MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 40/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 40         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 13 ianuarie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 647 din 1 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

10. - Hotărâre privind adoptarea unor măsuri de siguranţă pe piaţa de energie electrică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.378/2016. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.420/2012 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020

 

6.140/2016. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 4.194/2015 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 16 februarie-20 martie 2015, începând cu anul şcolar 2015-2016

 

6.142/2016. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017

 

5. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru stabilirea modului de implementare a Programului naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România

 

210. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor şi a tipurilor de obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal şi pentru abrogarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului (088) „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 647

din 1 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 17D/2016.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepţiei invocă aspecte ce privesc interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat. Reţine că norma criticată a fost abrogată prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Arată că art. 470 din Codul de procedură penală nu conţine nicio sintagmă din care să rezulte că ar fi exclusă parcurgerea camerei preliminare, procedura redeschiderii procesului penal fiind o procedură extraordinară, scopul acesteia fiind asigurarea dreptului la un proces echitabil în ipoteza judecării în lipsa persoanei condamnate, normele procesual penale criticate reprezentând o materializare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României. Totodată, arată că, prin posibilitatea conferită de această procedură de a se relua cercetarea judecătorească şi de a se readministra probe, se asigură şi dreptul fundamental la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 29 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Oszkar Bencsik în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita - Secţia penală, prin care au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpat, dispunându-se începerea judecării cauzei după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că a formulat cerere de redeschidere a procesului penal şi, ca urmare a admiterii acesteia, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita - Secţia penală. Apărătorul ales al inculpatului - autor al excepţiei - a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară în vederea soluţionării cererilor şi excepţiilor formulate. A fost pronunţată încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015 prin care, fără a exista din partea instanţei de judecată o dispoziţie de trimitere a dosarului în camera preliminară, aceasta s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor formulate în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecăţii. Arată în continuare autorul excepţiei că, în soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul art. 347 raportat la art. 4251 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu privire la încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având în vedere dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, a pus în discuţie necompetenţa funcţională a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita - Secţia penală, arătând că acesta a acţionat ca judecător de cameră preliminară, deşi cauza se afla în faza de judecată în fond.

6. Autorul excepţiei citează literatura de specialitate (Mihail Udroiu şi colectivul, Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2015, pag 1180) în care s-a susţinut opinia potrivit căreia prevederile art. 470 din Codul de procedură penală instituie posibilitatea ca persoana judecată în lipsă să obţină redeschiderea fazei de judecată a cauzei (în fond şi în apel), fără a se putea solicita reluarea fazei camerei preliminare. Face referire autorul excepţiei atât la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanţa camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât şi la expunerea de motive a noului Cod de procedură penală, în care s-a arătat că raţiunea reglementării redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este aceea de a asigura compatibilitatea legislaţiei române cu standardele impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

7. Pe fondul excepţiei, autorul acesteia susţine că normele procesual penale cuprinse în art. 470 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, apreciind că inculpatul pentru care s-a redeschis procesul penal este necesar să se afle în aceeaşi situaţie şi să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi inculpatul faţă de care s-a dispus pentru prima dată trimiterea în judecată. Subliniază că, odată ce s-a trecut de procedura admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, nu se mai justifică nicio diferenţă de tratament între inculpatul care a fost judecat în lipsă şi faţă de care s-a constatat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i admisă cererea de redeschidere a procesului penal, şi inculpatul aflat la primul ciclu procesual şi trimis pentru prima oară în judecată.

8. Totodată, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt contrare normelor constituţionale care garantează accesul liber la justiţie şi celor convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, susţine că formularea cererilor şi excepţiilor specifice camerei preliminare şi dezbaterea acestora în contradictoriu reprezintă o modalitate de apărare a drepturilor procesual penale şi a interesului legitim al inculpatului de a fi judecat într-o procedură judiciară caracterizată prin legalitate şi echitate. Arată că legiuitorul are posibilitatea constituţională de a stabili care este calea legală prin care pot fi invocate apărările şi formalităţile tehnice procedurale de urmat. Însă acesta nu are şi posibilitatea de a suprima accesul la justiţie privitor la apărările specifice camerei preliminare.

