MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI Nr. 953/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 953         LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 4 decembrie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

389. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Contractului-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului pentru anul 2018

 

1.412. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea īnceperii lucrărilor de īnregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, īn 11 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 (Completul competent să judece recursul īn interesul legii)

 

Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea Contractului-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului pentru anul 2018

 

Īn temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Hotărārea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare, şi ale art. 5.9 şi 7.2 din anexa la Hotărārea Guvernului nr. 793/2002 privind aprobarea acordului petrolier de concesiune a activităţii de exploatare a Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, inclusiv a conductelor magistrale şi a instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor anexe, aferente sistemului, īncheiat īntre Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Societatea Comercial㠄Conpet - S.A. Ploieşti, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Contractul-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului pentru anul 2018, prevăzut īn anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Prezentul ordin īntră īn vigoare īn termen de 3 zile de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

(2) La data intrării īn vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 279/2016 privind aprobarea Contractului-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului pentru anul 2017, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 24 din 10 ianuarie 2017.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gigi Dragomir

 

Bucureşti, 10 noiembrie 2017.

Nr. 389.

 

ANEXĂ

 

CONTRACT-CADRU

pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului pentru anul 2018 nr. ................... din anul ................... luna ................... ziua ...................

 

CAPITOLUL I

Părţile contractante

 

Īntre ......................................, cu sediul īn ......................................, judeţul ......................................, cod poştal ......................................, telefon ......................................, fax ......................................, telex ......................................, C.U.I.  ......................................, īnscrisă īn registrul comerţului la nr. ......................................, cod SIRUES ......................................, cod IBAN ......................................, deschis la ......................................, capital social subscris şi vărsat ......................................,, reprezentată legal prin director general ......................................, şi prin director economic ......................................, denumită expeditor; pe de o parte,

şi

......................................, cu sediul īn judeţul ......................................, cod poştal ......................................, telefon ......................................, fax ......................................, telex ......................................, C.U.I ......................................, īnscrisă īn registrul comerţului la nr. ......................................, cod SIRUES ......................................, cod IBAN ......................................, deschis la ......................................, capital social subscris şi vărsat ......................................, reprezentată legal prin director general ...................................... şi director economic ......................................, denumită transportator, pe de altă parte,

s-a īncheiat prezentul contract.

 

CAPITOLUL II

Obiectul contractului

 

Art. 1. - (1) Obiectul prezentului contract constă īn prestarea serviciilor de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, după caz, de la punctele de primire la punctele de predare stabilite de părţi, respectāndu-se Normele privind calitatea, recepţia şi predarea ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului, prevăzute īn anexa nr. 1.

(2) Ţiţeiul, gazolina, condensatul şi etanul pot fi, după caz, proprietatea expeditorului sau a unei terţe persoane. Īn toate situaţiile expeditorul acţionează şi răspunde īn nume propriu pentru executarea obligaţiilor din prezentul contract.

(3) Termenii utilizaţi īn prezentul contract sunt definiţi īn anexa nr. 2.

 

CAPITOLUL III

Durata contractului

 

Art. 2. - Prezentul contract se īncheie pe o perioadă de ........................... convenită de părţi.

 

CAPITOLUL IV

Programe de transport

 

Art. 3. - (1) Programul cantităţilor anuale şi lunare de ţiţei, gazolină, condensat şi etan ce vor fi transportate va avea la bază solicitarea depusă de expeditor şi acceptată de transportator īn conformitate cu anexa nr. 3.

(2) īn cazul īn care cantităţile prevăzute īn anexa nr. 3 se modifică, transportatorul va accepta, īn limita capacităţii disponibile pe destinaţia respectivă şi cu stabilirea termenului de transport, prestarea serviciilor de transport pentru cantităţile solicitate suplimentar de expeditor. Neacceptarea transportului de cantităţi suplimentare va putea fi justificată numai de lipsa capacităţii de transport disponibile şi va trebui să fie făcută īn scris īn termen de ........................... zile de la primirea solicitării de la expeditor.

(3) Diminuarea cantităţilor lunare prevăzute īn anexele nr. 3 şi 3.1 se va face prin act adiţional, la solicitarea expeditorului, comunicată cu minimum 5 zile lucrătoare īnainte de īnceperea lunii al cărei program se diminuează. Diminuarea va avea ca obiect o cantitate reprezentānd maximum 5% din programul iniţial lunar stabilit la īncheierea prezentului contract.

(4) īn cazul reviziilor programate, expeditorul poate solicita anularea programului de transport pentru o perioadă de maximum 45 de zile calendaristice pe an.

Art. 4. - (1) Expeditorul transmite cu 10 zile lucrătoare īnainte de īnceperea lunii un program cuprinzānd estimarea predării produselor pe destinaţii.

(2) Expeditorul confirmă transportatorului, cu 5 zile lucrătoare īnainte de īnceperea lunii, programul lunar de predare a produselor pe destinaţii. Īn lipsa acestuia sau īn cazul nerespectării lui, transportatorul se obligă să reia transportul īn cel mult 24 de ore de la confirmarea programului lunar de predare a produselor pe destinaţii.

Art. 5. - (1) Limitele maxime anuale admise drept consumuri tehnologice normate pentru activităţile de primire, depozitare, transport şi predare a ţiţeiului, gazolinei şi condensatului sunt īn conformitate cu prevederile legislaţiei īn vigoare, respectiv cu Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, şi al ministrului finanţelor publice nr. 615/1.654/2004 privind metodologia de aprobare a coeficienţilor maximi de consumuri tehnologice, specifici activităţilor de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport al uleiurilor minerale şi produselor petroliere tipice şi atipice din activităţile specifice industriei petroliere, şi sunt prevăzute īn anexa nr. 4

(2) Determinarea consumurilor tehnologice efective se face lunar de către transportator prin balanţa (mişcarea) produselor.

Art. 6. - (1) īn funcţie de condiţiile de operare a dotărilor transportatorului şi ca urmare a solicitării īn scris a expeditorului, transportatorul poate fi de acord cu modificarea punctului de primire şi/sau predare, a sortimentelor şi a cantităţilor de ţiţei, gazolină şi condensat ce urmează să fie transportate.

(2) īn eventualitatea unui refuz al transportatorului, acesta va transmite expeditorului o justificare īn termen de ........................... zile de la data primirii cererii din partea expeditorului.

(3) Transportatorul este īn drept să calculeze costuri suplimentare pentru:

a) transportul unor cantităţi de ţiţei, gazolină şi condensat de la alte locaţii şi/sau către alte destinaţii decāt cele prevăzute īn programul anual de transport pe calea ferată;

b) transportul unor cantităţi de ţiţei, gazolină şi condensat suplimentare faţă de cele prevăzute īn programul anual de transport pe calea ferată;

c) transportul de ţiţei netratat īntre diverse puncte de primire şi predare agreate de părţi, la solicitarea īn scris a expeditorului.

(4) Costurile suplimentare apărute ca urmare a modificărilor menţionate la alin. (3) şi care constau īn diferenţa dintre costurile de operare şi tariful prestaţiei prevăzut la art. 9 alin. (1) vor fi transmise de transportator pe baza documentelor justificative şi a calculaţiilor prezentate expeditorului şi facturate de transportator īn baza acceptului expeditorului īn termen de ........................... zile de la transmitere. Expeditorul va achita factura īn termen de ........................... zile de la primirea ei, confirmată de documentul poştal de remitere.

 

CAPITOLUL V

Stocul de operare

 

Art. 7. - (1) Īn scopul realizării transportului, expeditorul are obligaţia de a pune la dispoziţia transportatorului cantităţile de ţiţei necesare constituirii stocului de operare. Stocul de operare se va determina de părţi īn funcţie de capacitatea disponibilă de transport şi fluxul tehnologic disponibil pentru destinaţia solicitată, convenită de părţi de comun acord.

(2) Transportatorul va putea contribui la constituirea stocului de operare cu propriul ţiţei īn măsura īn care nivelul stocurilor sale depăşeşte cantitatea necesară pentru asigurarea securităţii tehnologice a Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului.

Art. 8. - (1) Expeditorul şi transportatorul īşi vor reconstitui stocurile fizice de ţiţei, gazolină, condensat şi etan lichid, proprietatea lor, avānd la bază cantităţile de la īnceputul contractului, primirile, livrările şi consumul tehnologic, atāt cantitativ, cāt şi calitativ.

(2) īn căzui īn care reconstituirea cantitativă şi calitativă a stocului fizic total al produselor nu este posibilă, la sfārşitul anului, pānă la data de ........................... se va face regularizarea cantitativă şi valorică la preţul produselor de la data facturării.

Termenul de decontare a facturii de regularizare este de ........................... zile de la data primirii facturii, confirmată de documentul poştal de remitere. Transportatorul/Expeditorul este īndreptăţit să pretindă penalităţi de īntārziere pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată. Acestea se calculează prin aplicarea cotei de 0,04% pentru fiecare zi de īntārziere, īncepānd cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi pānă la data stingerii sumei datorate inclusiv.

 

CAPITOLUL VI

Tariful şi modul de plată

 

Art. 9. - (1) Tarifele pentru prestarea serviciilor de transport al cantităţilor prevăzute īn anexa nr. 3 sunt cele stabilite de autoritatea competentă īn condiţiile legii. Facturarea acestor servicii se va face de către transportator decadal/săptămānal pentru cantităţile de produse efectiv predate la destinaţie, certificate de procesele-verbale de predare-primire.

(2) Valoarea consumurilor tehnologice şi TVA nu sunt cuprinse īn tarifele de transport al produselor.

(3) Termenul de decontare care devine şi termen de scadenţă este de ........................... zile de la data primirii facturii de către expeditor, confirmată de documentul poştal.

(4) Plata facturilor se va face de expeditor īn contul IBAN ......................................, deschis la Banca ...................................... .

(5) Garantarea plăţii prestaţiilor de transport, precum şi a oricăror obligaţii contractuale prevăzute a fi īndeplinite de către expeditor va fi stipulată īn contractul de transport ce se va īncheia īntre expeditor şi transportator. Forma de constituire a garanţiilor va fi negociată şi convenită de părţile contractante.

(6) Refuzul total sau parţial al expeditorului de a plăti o factură emisă de transportator se va aduce la cunoştinţa acestuia īn termen de ........................... zile lucrătoare de la data primirii ei.

Īn caz contrar, facturile emise sunt considerate acceptate īn totalitate de expeditor.

(7) Plăţile se consideră efectuate īn momentul decontării contului expeditorului.

(8) Transportatorul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, reprezentānd contravaloarea oricăror sume neachitate la scadenţă, indiferent de natura acestora (penalităţi de īntārziere, daune-interese, cheltuieli suplimentare etc.) şi rezultānd dintr-o factură acceptată īn totalitate de expeditor.

(9) Transportatorul are obligaţia de a notifica expeditorului tarifele ajustate, cu menţiunea că acestea se aplică de la data stabilită de autoritatea de reglementare īn conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile.

 

CAPITOLUL VII

Penalităţi şi despăgubiri

 

Art. 10. - (1) Transportatorul este īndreptăţit să pretindă penalităţi de īntārziere pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată. Acestea se calculează prin aplicarea cotei de 0,04% pentru fiecare zi de īntārziere, īncepānd cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi pānă la data stingerii sumei datorate inclusiv. Transportatorul va notifica expeditorului penalităţile datorate şi va emite factura īn termen de 10 zile de la notificare. Penalităţile vor fi plătite īn termen de 10 zile de la primirea facturii.

(2) īn cazul neīndeplinirii la scadenţă a oricărei obligaţii de plată certe, lichide şi exigibile rezultate din executarea prezentului contract, transportatorul va notifica expeditorului că īn termen de 5 zile se va proceda la oprirea pompării pānă la īncasarea integrală a valorii facturilor, iar eventualele consecinţe ce rezultă din această īntrerupere īl privesc īn exclusivitate pe expeditor.

(3) Transportatorul va relua prestarea serviciului de transport īn termen de maximum 24 de ore de la data la care expeditorul face dovada achitării integrale a valorii facturilor a căror neplată a generat īntreruperea pompării.

Art. 11. - La sfārşitul anului, transportatorul va stabili cantităţile contractate şi. respectiv, cele efectiv predate la transport de către expeditor, cumulate de la īnceputul derulării contractului. Īn situaţia īn care cantitatea cumulată efectiv predată de la īnceputul derulării contractului nu este cel puţin egală cu cea contractată cumulată de la īnceputul anului, transportatorul va proceda la calcularea sumei datorate de către expeditor astfel:

a) īn cazul īn care expeditorul predă la transport o cantitate care reprezintă mai puţin de 90% din programul de transport ţiţei din import, expeditorul datorează transportatorului, cu titlu de daune-interese, o sumă īn cuantum de ........................... euro, pentru fiecare tonă nepredată rezultānd din diferenţa dintre cantitatea reprezentānd 90% din programul de transport anual şi cantitatea efectiv predată īn aceeaşi perioadă. Transportatorul va emite factura īn ultima zi a anului, la cursul euro/lei din ziua emiterii facturii, expeditorul fiind obligat să o achite īn termen de  zile de la primirea ei, confirmată de documentul poştal de remitere;

b) īn cazul īn care expeditorul predă la transport o cantitate care reprezintă mai puţin de 90% din programul de transport ţiţei din ţară, expeditorul datorează transportatorului, cu titlu de daune-interese, o sumă īn cuantum de ........................... euro, pentru fiecare tonă nepredată rezultānd din diferenţa dintre cantitatea reprezentānd 90% din programul de transport anual şi cantitatea efectiv predată īn aceeaşi perioadă. Transportatorul va emite factura īn ultima zi a anului, la cursul euro/lei din ziua emiterii facturii, expeditorul fiind obligat să o achite īn termen de ........................... zile de la primirea ei, confirmată de documentul poştal de remitere.

 

CAPITOLUL VIII

Obligaţiile şi drepturile expeditorului şi transportatorului

 

SECŢIUNEA 1

Obligaţiile şi drepturile expeditorului

 

Art. 12. - (1) Expeditorul se obligă să predea ţiţeiul, gazolina, condensatul şi etanul īn condiţiile de calitate prezentate īn anexa nr. 1

(2) īn situaţii deosebite (timp nefavorabil, avarii la instalaţiile de tratare, lipsa dezemulsionanţilor), transportatorul va putea admite derogări de la condiţiile de calitate prevăzute īn anexele A1- A3, B, C1-C4, D1-D5 la normele cuprinse īn anexa nr. 1, la cererea scrisă a expeditorului, cu plata de către acesta a costurilor suplimentare generate astfel.

