MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 988/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 988         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 13 decembrie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

126. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor privind modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 44/2017 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare/înregistrare sanitar-veterinară a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale şi a mijloacelor de transport al hranei pentru animale şi pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea literei B din anexa nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor

 

396. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente perioadei 1 iulie 2017-30 septembrie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

26. - Normă pentru modificarea şi completarea Normei nr. 18/2009 privind operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin conturile fondului de pensii facultative, aprobată prin Hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 26/2009

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 9 din 29 mai 2017 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

Rectificări la:

 - Decretul nr. 1.114/2017;

 - Decretul nr. 1.115/2017;

 - Decretul nr. 1.116/2017;

 - Decretul nr. 1.117/2017

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 44/2017 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare/înregistrare sanitar-veterinară a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale şi a mijloacelor de transport al hranei pentru animale şi pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea literei B din anexa nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 4,091 din 22 iunie 2017, întocmit de Direcţia produse medicinale veterinare şi nutriţie animală - Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena hranei pentru animale, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şt art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 44/2017 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare/înregistrare sanitar-veterinară a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale şi a mijloacelor de transport al hranei pentru animale şi pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 11 mai 2017, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care desfăşoară atât activităţi prevăzute la lit. b) şi/sau d) din anexa nr. 1, cât şi activităţi din domeniul farmaceutic veterinar pentru care deţin autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară eliberată în baza legislaţiei sanitar-veterinare specifice în vigoare depun la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti doar notificarea privind desfăşurarea de activităţi în domeniul hranei pentru animale, prevăzută în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere prevăzută în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la lit. g).

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care desfăşoară atât activităţi prevăzute la lit. b) şi/sau d) din anexa nr. 1, cât şi activităţi din domeniul farmaceutic veterinar supuse autorizării/înregistrării sanitar-veterinare depun la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, odată cu documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei/înregistrării pentru desfăşurarea de activităţi din domeniul farmaceutic veterinar prevăzută de legislaţia sanitar-veterinară specifică în vigoare, doar notificarea privind desfăşurarea de activităţi în domeniul hranei pentru animale prevăzută în anexa nr. 21 şi declaraţia pe propria răspundere prevăzută în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).”

2. La articolul 7 se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Autorizaţiile sanitar-veterinare emise anterior intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare rămân valabile, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.”

3. La articolul 9, alineatele (2)-(8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care desfăşoară atât activităţi prevăzute la lit. b), d) şi/sau f) din anexa nr. 2, cât şi activităţi din domeniul farmaceutic veterinar pentru care deţin deja o autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară eliberată în conformitate cu legislaţia în vigoare depun la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care desfăşoară activităţi prevăzute la lit. g) şi/sau h) din anexa nr. 2, ce deţin deja o autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară eliberată în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru activităţi în domeniul produselor alimentare, depun la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care solicită o autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru activităţi din domeniul farmaceutic veterinar şi desfăşoară şi activităţi prevăzute la lit. b), d) şi/sau f) din anexa nr. 2 depun, odată cu documentaţia de autorizare/înregistrare prevăzută de legislaţia specifică, doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut alin. (1) lit. g).

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), unităţile care solicită o autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru activităţi în domeniul produselor alimentare şi desfăşoară şi activităţi prevăzute la lit. g) şi/sau h) din anexa nr. 2 depun, odată cu documentaţia de înregistrare/autorizare prevăzută de legislaţia specifică, doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exploatabile de creştere a animalelor destinate producţiei de alimente, autorizate/înregistrate sanitar-veterinar în conformitate cu legislaţia în vigoare din domeniul sănătăţii şi al bunăstării animalelor, care deţin moară proprie, malaxor propriu sau malaxoare mobile pentru producerea de furaje pentru consum propriu depun la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exploataţiile de creştere a animalelor destinate producţiei de alimente care solicită o autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară În conformitate cu legislaţia în vigoare din domeniul sănătăţii şi al bunăstării animalelor şi deţin moară proprie, malaxor propriu sau malaxoare mobile pentru producerea de furaje pentru consum propriu depun, odată cu documentaţia de înregistrare/autorizare prevăzută de legislaţia specifică, doar notificarea activităţii desfăşurate în domeniul hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, şi declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, fiind scutite de depunerea celorlalte documente şi de achitarea tarifului prevăzut la alin. (1) lit. g).

(8) în situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (5)-(7), în baza notificării şi a declaraţiei pe propria răspundere, direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti atribuie numărul de identificare în conformitate cu prevederile art. 16, cu completarea documentului prevăzut în anexa nr. 22.”

4. La articolul 11 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) înregistrările sanitar-veterinare emise anterior intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare rămân valabile, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

5. La articolul 12, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În vederea obţinerii înregistrării sanitar-veterinare pentru mijloacele de transport, reprezentantul legal al operatorului depune la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti o cerere de înregistrare sanitar-veterinară a mijloacelor de transport al hranei pentru animale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, declaraţia pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, copia autorizaţiei/înregistrării sanitar-veterinare a unităţi i/societăţii deţinătoare a mijlocului/mijloacelor de transport şi copia certificatului de înmatriculare a mijlocului/mijloacelor de transport.”

6. La articolul 12 alineatul (4), se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

„c) mijloacele care transportă hrană pentru animale provenind din unităţi înregistrate/autorizate sanitar-veterinar în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinară, în cantităţi mai mici de 500 kg şi ambalată în pungi sau saci de cel mult 50 kg fiecare şi care sunt destinate utilizatorului final pentru situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena hranei pentru animale, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. La articolul 12 se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

(7) înregistrările sanitar-veterinare emise anterior intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare rămân valabile, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

8. La articolul 14 se introduc două noi alineate, alineatele (13) şi (14), cu următorul cuprins:

(13) în cazul în care operatorul îşi suspendă activitatea, acesta notifică direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, conform modelului prevăzut în anexa nr. 23; suspendarea iniţială a activităţii poate fi prelungită printr-o nouă notificare, cu condiţia ca perioada totală de suspendare să nu depăşească 12 luni calendaristice.