9. Susţine că, de vreme ce dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei redeschise nu are o competenţă de plină jurisdicţie şi, în ipoteza în care observă nelegalitatea unor probe, nu are posibilitatea de a le cenzura. De asemenea, dacă judecătorul nu este lămurit cu privire la obiectul şi limitele judecăţii, acesta nu poate solicita parchetului să procedeze la remedierea actului de sesizare a instanţei de judecată. În aceste condiţii, consideră că dispoziţiile criticate nu respectă independenţa judecătorilor, garantată prin art. 124 din Constituţie, şi dreptul la un tribunal independent, instituit în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

10. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală încalcă, în mod nejustificat, dreptul la apărare, în condiţiile în care dreptul inculpatului de a critica legalitatea actelor şi mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei reprezintă o componentă importantă a dreptului la apărare, iar privarea inculpatului de acest drept nu poate avea un fundament constituţional. Susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, în condiţiile în care sunt imposibil de identificat scopul legitim pentru care acestea nu permit parcurgerea fazei camerei preliminare, necesitatea ingerinţei pentru realizarea scopului şi pentru protejarea valorilor statului de drept, proporţionalitatea dintre ingerinţă şi scopul vizat, caracterul excepţional şi temporar al ingerinţei, pe cale de consecinţă, fiind afectată chiar substanţa drepturilor fundamentale invocate, respectiv dreptul la apărare, liberul acces la justiţie, egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.

11. În final, autorul excepţiei apreciază că, prin decizia ce urmează a fi pronunţată, instanţa de contencios constituţional ar putea constata neconstituţionalitatea prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală doar cu privire la interpretarea potrivit căreia „procesele penale redeschise pentru judecarea în primă instanţă (nu şi pentru apel) nu parcurg faza de cameră preliminară” şi numai în ceea ce priveşte situaţia tranzitorie în

care hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunţată sub imperiul Codului de procedură penală din 1968.

12. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În acest sens, arată că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este o cale extraordinară de atac de retractare nouă, având drept scop garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi a dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Apreciază că posibilitatea inculpatului de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile procesuale, de a propune probe şi de a combate pe cele aduse de acuzare este asigurată prin reluarea cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de prim grad şi prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Nefiind încadrată în ciclul obişnuit al procesului penal, în cazul rejudecării este firesc ca legiuitorul să prevadă condiţii restrictive în privinţa etapei procesuale de la care se poate relua rejudecarea cauzei. Prin urmare, apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 şi nici dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Subliniază că, în urma reluării cercetării judecătoreşti, instanţa poate reinterpreta probele administrate, pronunţând o nouă soluţie atât asupra laturii penale, cât şi asupra laturii civile a cauzei, în aceste condiţii criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie fiind nefondate. Totodată, consideră că normele procesual penale criticate nu sunt de natură a înfrânge principiul egalităţii în faţa legii, garanţiile enunţate în precedent urmând a fi aplicate în soluţionarea tuturor cauzelor penale având ca temei prevederile art. 470 din Codul de procedură penală.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în prezenta cauză, procesul penal a fost soluţionat definitiv sub imperiul Codului de procedură penala anterior, care nu reglementa procedura camerei preliminare, astfel încât admiterea cererii de redeschidere a procesului penal cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă atrage incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, potrivit cărora „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege”. Aşadar, în opinia Guvernului, rejudecând cauza, prima instanţă va relua procedura de la momentul înregistrării rechizitoriului şi va face aplicarea inclusiv a prevederilor ce reglementează procedura camerei preliminare. Totodată, Guvernul apreciază că motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală, iar nu conformitatea acestora cu dispoziţiile Legii fundamentale.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Invocă Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că „scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Prin noţiunea de «proces penal» utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.” Faţă de cele reţinute de instanţa supremă, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală nu restrâng în mod nejustificat accesul liber la justiţie ori dreptul la apărare, întrucât prin participarea inculpatului la desfăşurarea judecăţii se asigură posibilitatea acestuia de a-şi exercita dreptul la apărare, de a combate probele administrate, putând, de asemenea, să solicite probe noi. De asemenea, apreciază că prevederile criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală *Rejudecarea cauzei*. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 470 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală în forma anterioară abrogării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, cu următorul conţinut: „Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal,”