(3) Cuantumul costurilor suplimentare de la alin. (2) va fi convenit de părţi şi va fi facturat expeditorului. Termenul de scadenţă a facturii este de ........................... zile de la data primirii acesteia de către expeditor, confirmată de documentul poştal.

Art. 13. - (1) Expeditorul se obligă să asigure stocul de operare necesar transportului de la punctele de primire la punctele de predare a cantităţilor prevăzute īn anexa nr. 3, īn cazul īn care transportatorul nu deţine stocuri de operare pe relaţia respectivă, conform art. 7, sau stocul de operare respectiv este proprietatea unui terţ. Cantităţile aferente stocurilor de operare respective vor fi acceptate de expeditor pe baza fundamentărilor justificative ale transportatorului.

(2) La cuplarea tronsoanelor noi de conducte realizate de transportator prin programele proprii de reparaţii capitale şi modernizare, expeditorii deţinători ai stocului de operare vor completa stocul cu cantităţile de produse fundamentate de transportator īn vederea reluării pompării.

Art. 14. - (1) īn cazul unor avarii pe conductele de gazolină şi etan, expeditorul se obligă să asigure stocarea gazolinei şi etanului conform anexei nr. 5.

(2) īn cazul unor avarii pe conductele de ţiţei sau lucrări de reparaţii programate, expeditorul se obligă să asigure stocarea ţiţeiului īn rezervoarele de recepţie pentru ........................... ore.

Art. 15. - (1) īn situaţia īn care se recuperează ţiţeiul rezultat īn urma avariilor, expeditorul se obligă să primească ţiţeiul transportat de transportator cu mijloace auto la punctele de primire, dacă este cazul. La predarea ţiţeiului se va īncheia un proces-verbal īn care se vor menţiona cantitatea şi calitatea ţiţeiului primit. Īn cazul īn care este necesară recondiţionarea ţiţeiului, costurile aferente acestei operaţiuni se vor recupera de la transportator pe bază de documente justificative.

(2) Expeditorul va emite factura pentru costurile susmenţionate după acceptul transportatorului privind calculul sumelor datorate. Transportatorul este obligat să trimită īn scris acceptul/refuzul său pentru plata costurilor sus-menţionate īn termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării expeditorului privind plata costurilor respective; īn caz contrar, costurile respective vor fi considerate ca fiind integral acceptate la plată de către transportator.

(3) Factura pentru costurile respective va fi emisă de către expeditor īn termen de 3 zile de la primirea acceptului transportatorului sau de la expirarea termenului de 10 zile prevăzut īn alin. (2). Scadenţa de plată a facturii este de ........................... zile de la primirea facturii. Expeditorul este īndreptăţit să pretindă penalităţi de īntārziere pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată. Acestea se calculează prin aplicarea cotei de 0,04% la debitul neachitat pentru fiecare zi de īntārziere, īncepānd cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi pānă la data stingerii sumei datorate.

Art. 16. - (1) Expeditorul se obligă să asigure efectuarea analizelor de laborator şi emiterea rapoartelor de īncercare cu privire la calitatea produselor, avānd ca referinţă standardele prevăzute īn anexele la prezentul contract, īn prezenţa părţilor interesate.

(2) Expeditorii care deţin laboratoare proprii au obligaţia să le doteze īn mod corespunzător.

Art. 17. - Expeditorul se obligă să notifice transportatorului, īn cazul opririlor programate, cu 30 de zile lucrătoare īnainte, situaţiile īn care rafinăriile şi rampele de descărcare sunt oprite, īn caz contrar, expeditorul va suporta eventualele cheltuieli care sunt cauzate īn totalitate din vina sa. Īn cazul reviziilor/reparaţiilor neprevăzute generate de opriri neprevăzute/accidentale ale instalaţiilor de prelucrare sau descărcare a ţiţeiului, expeditorul va notifica transportatorul de īndată ce acestea apar.

Art. 18. - Expeditorul are obligaţia să asigure la sistemele proprii de depozitare şi de măsurare cantitativă şi calitativă aflate la interfaţa expeditor/transportator, după caz: verificarea metrologică, etalonarea şi calibrarea. Aceste operaţiuni se vor efectua de firme autorizate de Biroul Romān de Metrologie Legală, la termenele şi īn condiţiile prevăzute de legislaţia şi procedurile īn domeniu.

Art. 19. - (1) Expeditorul este obligat să primească cu prioritate la descărcare ţiţeiul şi gazolina expediate de transportator prin rampele sale de īncărcare, īn cantităţile stabilite prin programul de transport.

(2) Dacă din vina expeditorului se īnregistrează īntārzieri ale navetelor de ţiţei (la primirea navetelor pline īn gară, la manevra sau la scoaterea navetelor goale din gară), iar transportatorul īnregistrează īntārzieri faţă de programul de transport, transportatorul va fi exonerat de răspundere, iar īn cazul īn care transportatorul va īnregistra cheltuieli suplimentare determinate de aceste staţionări, expeditorul urmează a le suporta. Cheltuielile suplimentare vor fi transmise de transportator pe baza documentelor justificative şi a calculaţiilor prezentate expeditorului. Expeditorul va transmite acceptul/refuzul cheltuielilor suplimentare īn termen de ........................... zile lucrătoare de la comunicare; īn cazul īn care expeditorul nu va transmite niciun răspuns īn termenul sus-menţionat, cheltuielile solicitate se consideră acceptate.

(3) Īn cazul īn care expeditorul acceptă cheltuielile suplimentare sau nu transmite niciun răspuns īn termenul prevăzut la alin. (2), facturarea de către transportator a cheltuielilor suplimentare se va face īn ........................... zile de la expirarea termenului prevăzut īn alin. (2), termenul de scadenţă a facturii fiind de ........................... zile de la primirea facturii.

(4) Expeditorul are īntreaga responsabilitate şi pentru alte situaţii generate de neasigurarea condiţiilor şi capacităţilor de descărcare a cazanelor de ţiţei şi gazolină īn rampele sale de descărcare: creşteri de stocuri, blocaje etc.

Art. 20. - Expeditorul se obligă să achite contravaloarea serviciilor prestate, īn condiţiile şi la termenele stabilite īn cap. VI şi VII.

Art. 21. - Expeditorul are dreptul să conteste balanţa de transport al produselor īn maximum ........................... zile lucrătoare de la primirea acesteia. Neexercitarea acestui drept īn termenul prevăzut presupune că balanţa a fost acceptată.

Art. 22. - Expeditorul se obligă să predea la transport ţiţei din import īn condiţiile specificate la art. 25. Luarea īn primire a ţiţeiului īn vederea transportului se face la solicitarea expeditorului sau a persoanei īmputernicite de acesta, pe baza unei telefonograme, transmisă transportatorului. Această notificare va cuprinde: proprietarul ţiţeiului, numărul rezervorului, cantitatea predată pentru pompare, punctul de destinaţie şi ora la care se efectuează recepţia.

Art. 23. - Expeditorul şi transportatorul vor īncheia convenţii de īncărcare-descărcare, īn conformitate cu fluxul proceselor tehnologice īn rampele proprii de īncărcare-descărcare.

Art. 24. - Expeditorul este obligat să transmită transportatorului documentele cuprinse īn anexa nr. 6 la termenele stabilite īn aceasta.

Art. 25. - Expeditorul garantează pe propria răspundere că ţiţeiul, gazolina, condensatul şi etanul nu fac obiectul unui litigiu şi că sunt libere de orice sarcini fiscale. Īn cazul īn care expeditorul are cunoştinţă de faptul că ţiţeiul, gazolina şi condensatul, proprietatea sa sau a unui terţ, sunt grevate de sarcini sau fac obiectul unui litigiu, expeditorul are obligaţia ca de īndată să īnştiinţeze transportatorul, acesta din urmă nefiind obligat să accepte transportul acestor produse.

Art. 26. - Expeditorul are obligaţia ca pānă la data de ........................... octombrie a fiecărui an să prezinte transportatorului cantităţile estimative ale produselor care vor fi transportate anul următor.

Art. 27. - La solicitarea scrisă a transportatorului, expeditorul se obligă să recepţioneze īn termen de ........................... ore ţiţeiul adus la destinaţie de către transportator, dacă ţiţeiul īndeplineşte condiţiile de recepţie stipulate īn contract, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de īntārziere īn cuantum de 0,04% din valoarea serviciului de transport al cantităţii respective, pentru fiecare oră de īntārziere.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile şi drepturile transportatorului

 

Art. 28. - (1) Transportatorul se obligă să transporte prin conductă cantităţile de produse prevăzute īn anexa nr. 3 şi să le predea la destinaţie īn cel mult ........................... zile lucrătoare de la primirea acestora.

(2) īn cazul īn care transportatorul nu predă la destinaţie produsele īn cel mult ........................... zile lucrătoare de la primirea acestora, din cauze neimputabile expeditorului, expeditorul este īn drept să pretindă penalităţi de īntārziere īn cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de īntārziere, calculate asupra valorii prestaţiilor de transport neefectuate īn termenul prevăzut. Acestea vor fi transmise de expeditor pe baza documentelor justificative şi a calculaţiilor prezentate transportatorului. Transportatorul este obligat să trimită īn scris acceptul/refuzul său pentru plata penalităţilor de īntārziere sus-menţionate īn termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării expeditorului privind plata sumelor respective; īn caz contrar, sumele respective vor fi considerate ca fiind integral acceptate la plată de către transportator. Factura pentru penalităţile de īntārziere respective va fi emisă de către expeditor īn termen de 3 zile de la primirea acceptului transportatorului sau de la expirarea termenului susmenţionat de 10 zile. Transportatorul va achita factura īn termen de ........................... zile de la primirea ei, confirmată de documentul poştal de remitere.

(3) Pentru cazul īn care ţiţeiul şi gazolina sunt transportate pe calea ferată sau combinat pe conducte şi calea ferată, părţile contractante vor conveni programe de transport şi termene compatibile cu normele de transport pe calea ferată.

Art. 29. - (1) Transportatorul se obligă să primească, să transporte şi să predea cantităţile zilnice de ţiţei, gazolină, condensat şi etan conform programului stabilit cu expeditorul.

(2) Transportatorul răspunde de cantitatea şi calitatea (conform anexei nr. 1) ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului din momentul primirii de la expeditor şi pānă īn momentul predării la destinaţie, influenţată de consumul tehnologic.

(3) Transportatorul se obligă să asigure cazane de cale ferată goale īn rampele de īncărcare şi să optimizeze īncărcarea şi transportul produselor astfel īncāt să se asigure cazane de cale ferată pline īn rampele de descărcare ale expeditorului, la nivelul capacităţii acestora de descărcare, conform convenţiilor de īncărcare-descărcare.

Art. 30. - Transportatorul se obligă să acţioneze īn mod corespunzător pentru remedierea eventualelor avarii.

Art. 31. - Transportatorul este obligat să transmită expeditorului documentele cuprinse īn anexa nr. 6 la termenele stabilite īn aceasta.

Art. 32. - (1) Transportatorul are obligaţia să asigure la sistemele proprii de depozitare şi de măsurare cantitativă şi calitativă aflate la interfaţa expeditor/transportator, după caz: verificarea metrologică, etalonarea şi calibrarea. Aceste operaţiuni se vor efectua de firme autorizate de Biroul Romān de Metrologie Legală, la termenele şi īn condiţiile prevăzute de legislaţia şi procedurile īn domeniu.

(2) Transportatorul are obligaţia, dacă deţine laboratoare proprii, să le doteze īn mod corespunzător.

Art. 33. - (1) īn termen de ........................... zile lucrătoare de la īncheierea lunii, precum şi la īncetarea contractului din orice motiv, transportatorul va īntocmi şi va prezenta expeditorului mişcarea (balanţa) produselor transportate, conform anexelor nr. 7.1 şi 7.2, avānd la bază procesele-verbale de predare-primire. Procesele-verbale de predare-primire se īntocmesc şi se semnează de expeditor şi transportator pe baza bonurilor provizorii şi a rapoartelor de īncercare.

(2) īn cazul īn care expeditorul contestă īn mod justificat balanţa, transportatorul va īntocmi şi va prezenta expeditorului balanţa refăcută īn termen de 4 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei.

Art. 34. - Transportatorul se obligă să anunţe cu minimum 30 de zile calendaristice īnainte reviziile şi reparaţiile programate pentru echipamentele şi instalaţiile de transport.

Art. 35. - Transportatorul va analiza toate solicitările de transport primite şi va decide īnainte de data de 30 noiembrie a fiecărui an, conform condiţiilor şi procedurilor stabilite, dacă aprobă cererile primite. Decizia incluzānd opţiunile selectate īn mod corect şi nediscriminatoriu, cu motivarea acestora, se va notifica īn scris fiecărui solicitant.

Art. 36. - Transportatorul nu este obligat să presteze servicii de transport al produselor atunci cānd:

a) nu există capacitate disponibilă īn conductele Sistemului naţional de transport, īn raport cu programul de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului şi cu rutele solicitate. Īn cazul īn care nu există suficientă capacitate disponibilă pentru a transporta īntreaga cantitate solicitată, transportatorul va informa expeditorul, iar acesta va putea să īşi modifice cererea īn mod corespunzător;

b) există considerente de ordin tehnic, operaţional sau de siguranţă care ar putea afecta exploatarea Sistemului naţional de transport;

c) calitatea produselor solicitate să fie transportate nu respectă:

- specificaţiile de calitate ale transporturilor de produse contractate;

- specificaţiile de pompabilitate corespunzătoare pentru conductele Sistemului naţional de transport, conform paragrafului „Condiţii de pompabilitate1 din anexa nr. 1;

- specificaţiile din fişele cu date de securitate ale produselor contractate;

- calitatea transporturilor de produse solicitate cărora li s-a acordat un nivel mai īnalt de prioritate īn cadrul cererii;

d) capacitatea disponibilă este necesară īn vederea īndeplinirii unor obligaţii pentru prestarea unor servicii publice de către transportator conform legislaţiei īn vigoare;

e) expeditorul nu şi-a īndeplinit obligaţiile financiare faţă de transportator cu privire la serviciile de transport al produselor prestate anterior şi nu prezintă garanţii sau siguranţă cu privire la obligaţiile de plată viitoare;

f) expeditorul sau entitatea īmputernicită de acesta nu a transmis notificarea privind luarea īn primire a ţiţeiului īn vederea transportului;

g) expeditorul nu asigură capacităţi de descărcare la nivelul programelor stabilite, pentru cantităţile transportate pe calea ferată.

Art. 37. - Transportatorul are dreptul să sisteze toate operaţiunile privind prestarea serviciilor de transport īn condiţiile menţionate la art. 10 alin. (2).