(14) Reluarea activităţii se face doar după notificarea prealabilă a direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu respectarea prevederilor art. 7; în cazul în care unitatea nu îşi reia activitatea în termenul asumat în notificare, direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiva municipiului Bucureşti emite ordonanţa de interzicere a activităţii, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, şi anulează autorizaţia/înregistrarea sanitar-veterinară a unităţii.”

9. Articolul 17 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Anexele nr. 1-23 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

10. Anexa nr. 6 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1.

11. După anexa nr. 22 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 23, al cărei cuprins este prevăzut în anexa nr. 2.

12 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - La litera B din anexa nr. 6 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 şi 611 bis din 18 august 2014, cu modificările şi completările ulterioare, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

,,h)

Fabricarea şi/sau introducerea pe piaţă a materiilor prime furajere, rezultate ca produs final sau ca subprodus

1. Producători primari de materii prime vegetale

237

2. Operatori cu activităţi din alte domenii care furnizează produse/subproduse pentru utilizarea în hrana animalelor

237”

 

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Geronimo Răducu Brănescu

 

Bucureşti, 10 noiembrie 2017.

Nr. 126.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 6 la norma sanitară veterinară)

 

DECLARAŢIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

în vederea autorizării/înregistrării sanitar-veterinare a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale

 

Subsemnatul/a, ............................................, posesor/posesoare al/a B.I. (C.I.), seria ............... nr. ............................................, în calitate de ............................................,  al unităţii ............................................,  cu sediul social în localitatea ............................................, str. ............................................ nr. ...., sectorul/judeţul ............................................, cod poştal ............................................, căsuţa poştală ............................................,  telefon ............................................,  fax ............................................, e-mail ............................................,  adresa punctului de lucru ............................................, având număr de ordine în registrul comerţului ............................................,  cod unic de înregistrare ............................................, activitate principală ...................................................................................................,

cunosc faptul că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală şi declar pe propria răspundere următoarele:

- cunosc şi respect prevederile legale în vigoare din sectorul sanitar-veterinar cu privire la igiena hranei pentru animale;

- furajele pe care le produc/le introduc pe piaţă sunt conforme cu condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena hranei pentru animale, cu modificările şi completările ulterioare;

- unitatea îndeplineşte condiţiile sanitar-veterinare în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

- prin activitatea desfăşurată nu aduc prejudicii statului român;

- prin activitatea desfăşurată nu pun în pericol sănătatea oamenilor şi a animalelor;

- activitatea desfăşurată nu are impact negativ asupra mediului.

 

Data: ............................................

Semnătura ............................................

 

Întocmită într-un exemplar, pe propria răspundere, cunoscând că declaraţiile false sunt pedepsite conform legii.

 

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 23 la norma sanitara veterinară)

 

Notificare de suspendare a activităţii pentru care s-a eliberat autorizaţia/înregistrarea sanitar-veterinară

 

Către

Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ............................................

 

Subsemnatul(a), ............................................, posesor/posesoare al/a B I. (C.I.) seria ............... nr. ............................................, în calitate de ............................................, al societăţii/unităţii ............................................, cu sediul social în localitatea ............................................, str. ............................................ nr. ...., bl. ....,  sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ............................................, cod poştal ............................................, căsuţa poştală ............................................, telefon ............................................, fax ............................................, e-mail ............................................, având număr de ordine în registrul comerţului ............................................, cod unic de înregistrare ............................................, punct de lucru ............................................, adresa punctului de lucru ............................................, Autorizaţie/înregistrare sanitar-veterinară nr. ............................................ din data de ............................................, număr de identificare conform capitolului II din anexa Via Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena hranei pentru animale, cu modificările şi completările ulterioare ............................................, având ca activitate/activităţi autorizate/înregistrate sanitar-veterinar:

........................................................................................................................................................

notific:

Suspendarea activităţii/activităţilor:

1. .........................................................................,

2. .........................................................................,

3. .........................................................................,

desfăşurate la punctul de lucru mai sus menţionat, începând cu data de ............................................ până la data de ............................................*,

întrucât** ........................................................................................................................................................

 

Data: ............................................

Semnătura

 

............................................

 

(numele şi prenumele în clar, semnătura şi ştampila societăţii)


* Maximum 1 an.

** Sa va menţiona motivul suspendării activităţii/activităţilor.

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente perioadei 1 iulie 2017-30 septembrie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 260.807 din 11.12.2017 al Direcţiei generale politici agricole, precum şi prevederile art. 9 şi 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă cantităţile de motorină aferente perioadei 1 iulie 2017- 30 septembrie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Cantităţile totale de motorină prevăzute la art. 1 sunt de 82.528.142,971 litri, iar valoarea totală a ajutorului de stat aferent este de 117.066.179,00 lei.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 12 decembrie 2017.

Nr. 396.

 

ANEXĂ

 

Cantităţile de motorină aferente perioadei 1 iulie 2017-30 septembrie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Nr. crt.

SPECIFICARE

Cantităţi de motorină (*)

(litri)

Valoare ajutor de stat rotunjit, fără subdiviziuni (**)

(lei)

1

Sectorul vegetal

77.723.930,505

110.251.384,00

2

Sectorul zootehnic

4.271.096,304

6.058.568,00

3

Sectorul îmbunătăţiri funciare

533.116,162

756.227,00

 

Total

82.528.142,971

117.066.179,00


(*) Pentru anul 2017, valoarea nominală a ajutorului de stat este 1,4185 lei/litru.

(**) Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

pentru modificarea şi completarea Normei nr. 18/2009 privind operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin conturile fondului de pensii facultative, aprobată prin Hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 26/2009

 

Având în vedere prevederile art. 79 alin. (4) şi ale art. 108 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 23 lit. f) şi ale art. 24 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în urma deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 22.11.2017,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentul normă.

