MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 130/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 130         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 20 februarie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 668 din 17 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

Decizia nr. 689 din 24 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice

 

Decizia nr. 726 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Decizia nr. 727 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.811/2016. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO04 - Reducerea substanţelor periculoase, implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014

 

1.812/2016. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul Fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO07 - Adaptarea la schimbările climatice finanţat prin granturile SEE 2009-2014

 

1.813/2016. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul Fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO02 - Biodiversitate şi servicii ale ecosistemelor, Implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014

 

166. - Ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale privind aprobarea tarifelor pentru plata membrilor comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanţilor acestora, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională şi a specialiştilor pe domenii ocupaţionale din afara furnizorului de formare profesională desemnaţi în comisiile de examinare

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

141. - Hotărâre pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

1. - Ordin privind amortizorul aferent instituţiilor de credit autorizate în România şi identificate de Banca Naţională a României ca fiind alte instituţii de importanţă sistemică (O-SII)

 

2. - Ordin privind abrogarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

7. - Hotărâre privind modificarea articolului 10 din Normele pentru desemnarea reprezentanţilor auditorilor financiari la Conferinţa ordinară a Camerei Auditorilor Financiari din România organizată în anul 2017, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 121/2016

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 26/2017;

 - Hotărârea Guvernului nr. 39/2017;

 - În anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C., aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 22/2017

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 668

din 17 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în calitate de reprezentant legal al lui Dumitru Gurău în Dosarul nr. 1.381/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.182D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Daniel Soare, lipsind cealaltă parte faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care arată, în esenţă, Că statutul poliţistului, care este funcţionar public, ar trebui reglementat prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului autorităţii din care acesta face parte, aşa cum statuează textul de lege criticat. Reglementarea prin ordin al ministrului în domeniul legii organice duce la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, aducând atingere, totodată, şi principiului clarităţii şi previzibilităţii legii, în concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că textul de lege criticat nu are legătură cu obiectul cauzei. În cauză este contestată legalitatea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005, fără ca autorul excepţiei să mai fie subiect al unui raport de muncă. Dispoziţia de destituire din funcţie a făcut obiectul unui alt dosar decât acela în care a fost ridicată excepţia, dosar în care acţiunea a fost respinsă, decizia fiind definitivă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 18 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.381/2/2012* Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în calitate de reprezentant legal al lui Dumitru Gurău, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea nelegalităţii Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât poliţistul este subiect de al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţiile unei legi organice speciale şi nicidecum în condiţiile unui ordin al unui ministru de resort care, în speţă, nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Competenţa materială şi funcţională, motivele şi modalitatea de încetare a raportului de serviciu în cazul funcţionarului public cu statut special sunt elemente cruciale, ce ţin de esenţa legalităţii acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât aceasta se ia fără vina funcţionarului. Din aceste motive, în conformitate cu principiile statului de drept, competenţa materială şi funcţională a persoanelor îndreptăţite să dispună o asemenea măsură trebuie reglementată printr-o lege organică, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi nu printr-un ordin al ministrului afacerilor interne, astfel cum prevede textul de lege criticat. Astfel, ministrul de resort a emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005, nepublicat, al cărui conţinut nu este nici previzibil şi nici nu are forţă juridică, nefiind intrat în vigoare. Neaducerea acestuia la cunoştinţă publică face iluzoriu dreptul autorului la apărare, acesta pierzându-şi orice eficienţă. Totodată, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului, sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece competenţele în emiterea actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului nu pot fi stabilite printr-un act administrativ (reglementare secundară), ci trebuie stabilite prin lege. Doar în acest fel sunt îndeplinite condiţiile privind previzibilitatea reglementării. Aceste componente vizează elemente esenţiale ale raportului de serviciu al poliţistului, ceea ce impune reglementarea lor prin lege.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul face referire la considerentele Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014 considerând că, având în vedere similitudinea problematicii supuse atenţiei prin excepţia ridicată cu aceea analizată prin decizia menţionată, este posibil ca soluţia şi considerentele reţinute de instanţa de contencios constituţional să fie aplicabile şi în cauza de faţă.

10. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi lit. p) din Legea fundamentală, deoarece dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează aceste elemente esenţiale care conturează statutul acestei profesii, dar le lasă la latitudinea ministrului de resort. Aşadar, naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului sunt reglementate printr-un act administrativ infralegal - Ordinul nr. 600/2005, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Referitor la art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, se arată că dispoziţiile constituţionale impun adoptarea măsurilor legislative privind statutul funcţionarilor publici prin lege organică, cu o majoritate parlamentară absolută, putând fi astfel considerată o extensie a dispoziţiilor constituţionale. Ca atare, statutul special de care trebuie să se bucure poliţistul, învestit de altfel cu exerciţiul autorităţii publice, este consacrat şi garantat constituţional. Se face, de asemenea, referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. Prevederile art. 24 alin. (1), art. 118 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepţiei şi cele ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 27 iunie 2011: Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea,

suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) ce reglementează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit căruia „În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit căruia prin lege organică se reglementează statutul funcţionarilor publici.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei „acţiuni în constatarea nelegalităţii Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005”. În aceste condiţii, Curtea reţine că textul de lege supus controlului, respectiv art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia „Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administratei şi internelor, în condiţiile legii”, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu îl constituie contestarea încetării raportului de serviciu al poliţistului.

16. Curtea constată că anularea actului administrativ privind încetarea raportului de serviciu al poliţistului, respectiv Dispoziţia Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi nr. S/272/5 august 2010, emisă în temeiul textului de lege criticat, a format obiectul unui alt dosar decât cel în care a fost ridicată excepţia, respectiv Dosarul nr. 691/121/2011*, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 397 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 563 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apei Galaţi.

17. Curtea constată că, având în vedere parcursul judiciar antereferit, formularea unei acţiuni distincte prin care s-a solicitat constatarea nelegalităţii Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005 nu poate atrage aplicabilitatea textului de lege criticat.

18. În consecinţă, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, deoarece aceasta nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu soluţionarea cauzei, condiţie prevăzută de art. 29 alin, (1) din Legea nr. 47/1992.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în calitate de reprezentant legal al lui Dumitru Gurău în Dosarul nr. 1.381/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 689

din 24 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, excepţie ridicată de Adriana Olteanu în Dosarul nr. 6.940/225/2015 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 60D/2016.

2. La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Mehedinţi, prin domnul consilier juridic colonel Ionel Gropşanu, lipsind autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că Sintagmele din cuprinsul art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991, criticate de autoarea excepţiei, respectiv „sau alte manifestări” şi „în orice mod”, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 24 şi că, în realitate, argumentele formulate în susţinerea excepţiei vizează interpretarea acestor sintagme, aspect ce nu aparţine sferei competenţei Curţii Constituţionale.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se susţine că autoarea excepţiei este nemulţumită de modalitatea de interpretare şi aplicare a sintagmelor criticate. Or, operaţiunea de interpretare este indispensabilă procesului de aplicare a legii, fiind de competenţa instanţelor de judecată, în timp ce controlul de constituţionalitate are în vedere contrarietatea dintre anumite dispoziţii legale şi prevederi din cuprinsul Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 12 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.940/225/2015, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, excepţie invocată de Adriana Olteanu într-un dosar ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că sintagmele „sau alte manifestări” şi „în orice mod” din cuprinsul alin. (1) lit. e) al art. 26 din Legea nr. 60/1991 sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, creând posibilitatea unor interpretări diferite. Sunt invocate, drept argumente, Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din 3 decembrie 1998, pronunţată în cauza C-381/97, Belgocodex împotriva Belgiei şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, prin care cele două instanţe europene anterior menţionate au statuat imperativul asigurării previzibilităţii legii, standard ce constituie un mijloc de garantare a securităţii juridice a destinatarilor acesteia, subiecte de drept ce trebuie să îşi poată adapta conduita la condiţiile prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor legale în vigoare. Se conchide că textul criticat încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la calitatea legii, precum şi dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Legea fundamentală.

7 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, contrar prevederilor art. 29 alin, (4) din Legea nr. 47/1992, arată doar că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, fără a-şi exprima opinia cu privire la fondul acesteia.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că textul criticat este dar, precis şi previzibil, critica autoarei excepţiei vizând, mai degrabă, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea acestuia, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti. Se arată, totodată, că dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi cele ale art. 24 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

10. Avocatul Poporului susţine că textul criticat este constituţional. Se arată că dispoziţiile criticate trebuie interpretate în ansamblul normativ din care fac parte, că sintagmele „alte manifestări” şi „în orice mod” au un caracter general, conţinutul lor urmând a fi determinat în fiecare situaţie concretă şi că, în stabilirea acestuia, organele judiciare apelează la operaţiuni de interpretare. Se susţine că acest ultim aspect, referitor la caracterul necesar al interpretării textului criticat, nu este de natură a genera neconstituţionalitatea acestuia.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 14 martie 2014, care au următorul conţinut: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni: [...]

e) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice; .