 

CAPITOLUL IX

Răspunderea contractuală

 

Art. 38. - Transportatorul nu poate fi răspunzător faţă de expeditor pentru nicio īntārziere, deteriorare sau pierdere a produselor pe timpul transportului, dacă respectiva īntārziere, deteriorare sau pierdere a produselor a fost exclusiv cauzată de deteriorarea conductelor sau instalaţiilor sistemului de transport din vina dovedită a expeditorului.

Art. 39. - (1) Expeditorul are obligaţia să despăgubească transportatorul pentru orice pierdere sau cheltuială dovedită de transportator, care este din vina sa sau s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor prezentului contract.

(2) Transportatorul are obligaţia să despăgubească expeditorul pentru orice pierdere sau cheltuială dovedită de expeditor, care este din vina sa ori s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor prezentului contract.

(3) Pierderea sau cheltuiala suferită de partea contractuală lezată conform alin. (1) sau (2) va fi transmisă pe baza documentelor justificative şi a calculaţiilor prezentate către partenerul contractual, care este obligat să trimită īn scris acceptul/refuzul său pentru plata pierderilor sau cheltuielilor sus-menţionate īn termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării privind plata sumelor respective; īn caz contrar, sumele respective vor fi considerate ca fiind integral acceptate la plată. Pe cale de consecinţă, partea lezată va emite o factură privind contravaloarea pierderii sau cheltuielii de orice fel provocate de partenerul contractual īn termen de 3 zile de la primirea acceptului acestuia sau de la expirarea termenului susmenţionat de 10 zile. Factura va fi achitată īn termen de ........................... zile lucrătoare de la primirea ei, confirmată de documentul poştal de remitere.

Art. 40. - După semnarea cumulativă a documentelor de recepţie a produselor (proces-verbal de predare-primire īntocmit īn baza bonului provizoriu şi raportului de īncercare) la punctul de primire, răspunderea cantitativă şi calitativă trece īn sarcina transportatorului pānă la predarea lor la rafinărie/destinaţie pe baza semnării cumulative a documentelor de recepţie (proces-verbal de predare-primire īntocmit īn baza bonului provizoriu şi raportului de īncercare) la punctul de predare, moment īn care răspunderea cantitativă şi calitativă trece īn sarcina expeditorului. Fiecare parte, īnainte de semnarea procesului-verbal de predare-primire, poate solicita reluarea procesului de predare-primire, dacă există suspiciuni rezonabile de eroare privind determinarea iniţială a stocului.

Art. 41. - Transportatorul răspunde de integritatea produselor transportate. Orice pierdere sau deteriorare a produselor transportate apărută pe parcursul executării prestaţiei de către acesta, dacă nu este din culpa exclusivă a expeditorului, se impută transportatorului.

 

CAPITOLUL X

Reclamaţii

 

Art. 42. - Părţile vor transmite īn scris, īn termen de 5 zile lucrătoare de la recepţia ţiţeiului, gazolinei, condensatului sau etanului, reclamaţiile īn legătură cu calitatea acestora. Confirmarea reclamaţiei se va face prin analizarea probelor-martor sigilate şi păstrate. Neexercitarea acestui drept īn termenul prevăzut presupune īnsuşirea de către părţi a rezultatelor de la recepţia produsului.

 

CAPITOLUL XI

Clauze speciale

 

Art. 43. - (1) Prezentul contract este sub incidenţa legii romāne.

(2) Expeditorul şi transportatorul au obligaţia ca pentru incintele proprii să īncheie contracte sau convenţii privind dotarea, utilizarea instalaţiilor şi respectarea normelor īn vigoare privind tehnica securităţii muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.

Art. 44. - Părţile contractante se obligă să respecte confidenţialitatea prezentului contract.

Art. 45. - Arhivarea documentelor pe baza cărora se īntocmeşte balanţa (mişcarea) de transport al produselor se face de ambele părţi, conform normelor specifice de păstrare a documentelor.

Art. 46. - Niciuna dintre prevederile prezentului contract nu va fi destinată stabilirii unei relaţii de subordonare īntre părţi, fiecare parte fiind īn īntregime responsabilă pentru obligaţiile care īi incumbă conform contractului.

Art. 47. - (1) Recepţia produselor īn punctele de primire pentru predarea la transport se va face īn intervalul orar 8,00-16,00 al zilei.

(2) Recepţia produselor īn punctele de predare pentru livrarea la destinaţie se va face īn intervalul 8,00-20,00.

Art. 48. - Pentru ultima zi din lună, recepţiile produselor atāt īn punctele de primire, cāt şi īn punctele de predare se vor face, de principiu, īn intervalul 8,00-8,00.

Art. 49. - Părţile contractante se vor informa reciproc, īn formă scrisă, cu cel puţin ........................... zile īnaintea luării măsurilor tehnice, organizatorice şi de restructurare cu impact asupra activităţii de transport, pentru a se pune de acord asupra activităţilor curente şi viitoare.

Art. 50. - Nerespectarea obligaţiilor asumate prin prezentul contract atrage răspunderea părţilor contractante conform dispoziţiilor legale.

Art. 51. - Litigiile apărute īn cursul derulării acestui contract se rezolvă pe cale amiabilă, iar īn caz contrar vor fi supuse spre soluţionare instanţelor de drept comun competente, īn conformitate cu prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 52. - Orice modificare a condiţiilor prezentului contract se va face prin act adiţional īnsuşit de ambele părţi.

Art. 53. - Forţa majoră apără de răspundere partea care o invocă şi se comunică celeilalte părţi contractante īn termen de 5 zile, iar īn următoarele 15 zile trebuie transmise documentele care să ateste evenimentele respective, astfel cum au fost convenite de părţi. Forţa majoră exonerează părţile contractante de īndeplinirea obligaţiilor asumate pe toată perioada īn care aceasta acţionează. Īndeplinirea prezentului contract va fi suspendată īn perioada de acţiune a forţei majore, dar fără a prejudicia drepturile ce li se cuvin părţilor pānă la apariţia acesteia.

Art. 54. - Denunţarea unilaterală a prezentului contract se poate face de către partea interesată cu un termen de preaviz de 30 de zile faţă de data la care aceasta devine operaţională.

Art. 55. - Anexele nr. 1, 2, 3, 3.1, 4, 5, 6, 7.1 şi 7.2 fac parte integrantă din prezentul contract. Prezentul contract a fost īncheiat la data de ..........................., īn două exemplare, cu anexe, cāte unul pentru fiecare parte contractantă, şi intră īn vigoare la data de

 

Expeditor

Transportator

Director general,

Director general,

......................................

......................................

Director economic,

Director economic,

......................................

......................................

Oficiul juridic,

Oficiul juridic,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 1

la contractul-cadru

 

NORME

privind calitatea, recepţia şi predarea ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

 

Calitatea

1. Expeditorul va prezenta la semnarea contractului fişele de calitate/specificaţiile produselor ce urmează să fie transportate (anexele A1- A3, care fac parte integrantă din prezentele norme).

2. Expeditorul va prezenta la semnarea contractului fişele cu date de securitate ale produselor ce urmează să fie transportate, conform legislaţiei īn vigoare.

3. Transportatorul va preda la destinaţie produsele primite de la expeditor īn parametrii de calitate cu care acestea au fost preluate, ţināndu-se cont de eventualele amestecuri cu stocul de operare existent īn conducte, de stocul din rezervoarele-tampon (buffer) şi de stocul din rezervoarele de primire din rafinării, de abaterile admise ale determinărilor calitative, precum şi de modificările acelor parametri de calitate ce pot apărea independent de acţiunea transportatorului.

4. Īn cazul īn care pe aceeaşi conductă se transportă mai multe sortimente de ţiţei, la destinaţie se va preda sortimentul de ţiţei cel mai apropiat de cel preluat pentru pompare. Transportatorul va ţine evidenţa cronologică a pompărilor şi va transmite zilnic expeditorului programul de transport şi de livrare la destinaţie pe cantităţi şi sortimente.

Condiţii de pompabilitate

A. Pentru ţiţeiul din import

1. Expeditorul va preda transportatorului pentru pompare ţiţei care la recepţie trebuie să īndeplinească următoarele condiţii:

- temperatura de congelare trebuie să fie cu cel puţin 7°C mai mică decāt temperatura solului, măsurată pe traseul conductei:

- viscozitatea la temperatura minimă a solului trebuie să fie maximum 80 cSt sau 11°E,

2. Temperatura solului măsurată pe traseul conductei va fi comunicată zilnic de transportator expeditorului pentru ca acesta să pregătească ţiţeiul conform condiţiilor precizate la pct. 1.

3. Condiţia de omogenitate:

- pentru recepţia rezervoarelor cu ţiţei omogen (diferenţa de densitate īntre probele de nivel superior, mijloc şi aspiraţie se īncadrează īn limitele de +/-5 kg/m3) se constituie proba compusă din cele 3 probe individuale, prin amestecare proporţională determināndu-se caracteristicile ţiţeiului;

- pentru recepţia rezervoarelor cu ţiţei neomogen (diferenţa de densitate īntre probele de nivel superior, mijloc şi aspiraţie nu se īncadrează īn limitele de +/-5 kg/m3) se recoltează probe punctuale de la nivelele intermediare sau echidistante, astfel īncāt să fie prinse toate straturile. Din probele punctuale se constituie proba compusă, la care se determină caracteristicile ţiţeiului. De asemenea se determină densitatea şi pentru probele intermediare;

- se verifică conţinutul de apă la proba de aspiraţie care trebuie să fie de maximum 1 % (condiţia de recepţie a ţiţeiului).

B. Pentru ţiţeiul din ţară

Pentru asigurarea pompării pe conductă a ţiţeiurilor parafinoase, acestea trebuie să īndeplinească condiţia de pompabilitate privind punctul de congelare (să fie cu cel puţin 7°C mai mic decāt temperatura solului măsurată pe traseul conductei).

Recepţia şi predarea

a) Pentru transport pe conductă

1. Primirea produselor din producţia internă de la punctele de predare-primire se va face numai pe timpul zilei, prin recepţie la intervalele prevăzute īn anexa B, care face parte integrantă din prezentele norme, īntocmită de expeditor de comun acord cu transportatorul.

2. Primirea ţiţeiului din import īn punctul de primire Societatea OIL TERMINAL - S A. se face la solicitarea Societăţii OIL TERMINAL - SA, de regulă pe timpul zilei, pe bază de telefonogramă, care trebuie să cuprindă următoarele: proprietarul ţiţeiului, numărul rezervorului, cantitatea liberă la pompare, punctul de destinaţie al transportului şi ora la care se efectuează recepţia.

3. Īnainte de umplerea rezervorului īn vederea recepţiei se izolează conducta de legătură dintre părţi, prin īnchiderea şi sigilarea ventilelor. Violarea sigiliilor atrage răspunderea legală pentru partea vinovată,

4.1. Recepţia calitativă şi cantitativă a produselor se efectuează īn rezervoarele/skidurile de măsură (unde este cazul) şi laboratoarele expeditorului sau transportatorului, cu respectarea standardelor de referinţă, prevăzute īn anexele C1-C4, care fac parte integrantă din prezentele norme.

4.2. Tabelele de calibrare ale rezervoarelor, buletinele de verificare şi certificatele MID, după caz, aferente instrumentaţiei şi sistemelor de măsurare utilizate de părţi şi aflate la interfaţa expeditor/transportator, vor fi lizibile şi vor fi puse la dispoziţia ambelor părţi.

4.3. Rezervoarele trebuie să īntrunească condiţiile de funcţionare privind depunerile de şlam, funcţionarea serpentinelor de īncălzire cu abur (după caz) şi a conductei de scurgere a apei tehnologice, să asigure posibilitatea de sigilare a ventilelor de pe conductele tehnologice, precum şi de sigilare şi eşantionare a probelor, să fie dotate şi īntreţinute conform prevederilor īn vigoare privind securitatea şi sănătatea īn muncă, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului.

4.4. Părţile se angajează să schimbe īntre ele, la cerere, informaţii cu privire la datele īnregistrate īn sistemul automatizat de măsură şi control īn fiecare depozit/rafinărie aflat/aflată la interfaţa expeditor/transportator. Specialiştii celor două părţi vor conveni asupra procedurii de transmitere a informaţiilor.

5.1. Īn cazul īn care transportatorul/expeditorul va pune īn funcţiune sisteme automate de măsură a livrărilor de ţiţei (skiduri de măsură), părţile vor agrea şi vor īntocmi proceduri de lucru şi măsurare īn conformitate cu standardele romāneşti şi/sau internaţionale, īn care se va specifica modul de determinare a cantităţii de ţiţei, gazolină, condensat şi etan livrate/primite.

5.2. Sistemele de măsurare debit ale părţilor aflate la interfaţa expeditor/transportator trebuie să fie perfect funcţionale īn cadrul regimurilor de pompare, conforme condiţiilor de proiectare/certificatelor MID, cu filtre curăţate, avānd sistemul de culegere şi transmitere a datelor astfel configurat şi verificat īncāt să poată transfera/transmite, la cerere, informaţii către sistemele informaţionale ale celeilalte părţi.

5.3. Expeditorul/Transportatorul va putea, īn cazul īn care are temeri justificate cu privire la rezultatele măsurătorilor efectuate, să conteste, să ceară repetarea operaţiunilor.

6. Transportatorul īmpreună cu expeditorul vor īntocmi: raportul de īncercare, bonul provizoriu, procesul-verbal de predare-primire, īn două exemplare semnate de cele două părţi, conform anexelor D1-D5, care fac parte integrantă din prezentele norme.

7. Predarea către terţi a ţiţeiului şi gazolinei se face de către transportator numai la comunicarea scrisă a expeditorului şi cu acordul părţilor. Transportatorul va transmite procesul-verbal de predare-primire expeditorului pentru facturare.

8. Īn vederea recepţiei se vor eşantiona probe de către transportator īn prezenţa expeditorului.

