. 7 şi 10 din acord, reprezentanţii organelor competente ale României şi Ungariei au desfăşurat o întâlnire de lucru în perioada 13-14 mai 2014 la Oradea. La întâlnirea de lucru au fost stabilite planul de activităţi şi condiţiile tehnice pentru efectuarea măsurătorilor pe râurile Mureş, Crişul Negru şi Tur. În baza procesului-verbal încheiat cu ocazia întâlnirii de lucru a reprezentanţilor, experţii părţilor au efectuat măsurătorile pe râurile de frontieră în vederea stabilirii traseului liniei de frontieră.

Măsurătorile pe râurile Crişul Negru şi Tur au fost efectuate în perioada 5-7 mai 2015, iar cele de pe cursul neregularizat al râului Mureş în perioada 24-28 august 2015. Măsurătorile în teren au fost efectuate cu tehnologie GNSS, respectiv în cazul râului Mureş prin utilizarea aparaturii de măsurare a adâncimii cu ultrasunete.

Având în vedere faptul că modificările albiilor râurilor Crişul Negru şi Tur sunt nesemnificative, pe aceste râuri s-au efectuat doar măsurători de verificare. Aceste măsurători de verificare nu au evidenţiat modificări semnificative, diferenţe mai mari de 5 metri între traseul liniei de frontieră în vigoare şi mijlocul pânzei de apă (conform celor prevăzute la pct. 4 al Procesului-verbal încheiat cu ocazia întâlnirii de lucru a reprezentanţilor organelor competente ale României şi Ungariei, semnat la Oradea în data de 14 mai 2014), motiv pentru care nu a fost necesară efectuarea în ansamblu a măsurătorilor pe aceste râuri. Linia de frontieră de pe râurile Crişul Negru şi Tur aprobată în baza deciziei reprezentanţilor autorităţilor competente în anul 2010 rămâne în continuare în vigoare.

În baza confruntării şi prelucrării datelor obţinute din măsurători, experţii părţilor au întocmit proiectul documentului „Linia de frontieră stabilită în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş - Secţiunea de frontieră A - 2016”, care cuprinde descrierea frontierei, hărţile frontierei şi tabelul de coordonate.

Acest document stabileşte noua linie de frontieră şi apartenenţa insulelor.

Pe cursul neregularizat al râului Mureş sunt în total 24 de insule, dintre care 10 aparţin teritoriului României şi 14 aparţin teritoriului Ungariei.

2. Semnarea documentului „Linia de frontieră stabilită în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş - Secţiunea de frontieră A - 2016”

Părţile au aprobat şi semnat documentul de frontieră „Linia de frontieră stabilită în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş - Secţiunea de frontieră A- 2016”, care este parte integrantă a prezentului proces-verbal.

Prezentul proces-verbal trebuie aprobat conform art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din acord şi intră în vigoare la data primirii comunicării reciproce privind aprobarea lui.

Prezentul proces-verbal a fost întocmit în două exemplare originale, în limbile română şi maghiară, textele fiind egal autentice.

Semnat la data de 18.11.2016 la Mako

 

Şeful Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, chestor de poliţie

Şeful Căpităniei Judeţene de Poliţie Csongrad, consilier principal de poliţie, general de brigadă

Bute Liviu

Dr. Lukacs Janos

Adjunctul şefului Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, comisar şef de poliţie

Şeful Reprezentanţei de Frontieră Biharkeresztes din cadrul Căpităniei Judeţene de Poliţie Hajdu-Bihar, colonel de poliţie

Cumpănaşu Iliuţă

Dr. Peter Sandor

 

FRONTIERA DE STAT ROMÂNO-UNGARÂ

 

Linia de frontieră stabilită în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş

 

Secţiunile de frontieră

 

A

 

2016

 

Introducere

 

Frontiera de stat dintre România şi Ungaria este stabilită în conformitate cu art. 27 pct. 3 din Tratatul de pace, semnat la Trianon la 4 iunie 1920, art. 2 din Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi art. 1 pct. 2 din Tratatul de pace dintre Ungaria şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Sarcinile şi atribuţiile în legătură cu marcarea şi controlul comun al frontierei de stat sunt cuprinse în Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind regimul frontierei de stat româno-ungare, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la data de 28 octombrie 1983 la Budapesta, denumit în continuare acord.

Conform art. 7 alin. 1 şi 2 din acord, pe râurile navigabile traseul liniei frontierei trece pe mijlocul şenalului navigabil principal şi se modifică potrivit cu schimbarea naturală a acestuia, principiu valabil pe cursul neregularizat al râului Mureş. Pe râurile nenavigabile, pâraie sau canale, traseul liniei frontierei se schimbă potrivit cu mutarea mijlocului lor, provocată de schimbările naturale ale configuraţiei malurilor acestora, ca în cazul râurilor Crişul Negru şi Tur.

Conform art. 7 alin. 4, art. 10 alin. 2 şi art. 11 alin. 1 din acord, schimbările liniei de frontieră în sectoarele apelor de frontieră la frontiera româno-ungară, respectiv noul traseu al liniei de frontieră vor fi stabilite de către împuterniciţii de frontieră, care vor întocmi proces-verbal în acest sens.

În scopul punerii în aplicare a obligaţiilor ce decurg din prevederile cap. II art. 3-11 din acord, reprezentanţii autorităţilor competente române şi ungare au desfăşurat o întâlnire de lucru în perioada 13-14 mai 2014 la Oradea. La întâlnirea de lucru au fost stabilite planul de activităţi şi condiţiile tehnice pentru efectuarea măsurătorilor pe râurile Mureş, Crişul Negru şi Tur.