14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 cu privire la dreptul la apărare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991 prevăd sancţionarea instigării, prin orice mijloace, a iniţierii sau a recurgerii la acţiuni violente sau alte manifestări, comise cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice, fapte care, potrivit textului criticat, constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni.

16. Din interpretarea gramaticală şi sistematică a normei juridice analizate, Curtea reţine că scopul reglementării este acela de a sancţiona contravenţional şi, respectiv penal, acţiunile săvârşite cu intenţia de zădărnicire sau tulburare a adunărilor publice, a căror organizare şi desfăşurare sunt reglementate prin Legea nr. 60/1991. În realizarea acestui scop, legiuitorul a procedat la enumerarea exemplificativă, în cuprinsul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. e) din legea anterior menţionată, a unor fapte săvârşite cu intenţia producerii rezultatului anterior arătat, fiind precizate, în mod expres, în ipoteza normei de incriminare, fapta de instigare şi cele de iniţiere şi recurgere la acţiuni violente, urmate de sintagma „alte manifestări”. Prin aceasta din urmă se înţelege orice alte fapte a căror comitere denotă intenţia de a produce rezultatul avut în vedere de legiuitor, constând în zădărnicirea sau tulburarea adunărilor publice. De asemenea, utilizarea în cuprinsul normei juridice criticate a expresiei „în orice mod”, după sintagma „intenţia de zădărnicire ori tulburare”, arată intenţia legiuitorului de a nu restrânge sfera de aplicare a normei juridice criticate la anumite modalităţi de zădărnicire sau tulburare a liniştii publice, textul criticat urmând a fi aplicabil independent de acestea.

17. Curtea constată că aspectele anterior menţionate nu sunt însă de natură a determina caracterul neclar, imprecis sau imprevizibil al dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991, destinatarii lor având posibilitatea de a-şi adapta conduita la exigenţele impuse în vederea bunei desfăşurări a adunărilor publice. Pentru aceste motive, Curtea reţine că norma juridică analizată este conformă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la calitatea legii.

18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât drepturile fundamentale pe care le reglementează sunt asigurate prin dispoziţiile procesual penale în vigoare, şi nu prin norme de drept contravenţional sau drept penal substanţial.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Olteanu în Dosarul nr. 6.940/225/2015 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 726

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Cristian Mădălin Stîngă în Dosarul nr. 543/1.372/2015/a7 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 368 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la argumentele formulate în Dosarul nr. 153 D/2016, prin care, în esenţă, s-a reţinut că noţiunea de „subiect pasiv” este definită în teoria generală a dreptului, că aceasta a fost întotdeauna definită ca reprezentând persoana care este titulara valorii sociale ocrotite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 21 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 543/1.372/2015/a7, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Cristian Mădălin Stîngă într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii, în concurs, a unor infracţiuni de trafic de minori.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în cauza penală dedusă judecăţii, autorului excepţiei i-au fost aplicate prevederile art. 38 din Codul penal m condiţiile traficării a două persoane minore în aceleaşi condiţii de loc şi de timp. Este subliniat faptul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a încetării aplicabilităţii Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 49 din 4 iunie 2007 privind încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane, comisă asupra mai multor persoane, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, precum şi a reglementării în cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal a condiţiei unicităţii subiectului pasiv în cazul concursului de infracţiuni, în sarcina sa a fost reţinută săvârşirea unui concurs de două infracţiuni de trafic de minori, şi nu o infracţiune continuată. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal definesc infracţiunea continuată ca fiind o infracţiune săvârşită la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, definiţie ce trebuie coroborată cu prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012, conform cărora condiţia unităţii subiectului pasiv al infracţiunii continuate este îndeplinită şi atunci când: a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.

6. Se arată că sintagmele „subiect pasiv” şi „acelaşi subiect pasiv” din cuprinsul textului criticat nu sunt definite nici în cuprinsul Codului penal, nici în cuprinsul Codului de procedură penală şi că acestea sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, ambiguitate ce afectează principiul securităţii raporturilor juridice, prima condiţie ce asigură aplicabilitatea dreptului fiind suficienta sa definire. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 4 mai 2000 şi 25 ianuarie 2007, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Sissanis împotriva României, paragraful 66, prin care instanţa europeană a subliniat necesitatea asigurării standardului de calitate a legii, ca premisă a respectării principiului legalităţii incriminării, dar şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi nr. 362 din 7 mai 2015.