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea de drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Sentinţa penală nr. 313 din 6 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 396/96/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 3/A din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului Bencsik Oszkar la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a dispus şi măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 326 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

21. Inculpatul Bencsik Oszkar - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, motivat de faptul că a lipsit de la judecată. Prin Sentinţa penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis, în baza art. 496 din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, formulată de autorul excepţiei, s-au desfiinţat Sentinţa penală nr. 313 din 6 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita şi mandatul de executare emis în baza acesteia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv la Tribunalul Harghita. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului şi s-a luat faţă de acesta măsura controlului judiciar. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, iar, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2015, apărătorul ales al inculpatului a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, formulând mai multe cereri şi excepţii. Deşi nu a existat din partea instanţei de judecată o dispoziţie de trimitere a dosarului în faza camerei preliminare, a fost pronunţată încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, prin care instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecăţii.

22. Autorul excepţiei a formulat contestaţie, în temeiul art. 347 raportat la art. 4251 alin. (3) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunţată, în camera de consiliu, de către Tribunalul Harghita - Secţia penală, prilej cu care a invocat excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală. Contestaţia formulată împotriva încheierii penale nr. 1 din 3 noiembrie 2015 a fost respinsă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Târgu Mureş, ca nefondată, prin încheierea nr. 63/C/CP din 30 decembrie 2015, în motivarea acestei soluţii reţinându-se că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a pronunţat încheierea atacată cu încălcarea normelor de competenţă funcţională, deoarece nu era competent să judece în stadiul procesual în care se afla cauza, anume în faza de judecată, cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare, astfel de cereri fiind inadmisibile prin prisma limitelor sesizării formulate prin Sentinţa penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat, în condiţiile în care în cauză nu a existat o dispoziţie formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară. În soluţionarea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a reţinut, de asemenea, că nu poate el însuşi să procedeze la verificarea în substanţă a cererilor şi excepţiilor invocate de inculpat, deoarece un asemenea demers ar conduce la încălcarea propriei competenţe funcţionale.

23. De asemenea, Curtea reţine că inculpatul - autor al excepţiei - a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, pentru a supune atenţiei instanţei supreme împrejurarea dacă în procedura rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, este aplicabil art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, respectiv dacă dosarul se poate retrimite în faza camerei preliminare. Cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 21 decembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu motivarea potrivit căreia „ori de câte ori, o normă de procedură este aplicată în mod diferit de către instanţele de judecată naţionale, mijlocul procedural de clarificare a interpretării şi aplicării unitare a normei respective este recursul în interesul legii şi nu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care vizează numai soluţia în fond, respectiv raportul penal dedus judecăţii”.

24. În continuare, analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, criticate în prezenta cauză, se regăsesc în titlul III „Judecata” al Părţii speciale a Codului de procedură penală, capitolul V „Căile extraordinare de atac”, secţiunea a 4-a „Redeschiderea procesului penai în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate* Curtea reţine că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, în interpretarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunţată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reţinut că, dacă „legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse” (în acelaşi sens, Hotărârea din 23 noiembrie 1993, pronunţată în Cauza Poitrimol împotriva Franţei, paragraful 31). Potrivit expunerii de motive la legea privind noul Cod de procedură penală, „Deşi procedurile desfăşurate în absenţa acuzatului nu sunt în sine incompatibile cu art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanţă să statueze din nou. după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, dacă rezultă că persoana nu a renunţat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanţă şi de a se apăra sau dacă nu se sustrage judecăţii. Prezentarea la proces a inculpatului are o importanţă deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale, de a le confrunta cu declaraţiile părţii vătămate, cât şi cu cele ale martorilor. Dreptul de a compărea în persoană nu este necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferă, totodată, posibilitatea instanţei, pe de o parte, de a-şi forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat, iar, pe de altă parte, de a asculta declaraţiile pe care acesta intenţionează să le facă”. Curtea reţine, de asemenea, că în reglementarea procesual penală anterioară - art. 5221 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată şi condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.

25. Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 2 iulie 2015, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri”, stabilind că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii”. În considerentele Deciziei nr. 22/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că „prin noţiunea de «proces penal» utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1)şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii”.

26. Totodată, Curtea reţine că art. 470 din Codul de procedură penală - ce face obiect al controlului de constituţionalitate în prezenta cauză - a fost abrogat prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile art. 466-469 din titlul III capitolul V secţiunea a 4-a din Codul de procedură penală, modificate, în parte, prin actul normativ precitat, reglementează în continuare cu privire la procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, scopul acestei noi căi extraordinare de atac fiind garantarea dreptului la un proces echitabil - prevăzut de art. 6 din Convenţie - al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.

27. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea de drepturi, dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei, întrucât, în opinia acestuia, normele procesual penale criticate suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis. Arată că practica constantă a instanţelor este în acest sens şi, totodată, face trimitere la doctrina în materie, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanţa camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât şi la expunerea de motive la legea privind noul Cod de procedură penală.

28. Faţă de criticile autorului excepţiei, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit acestora, rejudecarea cauzei - după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate - se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Aşadar, textul de lege criticat reglementează maniera de restabilire a ordinii de drept prin acte de conformare faţă de norma primară şi faţă de regulile de procedură cu caracter auxiliar, aplicabile etapei procesului penal pentru care s-a dispus redeschiderea procesului. De principiu, regulile procedurale prevăd în ce mod trebuie aduse la îndeplinire actele procesuale în vederea realizării efectelor pe care le poate produce fiecare act procesual, efecte care se integrează în mod firesc în activitatea procesuală. Aceasta întrucât caracterul judiciar al procesului penal implică existenţa unor reguli precise de competenţă şi a unor garanţii procesuale adecvate.

29. De asemenea, Curtea observă că norma criticata face vorbire despre regulile de procedură aplicabile „etapei procesuale” pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Aşa încât, în context, Curtea reţine că, datorită naturii şi specificului obiectului procesului penal, acesta este sistematizat pe faze, etape şi stadii procesuale, în structura tipică a procesului penal distingându-se, de principiu, trei faze: urmărirea penală (cu etapele cercetării penale şi trimiterii în judecată, fiecare putând parcurge diferite stadii), judecata (cu etapele judecăţii în primă instanţă şi judecăţii în căile de atac, fiecare putând trece prin diferite stadii) şi punerea în executare (cu etapa punerii în executare a hotărârilor penale şi etapa eventualelor schimbări ce pot interveni în cursul executării, ambele susceptibile de diferite stadii de desfăşurare).

30. Totodată, Curtea reţine că noul Cod de procedură penală reglementează principiul separaţiei funcţiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor art. 3 alin. (1) fiind enumerate: funcţia de urmărire penală, funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii oh netrimiterii în judecată şi funcţia de judecată. Funcţia de urmărire penală este exercitată de procuror şi de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care acesta se bazează, precum şi legalitatea soluţiilor de netrimitere în judecată. Funcţia de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condiţiile legii.

31. Instanţa de contencios constituţional a statuat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) şi art. 347 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 27, că „prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare potrivit textului de lege menţionat anterior, Curtea trage concluzia că acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredinţată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiaşi competenţe materiale, personale şi teritoriale ale instanţei din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicţional.” Prin urmare, Curtea Constituţională a statuat cu privire la o nouă fază procesuală, corespunzătoare funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, - faza camerei preliminare - distinctă de toate celelalte faze procesuale, inclusiv de faza de judecată, prin efectul deciziei precitate fiind instituită o nouă structură a procesului penal. Din această perspectivă, având în vedere că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - în condiţiile în care, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei -, este important ca, urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, rejudecarea cauzei să se desfăşoare potrivit normelor procesual penale în vigoare, aşadar, cu parcurgerea fazei camerei preliminare, întrucât, astfel cum a reţinut Curtea în paragraful 40 al Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, „procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis”. Or, asigurarea caracterului echitabil al procedurii şi, implicit, principiilor precitate presupune posibilitatea reală a persoanei condamnate în lipsă de a dezbate în faţa judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente.