9. Din ţiţeiul recepţionat se va păstra la transportator sau expeditor, după caz, cāte o probă-martor de un litru, sigilată de ambele părţi, timp de ........................... zile de la recepţie, pentru analiză īn caz de reclamaţie. Īn caz de litigiu analiza se efectuează la un laborator stabilit de comun acord de ambele părţi contractante, īn situaţia īn care prin analiza probei-martor reclamaţia se dovedeşte īntemeiată, partea īn culpă suportă consecinţele. Recipientele pentru probe vor fi asigurate de cei care păstrează probele.

b) Pentru transport pe calea ferată

1. Recepţia cantitativă a ţiţeiului şi gazolinei ce se transportă pe calea ferată se poate face astfel:

1.1. Sa rezervoare, īnainte şi după transvazare īn/din vagoane, respectāndu-se instrucţiunile īn vigoare prevăzute īn anexele C1 şi C2, conform protocolului convenit;

1.2. la cazane, prin cāntărirea vagoanelor-cisternă la plin şi la gol pe cāntare electronice, aprobate metrologic, īn prezenţa expeditorului şi transportatorului, īntocmindu-se fişa de cāntar īn care se consemnează: numerele cazanelor, cantitatea brută determinată prin cāntărire şi tara reală determinată prin cāntărirea la gol a fiecărui vagon-cisternă.

Pe baza raportului de īncercare şi a fişei de cāntar se īntocmeşte procesul-verbal de predare-primire a ţiţeiului sau gazolinei, pentru un lot (o navetă) de cazane, care se semnează de către expeditor şi transportator.

Procesul-verbal de predare-primire a ţiţeiului sau gazolinei va conţine următoarele date:

- cantitatea brută, determinată prin diferenţa la cāntărire īntre gol şi plin;

- cantitatea totală de impurităţi (apă, sedimente, sare), determinată pe baza raportului de īncercare;

- cantitatea netă, rezultată ca diferenţă īntre cantitatea brută determinată prin cāntărire şi cantitatea totală de impurităţi.

1.3 Cānd nu există posibilitatea de transvazare īntr-un rezervor sau cāntărire pe cāntar electronic, se determină volumul de ţiţei prin calibrare. Standardul de referinţă privind stabilirea cantităţii de ţiţei este SR 1165:2004.

2. Recepţia calitativă a ţiţeiului şi gazolinei se face de către expeditor, īn prezenţa transportatorului, prin eşantionarea probelor manual sau prin sistemul automat, cu īntocmirea raportului de īncercare.

 

UNITATEA ......................................

Fişa de calitate a ţiţeiului

 

Sortiment

Conţinut maxim īn apă + impurităţi mecanice

(%m/m) Cloruri

Congelare păcură

A1 Vest

1

max. 0,06

sub - 15°C

A3 Vest

1

max. 0,06

sub - 15°C

A3 Rest

1

max. 0,06

sub - 15°C

A3 Selecţionat

1

max. 0,06

sub - 30°C

A3 Neselecţionat

1

max. 0,06

sub - 15°C

A3 Videle

1

max. 0,06

sub - 30°C

A3 Independenţa

1

max. 0,06

sub - 30°C

A3 Suplac

1

max. 0,06

sub - 30°C

B (Oltenia, Rest)

1

max. 0,06

Īntre - 15 şi 18°C

C (Moldova, Rest)

1

max. 0,06

peste + 18°C

C Selecţionat

1

max. 0,06

peste + 18°C

C Marin

1

max. 0,06

peste + 18°C

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA A 2

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Fişa de calitate a gazolinei

 

Caracteristica

Valoare admisă

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

Densitate

max. 0,650

 


*) Conform standardelor īn vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia. Se verifica proba de la scurgere cu permanganat de potasiu.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA A3

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Fişa de calitate a condensatului

 

Caracteristica

Valoarea admisă

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

Densitate la 15°C

0,651 - 0,800 g/cm3

 

Conţinut impurităţi:

 

 

- apă

 

 

- mecanice + apă

max. 1% m/m

 

Cloruri

max. 0,06% m/m

 

Distilare

la 100°C max. 60% v/v

 

 

200°C max. 85% v/v

 

 

 


*) Conform standardelor īn vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA B

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Puncte de predare-primire a ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului şi periodicitatea predării

 

Nr. crt.

Locaţia

Punctul de predare

Produsul

Estimat tatei

Perioada de recepţie

0

1

2

3

4

5

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA C1

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Lista operaţiilor care se pot efectua (după caz) la recepţia ţiţeiului din ţară

 

Nr. crt.

Operaţiunea

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

1.

Măsurarea stocului, temperaturii ţiţeiului din rezervor şi calculul cantităţii

 

2.

Eşantionarea probelor

 

3.

Determinarea densităţii

 

4.

Determinarea conţinutului de apă

 

5.

Determinarea conţinutului de cloruri

 

6,

Determinarea punctului de congelare

 

7.

Determinarea viscozităţii cinematice

 

8.

Determinarea conţinutului de sediment

 


*) Conform standardelor īn vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA C2

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Lista operaţiilor care se pot efectua (după caz) la recepţia gazolinei

 

Operaţiunea

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

Determinarea densităţii

 


*) Conform standardelor īn vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia. Se verifică proba de la scurgere cu permanganat de potasiu.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA C3

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Lista operaţiilor care se pot efectua (după caz) la recepţia condensatului

 

Nr. crt.

Operaţiunea

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

1.

Măsurarea stocului, temperaturii ţiţeiului din rezervor şi calculul cantităţii

 

2.

Eşantionarea probelor

 

3.

Determinarea densităţii

 

4.

Determinarea conţinutului de apă

 

5.

Determinarea conţinutului de cloruri

 

6.

Determinarea punctului de congelare

 

7.

Determinarea viscozităţii cinematice

 

8.

Determinarea conţinutului de sediment

 


*) Conform standardelor lin vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA C4

la norme

 

UNITATEA ......................................

 

Lista operaţiilor care se pot efectua (după caz) la recepţia ţiţeiului din import

 

Nr. crt.

Operaţiunea

Standardele de referinţă privind metoda de īncercare*)

1.

Măsurarea stocului, temperaturii ţiţeiului din rezervor şi calculul cantităţii nete

 

2.

Eşantionarea probelor

 

3.

Determinarea densităţii

 

4.

Determinarea conţinutului de apă prin metoda distilării

 

5.

Determinarea conţinutului de cloruri

 

6.

Determinarea punctului de congelare

 

7.

Determinarea viscozităţii cinematice

 

8.

Determinarea sedimentului prin extracţie

 

9.

Determinarea conţinutului de sulf

 


*) Conform standardelor īn vigoare acceptate de părţi, aplicabile atāt la primirea produsului, cāt şi la predarea acestuia.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA D1

la norme

 

- Model de raport de īncercare a ţiţeiului din import –

 

UNITATEA ......................................

 

Raport de īncercare

nr. ................... data ...................

 

Ţiţei probă ........................... din rezervor nr. ...........................

Predat de ......................................

 

Caracteristici

U.M.

Valoarea admisă

Valoarea determinată

Metoda de īncercare

Temperatură ţiţei īn laborator

°C

 

 

 

Densitate ţiţei la temperatura probei īn laborator

g/cm3

 

 

 

Densitate la 15°C īn vid

g/cm3

 

 

 

Densitate la 15°C īn aer

g/cm3

 

 

 

Viscozitate la temperatura solului

Cst.

 

 

 

Conţinut sulf

% m/m

 

 

 

Temperatura de congelare

°C

 

 

 

Conţinut impurităţi

Apă

% m/m

 

 

 

Sediment

% m/m

 

 

 

Cloruri

% m/m

 

 

 

Total impurităţi

% m/m

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

- Model de raport de īncercare a ţiţeiului din ţar㠖

 

UNITATEA ......................................

Raport de īncercare

nr. ................... data ...................

Ţiţei probă ........................... din rezervor nr. ...........................

Predat de ......................................

 

Caracteristici

UM

Valoarea admisă

Valoarea determinată

Metoda de īncercare

Temperatură ţiţei īn laborator

°C

 

 

 

Densitate ţiţei la temperatura probei īn laborator

g/cm3

 

 

 

Densitate la 15°C īn vid

g/cm3

 

 

 

Densitate la 15°C īn aer

g/cm3

 

 

 

Conţinut impurităţi

Apă

%

 

 

 

Sediment

%

 

 

 

Cloruri

%

 

 

 

Total impurităţi

%

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA D2

la norme

 

UNITATEA ......................................

- Model de raport de īncercare a gazolinei -

Raport de īncercare

nr. ................... data ...................

Gazolină probă ........................... din rezervor (tanc) nr. ...........................

Predat de ......................................

 

Caracteristici

U.M.

Valoarea admisă

Valoarea determinată

Metoda de īncercare

Densitate

g/cm3

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA D3

la norme

 

- Model de bon provizoriu –

 

CONPET

Depozitul ......................................

Bon provizoriu nr. ...........................

Pentru rezervorul nr. ...........................

Rezervor plin

Predător: ......................................

Primitor: ......................................

Data ...........................

Ora ...........................

 

Nr. crt.

Caracteristici

U.M.

Valoarea determinată

1

Īnălţime stoc

cm

 

2

Temperatură rezervor

°C

 

3

Factor corecţie volum

 

 

 

Am predat

Am primit

......................................

......................................

 

Rezervor stoc „la gol”

Predător: ......................................

Primitor: ......................................

Data ...........................

Ora ...........................

 

Nr. crt.

Caracteristici

U.M.

Valoarea determinată

1

Īnălţime stoc

cm

 

2

Temperatură rezervor

°C

 

3

Factor corecţie volum

 

 

 

Am predat

Am primit

......................................

......................................

 

ANEXA D4

la norme

 

Societatea CONPET - S.A.

Depozit ......................................

 

Sector .......................................

 

Proces-verbal de predare-primire a gazolinei

nr. ................... din data ...................

 

Predător ......................................

Primitor ......................................

 

Nr. tanc sau rezervor

Calibrare l/cm

Datele recepţiei

Stoc

Măsură

Volum

Cantitate (kg)

Cm

Densitate

Temperatură °C

Litri

Total

Total recepţionat

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

Plin

 

 

 

 

 

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

Plin

 

 

 

 

 

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

Plin

 

 

 

 

 

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

Plin

 

 

 

 

 

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

Plin

 

 

 

 

 

 

Total proces-verbal:

 

 

Observaţii:

......................................

 

Predător

Primitor

Numele ......................................

Numele ......................................

Semnătura ......................................

Semnătura ......................................

 

ANEXA D5

la norme

 

Proces-verbal de predare-primire a ţiţeiului

 

Predător ......................................

Primitor ......................................

 

Rezervor nr.  .....

Măsură rezervor

(cm)

Temperatură

rezervor

(°C)

Nr. raportului de

īncercare

Densitatea

15°Caer

(kg/l)

Impurităţi totale

(%gr)

Volum total calibrare

(litri)

Deplasare capac

(litri)

Volum total corectat

(litri)

Factor de corecţie volum

(tab. 54A)

Volum brut

(litri)

Cantitate brută

(kg)

Cantitate impurităţi

(kg)

Cantitate netă

(kg)

 

 

 

 

 

 

 

 

7 - 8*)

 

7 x 10; 9*) x 10

5 x 11

12 x 6/100

12-13

1

2

3

4

5

6

7

8*)

9*)

10

11

12

13

14

Plin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gol

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Diferenţa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Observaţii ......................................

.........................................................

Conform bon provizoriu nr. ...........................

 

NOTE:

- Rubricile 8* şi 9* sunt valabile īn cazul rezervoarelor cu capac plutitor.

- Pentru rezervoarele cu capac plutitor 11 = 9* x 10

 

Predător ......................................

Vizat:

Primitor ......................................

 

Inspector, 

 

 

......................................

 

 

ANEXA Nr. 2

la contractul-cadru

 

DEFINIŢII

 

Act adiţional-actul scris, īncheiat īntre părţile contractante, prin care se aduc modificări sau completări contractului

An calendaristic - perioada de 12 luni īncepānd cu 1 ianuarie şi īncheindu-se la 31 decembrie

An contractual - perioada de 12 luni calculate de la data intrării īn vigoare a contractului

Balanţă - documentul care reflectă evoluţia cantităţilor de ţiţei primite, pompate şi predate pe o perioadă determinată

Bon provizoriu - documentul primar de primire şi predare a ţiţeiului care atestă parametrii iniţiali (īnălţimea lichidului, temperatura, densitatea, impurităţile mecanice şi conţinutul de sare) ce vor li folosiţi ulterior pentru determinarea masei nete (kg)

Contract-actul juridic īncheiat īntre expeditor şi transportator pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

Condensat - amestec de hidrocarburi lichide, constituite din produse cu tensiune joasă de vapori, ce trebuie transportat de la punctele de primire la punctele de predare, la anumiţi parametri de presiune şi temperatură

Consum tehnologic normat - cota procentuală din cantitatea primită, admisă de părţile contractante ca pierdere pe timpul transportului

Consum tehnologic efectiv - cantitatea de produs determinată la inventarierea stocului, ţināndu-se seama de cantităţile primite, cantităţile predate şi stocul iniţial de ţiţei

Densitate - masa pe unitate de volum la 15°C sau la 20°C, exprimată īn g/cm3

Durata contractului - perioada pentru care se īncheie contractul

Expeditor -  persoana care, īn nume propriu şi pe seama sa sau īn numele şi pe seama unui terţ, īncheie contractul de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

Etan - o hidrocarbură obţinută prin separarea gazelor de sondă, ce trebuie transportată sub forma lichidă de la punctul de primire la punctul de predare, la anumiţi parametri de presiune şi debit

Forţă majoră - evenimentul independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi insurmontabil, apărut după īncheierea contractului, care determină dispariţia bunurilor sau īmpiedică părţile să īşi execute obligaţiile asumate

Gazolină - fracţiune petrolieră lichidă, sub presiune, cuprinzānd hidrocarburi C1 + C15, rezultată din degazolinarea gazelor prin diferite procedee

Notificare - orice comunicare avānd legătură cu contractul, făcută īn scris celeilalte părţi şi transmisă prin fax, e-mail sau scrisoare recomandată. Data notificării este data confirmării de primire a faxului sau data depunerii la poştă a scrisorii recomandate.

Părţi contractante - expeditorul şi transportatorul

Proces-verbal de predare-primire - documentul care atestă calitatea şi cantitatea ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului predate, respectiv primite

Produse - ţiţei, gazolină, condensat şi etan

Program de transport - programul cu cantităţile contractate de expeditor īn vederea transportului

Punct de primire - focul nominalizat de expeditor īn care transportatorul primeşte cantitativ şi calitativ ţiţeiul, gazolina, condensatul şi etanul

Punct de predare - locui nominalizat de expeditor īn care transportatorul predă cantitativ şi calitativ ţiţeiul, gazolina, condensatul şi etanul

Rafinării oprite - nefuncţionarea acestora, determinată de reviziile şi opririle prevăzute să aibă loc la instalaţiile de prelucrare şi la rampele de descărcare

Raport de īncercare - certificatul de calitate care atestă proprietăţile fizico-chimice ale ţiţeiului care va fi transportat

Sistem naţional de transport - ansamblul actual de conducte şi staţii de pompare, precum şi instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, care asigură transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului īntre punctele de primire şi punctele de predare

Stoc de operare - cantitatea de produs corespunzătoare volumului interior al conductei (zestrea conductei) şi stocului mort din rezervoare care au caracter de permanenţă şi nu fac obiectul transportului. Rolul stocului de operare este acela de a asigura siguranţa tehnologică a Sistemului naţional de transport şi participă ca element accesoriu la activitatea de transport, fără de care activitatea de transport nu se poate efectua.