7. Din interpretarea, per a contrario, a dispoziţiilor legale criticate se deduce că, atunci când actele materiale săvârşite sunt îndreptate împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi, suntem în prezenţa unui concurs real sau formal de infracţiuni. Se observă că subiectul pasiv principal al tuturor infracţiunilor este, în mod generic, statul, iar subiect pasiv secundar persoana căreia îi este lezat un drept, prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. De asemenea este subliniat faptul că subiectul pasiv secundar al unei infracţiuni nu trebuie confundat cu persoana prejudiciată, aceasta din urmă putând fi diferită şi având la dispoziţie mijloace juridice specifice de realizare a intereselor sale procesuale. Se face trimitere la doctrină, clasificând subiectul pasiv al infracţiunii în subiect pasiv general şi subiect pasiv special. Se mai observă că există şi infracţiuni complexe, cum este cea de tâlhărie, în care actele materiale pot fi îndreptate împotriva unui singur patrimoniu, dar actele de violenţă pot viza două sau mai multe persoane. Se conchide că textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil şi principiul legalităţii incriminării, fiind, prin urmare, contrar normelor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.

8. Tribunalul pentru minori şi familie Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, însă nu pentru neîndeplinirea unuia dintre criteriile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ci pentru faptul că autorul excepţiei critică opţiunea legiuitorului de a defini concursul de infracţiuni conform politicii sale penale. Se arată că unitatea subiectului pasiv este singura diferenţă între actuala reglementare a concursului de infracţiuni şi cea prevăzută la art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 şi că, asupra celor dintâi, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 54 din 24 februarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată o excepţie de neconstituţionalitate similară. Se susţine, de asemenea, că textul criticat este clar, precis şi previzibil, că definirea în cuprinsul codurilor a unor noţiuni reprezintă tot o opţiune a legiuitorului şi că, în lipsa unor asemenea definiţii, este avut în vedere sensul comun al termenilor.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că previzibilitatea normelor juridice presupune ca destinatarii acestora să aibă reprezentarea aspectelor în funcţie de care sunt obligaţi să îşi modeleze conduita şi că, deşi normele penale nu definesc noţiunea de „subiect pasiv”, aceasta nu ridică probleme de înţelegere sau de interpretare. Se observă că doctrina este unitară în stabilirea aspectului că subiectul pasiv al unei infracţiuni este persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată sau periclitată prin infracţiune, sintagma criticată nefiind de natură a produce dificultăţi de interpretare. Se susţine, totodată, că această interpretare trebuie să fie una sistematică, sensul sintagmei „subiect pasiv”putând fi dedus din ansamblul normativ din care fac parte prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 92 din 3 martie 2015. nr. 903 din 6 iulie 2010. nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015, precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 15 noiembrie 1996, 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 şi 9 noiembrie 2006, pronunţate în cauzele Cantoni împotriva Franţei, Wingrove împotriva Regatului Unit, Rotaru împotriva României, Leempoel & S. A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate Sunt constituţionale. Se susţine că prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012 explică dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal în anumite ipoteze speciale în care se menţine condiţia unităţii subiectului pasiv şi că textele criticate nu sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, acestea respectând cerinţele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Mai mult, se arată că textele criticate reprezintă voinţa legiuitorului, încadrându-se în politica penală a acestuia, aspect reţinut de Curtea Constituţională în Decizia nr. 837 din 8 decembrie 2015. Se susţine că, din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor legale criticate, rezultă, cu claritate, sensul sintagmei „subiect pasiv”, dar că aplicarea concretă a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 238 din Legea nr. 187/2012 excedează competenţei Curţii Constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitateîl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 35 alin. (1) din Codul penal: „infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni”.

- Art. 238 din Legea nr. 187/2012: „În aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penai, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:

a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;

b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic

15. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea pedepsei.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare, Curtea pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 54 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, şi Decizia nr. 837 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

17. Prin deciziile anterior menţionate, Curtea a reţinut că textul criticat adaugă la definiţia similară, consacrată prin art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, condiţia săvârşirii infracţiunii împotriva aceluiaşi subiect pasiv. Prin urmare, potrivit actualei reglementări, infracţiunea continuată constă în săvârşirea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, de acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, fiind, astfel, caracterizată prin unitate de subiect activ, unitate sub aspectul laturii subiective şi, aşa cum s-a arătat anterior, unitate de subiect pasiv. Din acest ultim punct de vedere, Curtea a subliniat faptul că, potrivit art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane sau când infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.