Art. I. - Norma nr. 18/2009 privind operaţiunile de încasări şi plăti efectuate prin conturile fondului de pensii facultative, aprobată prin Hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 26/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (2), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) contul DIP pentru plată unică - contul bancar al fondului de pensii deschis la banca depozitar pentru plata unică a contravalorii activului personal net al participantului la fond în caz de invaliditate, în caz de deces şi în cazul prevăzut la art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege;”,

2. La articolul 3 alineatul (2), după litera d) se introduce O nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) contul DIP pentru plăţi eşalonate - contul bancar al fondului de pensii deschis la banca depozitar pentru plata eşalonată a contravalorii activului personal net al participantului la fond în caz de invaliditate, în caz de deces şi în caz de deschidere a dreptului acestuia la pensie conform art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege “

3. La articolul 5, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3)în situaţiile în care depozitarul constată că sunt încălcate prevederile referitoare la operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin contul colector al fondului de pensii, acesta are Obligaţia de a notifica Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare Autoritatea, şi administratorul până la finalul următoarei zile lucrătoare ulterioare datei constatării.”

4. La articolul 8, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Calculul comisionului de administrare din contribuţii brute cuprinde următoarele etape:

a) determinarea valorii contribuţiei brute lunare, ca rezultat al totalizării viramentelor pentru fiecare participant;

b) calcularea comisionului de administrare din contribuţia brută lunară, pentru fiecare participant, prin aplicarea procentului prevăzut în prospectul schemei de pensii la valoarea contribuţiei brute lunare, determinată conform lit. a), cu două zecimale prin trunchiere;

c) verificarea comisionului de administrare din contribuţia brută lunară, determinată conform lit. b) pentru fiecare participant şi la nivelul fondului de pensii, astfel încât aceasta să nu depăşească procentul maxim prevăzut de prospectul schemei de pensii.”

5 La articolul 10 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) operaţiuni privind plata contravalorii activului personal net al participantului la un fond de pensii facultative în caz de invaliditate, în caz de deces şi în cazul prevăzut la art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege, în contul DIP pentru plată unică şi contul DIP pentru plata eşalonată ale fondului de pensii, conform ordinului de plată;”.

6 La articolul 10 alineatul (1), după litera j) se introduc două noi litere, literele k) şi I), cu următorul cuprins:

,,k) operaţiuni privind încasarea cupoanelor, dividendelor şi altor sume aferente plasamentelor efectuate;

l) operaţiuni privind transferul disponibilităţilor din/către alte conturi operaţionale ale aceluiaşi fond, conform ordinului de plată.”

7. La articolul 10, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins;

(3) în situaţiile în care depozitarul constată că sunt încălcate prevederile referitoare la operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin contul operaţional al fondului de pensii, acesta are obligaţia de a notifica Autoritatea şi administratorul până la finalul următoarei zile lucrătoare ulterioare datei constatării.”

8 La articolul 13 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) operaţiuni privind încasarea provizionului tehnic din contul de provizion al administratorului, în aceeaşi zi în care se efectuează transferul activului personal al participantului transferat din contul operaţional în contul de transferai fondului de pensii facultative;”.

9. La articolul 13, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în situaţiile în care depozitarul constată că sunt încălcate prevederile referitoare la operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin contul de transferai fondului de pensii, acesta are

obligaţia de a notifica Autoritatea şi administratorul până la finalul următoarei zile lucrătoare ulterioare datei constatării.”

10. Titlul capitolului V se modifică şi va avea următorul cuprins:

„METODOLOGIA operaţiunilor de încasărl şi plăţi efectuate prin conturile DIP ale fondului de pensii”

11. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Prin contul DIP pentru plată unică al fondului deschis la banca depozitar se desfăşoară următoarele categorii de operaţiuni:

a) operaţiuni privind viramentul contravalorii activului personal net al participantului la un fond de pensii în caz de invaliditate, în caz de deces şi în cazul prevăzut la art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege, din contul de operaţiuni în contul DIP pentru plată unică al fondului de pensii, conform ordinului de plată şi extrasului de cont;

b) operaţiuni privind piaţa unică a activului personal net al participantului la un fond de pensii în caz de invaliditate, în caz de deces şi în cazul prevăzut la art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege, conform ordinului de plată şi extrasului de cont;

c) operaţiuni privind plata impozitelor, taxelor şi comisioanelor aferente operaţiunilor prevăzute la lit. b), conform ordinului de plată;

d) bonificarea dobânzilor aferente disponibilităţilor existente în contul DIP pentru plată unică la un moment dat, conform extrasului de cont;

e) transferul dobânzilor bonificate asupra disponibilităţilor existente în contul DIP la un moment dat. din contul DIP pentru plată unică în contul operaţional, conform ordinului de plată;

f) operaţiuni privind încasarea provizionului tehnic din contul de provizion al administratorului în contul DIP pentru plata unică al fondului, în aceeaşi zi în care se efectuează anularea unităţilor de fond ale participantului şi virarea drepturilor cuvenite;

g) operaţiuni privind încasarea sumelor din contul DIP pentru plăţi eşalonate.

(2) Prin contul DIP pentru plăţi eşalonate al fondului deschis la banca depozitar se desfăşoară următoarele categorii de operaţiuni;

a) operaţiuni privind viramentul contravalorii activului personal net al participantului la un fond de pensii în caz de invaliditate, în caz de deces şi în caz de deschidere a dreptului acestuia la pensie din contul de operaţiuni în contul DIP pentru plăţi eşalonate al fondului de pensii, conform ordinului de plată;

b) operaţiuni privind plata eşalonată a activului personal net al participantului la un fond de pensii în caz de invaliditate. În caz de deces şi în caz de deschidere a dreptului acestuia la pensie, conform ordinelor de plată;

c) operaţiuni privind plata impozitelor, taxelor şi comisioanelor aferente operaţiunilor prevăzute la lit. b), conform ordinului de plată;

d) bonificarea dobânzilor aferente disponibilităţilor existente în contul DIP pentru plăţi eşalonate la un moment dat, conform extrasului de cont;

e) operaţiuni privind încasarea provizionului tehnic din contul de provizion al administratorului în contul DIP pentru plata eşalonată al fondului, în aceeaşi zi în care se efectuează anularea unităţilor de fond ale participantului şi virarea drepturilor cuvenite;

f) operaţiuni privind viramentul sumelor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor către contul DIP pentru plată unică.