32. Curtea reţine însă că, în stabilirea sensului noţiunii de „proces penar, utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, relevanţă au prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, potrivit cărora „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege” şi prevederile art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora „Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată [...] dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi”. Aşadar, Curtea reţine că începerea sau nu ori finalizarea în cauză a cercetării judecătoreşti prezintă relevanţă din această perspectivă.

33. În final, Curtea constată că norma procesual penală criticată nu exclude expressis verbis parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, în prezenta cauză instanţa de fond pronunţându-se cu privire la cereri şi excepţii referitoare la regularitatea actului de sesizare, însă cu încălcarea normelor de competenţă funcţională, deoarece în cauză nu a existat o dispoziţie formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară, astfel că motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei privesc, în realitate, modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a normelor procesual penale ale art. 470. Aşa încât a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind adoptarea unor măsuri de siguranţă pe piaţa de energie electrică

 

Având în vedere deficitul major de energie electrică generat de reducerea nivelului de apă din Dunăre, râurile şi lacurile interioare, creşterea consumului de gaze naturale în vederea asigurării încălzirii populaţiei în condiţii de temperaturi foarte scăzute, precum şi dificultatea asigurării livrărilor de cărbune şi gaze naturale şi a utilizării păcurii în condiţii de ger şi viscol, în vederea echilibrării corespunzătoare a sistemului pentru asigurarea funcţionării sigure şi stabile, faţă de perspectiva continuării procesului de reducere a resurselor de energie din sistem ca urmare a menţinerii condiţiilor meteorologice nefavorabile,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - În perioada 16 ianuarie-15 februarie 2017, în cazul materializării situaţiei de criză pe piaţa de energie şi dacă este ameninţată siguranţa fizică ori securitatea persoanelor, a aparatelor sau a instalaţiilor ori integritatea Sistemului electroenergetic naţional, Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - S.A., în calitate de operator de transport şi de sistem în domeniul energiei electrice, poate pune în aplicare următoarele măsuri de siguranţă, în următoarea ordine de prioritate;

a) creşterea rezervelor tehnologice de sistem din unităţile de producţie care pot funcţiona pe combustibil alternativ, de exemplu păcură, în vederea utilizării acestora, după caz;

b) reducerea/anularea capacităţii disponibile de interconexiune pe direcţia de export;

c) reducerea/anularea schimburilor notificate pe direcţia de export;

d) limitarea în tranşe a consumului de energie electrică în condiţii stabilite prin Normativul de limitare a consumului de energie electrică, pe tranşe, în situaţii de criză apărute în funcţionarea Sistemului electroenergetic naţional, potrivit prevederilor din anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Necesitatea şi momentul aplicării efective a măsurilor prevăzute la art. 1 se stabilesc de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - SA., cu informarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi a Ministerului Energiei, în calitate de minister de resort.

(2) Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” - S A are obligaţia anunţării participanţilor la piaţa de energie electrică, cu cel puţin 24 de ore înainte, despre aplicarea efectivă a măsurilor prevăzute la art. 1,

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul energiei,

Toma-Florin Petcu

Ministrul economiei,

Alexandru Petrescu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 12 ianuarie 2017.

Nr. 10.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.420/2012 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 115.734 din 17 octombrie 2016 întocmit de Direcţia economie verde, schimbări climatice şi dezvoltare durabilă, ţinând seama de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, precum şi pentru modificarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere, prin care atribuţiile Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor privind emiterea autorizaţiei de emisii de gaze cu efect de seră se transmite către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului,

în temeiul prevederilor art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.420/2012 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 şi 680 bis din 1 octombrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În tot cuprinsul anexei, sintagma „autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului” se înlocuieşte cu denumirea „Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului”.

2. Anexa nr. 4 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Pasca Palmer

 

 

Bucureşti, 14 decembrie 2016.

Nr. 2.378.