18. Având în vedere cele arătate prin decizia anterior referită, Curtea a constatat că, indiferent de existenţa unui subiect pasiv secundar sau de unicitatea acestuia, persoanele care săvârşesc aceeaşi infracţiune, în formă continuată, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1)*din Codul penal, se află în situaţii similare, atâta vreme cât infracţiunile săvârşite sunt caracterizate prin existenţa unui subiect pasiv principal unic, şi vor beneficia de acelaşi regim juridic sancţionator.

19. De asemenea, Curtea a reţinut că, şi în contextul actualei reglementări, care prevede unicitatea subiectului pasiv, infracţiunile de pericol pot fi reţinute în formă continuată, atunci când sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute la art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv unitatea subiectului activ şi existenţa unei singure rezoluţii infracţionale. În acest caz,

subiectul pasiv al infracţiunii este statul, această categorie de infracţiuni consumându-se prin crearea stării de pericol social. Prin urmare, persoanele care săvârşesc astfel de infracţiuni continuate se află în situaţii juridice similare cu cele care săvârşesc infracţiuni continuate de rezultat, caracterizate prin existenţa subiectului pasiv principal unic sau prin existenţa unui subiect pasiv principal unic şi a unui subiect pasiv secundar, urmând a li se aplica acelaşi regim sancţionator.

20. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că textul criticat nu este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, aşa cum susţine autorul excepţiei, acesta respectând cerinţele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie.

21. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, care se încadrează în politica penală promovată de acesta, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor (a se vedea Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

22. Cum nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa invocată, atât soluţia, cât şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile mai sus invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

23. Distinct de cele reţinute de Curtea Constituţională prin jurisprudenţa anterior menţionată, în ceea ce priveşte sensul sintagmelor „subiect pasiv” şi „acelaşi subiect pasiv”, Curtea reţine că acestea nu sunt definite în legislaţia penală în vigoare. Cu toate acestea, noţiunea de „subiect pasiv” este folosită în mod frecvent în doctrina juridică de drept penal, ea definind titularul valorii sociale ocrotite prin reglementarea infracţiunii, valoare socială care este afectată prin săvârşirea acesteia. Astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 837 din 8 decembrie 2015, acesta poate fi statul sau o altă persoană fizică sau juridică. Sensul noţiunii de „subiect pasiv” nu se suprapune însă cu cel al noţiunii de „persoană vătămată” subiectul pasiv putând fi, totodată, persoana păgubită prin săvârşirea infracţiunii (este, spre exemplu, cazul infracţiunilor împotriva patrimoniului) sau poate fi o altă persoană decât cea căreia îi este provocat un

prejudiciu, evaluabil în bani, prin săvârşirea infracţiunii (spre exemplu, în cazul infracţiunilor de omor săvârşit împotriva unor persoane care au în întreţinere alte persoane, acestea din urmă au calitatea de persoane vătămate).

24. Prin urmare, sintagma „acelaşi subiect pasiv” are în vedere identitatea subiectului pasiv în cazul săvârşirii mai multor acte materiale, identitate ce se referă la subiectul pasiv principal şi care trebuie să existe chiar dacă infracţiunile săvârşite au subiecţi pasivi secundari diferiţi, aspect prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile art. 238 lit. b) din Legea nr. 187/2012.

25. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că textul criticat este clar, precis şi previzibil şi că acesta nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării.

26. Cu privire la principiul legalităţii incriminării, prevăzut, totodată, la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor

Omului, reţine că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora [a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51]. Aşa fiind, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penai şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 nu sunt de natură a încălca principiul convenţional analizat acestea asigurând destinatarilor legii penale posibilitatea de a le înţelege şi de a-şi adapta conduita la exigenţele pe care le impun.

27. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dreptului la un proces echitabil, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale ce reglementează acest principiu nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât aceasta priveşte dispoziţii de drept penal substanţial.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Mădălin Stîngă în Dosarul nr. 543/1.372/2015/a7 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului pentru minori şi familie Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

praf. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 727

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin, (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 413 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că textul criticat nu are incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 28 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.671/180/2014, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi

g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniei Eugen Muha într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, îh formă continuată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în situaţia în care destinatarul citaţiei nu este găsit de către agentul procedural, acestuia îi este afişată o înştiinţare, care cuprinde elementele prevăzute în cuprinsul textului criticat, dar nu şi termenul la care este chemat în faţa instanţei. De asemenea, sediul instanţei la care destinatarul este invitat să îşi ridice citaţia se poate afla în altă localitate, chiar dintr-un alt judeţ, aspect care îngreunează procedura de aflare a termenului. Totodată, textul criticat este comparat cu prevederile art. 179 din Codul penal din 1969, conform cărora citaţia era afişată pe uşa imobilului sau a apartamentului, permiţând persoanei citate să afle, cu uşurinţă, termenul la care este chemată în faţa organului judiciar. Se susţine, de asemenea, că intervalul de timp în interiorul căruia persoana citată îşi poate ridica citaţia este stabilit de către grefieri şi de către agenţii procedurali în mod aleatoriu, ceea ce poate genera discriminare pentru persoanele citate care se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind dat exemplul martorilor citaţi la acelaşi termen, în aceeaşi cauză penală, dar care intră în posesia citaţiilor la intervale de timp foarte diferite. Se conchide că dispoziţiile art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie.

6 Judecătoria Bacău - Secţia penală susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că părţile şi subiecţii procesuali citaţi au posibilitatea de a cunoaşte, ca urmare a afişării înştiinţării pe uşa destinatarului citaţiei, atât despre existenţa unui dosar penal aflat pe rolul unui organ judiciar, cât şi faptul că acest organ judiciar a emis un act procedural pe numele lor, act ce trebuie ridicat într-un anumit interval de timp de la organul emitent.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 2S0 din Codul de procedură penală, din înştiinţarea afişată pe uşa sa, destinatarul citaţiei va cunoaşte dosarul penal în care este citat, precum şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, aceste informaţii fiind suficiente pentru ca cel înştiinţat să poată intra în posesia citaţiei şi să cunoască astfel calitatea sa procesuală, obiectul cauzei, precum şi data şi locul unde urmează să se prezinte, conform citaţiei. Se mai arată Că, întrucât, din înştiinţare, destinatarul află nu numai termenul în care îşi poate ridica citaţia, ci şi data şi ora la care a fost afişată înştiinţarea, acesta este în măsură să invoce, în cursul judecăţii, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citaţiei, fiind, pentru acest motiv, în imposibilitatea de a cunoaşte obiectul cauzei şi termenul de judecată.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că cerinţa legală a prezentării persoanei citate la organul judiciar pentru a-i fi comunicată citaţia nu este de natură a împiedica accesul liber la justiţie şi de a îngrădi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condiţiilor procedurale necesare pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 400 din 5 octombrie 2004 şi nr. 110 din 10 martie 2015, şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golden împotriva Regatului Unit, prin care instanţele anterior menţionate au stabilit că accesul la un tribunal nu este absolut şi că poate fi supus unor restricţii legitime, cum sunt termenele legale de prescripţie sau decădere. Prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea Constituţională a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale constituţionale, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în mod egal ocrotite.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(2) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea trebuie să cuprindă: [...]

f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;

g) menţiunea că, în căzui în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia motivează încălcarea art. 21 din Constituţie, prin raportare la art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, invocând, în susţinerea acesteia, situaţia în care persoana citată nu poate fi găsită de agentul procedural pentru a-i fi înmânată citaţia. Or, această ipoteză juridică nu constituie obiectul de reglementare al art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, care constituie obiectul excepţiei, care prevede cazul în care persoana refuză să primească citaţia, motiv pentru care Curtea nu poate reţine existenţa unei legături între cele două elemente ale excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv motivarea acesteia şi textul criticat, legătură absolut necesară pentru soluţionarea sa.

15. Astfel, ipoteza criticată de autorul excepţiei este reglementată la art. 261 alin. (4) şi art. 2611 din Codul de procedură penală, norme juridice care nu au fost contestate de către acesta,

16. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 18.671/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO04 - Reducerea substanţelor periculoase, implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 150.655 din 2 septembrie 2016 al Direcţiei de accesare fonduri externe, luând în considerare prevederile art. 1 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 10 din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 88/2012 privind cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009-2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2013, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Ghidul aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul fondului pentru relaţii bilaterale aferent programului RO04 - Reducerea substanţelor periculoase, implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Erika Stanciu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 20 septembrie 2016.