Stoc mort din rezervor - cantitatea de produs corespunzătoare nivelului din rezervor la care nu mai poate fi pompat produsul

Stoc fizic - cantitatea de ţiţei, gazolină, condensat şi etan existentă īn conducte, rezervoare sau cazane de cale ferată aflată īn proprietatea expeditorului si/sau a transportatorului

Şlam - deşeu periculos de natură organică şi anorganică care se separă de ţiţei şi se depune īn rezervor īn urma procesului de depozitare

Terţ - persoană īn numele şi pe seama căreia, īn baza īmputernicirii primite, expeditorul exercită drepturile şi īndeplineşte obligaţiile potrivit clauzelor contractuale

Transport - activitatea de primire, condiţionare, pompare şi predare a ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului

Transportator - concesionar ai Sistemului naţional de transport - persoană juridică romānă care efectuează primirea, depozitarea, transportul şi predarea ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului la punctele de predare

Ţiţei - amestec de hidrocarburi lichide, ce se poate īncadra īn sortimentele parafinos, semiparafinos şi asfaltos, ce trebuie transportat de la punctele de primire la punctele de predare, la anumiţi parametri de presiune şi temperatură

Ţiţei liber la pompare - ţiţei degrevat de orice sarcini, inclusiv cele fiscale

Trimestru - fiecare dintre perioadele de 3 luni consecutive īn care este īmpărţit anul calendaristic

Zestrea conductei - cantitatea de fluid, īn condiţiile de presiune şi temperatură de operare, corespunzătoare volumului interior al ţevii, fără de care nu se poate efectua transportul pe conductă. Rolul zestrei conductei este acela de a asigura siguranţa tehnologică a Sistemului naţional de transport şi participă ca element accesoriu la activitatea de transport, fără de care activitatea de transport nu se poate efectua.

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 3

la contractul-cadru

 

UNITATEA ......................................

 

PROGRAM DE TRANSPORT

al cantităţilor anuale şi lunare de ţiţei, gazolină, condensat şi etan pentru anul ...................

- tone –

 

Nr. crt.

Punctul de primire

Sortimentul

Punctul de predare

Total an

Ian.

Feb.

Mar.

Apr.

Mai

Iun.

Iul.

Aug.

Sept.

Oct.

Nov.

Dec.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 3.1

la contractul-cadru

 

UNITATEA ......................................

PROGRAM DE TRANSPORT ŢIŢEI ŞI GAZOLINĂ CU CAZANE CF

pentru anul ...................

 

Sucursala

Schela

Rampa de īncărcare

Calitate

An

(tone)

Medie

(tone/zi)

Destinaţie

 

 

 

 

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 4

la contractul-cadru

 

UNITATEA ......................................

 

LIMITELE MAXIME ANUALE

admise drept consumuri tehnologice pentru activităţile de primire, depozitare, transport şi predare a ţiţeiului, gazolinei şi condensatului

 

- Ţiţei din ţară

=

...................................... %

- Ţiţei marin

=

...................................... %

- Ţiţei din import

=

...................................... %

- Gazolină

=

...................................... %

- Condensat

=

...................................... %

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 5

la contractul-cadru

 

UNITATEA ......................................

 

SITUAŢIA

privind spaţiul de depozitare a gazolinei şi a etanului īn caz de avarii

 

Nr. crt.

Produsul

Zona de producţie

Punctul de primire

(tone)

Spaţiu depozitare

 

 

 

 

 

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 6

la contractul-cadru

 

UNITATEA ......................................

 

LISTA

cuprinzānd documentele şi termenele de transmitere

 

Nr. crt.

Denumirea documentului

Termenul de transmitere

Īntocmit de.........

1.

Predarea ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului lichid

a două zi a decadei

transportator

2.

Program de predare a produselor destinate prelucrării

10 zile lucrătoare īnainte de īnceperea lunii

expeditor

3.

Graficul lunar al transportului ţiţeiului şi gazolinei cu cazane de cale ferată

cel mai tārziu pe data de 5 pentru luna următoare

expeditor

4.

Graficul anual al transportului ţiţeiului şi gazolinei cu cazane de cale ferată

cel mai tārziu pe data de 15.11 pentru anul următor

expeditor

5.

Balanţa de transport al ţiţeiului şi gazolinei cu cazane de cale ferată lunară şi cumulat an

a opta zi lucrătoare a lunii următoare

transportator

6.

Raport de sinteză privind activitatea de transport al ţiţeiului pe conductă şi cale ferată

zilnic (telefon/fax)

transportator

7.

Balanţa de transport al produselor, lunară şi la schimbarea preţului produselor şi cumulat an

a opta zi lucrătoare a lunii următoare

transportator

8.

Graficul de īncărcare şi sosire la destinaţie a navetelor de cale ferată

săptămānal

transportator

 

Expeditor,

Transportator,

......................................

......................................

 

ANEXA Nr. 7.1

la contractul-cadru

 

MIŞCARE (BALANŢA)

ţiţei, gazolină, condensat şi etan īn perioada ...................

 

Nr. crt.

Locaţia

 

A1 Vest

A3 Vest

A3 Rest

A3 Selecţionat

A3 Neselecţionat

A3 Videle

A3

Independenţa

A3 Suplac

B Oltenia

B Rest

C Selecţionat

C Moldova

C Marin

C Rest

Total

Condensat

Gazolină

Etan lichid

 

Stoc 1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primiri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primiri + stoc 1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transfer 1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total intrări

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total livrări

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Terţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pierderi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transfer gazolină

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transfer 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total ieşiri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stoc 2 Conpet

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stoc 2 terţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transportator,

......................................

 

ANEXA Nr. 7.2

la contractul-cadru

 

MIŞCAREA (BALANŢA)

ţiţeiului transportat pe reţeaua de conducte pentru ţiţeiul din import

 

 

Luna (kg)

Cumulat an (kg)

Stoc iniţial

 

 

Primit de la Societatea OIL TERMINAL - S.A.

 

 

Primit + stoc

 

 

Transfer

 

 

Total intrări

 

 

Livrat la Rafinăria ......................................

 

 

Consum tehnologic efectiv

 

 

Total ieşiri

 

 

Stoc final

 

 

 

Transportator,

......................................

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea īnceperii lucrărilor de īnregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, īn 11 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ

 

Avānd īn vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărārea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

īn temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă īnceperea lucrărilor de īnregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 11 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Bahna - sectorul cadastral nr. 8;

b) unitatea administrativ-teritorială Bārgăuani - sectoarele cadastrale nr. 82, 83, 84 şi 87;

c) unitatea administrativ-teritorială Boteşti - sectoarele cadastrale nr. 31, 32 şi 36;

d) unitatea administrativ-teritorială Bozieni - sectoarele cadastrale nr. 2 şi 6;

e) unitatea administrativ-teritorială Drăgăneşti - sectoarele cadastrale nr. 81, 98, 100 şi 101;

f) unitatea administrativ-teritorială Gādinţi - sectoarele cadastrale nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 42,43 şi 44;

g) unitatea administrativ-teritorială Girov - sectorul cadastral nr. 50;

h) unitatea administrativ-teritorială Pipirig - sectoarele cadastrale nr. 39 şi 202;

i) unitatea administrativ-teritorială Sagna - sectoarele cadastrale nr. 6, 7, 9, 17, 18 şi 53;

j) unitatea administrativ-teritorială Văleni - sectoarele cadastrale nr. 1 şi 4;

k) unitatea administrativ-teritorială Zăneşti - sectoarele cadastrale nr. 1,16, 17, 25, 26, 34, 35, 40,49 şi 50.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale īn care se desfăşoară lucrările de īnregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută īn anexele nr. 1-11 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-11*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. 1.412.


*) Anexele nr. 1-11 sunt reproduse īn facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale īn care se desfăşoară lucrări de īnregistrare sistematică

Judeţ: NEAMŢ

UAT: BAHNA

Sector: 8

 

 

 

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ĪN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 19

din 16 octombrie 2017

 

Dosar nr. 1.902/1/2017

 

Ilie Iulian Dragomir - vicepreşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Doina Popescu - pentru preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Dan Andrei Enescu - judecător la Secţia penală

Constantin Epure - judecător la Secţia penală

Horia Valentin Şelaru - judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă

Virginia Duminecă - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brānzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Florentina Dinu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul competent să judece recursul īn interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.902/1/2017 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală şi art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către vicepreşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir.

La şedinţa de judecată participă doamna Marinela Mincă, procuror şef Serviciu judiciar penal, Secţia judiciară din cadrul Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Veronica Junger, magistrat-asistent īn cadrul Completului pentru soluţionarea recursurilor īn interesul legii, conform art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul īn interesul legii a luat īn examinare recursul īn interesul legii formulat de Curtea de Apel Braşov vizānd obligativitatea luării măsurilor asigurătorii īn cauzele penale aflate īn cursul judecăţii, atunci cānd din verificările efectuate a rezultat că inculpatul nu are niciun bun īn proprietate.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului īn interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.902/1/2017, aflat pe rolul completului de judecată, precum şi cu privire la faptul că la dosarul cauzei s-a depus, la 14 septembrie 2017, raportul īntocmit de doamna judecător Lavinia Valeria Lefterache, desemnată judecător-raportor conform art. 473 alin. (4) din Codul procedură penală.

După prezentarea referatului cauzei, preşedintele completului, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreşedinte al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatānd că īn cauză nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, a acordat cuvāntul doamnei procuror Marinela Mincă.

Reprezentantul Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a īnvederat că prin recursul īn interesul legii promovat de către Curtea de Apel Braşov s-a ridicat problema caracterului obligatoriu sau facultativ al luării măsurilor asigurătorii de către instanţă īn cursul judecăţii, īn cauzele penale pentru care legislaţia īn vigoare prevede o astfel de obligaţie (spre exemplu, īn situaţia īn care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrānsă, īn situaţia infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, raportat la art. 11 din aceeaşi lege, art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare) ori dacă o asemenea măsură este lăsată la latitudinea instanţei, atunci cānd din verificările efectuate rezultă că nu există niciun bun īn patrimoniul inculpatului sau părţii responsabile civilmente. A menţionat că īn urma examinării hotărārilor anexate sesizării Curţii de Apel Braşov a rezultat existenţa a două opinii jurisprudenţiale īn materie.

Reprezentantul Parchetului a menţionat că, īntr-o primă orientare, instanţele de judecată au considerat că pentru instituirea măsurii asigurătorii, chiar şi īn situaţia obligativităţii luării unei astfel de măsuri, este necesar să existe bunuri īn patrimoniul inculpatului sau părţii responsabile civilmente asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie.

Astfel, pentru instituirea unei măsuri asigurătorii, chiar şi īn situaţia īn care legea o prevede expres, s-a considerat necesar ca īn patrimoniul inculpatului să existe bunuri asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie. Īn acest sens s-a arătat că judecătorul, din oficiu sau fiind īnvestit cu o astfel de cerere, īnainte de a lua măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente, trebuie să facă verificări pentru a stabili dacă există vreun bun īn patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, măsura asigurătorie fiind pur formală şi fără eficienţă dacă se constată ulterior de către organul de executare că nu există niciun bun īn patrimoniul inculpatului asupra căruia să se poată institui măsura.

Reprezentantul Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, īn cea de-a două orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că măsura asigurătorie se poate dispune asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, īn mod generic, chiar dacă nu există nicio dovadă că ar exista bunuri īn patrimoniul acestuia sau al părţii responsabile civilmente, īntrucāt condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii nu prevăd obligaţia ca bunurile să fie identificate la momentul luării măsurii asigurătorii.

A menţionat că opinia procurorului general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie este īn sensul primei orientări jurisprudenţiale, īn sensul că la momentul luării măsurii asigurătorii ar trebui să existe bunuri mobile sau imobile īn patrimoniul inculpatului, suspectului sau părţii responsabile civilmente, iar cerinţa existenţei bunurilor asupra cărora se instituie măsurile asigurătorii īn patrimoniul persoanei vizate de aceste măsuri trebuie privită diferit, īn funcţie de felul măsurii asigurătorii dispuse: bunurile mobile şi imobile ce fac obiectul sechestrului asigurător trebuie să existe, la momentul dispunerii măsurii, īn patrimoniul suspectului sau inculpatului, respectiv părţii responsabile civilmente, īn timp ce măsura popririi asigurătorii poate viza atāt sume de bani existente, cāt şi sume de bani viitoare.

S-a arătat că achiesarea la prima orientare jurisprudenţială a fost determinată de interpretarea coroborată a art. 252 şi art. 253 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, dar s-a avut īn vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penată, context īn care instanţa de contencios constituţional a statuat că măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, īn cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau īncheiere), īndeplinirea condiţiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii şi, de asemenea, īntinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul şi valoarea care urmează a fi garantată īn acest fel.

Totodată, reprezentantul Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că īn cadrul jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie instanţa de contencios constituţional a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii şi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate īn cauza (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune).

Īn baza interpretării coroborate a textelor anterior menţionate, văzānd şi jurisprudenţa amintită a Curţii Constituţionale, a concluzionat că bunurile trebuie să existe īn patrimoniul persoanei vizate de sechestrul asigurător la momentul aducerii la īndeplinire a măsurii, deoarece evaluarea prejudiciului şi bunurilor inculpatului poate avea loc doar īntr-un asemenea context, evitāndu-se astfel indisponibilizarea bunurilor de o valoare superioară valorii probabile a pagubei.

Īn concluzie, a constatat că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi a solicitat Completului competent să soluţioneze recursul īn interesul legii ca, īn conformitate cu dispoziţiile art. 474 din Codul de procedură penală, să stabilească un mod unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la care face referire Curtea de Apel Bucureşti.

Preşedintele Completului competent să judece recursul īn interesul legii, constatānd că nu sunt īntrebări din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile īnchise, iar completul de judecată a rămas īn pronunţare asupra recursului īn interesul legii.