(3) Evidenţierea contului prin care se efectuează operaţiunile privind plata unică a contravalorii activului personal net al participantului la fond în caz de invaliditate, în caz de deces şi în caz de deschidere a dreptului acestuia la pensie în contabilitatea fondului de pensii se realizează prin intermediul contului analitic 512141 «Contul DIP pentru plată unică», iar evidenţierea contului prin care se efectuează operaţiunile privind plata eşalonată a contravalorii activului personal al participantului se realizează prin intermediul contului analitic 512142 «Contul DIP pentru plată eşalonată».

(4) în situaţiile în care depozitarul constată că sunt încălcate prevederile referitoare la operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin conturile DIP ale fondului de pensii, acesta are obligaţia de a notifica Autoritatea şi administratorul până la finalul următoarei zile lucrătoare ulterioare datei constatării.

(5) Sumele din conturile DIP nu sunt supuse procesului de investire şi nu constituie element de calcul al valorii unitare a activului net al fondului.”

12. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Comisioanele bancare de administrare aferente conturilor DIP pentru plată unică şi DIP pentru plată eşalonată sunt cheltuieli suportate de administrator.

(2) Comisioanele bancare aferente viramentului contravalorii activului net. În caz de invaliditate, în caz de deces şi în cazul prevăzut la art. 93 alin. (2) lit. a) din Lege, din conturile DIP pentru plată unică şi DIP pentru plată eşalonată ale fondului de pensii în contul bancar al participantului/beneficiarului, precum şi comisioanele asimilate acestuia, respectiv taxele şi impozitele datorate bugetului de stat, sunt suportate de către participant.

(3) Comisionul de retragere a numerarului din conturile DIP ale fondului de pensii, în cazul în care plata se face prin mandat poştal, este suportat de către participant, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

(4) Veniturile din dobânzi aferente contului DIP pentru plată unică sunt venituri ale fondului de pensii.

(5) Veniturile din dobânzi aferente contului DIP pentru plată eşalonată sunt venituri ale participanţilor.

(6) Repartizarea dobânzilor bonificate conform art. 16 alin. (2) lit. d) către fiecare participant la un fond de pensii în caz de invaliditate, în caz de deces şi în caz de deschidere a dreptului acestuia la pensie se realizează în funcţie de suma existentă în plată şi de perioada de timp pentru care optează participantul.”

Art. II. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 aprilie 2018.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Leonardo Badea

 

Bucureşti, 23 noiembrie 2017.

Nr. 26.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 9

din 29 mai 2017

 

Dosar nr. 1/2017

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Eugenia Marin - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - judecător substituent

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale Doina Popescu - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Simona Lala Cristescu - judecător la Secţia I civilă

Petronela Cristina Văleanu - judecător la Secţia I civilă

Ruxandra Monica Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Claudia Marcela Canacheu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Laura Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală

 

Completul competent sa judece recursul în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din partea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa se prezintă domnul judecător Mihail Stănescu Sas.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa vizând „interpretarea art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, respectiv dacă aceste prevederi legale instituie sau nu o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.

Pentru ipoteza unui răspuns în sensul că prevederile legale menţionate nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiunile menţionate la pct. 1, iar salariaţii nu au urmat procedura de contestare respectivă, precum şi pentru ipotezele în care instanţa este ţinută să se pronunţe pe fondul acestor pretenţii, deşi această procedură (chiar calificată drept procedură prealabilă) nu a fost urmată, se solicită interpretarea aceloraşi prevederi legale în sensul de a stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă”.

Magistratul-asistent învederează legala constituire a completului competent să judece recursul în interesul legii, precum şi faptul că, la dosarul cauzei, au fost depuse rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public şi opinii ale Facultăţii de Drept - Universitatea Bucureşti, ale Universităţii Ecologice din Bucureşti şi ale profesorului Raluca Dimitriu.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea,preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi reprezentantului procurorului general.

Reprezentantul Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în problemele de drept ce fac obiectul prezentului dosar, învederând că prima problemă de a cărei rezolvare depinde soluţia asupra celor două chestiuni de drept este semnificaţia noţiunii de „contestaţie” din cuprinsul prevederilor legale care fac obiectul sesizării.

În accepţiunea titularului sesizării, accepţiunea corectă a noţiunii este cea în sens restrâns, de unde rezultă că prevederile legale care fac obiectul dezbaterii nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.

Cu privire la cea de a două problemă de drept, reprezentantul titularului sesizării învederează că instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, având în vedere că niciunul dintre textele legale nu prevede că neparcurgerea procedurii de contestare a actului de stabilire a salariului ar avea drept consecinţă pierderea dreptului de a beneficia de diferenţele salariale cuvenite în temeiul legii, principiul liberului acces la justiţie şi protecţia dreptului de proprietate.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii, apreciind că dispoziţiile legale instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie sesizării instanţelor de contencios administrativ sau instanţelor de jurisdicţie a muncii cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative - comunicate angajaţilor - prin care angajatorii cărora li se aplică prevederile acestor legi au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fondurile publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, soldele funcţiilor de bază sau salariile funcţiilor de bază.

Totodată, în contextul aplicării etapizate a legilor-cadru de salarizare nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, distincţia între încadrare/reîncadrare şi plata efectivă a drepturilor salariale trebuie făcută şi în cauzele ce au ca obiect obligarea angajatorilor la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin aceste acte administrative.

Atunci când pretenţiile reclamanţilor decurg dintr-o pretinsă încadrare/reîncadrare greşită, temeinicia cererii este condiţionată de constatarea prealabilă a nelegalităţii actului de încadrare/reîncadrare. Legalitatea încadrării/reîncadrării nu poate fi examinată pe cale incidentală, atunci când măsura dispusă de angajator a rămas definitivă prin neconstatarea sa în termenele şi condiţiile prevăzute de lege, iar atunci când pretenţiile reclamanţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat reclamanţilor, admisibilitatea şi temeinicia cererii de chemare în judecată nu sunt condiţionate de parcurgerea procedurii prealabile.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:

I. Temeiul juridic al recursului În interesul legii

1. Articolul 514 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”.

II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Obiectul sesizării

2. Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, ataşându-se, în dovedirea practicii neunitare, jurisprudenţa curţilor de apei.

Instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii au fost sesizate cu acţiuni prin care salariaţii plătiţi din fonduri publice au solicitat obligarea angajatorilor lor la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă. Situaţia de fapt avută în vedere se caracterizează atât prin lipsa unui act al ordonatorului de credite sau act adiţional la contractul individual de muncă prin care să se fi făcut aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, a Legii-cadru nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010 sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cât şi mai ales prin existenţa unui asemenea act juridic a cărui anulare (sau revocare) nu a fost solicitată nici în procedura prevăzută de prevederile legale incidente, nici în cadrul acţiunilor.

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unui recurs în interesul legii

3. Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 330/2009

„Art. 34. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

4. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 284/2010

„Art. 30. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.”

5. Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Legea nr. 285/2010

„Art. 7. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

„Art. 11- - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

IV. Orientările jurisprudenţiale divergente

7. Instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii au fost sesizate cu acţiuni prin care salariaţii plătiţi din fonduri publice au solicitat obligarea angajatorilor lor la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă. Situaţia de fapt avută în vedere se caracterizează atât prin lipsa unui act al ordonatorului de credite sau act adiţional la contractul individual de muncă prin care să şefi făcut aplicarea Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2011 sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2004, cât şi mai ales prin existenţa unui asemenea act juridic a cărui anulare (sau revocare) nu a fost solicitată nici în procedura prevăzută de prevederile legale incidente, nici în cadrul acţiunilor.

S-a constatat că instanţele au interpretat diferit prevederile legale cu privire la instituirea de către acestea a unei proceduri prealabile sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii.

8. Unele instanţe au apreciat că prevederile legale aflate în discuţie instituie o procedură prealabilă, fiind identificate în acest sens următoarele categorii de soluţii:

a) respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau ca prematură, întrucât reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă;

b) respingerea acţiunii pe fond, reţinându-se că:

- salariatul se poate adresa instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii în lipsa emiterii şi/sau comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale;

- salariatul se poate adresa instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii în condiţiile formulării unei contestaţii administrative la ordonatorul principal de credite care stabilise anterior salariul prin act administrative;

- acoperirea neregularităţii constând în nerespectarea procedurii prealabile ca urmare a neinvocării ei în condiţiile art. 109 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 193 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă prin aceste din urmă trei categorii de soluţii instanţele au analizat fondul cauzei în lipsa parcurgerii, în întregime sau parţial, a procedurii de contestare prevăzute de prevederile legale analizate, rezultă implicit că au considerat că aceasta constituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii, a cărei nerespectare nu atrage inadmisibilitatea acţiunii doar în cazuri excepţionale, respectiv când fie nu există şi/sau nu s-a comunicat un act care să poată fi contestat, fie excepţia inadmisibilităţii nu a fost invocată de către pârât în termenul legal. Se reţine şi opinia că procedura de contestare se consideră îndeplinită dacă salariatul a formulat contestaţie administrativă, chiar dacă prin acţiunea sa a solicitat doar plata drepturilor salariale, fără a contesta, măcar în cadrul acestei acţiuni, actul prin care i-a fost stabilit salariul.

9. În acelaşi timp, alte Instanţe au apreciat că dispoziţiile legale analizate nu au instituit o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii.

Dintre acestea din urmă, unele instanţe au reţinut, în analiza fondului cauzei, că, în condiţiile neparcurgerii de către salariaţi a procedurii de contestare instituite de prevederile legale incidente, respectiv ale necontestării actului ordonatorului de credite, a contractului individual de muncă ori a actelor adiţionale la acesta prin care au fost stabilite drepturile salariale, angajatorii nu pot fi obligaţi la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute aceste acte juridice. S-a apreciat că respectiva procedură de contestare constituie singura cale prin care salariaţii pot obţine alte drepturi salariale decât cele care rezultă din actele juridice menţionate, iar, prin formularea unor pretenţii în cadrul jurisdicţiei muncii, se tinde în realitate la contestarea respectivelor acte juridice cu eludarea procedurii prevăzute în acest sens de lege, ceea ce nu este permis.

Dimpotrivă, alte instanţe au considerat că procedura de contestare prevăzută de dispoziţiile legale analizate nu înlătură dreptul salariaţilor de a obţine în cadrul jurisdicţiei muncii obligarea angajatorilor la plata unor drepturi salariale prevăzute de lege, dar care nu au fost recunoscute prin acte administrative ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, S-a reţinut în acest sens incidenţa liberului acces la justiţie, astfel încât salariatul poate adresa instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii revendicările salariale în termenul de prescripţie de trei ani.

V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

10. Cu privire la dispoziţiile Legii nr. 285/2010 supuse controlului de constituţionalitate a priori, în Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege criticate de autorii excepţiei se aplică tuturor categoriilor personalului plătit din fonduri publice, aflate în situaţia prevăzută în cuprinsul Legii nr. 285/2010, fără privilegii şi fără discriminări.

VI. Punctul de vedere al Ministerului Public

11. Prin memoriul transmis sub nr. 246/C/265/III-5/2017 înregistrat la data de 20 aprilie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aceste dispoziţii legale instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie sesizării instanţelor de contencios administrativ sau instanţelor de jurisdicţie a muncii cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative - comunicate angajaţilor-prin care angajatorii cărora li se aplică prevederile acestor legi au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fondurile publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, soldele funcţiilor de bază sau salariile funcţiilor de bază.

12. În contextul aplicării etapizate a legilor-cadru de salarizare nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, distincţia între încadrare/reîncadrare şi plata efectivă a drepturilor salariale trebuie făcută şi în cauzele ce au ca obiect obligarea angajatorilor la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin aceste acte administrative.