 

ANEXA

(Anexa nr. 4 la procedură)

 

Stema

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Siglă

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

 

AUTORIZAŢIE Nr. .........................../..............................

privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020

 

A.1. Date de identificare

A.1.1. Date de identificare ale operatorului (titularului)

 

Numele operatorului (titularului)

 

Forma de organizare a societăţii

 

Nr. de înregistrare în Registrul comerţului

 

Cod unic de înregistrare

 

Cont bancar

 

Banca

 

Adresa sediului social

Strada

numărul

 

Localitatea

 

Judeţul

 

Codul poştal

 

 

A.1.2. Date de identificare ale instalaţiei/instalaţiilor şi ale amplasamentului

 

Numele instalaţiei/instalaţiilor

 

Activitatea principală a instalaţiei

 

Categoria de activitate/activităţi din anexa nr. 1 la procedură1)

 

Codul sub care operatorul a raportat date şi informaţii statistice:

1. Codul CAEN raportat pentru anul 2007, utilizând clasificarea CAEN rev. 1.1

2. Codul CAEN raportat pentru anul 2010, utilizând clasificarea CAEN rev. 2

 

Codul de identificare al instalaţiei din Registrul unic consolidat al Uniunii Europene

 

Punctul de lucru (amplasament)

 

Adresa amplasamentului

Strada

numărul

 

Localitatea

 

Judeţul

 

Codul poştal

 


1) Procedura de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.420/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

 

A.1.3. Dale privind situaţia autorizării din punct de vedere al protecţiei mediului şi alocării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

 

Situaţia autorizării din punctul de vedere al protecţiei mediului

Tip autorizaţie

Nr. autorizaţiei

Data emiterii

Emitent

Revizuire (nr. şi dată)

Autorizaţie integrată de mediu

 

 

 

 

Autorizaţie de mediu

 

 

 

 

Situaţia alocării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020

Alocare iniţială*)

Din Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate în perioada 2013-2020

DA/NU

DA/NU


*) Alocare stabilită prin Măsurile naţionale de implementare elaborate conform art. 11 din Directiva 2009/29/CE, notificata de România la Comisia Europeană.

 

A.1.4. Informaţii privind emiterea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră

 

Autorizaţie

Data emiterii

Motivul revizuirii

Ziua

Luna

Anul

Iniţială (nr.)

 

 

 

 

Revizuire l

 

 

 

 

Revizuire II

 

 

 

 

Revizuire ... n

 

 

 

 

 

A.2. Durata de valabilitate a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră

Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020 este valabilă atât timp cât activitatea desfăşurată de operator în instalaţie se realizează la nivelul instalaţiei în conformitate cu autorizaţia emisă conform prezentei proceduri.

Autoritatea competentă revizuieşte autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră. În termen de până la 5 ani de la începutul perioadei 2013-2020. În vederea realizării unor modificări planificate la nivelul instalaţiei, operatorul solicită autorităţii competente revizuirea autorizaţiei, conform prevederilor prezentei proceduri.

 

A.3. Date tehnice despre amplasamentul şi instalaţia/instalaţiile autorizate

A.3.1. Scurtă descriere a amplasamentului şi a instalaţiei/instalaţiilor (fişa de prezentare)

Conform datelor din documentaţia prezentată.

A.3.2. Categoria activităţii şi instalaţiei

Se va completa de către autoritatea competentă în funcţie de activitatea/activităţile din anexa nr. 1 la procedură, care se desfăşoară la nivelul instalaţiei.

A.3.3. Date tehnice despre fiecare activitate identificată din anexa nr. 1 la procedură

 

Categoria de activitate din anexa nr. 1 la procedură desfăşurată în instalaţie

Capacitatea proiectată a instalaţiei (tone/zi)

UM

Perioada de funcţionare

Tipul de produs

Punct de descărcare a emisiilor

Referinţa pentru punctul de descărcare a emisiilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A.3.4. Combustibili/Materii prime şi materiale auxiliare a căror utilizare generează emisii de gaze cu efect de seră

 

Categoria de activitate din anexa nr. 1 la procedură desfăşurată în instalaţie

Tipul combustibilului/ materiei prime

Procesul care generează emisii de gaze cu efect desenă

Gazul cu efect de seră generat

 

 

 

 

 

 

 

 

A.4. Cerinţe legale privind obligaţiile operatorului

A.4.1. Cerinţe privind monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră

Monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră de către operator, inclusiv metodologia şi frecvenţa de monitorizare, se realizează de către operator cu respectarea planului de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră aprobat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi ataşat la prezenta autorizaţie.