Nr. 1.811.


*) Anexa se publica în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 130 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul a Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1,

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul Fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO07 - Adaptarea la schimbările climatice finanţat prin granturile SEE 2009-2014

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 150.654 din 2 septembrie 2016 al Direcţiei accesare fonduri externe, luând în considerare prevederile art. 1 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2012 privind cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009-2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2013, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Ghidul aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul Fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO07- Adaptarea la schimbările climatice finanţat prin granturile SEE 2009-2014 prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Erika Stanciu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 20 septembrie 2016.

Nr. 1.812.


*) Anexa sa publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Ghidului aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO02 - Biodiversitate şi servicii ale ecosistemelor, implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 150.663/MP din 2 septembrie 2016 al Direcţiei accesare fonduri externe, luând în considerare prevederile art. 1 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2012 privind cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009-2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2013, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Ghidul aplicantului - Cerere de propuneri de proiecte în cadrul Fondului pentru relaţii bilaterale aferent Programului RO02 - Biodiversitate şi servicii ale ecosistemelor, implementat în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014 prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Erika Stanciu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 20 septembrie 2016.

Nr. 1.813.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial” Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor pentru plata membrilor comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanţilor acestora, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională şi a specialiştilor pe domenii ocupaţionale din afara furnizorului de formare profesională desemnaţi în comisiile de examinare

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 /2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

- art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 şi art. 4 alin. (2) lit. g) pct. 1,7, 8,12 din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale,

în temeiul art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale,

ministrul muncii şi justiţiei sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă tarifele pentru plata membrilor comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanţilor acestora, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională şi a specialiştilor pe domenii ocupaţionale din afara furnizorului de formare profesională desemnaţi în comisiile de examinare, conform anexei.

(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) se actualizează periodic, în condiţiile legii.

Art. 2. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

 

Bucureşti, 8 februarie 2017.

Nr. 166.

 

ANEXĂ

 

TARIFELE

pentru plata membrilor comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanţilor acestora, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională şi a specialiştilor pe domenii ocupaţionale din afara furnizorului de formare profesională desemnaţi în comisiile de examinare

 

1. Tarifele pentru membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, pentru supleanţii acestora sunt:

 

Tariful pentru preşedintele comisiei/dosar autorizat

18 lei

Tariful pentru fiecare membru al comisiei de autorizare/dosar autorizat

12 lei

 

2. Tariful pentru prestaţia unui evaluator de furnizori şi programe de formare profesională cuprinde:

 

Tariful/dosar evaluat sau monitorizat

288 lei

Cheltuielile destinate deplasării în interesul desfăşurării activităţii se stabilesc în condiţiile şi limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare.

După caz

 

3. Tariful pentru prestaţia unui specialist pe domenii ocupaţionale din afara furnizorului de formare profesională, desemnat în comisia de examinare, cuprinde:

 

Tarif specialist/participant

17 lei

Tarif specialist pentru organizarea examinării

80 lei

Calculul tarifului total pentru prestaţia unui specialist

80 lei + 17 x nr. participanţi

Cheltuielile destinate deplasării în interesul desfăşurării activităţii se stabilesc în condiţiile şi limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, cu modificările şi completările ulterioare.

După caz

 

Sumelor prevăzute la pct. 1, 2 şi 3 li se aplică dispoziţiile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015

 

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, se modifică după cum urmează:

- La articolul 18, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) în cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere. Preşedintele instanţei este şi preşedintele colegiului de conducere. La instanţele la care nu există preşedinte şi nici vicepreşedinte care să îl înlocuiască, şedinţele colegiului de conducere sunt prezidate de judecătorul cu cea mai mare vechime în funcţie din cadrul colegiului.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător Mariana Ghena

 

Bucureşti, 7 februarie 2017.