13. Totodată, atunci când pretenţiile reclamanţilor decurg dintr-o pretinsă încadrare/reîncadrare greşită, temeinicia cererii este condiţionată de constatarea prealabilă a nelegalităţii actului de încadrare/reîncadrare. Legalitatea încadrării/reîncadrării nu poate fi examinată pe cale incidentală, atunci când măsura dispusă de angajator a rămas definitivă prin necontestarea sa în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

14. Atunci când pretenţiile reclamanţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat reclamanţilor, admisibilitatea şi temeinicia cererii de chemare în judecată nu sunt condiţionate de parcurgerea procedurii prealabile.

VII. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa

15. Instanţa de sesizare nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii.

VIII. Opinia doctrinei

16. Domnul profesor universitar doctor Alexandru Ţiclea, prin punctul de vedere exprimat, a învederat că procedura instituită prin dispoziţiile legale în discuţie este una facultativă, de care angajaţii pot uza sau nu, de reţinut fiind expresia: „contestaţia poate fi depusă” [art. 30 alin, (2) din Legea nr. 284/2010], ceea ce înseamnă că este posibil, este cu putinţă să se Întâmple; este doar o posibilitate (DEX, p. 995).

Aşadar, legea nu instituie o condiţie (obligatorie) pentru sesizarea instanţei de judecată. Dacă ar exista o asemenea condiţie, în situaţia respectivă, liberul acces la justiţie ar fi îngrădit [art. 21 alin. (2) din Constituţia României], în plus, se cunoaşte că „jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative...” [art. 21 alin. (4) din legea fundamentală]. Totodată, trebuie avut în vedere că persoanele plătite din fonduri publice au calitatea de angajaţi, şi nu de beneficiari ai serviciului public.

Totodată, s-a considerat că „instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorul la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin actele ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă”.

În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că actele ordonatorilor de credite, ca acte administrative, sunt guvernate de principiul legalităţii, adică acestea trebuie să fie conforme „cu legile, ordonanţele de Guvern şi cu toate celelalte acte normative care au forţă juridică superioară” (Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a IX-a, 2014, p. 103). Prin urmare, instanţa de judecată este îndrituită să dispună aplicarea dispoziţiilor legale, mai favorabile, în ceea ce priveşte salarizarea angajaţilor.

Şi în domeniul raporturilor juridice de muncă (de serviciu) funcţionează principiul legalităţii. Astfel, art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, denumită în continuare Codul muncii, dispune: „Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative...”. Evident că această exigenţă priveşte şi actele adiţionale la contractele respective.

Clauza contractuală care stabileşte drepturi pentru salariaţi, ce contravin normelor legale, este afectată de nulitate. Consecinţa: aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale (art. 57 din Codul muncii). Într-un atare caz, soluţia este aceeaşi: instanţa este competentă să dispună acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege, şi nu a celor înscrise în contractele individuale de muncă sau actele lor adiţionale, inferioare legii.

În dreptul comun al muncii (Codul muncii, Legea dialogului social nr. 62/2011) nu este reglementată procedura prealabilă - condiţie a sesizării instanţei de judecată în vederea soluţionării conflictelor (litigiilor) de muncă.

De reamintit este şi dispoziţia art. 38 din Codul muncii, conform căreia „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute de lege”.

17. Punctul de vedere exprimat de Facultatea de Drept - Universitatea Bucureşti este următorul:

- în cazul în care obiectul contestaţiei este reprezentat de un act administrativ de stabilire a salariilor cu caracter general, iar motivul nemulţumirii îl constituie neconformitatea acestuia cu legea, funcţionarul public/salariatul are obligaţia de a parcurge procedura recursului graţios, iar, dacă nu este mulţumit de răspunsul ordonatorului de credite dat în cadrul acestei proceduri, va putea sesiza instanţa de judecată potrivit regulilor contenciosului administrativ - în acest caz, prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ în discuţie, contestaţia va putea fi formulată oricând, nefiind incidente dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, respectiv art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014;

- în ipoteza în care nemulţumirile salariatului vizează o decizie individuală a ordonatorului de credite de încadrare în funcţie şi de stabilire a salariului - act de drept al muncii -, acesta va avea obligaţia de a parcurge procedura plângerii prealabile, reglementată de art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, respectiv art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, legiuitorul instituind această procedură prin extinderea unei formule de tipul reclamaţiei administrative şi în cazul conflictelor individuale de muncă.

În concret, salariatul va putea introduce contestaţia la instanţa de judecată - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale - după parcurgerea procedurii prealabile. Îndeplinirea acestei obligaţii va fi analizată de către instanţa de judecată prin raportare la prevederile art. 193 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

18. Doamna profesor universitar doctor Raluca Dimitriu, prin opinia exprimată, a considerat că trebuie făcută următoarea distincţie:

a) Dacă angajatorul a emis şi comunicat decizia de stabilire a salariilor, salariatul ar fi trebuit să urmeze procedura specială obligatorie statornicită de prevederile legii salarizării în vigoare la momentul respectiv. Dacă nu a făcut-o, el nu se va putea adresa instanţei de jurisdicţia muncii cu o acţiune în acest sens.

Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilităţii ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor, iar dispoziţiile imperative privind procedura de urmat în vederea contestării deciziei de stabilire a drepturilor salariale nu pot li eludate.

Deciziile de stabilire a salariilor personalului plătit din fonduri publice, care sunt necontestate în termen, rămân definitive şi beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie. Într-adevăr, procedura prevăzută de lege este obligatorie, salariatului nefiindu-i permis să urmeze o .rută alternativă” prin care să se adreseze instanţei de dreptul muncii, pentru a ocoli prescripţiile legii derogatorii de la dreptul comun, ce consacră în mod imperativ o procedură specială, precum şi competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ. Într-adevăr, normele legilor salarizării prevăd competenţa instanţelor de contencios administrativ, ce pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei, prin derogare de la dreptul comun.

De altfel, faţă de dispoziţiile imperative ale legii, orice altă soluţie poate fi de natură a genera instabilitate în sistemul de salarizare.