A.4.2. Cerinţe privind raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră

Raportul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră se întocmeşte de către operator pe baza planului de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a metodologiei de monitorizare aprobate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cu respectarea cerinţelor din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 12 iunie 2012 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

În primul trimestru al fiecărui an, consecutiv anului pentru care s-a realizat monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, operatorul are obligaţia să depună la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră generate în anul precedent, verificat de către un verificator acreditat conform prevederilor legale în vigoare în domeniul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020.

În cazul în care în primul trimestru al fiecărui an din perioadă, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră din anul precedent nu este declarat satisfăcător, potrivit criteriilor din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul nu poate transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ca urmare a suspendării accesului operatorului la cont. Ridicarea suspendării accesului la cont se face la data la care raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră este declarat satisfăcător şi predat la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului,

A.4.3- Cerinţe privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Operatorul are obligaţia de a restitui, până cel mai târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu numărul total de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia respectivă în anul calendaristic anterior, prezentate în raportul anual de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră verificat de un verificator acreditat, conform prevederilor legale în vigoare în domeniul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020

A.4.4. Cerinţe privind informarea autorităţii competente pentru protecţia mediului asupra modificărilor la nivelul instalaţiei

Operatorul are obligaţia să informeze în scris Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului cu privire la orice modificări planificate la nivelul instalaţiei, care pot determina revizuirea planului de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră.

 

 

Preşedinte,

 

 

.................................................

 

 

(numele şi prenumele)

 

 

.................................................

 

 

(semnătura şi ştampila)

 

Director,

 

 

.................................................

 

 

(numele şi prenumele)

 

 

.................................................

 

 

(semnătura)

 

 

 

 

Întocmit

 

 

.................................................

 

 

(numele şi prenumele)

 

 

.................................................

 

 

(semnătura)

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 4.194/2015 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 16 februarie-20 martie 2015, începând cu anul şcolar 2015-2016

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare, având în vedere Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 3 din 27 martie 2015,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 4.194/2015 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 16 februarie-20 martie 2015, începând cu anul şcolar 2015-2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015, se modifică după cum urmează:

- la judeţul Gorj, numărul curent 1 va avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii de învăţământ

Hotărârea ARACIP de evaluare/data

Denumirea persoanei juridice iniţiatoare

Adresa unităţii de învăţământ, tel./fax, e-mail

Nivel de învăţământ/ Nivel de calificare

Profilul/ Domeniul

Domeniul pregătirii de bază

Calificarea

profesională

Limba de predare

Forma de învăţământ

„1

Liceul

Tehnologic

Bârseşti

5/16.02.2015

-

Municipiul Târgu Jiu,

str. Componenta Bârseşti nr. 8,

gsbirsesti@yahoo.com

Postliceal/ Nivel 3 avansat

(conform Hotărârii Guvernului nr. 866/2008)

Nivel 5

(conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013)

Agricultură

-

Tehnician protecţia plantelor

Română

Cu frecventă (zi)”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 21 decembrie 2016.

Nr. 6.140.

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare Adresa Liceului Tehnologic Auto din municipiul Craiova nr. 3.745 din 27 septembrie 2016, înregistrată la ARACIP cu nr. 2.807 din 27 septembrie 2016,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.042/2016 privind acordarea acreditării pentru nivelurile de învăţământ, specializările şi calificările profesionale din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat evaluate în perioada 21 martie-17 iunie 2016, începând cu anul şcolar 2016-2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 5 octombrie 2016, se modifică după cum urmează:

- la judeţul Dolj, poziţia nr. 1 va avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii de învăţământ

Hotărârea ARACIP de evaluare/data

Denumirea persoanei juridice iniţiatoare

Adresa unităţii de învăţământ, tel./fax, e-mail

Nivel de învăţământ/ Nivel de calificare

Profilul/ Domeniul

Domeniul pregătirii de bază

Calificarea profesională

Limba de predare

Forma de învăţământ

„1

Liceul Tehnologic Auto

10/23.05.2016

-

Municipiul Craiova,

bd. Decebal nr. 105.