Măsurătorile pe cursul neregularizat al râului Mureş s-au efectuat în perioada 24-28 august 2015.

În baza confruntării şi prelucrării datelor măsurătorilor, experţii au întocmit documentele adiţionale care cuprind descrierile frontierei de stat, hărţile frontierei de stat care au ca bază ortofoto şi tabelele de coordonate.

Explicarea tabelelor de coordonate întocmite în baza controlului efectuat în comun în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş

Coordonatele semnelor de frontieră şi ale punctelor de frontieră nemarcate aflate între punctul de frontieră triplex confinium dintre România-Ungaria-Serbia şi punctul de frontieră triplex confinium dintre România-Ungaria-Ucraina sunt stabilite în Sistemul de Proiecţie Stereografic Budapesta.

Tabelul de coordonate cuprinde numerele şi coordonatele (Y, X) tuturor punctelor de frontieră noi (schimbate) nemarcate. Primul şi ultimul rând din tabelul de coordonate se referă la semnul sau punctul de frontieră neschimbat.

Coloanele tabelului de coordonate conţin:

Coloana 1: numărul semnului de frontieră aflat pe linia de frontieră sau numărul semnului de frontieră şi litera R pentru cele aflate pe teritoriul român sau numărul semnului de frontieră şi litera M pentru cele aflate pe teritoriul ungar. Literele PP sau PR reprezintă tipul semnului de frontieră;

Coloana 2: numărul punctelor de frontieră nemarcate;

Coloanele 3 şi 4: valoarea coordonatelor (Y, X) semnelor de frontieră sau a punctelor de frontieră nemarcate;

Coloana 5: alte observaţii.

 

Hărţile liniei de frontieră stabilite în baza controlului efectuat în comun la frontiera de stat româno-ungară în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş

 

LEGENDĂ*)

 


 

*) Legenda este reprodusă în facsimil.

 

Descrierea frontierei, harta frontierei de stat şi tabelul de coordonate între punctul de frontieră nemarcat A60.077 şi semnul de frontieră A61, întocmite în baza controlului efectuat în comun în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş

 

Secţiunea de frontieră A

 

Descrierea frontierei de stat stabilită în baza controlului efectuat în comun în anul 2015 pe cursul neregularizat al râului Mureş

 

Linia frontierei de stat româno-ungare intră de pe uscat în râul Mureş la semnul de frontieră A60/1.

Linia de frontieră este neschimbată între profilele transversale determinate de pietrele poligonale PP1R-PP2/aM şi PP16/aR-PP17M şi coincide cu mijlocul şenalului navigabil de pe cursul regularizat al râului Mureş.

Între profilele transversale determinate de pietrele poligonale PP16/aR-PP17M şi PP100R-PP83M, linia de frontieră coincide cu mijlocul şenalului navigabil principal al râului Mureş, stabilit cu ocazia măsurătorilor efectuate în comun în anul 2015.

Pe râul Mureş între punctul de frontieră nemarcat A60.077 şi punctul de frontieră nemarcat A60.400 linia de frontieră urmează o linie sinuoasă în amonte, pe mijlocul şenalului navigabil principal, de regulă spre est. De la semnul de frontieră A60.400, linia de frontieră coteşte brusc pe malul de nord al râului Mureş, iese din râu şi trece prin centrul semnului de frontieră A61.

Insulele numerotate cu 3, 4, 5, 7, 10, 12, 14, 15, 20 şi 24 aparţin teritoriului României.

Insulele numerotate cu 1, 2, 6, 8, 9, 11, 13, 16, 17, 18, 19, 21,22 şi 23 aparţin teritoriului Ungariei.

 

 

În baza rezultatului verificărilor efectuate în comun pe secţiunea neregularizată a râului Mureş în anul 2015, experţii tehnici au întocmit prezentul document adiţional al frontierei de stat româno-ungare (descrierile frontierei, hărţile frontierei care au ca bază ortofoto şi tabelele de coordonate), în două exemplare, în limbile română şi maghiară.

 

..............................................

..............................................

Comisar de poliţie Rîcu Gheorghe,

Varga Norbert,

expert român

földmérő mérnök, osztályvezető magyar műszaki szakértő

 

În baza rezultatului verificărilor efectuate în comun pe secţiunea neregularizată a râului Mureş în anul 2015, experţii tehnici au întocmit prezentul document adiţional al frontierei de stat româno-ungare, în două exemplare, în limbile română şi maghiară, iar reprezentanţii autorităţilor competente le-au analizat şi semnat.

Autorităţile competente vor întreprinde demersurile pentru înaintarea documentului de frontieră spre aprobare conform prevederilor legislaţiilor interne proprii în vigoare. Documentul de frontieră va intra în vigoare la data primirii comunicării reciproce privind aprobarea acestuia.

 

Mako, 18 noiembrie 2016

 

..............................................

..............................................

Chestor de poliţie Bute Liviu

Dr. Lukacs Janos

şeful Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de re Frontieră Sighetu Marmaţiei

rendőr dandártabornok, rendőrségi tanácsos Csongrád Megyei-Rendőr -főkapitányság vezetője

..............................................

..............................................

Comisar şef de poliţie Cumpănaşu Iliuţă,

Dr. Peter Sandor

adjunct al şefului Inspectoratului Teritorial al f Poliţiei de Frontieră Timişoara

rendőr ezredes, rendőrségi tanácsos Hajdú-Bihar Megyei Rendőr- főkapitányság Biharkeresztesi Hatarrendészeti Kirendeltség vezetője

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.