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

deliberānd asupra recursului īn interesul legii, constată următoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitară

1.1. Problema de drept

Prin Sesizarea nr. 357 din data de 28 iunie 2017, formulată de către Curtea de Apel Braşov, ce formează obiectul Dosarului nr. 1.902/1/2017, s-a arătat că īn practica judiciară de la Curtea de Apel Braşov nu există un punct de vedere unitar cu privire la caracterul obligatoriu sau facultativ al dispunerii măsurilor asigurătorii de către instanţă, īn cursul judecăţii, īn cauzele penale pentru care legislaţia īn vigoare prevede o astfel de obligaţie (spre exemplu, īn situaţia īn care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrānsă, īn situaţia infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, denumită īn continuare Legea nr. 241/2005, raportat la art. 11 din aceeaşi lege, art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită īn continuare Legea nr. 656/2002, şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, denumită īn continuare Legea nr. 78/2000), respectiv dacă oportunitatea luării unei astfel de măsuri este lăsată la latitudinea instanţei, atunci cānd din verificările efectuate rezultă că inculpatul nu are niciun bun īn patrimoniu.

Īn acest sens s-a arătat că instanţele judecătoreşti fie au apreciat că pentru instituirea măsurii asigurătorii, chiar şi īn situaţia īn care legea obligă la luarea unei astfel de măsuri, este necesar să existe bunuri īn patrimoniul inculpatului asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie, fie au apreciat că măsura asigurătorie se poate dispune asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, īn mod generic, chiar dacă acestea nu au fost identificate

1.2. Examenul jurisprudenţial

Prin sesizarea Curţii de Apel Braşov se arată că, īn urma verificării jurisprudenţei, inclusiv la nivel naţional, a fost relevată o practică neunitară a instanţelor naţionale cu privire la obligativitatea luării măsurilor asigurătorii īn cauzele penale aflate īn cursul judecăţii, atunci cānd inculpatul nu are niciun bun īn proprietate.

1.3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

1.3.1. Īntr-o primă orientare a practicii, instanţele au considerat că pentru instituirea unei măsuri asigurătorii, chiar şi īn situaţia caracterului obligatoriu al luării unei astfel de măsuri, este necesar să existe bunuri īn patrimoniul inculpatului asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie.

Īn acest sens s-a arătat că judecătorul īnvestit cu o astfel de cerere sau din oficiu, īnainte de a lua măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente, trebuie să facă verificări pentru a stabili dacă există bunuri īn patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente.

Instanţele au considerat că această concluzie se desprinde din analiza art. 252-253 din Codul de procedură penală, potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putānd dispune şi ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora.

Potrivit acestei opinii jurisprudenţiale, sechestrul nu poate fi instituit decāt asupra bunurilor existente īn patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, a căror descriere şi evaluare sunt posibile la momentul īnfiinţării acestei măsuri, iar nu şi asupra bunurilor viitoare. Ca urmare, īn condiţiile īn care din datele existente la dosar rezultă că inculpatul nu figurează īn evidenţele fiscale cu bunuri impozabile, luarea unor măsuri asigurătorii ar reprezenta o dispoziţie pur formală şi fără finalitate,

Un alt argument adus īn acest sens a fost şi faptul că, īn absenţa individualizării bunurilor asupra cărora se dispune măsura asigurătorie, s-ar institui īn favoarea părţii civile o sarcină excesiv de oneroasă pentru a se asigura executarea măsurii.

Prin urmare, īn această orientare jurisprudenţială, instituirea unei măsuri asigurătorii ar trebui să aibă la bază o verificare iniţială, īn sensul existenţei unor bunuri īn patrimoniul persoanei vizate, īn raport cu care să fie respectată cerinţa prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, īn caz contrar neputānd fi stabilit dacă aceste bunuri sunt egale cu valoarea probabilă a pagubei sau dacă este necesară instituirea măsurii asigurătorii şi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, īn cazul īn care măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor inculpatului nu este suficientă pentru a acoperi valoarea prejudiciului.

S-a avut īn vedere şi īmprejurarea că o măsură asigurătorie nu trebuie să aducă atingere dreptului de proprietate decāt īn măsura īn care se justifică potrivit scopului prevăzut de legea penală, motiv pentru care nu este admisibilă instituirea măsurii asigurătorii „asupra tuturor bunurilor inculpatului, prezente şi viitoare”.

Īn sprijinul acestei opinii jurisprudenţiale, Curtea de Apel Braşov a anexat hotărāri judecătoreşti pronunţate de instanţe din cadrul Curţii de Apel Braşov, dar şi din ţară. A făcut, totodată, referire la practica Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2012 (Decizia nr. 132 din 19.01,2012, Decizia nr. 715 din data de 13.03.2012, Decizia nr. 1.532 din data de 11.05,2012).

1.3.2. Īntr-o a două orientare a practicii, instanţele judecătoreşti au subliniat că dispoziţiile privind condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii nu prevăd ca bunurile să fie identificate la momentul luării măsurii asigurătorii, astfel īncāt existenţa sau inexistenţa unor bunuri īn patrimoniul inculpatului asupra cărora să se aplice sechestrul este o problemă de executare a măsurii dispuse de instanţă. Ca atare, s-a considerat că judecătorul căruia i se solicită luarea unor asemenea măsuri nu are obligaţia de a face verificări cu privire la existenţa sau inexistenţa īn patrimoniul inculpatului a bunurilor mobile sau imobile, ci măsura se dispune cu titlu generic asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale acestuia, pānă la concurenţa valorii probabile a prejudiciului necesar a fi reparat, chiar dacă inculpatul nu are bunuri īn patrimoniu la momentul luării măsurii.

Instanţele au remarcat că art. 1 din Legea nr. 241/2005 stabileşte, īntr-o manieră imperativă, că, īn situaţia comiterii unei infracţiuni dintre cele prevăzute de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. S-a apreciat că īn cursul judecăţii, īn cauzele penale pentru care legea prevede obligaţia de instituire a măsurilor asigurătorii, acestea se pot dispune asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, īn mod generic, individualizarea bunurilor ţinānd de executarea hotărārii. S-a considerat că raţiunea pentru care legiuitorul a impus măsuri asigurătorii, fără a face distincţie dacă īn patrimoniului debitorului există sau nu bunuri valorificabile, este aceea că patrimoniul, ca universalitate juridică, are cel mai adesea caracteristici dinamice, astfel īncāt sechestrul aplicat poartă atāt asupra bunurilor şi drepturilor prezente, cāt şi a celor viitoare, instanţa fiind datoare să dispună aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul inculpatului.

Totodată, īn considerarea dispoziţiilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită īn continuare Legea nr. 188/2000, potrivit cărora executorul judecătoresc are, īntre altele, atribuţia de a aplica măsurile asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească, s-a precizat că īn cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005, dispoziţiile art. 213 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită īn continuare Legea nr. 207/2015, conform cărora măsurile asigurătorii dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la īndeplinire īn conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, se aplică corespunzător. Or, procedura de punere īn executare este reglementată de Codul de procedură civilă, la care trimite art. 600 alin. (3) din Codul de procedură penală, iar din analiza dispoziţiilor art. 660 din Codul de procedură civilă rezultă că executorul judecătoresc are posibilitatea identificării acestor bunuri īn cadrul etapei executării.

S-a mai arătat că bunurile mobile şi imobile pe care se poate pune sechestru nu se limitează la bunurile impozabile īnscrise īn evidenţa organelor fiscale, organele de executare putānd identifica la faţa locului şi alte bunuri aparţinānd inculpatului.

Īn susţinerea acestui punct de vedere. Curtea de Apel Braşov a anexat hotărāri judecătoreşti pronunţate de instanţe din cadrul Curţii de Apel Braşov, dar şi din ţară.

1.4. Jurisprudenţa Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Īn sensul primei orientări jurisprudenţiale, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov a indicat trei decizii din anul 2012:

- Decizia nr. 132 din 19.01.2012, pronunţată īn Dosarul nr. 1.455/62/2011 al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, īn cadrul căreia s-a reţinut că, īntrucāt „in speţa dedusă judecăţii partea civilă recurentă nu a indicat bunurile aflate īn proprietatea inculpatului, instanţa nu a putut aplica sechestrul asigurător, īn condiţiile īn care nu erau identificate bunurile care ar ti constituit obiectul acestei măsuri”;

- Decizia nr. 715 din data de 13.03.2012, pronunţată īn Dosarul nr. 2.952/108/2011 al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, care precizează că: „īn mod corect instanţa de fond a ajuns la concluzia că partea civilă nu a indicat bunurile, respectiv conturile inculpatului şi părţii responsabile civilmente astfel īncāt nu s-a putut dispune instituirea sechestrului” şi

- Decizia nr. 1.532 din data de 11.05.2012, pronunţată īn Dosarul nr. 2.753/87/2011 al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, īn care s-a reţinut că: „deşi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 prevăd că (...) luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, īn cauză nu sunt īndeplinite condiţiile pentru luarea unor asemenea măsuri īntrucāt, īn urma demersurilor efectuate, nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care să aparţină inculpatei”.

Practica menţionată este īnsă anterioară intrării īn vigoare a noului Cod de procedură penală.

Raportul īntocmit de către judecătorul-raportor relevă că īn practica instanţei supreme există decizii pronunţate după intrarea īn vigoare a celor două coduri, īn sensul celei de a două orientări jurisprudenţiale, care susţine caracterul obligatoriu al măsurii asigurătorii atunci cānd legea o prevede, independent de individualizarea prealabilă a bunurilor. Astfel:

- Īncheierea nr. 1.051 din data de 28 noiembrie 2016 a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pronunţată īn Dosarul nr. 3.612/1/2016, arată că, spre deosebire de facultatea de a lua măsurile procesuale analizate, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 impun „caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii, dacă există indicii privind săvārşirea infracţiunilor expres şi limitativ prevăzute de legea specială de către persoana ale cărei bunuri urmează a fi supuse sechestrului”;

- Īncheierea nr. 996 din data de 8 noiembrie 2016 a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, pronunţată īn Dosarul nr. 3.615/1/2016, menţionează că, „Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, īn cazul īn care s-a săvārşit o infracţiune dintre cele prevăzute īn capitolul III din aceeaşi lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, ceea ce īnseamnă că dispunerea acestora nu este lăsată la aprecierea organului judiciar. Īnsă şi īn această situaţie, organul judiciar trebuie să respecte exigenţele de proporţionalitate a ingerinţei statului cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii”;

- Īncheierea nr. 394 din data de 11 mai 2016, pronunţată īn Dosarul nr. 1,757/1/2016, precizează: „cātă vreme textul alin. (5) al art. 249 Cod procedură penală nu impune, explicit, condiţia ca bunul respectiv să fie proprietatea exclusivă a suspectului sau inculpatului, apărarea dreptului de proprietate a codevălmaşului inocent urmează a se realiza īntr-un alt cadru procesual - civil, iar nu penal. Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, de altfel, că nicio dispoziţie din materia măsurilor asigurătorii nu exceptează de la aplicarea acestor măsuri bunurile proprietate codevălmaşă a soţilor, īntrucāt acolo unde legiuitorul a īnţeles să instituie vreo excepţie a făcut-o īn mod expres”;

- Īncheierea nr. 166 din data de 29 februarie 2016, pronunţată īn Dosarul nr. 958/1/2016, stabileşte că: „īn cauză, sunt incidente atāt dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cāt şi dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, potrivii cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie īn cazul īn care s-a săvārşit o infracţiune dintre cele prevăzute īn capitolul III din Legea nr. 78/2000, o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. (...) Susţinerea apărătorului ales al contestatorului, īn sensul că bunurile asupra cărora a fost instituită măsura asigurătorie nu au fost evaluate şi nici individualizate, unele dintre acestea reprezentānd bunuri comune, deţinute īmpreună cu alte persoane, nu poate fundamenta o soluţie de admitere a prezentei contestaţii şi de desfiinţare a ordonanţei procurorului. (...) Nicio dispoziţie din materia măsurilor asigurătorii nu exceptează de la aplicarea acestora bunurile proprietate comună, īntrucāt acolo unde legiuitorul a īnţeles să excepteze de la dispunerea unor asemenea măsuri de constrāngere reală a făcut-o īn mod expres. (...) Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor imobile urmărite constituie numai un impediment temporar īn realizarea executării silite, care nu contravine naturii juridice a măsurilor asigurătorii, īmpărţirea bunurilor aflate īn devălmăşie constituind o problemă de executare”, iar

- Īncheierea nr. 190 din data de 4 martie 2016, pronunţată īn Dosarul nr. 987/1/2016, menţionează că: „īn cazul infracţiunilor grave, cum este şi fapta de spălare de bani cercetată īn cauza de faţă, este raţional şi, totodată, necesar ca sechestrul să fie instituit cāt mai rapid īn cursul urmăririi penale, pentru a īmpiedica suspectul/inculpatul să īnstrăineze bunurile sau beneficiul infracţiunii. Acest specific al cauzelor penale de natura celei de faţă justifică şi obligativitatea luării măsurilor asigurătorii (act procesual) chiar īnainte de identificarea exactă a tuturor bunurilor mobile sau imobile aflate īn posesia unui anumit suspect şi indisponibilizarea lor efectivă (act procedural). O atare concluzie se desprinde din interpretarea coroborată a art. 252 alin. (1) şi art. 254 Cod de procedură penală (care ambele fac distincţie īntre actul prin care se īnfiinţează sechestrul şi actul prin care se aplică acesta), rezultānd, prin urmare, că legalitatea luării unei măsuri asigurătorii - etapă iniţială - nu este condiţionată de individualizarea propriu-zisă a bunurilor indisponibilizate - etapă subsecventă”.

2. Opinia Curţii de Apel Braşov

Curtea de Apel Braşov, autoarea sesizării, a propus ca, īn temeiul art. 471 alin, (2) teza finală din Codul de procedură penală, soluţia ce se va pronunţa să fie una īn sensul primei orientări jurisprudenţiale, astfel: „Luarea măsurii asigurătorii de către instanţă īn cursul judecăţii, chiar şi īn situaţia obligativităţii luării unei astfel de măsuri stabilite prin lege, este condiţionată de existenţa de bunuri īn patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie, a căror descriere şi evaluare să fie posibile la momentul īnfiinţării acestei măsuri”.

3. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 1.785/C/1.938/111-5/2017, cu referire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că cerinţa existenţei bunurilor asupra cărora se instituie măsurile asigurătorii īn patrimoniul persoanei vizate de aceste măsuri trebuie privită diferit, īn funcţie de natura măsurii asigurătorii dispuse: bunurile mobile şi imobile ce fac obiectul sechestrului asigurător trebuie să existe, la momentul dispunerii măsurii, īn patrimoniul suspectului sau inculpatului, respectiv al părţii responsabile civilmente, īn timp ce măsura popririi asigurătorii poate viza atāt sume de bani existente, cāt şi sume de bani viitoare.