S-ar ajunge altminteri la situaţia în care salariatul are două opţiuni: fie contestă decizia de stabilire a drepturilor salariate şi, nemulţumit de soluţia contestaţiei, se adresează în 30 de zile la instanţa de contencios administrativ, fie, dacă nu a urmat această procedură şi a pierdut aceste termene, se adresează instanţei de jurisdicţie a muncii, de această dată în termen de 3 ani. Or, legea nu prevede un astfel de drept de opţiune.

b) Dacă, însă, angajatorul nu a emis şi comunicat decizia de stabilire a drepturilor, salariatul se poate adresa direct instanţei de drept al muncii pentru a obţine drepturile băneşti la care este îndreptăţit.

Simpla încasare de către angajat a drepturilor salariale nu echivalează cu „luarea la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor” la care fac referire legile salarizării. Procedura cuprinsă în legile de salarizare se declanşează prin comunicarea deciziei de stabilire a drepturilor salariale. În absenţa acestei decizii nu sunt aplicabile normele speciale, statornicite de legile succesive derogatorii, ci însuşi dreptul comun, respectiv art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, într-adevăr, în acest caz nu a existat o decizie comunicată, care să fi putut fi contestată, potrivit procedurii derogatorii, statornicite prin legile speciale ale salarizării, descrisă mai sus.

IX. Rapoartele asupra recursurilor în interesul legii

19. Prin rapoartele întocmite de judecătorii-raportori desemnaţi, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-au exprimat două puncte de vedere:

Într-o opinie s-a apreciat că. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aceste dispoziţii legale instituie o procedură specială, prealabilă, obligatorie sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.

Într-o altă opinie s-a considerat că, în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, iar solicitarea de a interpreta aceleaşi prevederi legale (în ipoteza unui răspuns că prevederile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii) în sensul de a stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite sau prin contractele individuale de muncă ori prin acte adiţionale la acestea din urmă se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

20. Analizând recursul în interesul legii, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, opiniile specialiştilor, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

21. Analiza condiţiilor de admisibilitate privind punctul 1 al sesizării, respectiv interpretarea art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2D11 a personalului plătit din fonduri publice şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, respectiv dacă aceste prevederi legale instituie sau nu o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă,

22. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că această condiţie legală este îndeplinită în ceea ce priveşte pe titularul sesizării,

23. Este îndeplinită şi condiţia privind respectarea cerinţelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul tuturor curţilor de apel din ţară, fiind ilustrată prin hotărâri judecătoreşti definitive (dacă litigiul s-a judecat potrivit Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010), precum şi prin hotărâri judecătoreşti irevocabile (dacă judecata s-a desfăşurat în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă de la 1865).

24. Obiectul recursului în interesul legii se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, şi anume priveşte probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

25. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este învestită, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, cu solicitarea de interpretare a art. 34 din Legea nr. 330/2009, a art. 30 din Legea nr. 284/2010, a art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv dacă aceste prevederi legale instituie sau nu o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.

26. Legea nr. 330/2009

„Art. 34. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

27. Legea nr. 284/2010

„Art. 30. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenta ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de Stabilirea drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.”

28. Legea nr.285/2010

„Art. 7. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

29. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014

„Art. 11. - (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite,

(3) Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile.

(4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

30. Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare

„Art. 1. - (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Art. 170. - Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.

Art. 171. - (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Art. 266. - Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Art. 269. - (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare Sa cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.”

Art. 278 alin. (2) „Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.”

31. Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 62/2011

„Art. 208. - Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.”

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 188/1999

„Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.”

32. Reglementarea cuprinsă în legile-cadru, partea generală a acestora, şi în legile anuale de salarizare, este aplicabilă tuturor salariaţilor remuneraţi din venituri publice, personal contractual, funcţionari publici şi personalul asimilat salariaţilor.

33. Legea nr. 330/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, au fost abrogate prin art. 39 lit. w) şi x) din Legea nr. 284/2010, act normativ care, de asemenea, are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul plătit din bugetul general consolidat.

34. Legea nr. 284/2010 a fost succedată, în perioada 2011- 2016, de legi speciale anuale de salarizare, astfel: Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prin care s-a stabilit salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016.

35. În anexele legilor-cadru de salarizare pe familii ocupaţionale există şi prevederi speciale aplicabile principiului specialia generalibus derogant, pentru personalul salarizat în baza acestor anexe. Cu titlu de exemplu, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „justiţie”, dispoziţiile art. 7 din cap. VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 prevăd că „personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariate, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la Colegiu) de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.”

36. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că, „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”

37. Se constată că, în această situaţie, legea instituie o procedură specială în faţa ordonatorului de credite, urmată de o procedură judiciară în contencios administrativ.

38. Spre deosebire de norma specială, care instituie o procedură specială în faţa ordonatorului de credite, dispoziţia CU aplicare generală nu instituie o procedură prealabilă în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât nu este urmată de o acţiune în contencios administrativ, salariatul nemulţumit urmând a se îndrepta la instanţa competentă în ceea ce priveşte raportul său de muncă.

39. Astfel, personalul contractual şi personalul asimilat acestuia (cu titlu de exemplu, funcţii de demnitate publică numite sau alese) se pot adresa la instanţa de dreptul muncii, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 170- 171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, iar funcţionarii publici la instanţa de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 188/1999.

40. Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

41. Chiar dacă actul de stabilire a drepturilor salariale este denumit act administrativ în alin. (2) al art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, faţă de distincţia făcută la alin. (4) din aceleaşi dispoziţii legale, referitor la instanţele competente, acesta nu reprezintă decât înscrisul doveditor prin care angajatorul face aplicarea dispoziţiei de salarizare (aspect ce ţine de organizarea proprie şi funcţionarea internă), fără a dobândi sensul de act emis, chiar cu caracter individual, în exercitarea atribuţiilor de putere cu care un organ administrativ a fost învestit.

42. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte personalul contractual, calitatea de angajator cu atribuţii de ordonator de credite poate fi orice persoană juridică care utilizează venituri de la bugetul statului, fără a fi obligatoriu, şi o autoritate publică în sensul art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (a se vedea Decizia nr. 28 din 24 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform căreia noţiunea de autoritate publică nu este similară cu cea de instituţie publică).