Tel.: 0251/436733

Liceal/Nivel 3

(conform Hotărârii Guvernului nr. 866/2008)

Nivel 4

(conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013)

Mecanică

-

Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică

Română

Cu frecvenţă/ zi

Postliceal/ Nivel 3 avansat

(conform Hotărârii Guvernului nr. 866/2008)

Nivel 5 (conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013)

Transporturi

-

Asistent de gestiune în transporturi

Română

Cu frecvenţă/ zi

Mecanică

-

Tehnician operator maşini cu comandă numerică

Română

Cu frecvenţă/ zi”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Nicoleta-Claudia Moldovan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 21 decembrie 2016.

Nr. 6.142.

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru stabilirea modului de implementare a Programului naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 287.035/2017 al Direcţiei irigaţii şi fond funciar, precum şi prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 793/2016 pentru aprobarea Programului naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România,

în temeiul art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte modul de implementare a Programului naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România, denumit în continuare program, pentru amenajările de irigaţii şi pentru obiectivele infrastructurii principale de irigaţii din aceste amenajări, cuprinse în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 793/2016.

Art. 2. - Programul se implementează pe parcursul a 3 etape succesive, după cum urmează:

a) etapa I, în care se reabilitează un număr de 40 de amenajări de irigaţii;

b) etapa II, în care se reabilitează un număr de 37 de amenajări de irigaţii;

c) etapa III, în care se reabilitează un număr de 9 amenajări de irigaţii.

Art. 3. - Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare este responsabilă pentru realizarea programului, în condiţiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 793/2016 şi de prezentul ordin.

Art. 4. - Pentru fiecare etapă de realizare, simultan pentru toate amenajările de irigaţii cuprinse, respectiv 40 de amenajări de irigaţii aferente etapei I, 37 de amenajări de irigaţii aferente etapei II şi 9 amenajări de irigaţii aferente etapei III, Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare iniţiază şi derulează atât procedurile de achiziţii de servicii de proiectare, de tip expertiză tehnică, documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii, proiect tehnic, cât şi procedurile de achiziţii pentru execuţia lucrărilor, conform legislaţiei privind achiziţiile publice.

Art. 5, - Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare va transmite, pentru fiecare dintre contractele de achiziţie pentru execuţia lucrărilor semnate, informări detaliate periodice lunare la direcţia tehnică de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Informările vor cuprinde atât date iniţiale privind graficul de execuţie a lucrărilor, graficul de livrare şi de montaj, termene de punere în funcţiune şi recepţie, precum şi stadiul lucrărilor pe tot parcursul derulării contractelor.

Art. 6. - (1) Direcţia tehnică de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza informărilor transmise de către Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare, întocmeşte un raport de monitorizare care se înaintează conducerii ministerului.

(2) Raportul de monitorizare se actualizează lunar şi cuprinde cel puţin informaţii relevante privind modul de respectare a termenelor contractuale de realizare a obiectivelor de investiţii.

(3) Monitorizarea stadiului de implementare a programului se realizează atât de reprezentanţi ai direcţiei tehnice de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi de reprezentanţi din cadrul structurilor teritoriale din subordinea ministerului cu atribuţii în domeniul îmbunătăţirilor funciare.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Bucureşti, 13 ianuarie 2017.

Nr. 5.

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor şi a tipurilor de obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal şi pentru abrogarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului (088) „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”

 

Având în vedere dispoziţiile art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Formula introductivă a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor şi a tipurilor de obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 şi 979 bis din 30 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Având în vedere dispoziţiile art. 86, 88, 89, 90, art. 91 alin. (4) şi art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,”.

Art. II. - Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.841/2015 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului (088) „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. IV. - Prezentul ordin intră în vigoare de la data de 1 februarie 2017.

Art. V. - Direcţia generală de informaţii fiscale, Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi unităţile subordonate acestora vor duce la împlinire prevederile prezentului ordin.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Bogdan-Nicolae Stan

 

Bucureşti, 13 ianuarie 2017.

Nr. 210.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.