Cu referire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov relevă existenţa a două opinii jurisprudenţiale īn materia semnalată.

3.1. Astfel, īntr-o primă opinie, s-a apreciat că pentru instituirea măsurii asigurătorii, chiar şi īn situaţia obligativităţii luării unei astfel de măsuri, este necesar să existe bunuri īn patrimoniul inculpatului asupra cărora să se poată aplica măsura asigurătorie; īn acest sens s-a arătat că judecătorul, din oficiu sau fiind īnvestit cu o astfel de cerere, īnainte de a lua măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente, trebuie să facă verificări pentru a stabili dacă există vreun bun īn patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, altfel, măsura asigurătorie este una pur formală şi fără efect dacă se constată ulterior de către organul de executare că nu există niciun bun īn patrimoniul inculpatului asupra căruia să se poată institui măsura asigurătorie.

Au fost invocate un număr de 31 de hotărāri (īncheieri, sentinţe şi decizii penale) pronunţate de instanţe din circumscripţia a 10 curţi de apel, dintre care una rămasă definitivă īnainte de intrarea īn vigoare a noului Cod de procedură penală (anexele nr. 1-31).

Dintre acestea au fost considerate irelevante:

- 4 hotărāri - menţionate īn sesizare īn susţinerea ambelor opinii, dar valorificate īn cea de-a două opinie jurisprudenţială (Sentinţa penală nr. 690 din 9 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Giurgiu īn Dosarul nr. 305/122/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 778/A din 5 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - anexa nr. 5; Sentinţa penală nr. 266 din 5 iulie 2013, pronunţată de Judecătoria Zalău īn Dosarul nr. 3.943/337/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 731/A din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj - anexa nr. 9; Sentinţa penală nr. 165 din 29 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa īn Dosarul nr. 6,990/118/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 951/P din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa - anexa nr. 16; Sentinţa penală nr. 316 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Argeş, pronunţată īn Dosarul nr. 4.214/109/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 123/A din 15 februarie 2017 a Curţii de Apel Piteşti - anexa nr. 19);

- 2 hotărāri: Sentinţa penală nr. 163 din 25 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bacău īn Dosarul nr. 4.886/110/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 727 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, īn care, ca urmare a desfiinţării hotărārii de fond īn calea de atac, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, īn mod generic, ceea ce reliefează cea de-a două orientare jurisprudenţială - anexa nr. 3, şi Sentinţa penală nr. 172/P.I. din 26 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş īn Dosarul nr. 8.437/30/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1.241 din 17 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, prin care instanţa de fond a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente, fără a fi identificate şi individualizate, ilustrānd cea de-a două orientare jurisprudenţială - anexa nr. 29;

- 3 hotărāri - se referă la cauze penale īn care nu există obligativitatea luării măsurilor asigurătorii (īncheierea nr. 209 din 31 mai 2016 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată īn Dosarul nr. 2.635/265/2015/al, definitivă prin necontestare - anexa nr. 7; Sentinţa penală nr. 115 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Jibou īn Dosarul nr. 1,136/1,752/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 195/A din 9 februarie 2017 a Curţii de Apel Cluj - anexa nr. 8, şi Sentinţa penală nr. 204 din 4 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pronunţată īn Dosarul nr. 15.841/303/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1.599 din 25 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală - anexa nr. 27).

3.2. Referindu-se la cea de-a două orientare jurisprudenţială, care a stabilit că măsura asigurătorie se poate dispune asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, īn mod generic, chiar dacă nu există nicio dovadă că ar exista bunuri īn patrimoniul acestuia, procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că s-a avut īn vedere īmprejurarea că īn cadrul condiţiilor generale de luare a măsurilor asigurătorii nu se prevede obligaţia ca bunurile să fie identificate la momentul luării măsurii asigurătorii. S-a menţionat că, īn această orientare, existenţa sau inexistenţa unor bunuri īn patrimoniul inculpatului asupra cărora să se aplice sechestrul este o problemă de executare a măsurii dispuse de instanţă.

Īn acest sens au fost invocate un număr de 41 de hotărāri (īncheieri, sentinţe şi decizii penale) pronunţate de instanţe din circumscripţia a 10 curţi de apel (anexele nr. 32-72), dintre care 9 hotărāri au rămas definitive īnainte de intrarea īn vigoare a noului Cod de procedură penală.

Dintre acestea au fost considerate irelevante 2 hotărāri, īntrucāt se referă la cauze penale īn care nu există obligativitatea luării măsurilor asigurătorii: Sentinţa penală nr. 1.085 din 14 mai 2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti īn Dosarul nr. 21.143/302/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 138 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală - anexa nr. 50, şi Sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Judecătoria Jibou īn Dosarul nr. 967/1.752/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 473/A din 30 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj (anexa nr. 60).

Īn susţinerea primei opinii jurisprudenţiale a fost exemplificată jurisprudenţa Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, respectiv deciziile nr. 132 din 19 ianuarie 2012, pronunţată īn Dosarul nr. 1.455/62/2011, nr. 1.532 din 11 mai 2012, pronunţată īn Dosarul nr. 2.753/87/2011, şi Decizia nr. 715 din 13 martie 2012, pronunţată īn Dosarul nr. 2,952/108/2011.

Procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că hotărārile exemplificate īn sesizare, īn susţinerea ambelor orientări jurisprudenţiale, sunt relevante, chiar dacă au rămas definitive anterior intrării īn vigoare a Legii nr. 255/2013 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare, īntrucāt normele juridice anterioare, reţinute īn cuprinsul acestor hotărāri (art. 163 - 167 din Codul de procedură penală anterior) se regăsesc īn reglementarea actuală (art. 249 - 259 din Codul de procedură penală).

A precizat că măsurile asigurătorii prevăzute īn art. 249 - 256 din Codul de procedură penală īn titlul V (Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale), capitolul III (Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvārşirii infracţiunii) cuprind reglementări similare cu cele din Codul de procedură penală anterior (art. 163 - 170) īn ceea ce priveşte: natura normei (măsură procesuală cu caracter real, funcţionalitatea fiind doar asigurătorie, şi nu reparatorie), scopul (necesitatea de a conferi părţii civile şi statului protecţie īmpotriva insolvabilităţii debitorului şi de a garanta posibilitatea unei reparări eficiente a pagubei produse prin infracţiune, a executării amenzii ori a măsurilor de siguranţă a confiscării speciale sau extinse), efectul măsurii (indisponibilizarea bunurilor īn sensul că cel care le are īn proprietate pierde dreptul de a le īnstrăina sau greva de sarcini), obiect (bunuri mobile corporale şi incorporale sau sume de bani datorate de către terţi celui faţă de care se ia măsura - īn cazul popririi şi bunurile imobile īn cazul notării ipotecare).

Procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat ca jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală statuează că măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, īn cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau īncheiere), īndeplinirea condiţiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii şi, de asemenea, īntinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul şi valoarea care urmează a fi garantată īn acest fel.

Totodată, a menţionat că īn jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 (Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) şi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 (Decizia nr. 320 din 17 mai 2016, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016) s-a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii şi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate īn cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) şi sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală şi legile speciale prevăd excepţii referitoare atāt la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cāt şi la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă avānd drept criterii calitatea titularilor şi tipul bunurilor (paragraful 14 din Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016), De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut (paragraful 17 din Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016) că reglementarea acestor excepţii a fost determinată īn mod special de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestei infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate, iar acest fapt obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii īn cazul unor infracţiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari şi al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat (...) caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii avānd rolul de a īmpiedica sustragerea, ascunderea sau īnstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor (paragraful 23 din Decizia nr. 320 din 17 mai 2016).

Potrivit opinie: procurorului general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, măsurile asigurătorii se realizează prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru [art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală], iar īn funcţie de obiectul măsurilor, doctrina l-a clasificat īn: sechestrul penal asupra bunurilor mobile corporale (art. 252 din Codul de procedură penală), sechestrul penal asupra bunurilor imobile - notarea ipotecară [art. 253 alin, (4) din Codul de procedură penală] sau poprire (art. 254 din Codul de procedură penală). Īn cuprinsul art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut limitele īn care pot fi urmărite bunurile, neputānd a fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice, unei alte persoane de drept public sau cele exceptate de lege.

S-a arătat că dispoziţiile art. 252 din Codul de procedură penală reglementează obligaţia organului care procedează la aplicarea sechestrului să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede necesitatea ridicării obligatorii a bunurilor care fac obiectul măsurii īn cazul bunurilor perisabile, obiectelor din metale sau pietre preţioase, mijloacelor de plată străine, titlurilor de valoare internă, obiectelor de artă şi de muzeu, colecţiilor de valoare şi sumelor de bani.

De asemenea, conform art. 253 din Codul de procedură penală, toate procedurile de identificare, evaluare a obiectelor găsite, precum şi activităţile organelor de executare se consemnează īntr-un proces-verbal de sechestru īn care vor fi descrise activităţile desfăşurate, evaluarea bunurilor, măsurile luate īn legătură cu acestea, obiecţiile suspectului/inculpatului, ale părţii responsabile civilmente sau ale persoanei interesate, precum şi posibilitatea ca bunurile să fie valorificate la cerere sau din oficiu de către organele judiciare.

Tot astfel, potrivit art. 253 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală, sunt obligatorii notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate şi īnscrierea ipotecară asupra bunurilor mobile sechestrate.

Īn acest context, procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că instanţa de contencios constituţional a stabilit c㠄a două etapă din cadrul procedurii privind măsurile asigurătorii, după dispunerea lor de către organul judiciar competent, constă īn executarea lor, aducerea lor la īndeplinire. Sechestrul asigurător se instituie diferenţiat īn funcţie de tipul bunurilor, mobile sau imobile, iar dispoziţia de sechestrare conţine fie descrierea bunului, fie valoarea pānă la concurenţa căreia se estimează despăgubirea ori confiscarea specială sau extins㔠(paragraful 20 din Decizia nr. 629/2015).

Astfel, īn raport cu aceste dispoziţii s-a susţinut că se poate concluziona că bunurile trebuie să existe īn patrimoniul persoanei vizate de sechestrul asigurător la momentul aducerii la īndeplinire a măsurii.

Totodată, procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că un alt argument care susţine această concluzie este faptul că, la momentul instituirii sechestrului asigurător, bunurile trebuie evaluate, prin raportare la valoarea probabilă a pagubei, altfel prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile sau imobile s-ar ajunge la o valoare superioară valorii probabile a pagubei.

Pe de altă parte, opinia formulată de procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că măsurile de publicitate obligatorii, atāt īn cazul bunurilor imobile sechestrate (registrul de carte funciară), cāt şi al bunurilor mobile supuse aceleiaşi măsuri (arhiva de garanţii reale mobiliare) nu pot fi dispuse asupra unui bun viitor, imposibil de evaluat, incert de regăsit īn patrimoniul vizat de măsură.

Aceeaşi concluzie se impune şi din perspectiva analizei dispoziţiilor art. 952 din Codul de procedură civilă cu privire la sechestrul asigurător, care prevăd că sechestrul asigurător constă īn indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate īn posesia acestuia sau a unui terţ īn scopul valorificării lor īn momentul īn care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.

S-a considerat că raţiunea instituirii măsurilor asigurătorii īn materie penală nu diferă de cele īn materie civilă sau fiscală, finalitatea fiind aceeaşi, respectiv conservarea şanselor de executare a viitorului titlu executoriu, subliniindu-se că īn situaţia adoptării, īn cadrul procesului penal, a măsurilor asigurătorii pentru conservarea drepturilor părţii civile cu privire la despăgubiri, dreptul asigurat este unul care va fi valorificat īn cadrul unei executări silite civile, astfel că vor fi avute īn vedere limitările prevăzute de legea civilă şi procesual civilă īn privinţa bunurilor urmăribile.

Procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că doctrina şi jurisprudenţa au statuat, īn materie procesual civilă, că măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale, iar nu măsuri de executare silită, avānd ca scop asigurarea creditorului asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite, dacă va obţine titlul executoriu.

Īn ceea ce priveşte poprirea s-a susţinut că, potrivit art. 254 din Codul de procedură penală, obiectul acestei măsuri īl formează sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit. Īntrucāt scopul instituirii popririi este acela de a imobiliza de la terţul poprit sumele de bani datorate inculpatului sau părţii responsabile civilmente, pentru ca aceştia să nu procedeze la ascunderea sau cheltuirea lor, pentru īnfiinţarea popririi, s-a apreciat că creanţa va trebui să fie certă şi lichidă (īn cuantum determinat sau determinabil), dar nu şi neapărat exigibilă, scadentă.

Prin urmare, īn opinia formulată de procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a considerat că pot fi supuse popririi şi sume pe care terţul le va datora īn viitor debitorului, īnsă īn baza unor raporturi juridice preexistente la momentul instituirii măsurii asigurătorii. S-a susţinut că această concluzie se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor prevăzute de art. 254 alin. (2) din Codul de procedură penală, din care reiese că sumele de bani asupra cărora s-a dispus poprirea vor fi consemnate de către debitori la dispoziţia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare īn 5 zile de la scadenţă, admiţāndu-se, implicit, că la momentul luării măsurii sumele nu erau datorate de terţul poprit.

De altfel, s-a precizat că şi dispoziţiile procesual civile, respectiv art. 970 din Codul de procedură civilă, prevăd că poprirea asigurătorie se poate īnfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora īn viitor şi īn temeiul unor raporturi juridice existente.

Pe de altă parte, s-au apreciat drept relevante īn materia popririi şi dispoziţiile art. 781 din Codul de procedură civilă, care se referă la sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate debitorului ori deţinute īn numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora īn viitor, īn temeiul unor raporturi juridice existente. S-a subliniat că şi doctrina a consacrat faptul că pot face obiectul măsurii popririi şi sumele de bani ce vor fi datorate īn viitor.

Īn concluzie, s-a menţionat că cerinţa existenţei bunurilor asupra cărora se instituie măsurile asigurătorii īn patrimoniul persoanei vizate de aceste măsuri trebuie privită diferit, īn funcţie de felul măsurii asigurătorii dispuse: bunurile mobile şi imobile ce fac obiectul sechestrului asigurător trebuie să existe, la momentul dispunerii măsurii, īn patrimoniul suspectului sau inculpatului, respectiv părţii responsabile civilmente, īn timp ce măsura popririi asigurătorii poate viza atāt sume de bani existente, cāt şi sume de bani viitoare.