43. Din cele arătate rezultă că, dacă în legile-cadru se putea contesta, în procedura specială, salariul de bază, dar şi sporurile, premiile, alte drepturi salariale acordate prin lege, potrivit actelor normative anuale de salarizare, se contestă la ordonatorul de credite doar salariile de bază/de încadrare stabilite de acesta.

44. Prin urmare, ar putea fi calificată ca fiind o procedură administrativă internă, obligatorie numai în situaţia în care angajatorul a emis un act de stabilire a salariului de bază, fixarea unui termen de contestare a acestuia fiind menită să confere siguranţă actului intrat în circuitul civil.

45. Daca angajatorul a emis şi a comunicat decizia de stabilire a salariilor, salariatul trebuie să urmeze procedura specială obligatorie, statornicită de legile salarizării în vigoare la momentul respectiv,

46. De asemenea, angajaţii trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/ modificarea actelor administrative - comunicate - prin care angajatorii cărora li se aplică dispoziţiile ar. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/12010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază.

47. Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilităţii ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor.

48. Per a contrario, nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensaţii, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, şi nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situaţii este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acţiuni directe la instanţa competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părţi, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite.

49. Prin urmare, atunci când pretenţiile angajaţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaţilor, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanţa specializată în litigii de muncă nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile.

50. În concluzie, răspunzând primului punct al sesizării, se constată că, în condiţiile în care obiectul litigiilor este reprezentat de acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă, textele de lege menţionate, respectiv art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, urmează a se interpreta în sensul că nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu aceste litigii.

51. Analiza condiţiilor de admisibilitate în ceea ce priveşte solicitarea interpretării aceloraşi prevederi legale (art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014) în sensul de a stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte sau acte adiţionale la acestea din urmă.

52. O condiţie de admisibilitate ce trebuie analizată este aceea ca sesizarea să fie de natură să ducă la atingerea scopului recursului în interesul legii.

53. Articolul 514 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală „calitatea procesuală”, reglementează, în realitate, şi scopul recursului în interesul legii, ca fiind acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti

54. În mod concret, demersul sesizării formulate de către unul dintre titularii recunoscuţi de lege trebuie să fie apt să ducă la atingerea acestui scop, în caz contrar recursul în interesul legii fiind inadmisibil.

55. Această aptitudine implică, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate statuate în art. 515 din Codul de procedură civilă, şi modalitatea de identificare a obiectului sesizării într-o chestiune punctuală, caracterizată, de natură să ducă la lămurirea interpretării şi aplicării textului de lege supus examenului în cadrul acestei proceduri, printr-o dezlegare de principiu, generică, ce rezolvă întreaga problematică a unui text de lege.

56. Plecând de la dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, rezultă că premisa recursului în interesul legii este aceea de a înlătura practica neunitară, prin interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

57. Per a contrario, nu este asigurată această premisă dacă sesizarea priveşte doar modalitatea în care, în lumina unei interpretări anterioare, stabilind circumstanţele unei cauze - atribut exclusiv al instanţei sesizate cu litigiul - instanţele realizează aplicarea dispoziţiei cu caracter general şi impersonal la cazul concret cu care au fost învestite.

58. A stabili daca instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă nu reprezintă, aşadar, o problemă de interpretare a legii, ci doar un exerciţiu al aplicării sale.

59. În consecinţă, sesizarea cu care instanţa supremă a fost învestită prin prezenta cauză, scopul procedurii, adică asigurarea interpretării şi aplicării textului de lege supus examinării, printr-o dezlegare de principiu care să rezolve întreaga problematică a textului de lege, nu poate fi realizat.

60. Nu În ultimul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că îndeplinirea rolului său constituţional se poate realiza numai prin pronunţarea unei decizii interpretative, iar nu a uneia aditive, prin care s-ar adăuga un nou conţinut textului legii supuse interpretării, care ar putea însemna că intră în competenţa acesteia atributul de a legifera.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.

Respinge, ca inadmisibilă, solicitarea de a interpreta aceleaşi prevederi legale (în ipoteza unui răspuns că prevederile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii) în sensul de a stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite sau prin contractele individuale de muncă ori prin acte adiţionale la acestea din urmă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 

RECTIFICĂRI

 

La Decretul nr. 1.114/2017 privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unul comandor din Ministerul Apărării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 29 noiembrie 2017, se fac următoarele rectificări:

- în titlu, în loc de: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale” se va citi: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale “\

- la articolul unic, în loc de: „Domnului comandor Cătăneanu Dumitru Valentin-Vicenţiu i se acordă gradul de contraamiral cu o stea.”se va citi: „Domnului comandor Cătăneanu Dumitru Valentin-Vicenţiu i se acordă gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.”

 

La Decretul nr. 1.115/2017 privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 29 noiembrie 2017, se fac următoarele rectificări:

- în titlu, în loc de: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale” se va citi: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale”

- la articolul unic, în loc de: „Domnului comandor Condur Costache fon / se acordă gradul de contraamiral cu o stea.” se va citi: „Domnului comandor Condur Costache Ion i se acordă gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.

 

La Decretul nr. 1.116/2017 privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 29 noiembrie 2017, se fac următoarele rectificări:

- în titlu, în loc de: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale” se va citi: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale

- la articolul unic, în loc de: „Domnului comandor Iacoblev Avram Valentin i se acordă gradul de contraamiral cu o stea.” se va citi: „Domnului comandor Iacoblev Avram Valentin i se acordă gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.”

 

La Decretul nr. 1.117/2017 privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 29 noiembrie 2017, se fac următoarele rectificări:

- în titlu, în loc de: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale” se va citi: „Decret privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă cu o stea unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale

- la articolul unic, în loc de: „Domnului comandor Panait Gheorghe Mihai i se acordă gradul de contraamiral cu o stea.” se va citi: „Domnului comandor Panait Gheorghe Mihai i se acordă gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.”

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.