Nr. 141.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind amortizorul aferent instituţiilor de credit autorizate în România şi identificate de Banca Naţională a României ca fiind alte instituţii de importanţă sistemică (O-SII)

 

Având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 101 şi ale art. 1261 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 255-296 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Recomandarea Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară nr. 3/2016 privind amortizoarele de capital aplicabile instituţiilor de credit din România,

în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi ale art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

Banca Naţională a României emite următorul ordin;

Art. 1. - Instituţiile de credit autorizate în România şi identificate de Banca Naţională a României, în temeiul art. 267 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu evaluarea efectuată pe baza datelor aferente semestrului I 2016, ca fiind „alte instituţii de importanţă sistemică” (O-SII) sunt următoarele: Banca Comercială Română - S.A., BRD - Groupe Societe Generale - S.A., UniCredit Bank - S,A., Raiffeisen Bank - S.A., Banca Transilvania - S.A., Alpha Bank România - SA., Garanti Bank - S.A., CEC Bank - S.A., Bancpost - S.A., Piraeus Bank - S.A. şi OTP Bank - S.A.

Art. 2. - Începând cu 1 martie 2017, Banca Comercială Română - S.A., BRD - Groupe Societe Generale - S.A., UniCredit Bank - S.A., Raiffeisen Bank - S.A., Banca Transilvania - S.A. şi OTP Bank - S.A. menţin, la nivel consolidat, un amortizor O-SII de 1% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, pe baza situaţiei consolidate întocmite în scop prudenţial de respectivele instituţii de credit în conformitate cu prevederile art. 311 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013.

Art. 3. - Începând cu 1 martie 2017, Alpha Bank România - S.A., CEC Bank - S.A., Bancpost - S.A., GaranTi Bank - S.A. şi Piraeus Bank - S.A. menţin, la nivel individual, un amortizor O-SII de 1% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Art. 4. - Începând cu 1 martie 2017, Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 11/2015 privind amortizorul aferent instituţiilor de credit autorizate în România şi identificate de Banca Naţională a României ca fiind alte instituţii de importanţă sistemică (O-SII), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 980 din 30 decembrie 2015, se abrogă.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 13 februarie 2017.

Nr. 1.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind abrogarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic

 

Având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 101 şi ale art. 1261 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 255,276,277,281,283,285-289 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Recomandarea Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară nr. 3/2016 privind amortizoarele de capital aplicabile instituţiilor de credit din România,

în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi ale art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu 1 martie 2017, Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 193 din 15 martie 2016, se abrogă.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la 1 martie 2017.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 13 februarie 2017.

Nr. 2.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea articolului 10 din Normele pentru desemnarea reprezentanţilor auditorilor financiari la Conferinţa ordinară a Camerei Auditorilor Financiari din România organizată în anul 2017, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 121/2016

 

Având în vedere:

- art. 6 alin, (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

- art. 5, 6, art. 9 alin. (3) şi art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011;

- Hotărârea Conferinţei Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 95/2007 cu privire la delegarea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România privind aprobarea normelor de reprezentare la Conferinţă;

- Procesul-verbal nr. 1.363 din data de 17 februarie 2017 privind votul valabil exprimat de către membrii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România hotărăşte:

Art. I. - Articolul 10 din Normele pentru desemnarea reprezentanţilor auditorilor financiari la Conferinţa ordinară a Camerei Auditorilor Financiari din România organizată în anul 2017, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 121/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 29 decembrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

„Art. 10. - Auditorii financiari cuprinşi în lista prevăzută la art. 8 sunt convocaţi în scris, prin scrisoare sau electronic prin e-mail cel târziu la data de 28 februarie 2017, să participe la Conferinţa ordinară a Camerei din data de 1 aprilie 2017.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Gabriel Radu

 

Bucureşti, 17 februarie 2017.

Nr. 7.

 

RECTIFICĂRI

 

În cuprinsul anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 18 ianuarie 2017, se face următoarea rectificare:

- la nr. crt. 32, în loc de: „Universitatea de Arte «George Enescu» din Iaşi” se va citi: „Universitatea Naţională de Arte «George Enescu» din Iaşi”.

 

În anexa nr. 1 „Cerere de înscriere în Program (Model)” la Hotărârea Guvernului nr. 39/2017 pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a produsului tomate în spaţii protejate”, beneficiarilor, condiţiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, valorii anuale totale a acestuia, precum şi a modalităţilor de verificare şi control, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 1 februarie 2017, se face următoarea rectificare:

- în loc de: „Către,

Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului ............................................/Municipiului Bucureşti” se va citi:

„Către

Direcţia pentru Agricultură a Judeţului ............................................/a Municipiului Bucureşti”.

 

În anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C., aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 22/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 şi 112 bis din 9 februarie 2017, se face următoarea rectificare:

- la „Direcţia Generală Monitorizare şi Control”, la nr. crt. 121, coloana a 3-a, în loc de: „Director general” se va citi: „Director general adjunct”.

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.