4. Raportul asupra recursului īn interesul legii

Īn raportul īntocmit īn cauză, judecătorul-raportor a apreciat că din interpretarea coroborată a art. 471 şi art. 472 din Codul de procedură penală este admisibilă sesizarea referitoare la obligativitatea luării măsurilor asigurătorii īn cauzele penale aflate īn cursul judecăţii, atunci cānd din verificările efectuate a rezultat că inculpatul nu are niciun bun īn proprietate.

Judecătorul-raportor a apreciat că nicio dispoziţie din Codul de procedură penală ori din Codul de procedură civilă nu susţine necesitatea identificării prealabile a bunurilor īn procedura sechestrului asigurător. Dimpotrivă, a subliniat că art. 954 din Codul de procedură civilă prevede explicit lipsa obligaţiei de a fi individualizate bunurile asupra cărora se solicită să se īnfiinţeze sechestrul.

Prin urmare, indiferent dacă legea prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie sau că instituirea acestora este lăsată la latitudinea judecătorului ori procurorului, soluţia rămāne aceeaşi, şi anume: determinarea bunurilor ce vor fi puse sub sechestru revine executorului judecătoresc, īn faza de executare a măsurii asigurătorii, precizānd că, la acelaşi moment procesual, urmează a fi discutate şi eventualele contestaţii ale debitorului cu privire la caracterul sesizabil/insesizabil al unor bunuri sechestrate, la compatibilitatea bunurilor puse sub sechestru cu mărimea creanţei reclamate de către creditor etc.

5. Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinānd sesizarea cu recurs īn interesul legii, raportul īntocmit de judecătorul-raportor şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate īn mod unitar, reţine următoarele:

5.1. Dispoziţii legale aplicabile

5.1.1. Constituţia Romāniei

Art. 53

Restrāngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrāns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrāngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară īntr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată īn mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

5.1.2. Codul de procedură penală

Capitolul II Acţiunea civilă Articolul 19

Obiectul şi exercitarea acţiunii civile

„(...) (2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă īmpotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente. (...)

(5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.”

Capitolul III

Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvārşirii infracţiunii Articolul 249

Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii

„(1) Procurorul, īn cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, īn procedura de cameră preliminară ori īn cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin īncheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, īnstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau īn indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii īn vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane īn proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5) Măsurile asigurătorii īn vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, pānă la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, īn cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate īn condiţiile alin. (1) sunt obligatorii īn cazul īn care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrānsă.

(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public şi nici bunurile exceptate de lege.”

Articolul 250

Contestarea măsurilor asigurătorii

„(1) īmpotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la īndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, īn termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la īndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza īn fond.

(2) Contestaţia nu este suspensivă de executare.

(3) Procurorul īnaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei, īn termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de către acesta.

(4) Soluţionarea contestaţiei se face īn camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate,, prin īncheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Dosarul cauzei se restituie procurorului īn termen de 48 de ore de la soluţionarea contestaţiei.

(51) Dacă, pānă la soluţionarea contestaţiei formulate conform alin. (1), a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, contestaţia se īnaintează, spre competentă soluţionare, judecătorului de cameră preliminară. Dispoziţiile alin. (4) se aplică īn mod corespunzător.

(6) īmpotriva modului de aducere la īndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, īn termen de 3 zile de la data punerii īn executare a măsurii.

(7) Contestaţia nu suspendă executarea şi se soluţionează, īn şedinţă publică, prin īncheiere motivată, cu citarea părţilor, īn termen de 5 zile de la īnregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie.

(8) După rămānerea definitivă a hotărārii se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la īndeplinire a măsurii asigurătorii.

(9) īntocmirea minutei este obligatorie.”

Articolul 2501

Contestarea măsurilor asigurătorii dispuse īn cursul judecăţii

„(1) īmpotriva īncheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, īn termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat īncheierea atacată şi se īnaintează, īmpreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, īn termen de 48 de ore de la īnregistrare.

(2) Contestaţia īmpotriva īncheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la Secţia penală a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară, iar contestaţia īmpotriva īncheierii prin care Secţia penală a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, īn primă instanţă sau īn apel, a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de Completul de 5 judecători.

(3) Contestaţia formulată potrivit alin. (1) nu este suspensivă de executare. Contestaţia se soluţionează īn termen de 5 zile de la īnregistrare, īn şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea inculpatului şi a părţilor interesate care au formulat-o. Prevederile art. 4251 şi următoarele se aplică īn mod corespunzător.”

Articolul 251

Organele care aduc la īndeplinire măsurile asigurătorii

„Ordonanţa sau īncheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la īndeplinire de către organele de cercetare penală, precum şi de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz.”

Articolul 252 Procedura sechestrului

„(1) Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putānd recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experţi.

(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate īn mod obligatoriu.

(3) Bunurile perisabile se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de īndată.

(4) Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară.

(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate.

(6) Obiectele prevăzute la alin. (4) şi (5) se predau īn termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară sau judecăţii, depunerea se face ulterior, dar nu mai tārziu de 48 de ore de la pronunţarea īn cauză a unei soluţii definitive.

(7) Obiectele sechestrate se păstrează pānă la ridicarea sechestrului.

(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. (3), precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se depun īn contul constituit potrivit legii speciale, īn termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putāndu-se numi un custode.

5.1.3. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

Articolul 11

„īn cazul īn care s-a săvārşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

5.1.4. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Articolul 20

„Īn cazul īn care s-a săvārşit o infracţiune dintre cele prevăzute īn prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

5.1.5. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

Articolul 32

„Īn cazul īn care s-a săvārşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

5.1.6. Codul de procedură civilă

Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă

Articolul 2

„(1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun īn materie civilă.

(2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi īn alte materii, īn măsura īn care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. (...)”

Titlul IV

Măsuri asigurătorii şi provizorii

Capitolul I

Sechestrul asigurător

Secţiunea 1 Dispoziţii generale

Articolul 953 Condiţii de īnfiinţare

„(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată īn scris şi este exigibilă, poate solicita īnfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare īn judecată. (...)”

Articolul 954

Procedura de soluţionare

„(1) (...) Creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se īnfiinţeze sechestrul.”

5.2. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Īn cauză sunt incidente drepturile protejate de art. 1 paragrafele (1) şi (2) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decāt pentru cauză de utilitate publică şi īn condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

(2) Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor

Totodată, prezintă relevanţă īn cauză textul art. 6 paragraful (2) din convenţia menţionată: „Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pānă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită

Din studiul jurisprudenţei Curţii Constituţionale a Romāniei rezultă că, sub aspectul concret al problemei de practică neunitară identificate, nu au fost pronunţate decizii relevante.

Īn legătură cu textele convenţionale anterior menţionate se reţine īnsă că prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală şi a arătat (paragraful 17) că prin Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată īn Cauza Mohammad Yassin Dogmoch īmpotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instituirea unui sechestru asigurător „nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii īn materie penală, īn sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece atāt stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cāt şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior īn cadrul unor proceduri separate”.

Īn acelaşi sens, īn paragraful 19 al deciziei anterior menţionate, instanţa de contencios constituţional a reţinut c㠄măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvārşirii unei fapte penale şi constau īn indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Pānă la dovedirea vinovăţiei īn materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, īntrucāt acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărārii care trebuie să cuprindă şi cele hotărāte cu privire la măsurile asigurătorii”.

Se mai reţine, deopotrivă, că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, arătānd că: „sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă īmpotriva persoanelor care au săvārşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzānd de gravitatea faptei săvārşite, neavānd, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv (paragraful 16).

Instanţa de contencios constituţional a reiterat concluzia anterior menţionată şi īn cadrul Deciziei nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, arătānd că luarea măsurilor asigurătorii nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei celor ce săvārşesc fapte penale, īnainte ca vinovăţia acestora să fie stabilită printr-o hotărāre judecătorească definitivă (paragraful 24); totodată, a constatat c㠄ingerinţa generată prin dispunerea sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile ale suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente ori ale altor persoane īn proprietatea sau posesia cărora se află bunurile vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, este reglementată prin lege, respectiv art. 249 şi următoarele din Codul de procedură penală, are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsură judiciară aplicabilă īn cursul procesului penal, se impune, fiind adecvată īn abstracto scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie şi este necesară īntr-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept” (paragraful 30).

Nu īn ultimul rānd, faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - īn sensul īn care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată īn Cauza Kamburov II īmpotriva Bulgariei (paragraful 22), ca „noţiune autonomă a Convenţiei”, independent de conotaţia pe care o are īn sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi īn Cauza Arcuri contra Italiei, arătāndu-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvārşită, au o natură preventivă, neputānd constitui o acuzaţie īn materie penală.

5.3. Poziţia exprimată de Direcţia agent guvernamental din cadrul Ministerul Afacerilor Externe

Prin Adresa nr. L1/6.634 din 5 septembrie 2017, Direcţia agent guvernamental din cadrul Ministerul Afacerilor Externe a precizat că īn jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu s-au identificat informaţii relevante referitoare la problema de drept īn discuţie, ci au fost analizate alte aspecte referitoare la situaţia măsurilor asigurătorii īn dreptul procesual penal romān, īn cauzele Iordăchescu contra Romāniei (Cererea nr. 32.899/09) şi Radu contra Romāniei (Cererea nr. 484/08), īn care s-a constatat că nu a existat o īncălcare a articolului 1 al Protocolului adiţional 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Din verificarea jurisprudenţei indicate se reţine că, īn Cauza Radu contra Romāniei, Curtea Europeană a stabilit, īn esenţă, că Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, conferă temei juridic legitim şi suficient pentru dispunerea, īn cadrul procedurilor penale, a unor măsuri de confiscare specială privind bunurile (bani şi aur) aflate la domiciliul reclamantei, īntrucāt s-a considerat că aceste bunuri provin din săvārşirea de către soţul reclamantei a unor infracţiuni de trafic de persoane.

Totodată, īn cadrul Deciziei pronunţate la 15 iunie 2017 īn Cauza Iordăchescu contra Romāniei, aceeaşi instanţă a arătat că, īn ceea ce priveşte respectarea exigenţelor impuse de art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, măsura confiscării speciale dispuse cu privire la un bun imobil aparţinānd reclamantei, dar achiziţionat cu bani de la fiul său şi proveniţi din săvārşirea de infracţiuni de trafic de persoane şi proxenetism, apare ca fiind necesară pentru o bună administrare a justiţiei īn contextul luptei īmpotriva traficului de persoane, īntrucāt urmăreşte un scop legitim, de interes social general, acela al prevenirii săvārşirii unor alte asemenea infracţiuni.

6. Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul īn interesul legii, examinānd problema de drept, constată că aceasta se referă la identificarea unui punct de vedere neunitar cu privire la caracterul obligatoriu sau facultativ al luării măsurilor asigurătorii de către instanţă īn cursul judecăţii, cānd din verificările efectuate rezultă că inculpatul nu are niciun bun īn patrimoniu, īn cauzele penale pentru care legislaţia īn vigoare prevede o astfel de obligaţie, cum sunt: cauzele īn care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitatea de exerciţiu restrānsă, cauzele ce au ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările ulterioare, prin raportare la art. 11 din aceeaşi lege, infracţiunile de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, potrivit art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi īn cauzele care au ca obiect infracţiuni de corupţie şi asimilate infracţiunilor de corupţie, prevăzute īn capitolul III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum dispune art. 20 din actul normativ menţionat.

Fiind vorba despre o situaţie obiectivă (lipsa bunurilor din patrimoniul suspectului sau inculpatului) ce poate fi īntālnită relativ frecvent īn practică, modul de soluţionare a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este de interes şi pentru situaţiile īn care luarea măsurilor asigurătorii este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată, precum şi pentru ipotezele prevăzute de lege īn care asemenea măsuri asigurătorii se dispun asupra bunurilor altor persoane şi ale persoanei responsabile civilmente.

Instanţa care sesizează Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine că luarea măsurii asigurătorii depinde de existenţa unor bunuri īn patrimoniul persoanei vizate de sechestru. Dacă ar fi acceptat acest punct de vedere, ar trebui să se īnţeleagă că punerea īn executare a măsurii sechestrului trebuie analizată ca o situaţie premisă a luării măsurii sechestrului, şi nu ca o consecinţă a dispunerii măsurii.

Nicio dispoziţie din Codul de procedură penală ori din Codul de procedură civilă nu susţine necesitatea identificării prealabile a bunurilor īn procedura sechestrului asigurător. Dimpotrivă, legea generală referitoare la sechestru, art. 954 din Codul de procedură civilă, vorbeşte explicit despre lipsa obligaţiei de a fi individualizate bunurile asupra cărora se solicită să se īnfiinţeze sechestrul. Soluţia se impune īn toate situaţiile, indiferent dacă legea prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie sau prevede că instituirea acestora este lăsată la latitudinea judecătorului ori procurorului, fiind susţinută şi de doctrina din materia procesual civilă: „īn ce priveşte forma cererii, art. 954 alin. (1) teza a două NCPC prevede că nu există obligativitatea individualizării īn cererea de sechestru a bunurilor asupra cărora se solicită īnfiinţarea măsurii asigurătorii. Această soluţie se justifică prin aceea că, la momentul solicitării īnfiinţării sechestrului, creditorul nu poate fi obligat să cunoască īn detaliu bunurile pe care le are debitorul său, această operaţiune fiind mai apropiată de momentul executării măsurii. Instituirea sechestrului este o măsură de urgenţă concepută a veni īntr-un moment de mare tensiune pentru creditor, care este confruntat cu pericolul creării sau sporirii stării de insolvabilitate a debitorului, iar orice investigaţii suplimentare cu privire la identificarea bunurilor susceptibile de punere sub sechestru ar fi de natură să īndepărteze şansele acestuia de a obţine o protecţie provizorie īntr-un timp util.

Determinarea bunurilor ce vor fi puse sub sechestru revine executorului judecătoresc, īn faza de executare a măsurii asigurătorii. Tot īn această fază procesuală se vor discuta şi eventualele contestaţii ale debitorului cu privire la caracterul sesizabil/insesizabil al unor bunuri sechestrate, la compatibilitatea bunurilor puse sub sechestru cu mărimea creanţei reclamate de către creditor etc.” (Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat Voi. II - Art. 527-1134. Coordonatori Viorel Mihai Ciobanu. Marian Nicolae - p. 1.270).

Modificarea procedurii de luare a măsurii sechestrului asigurător şi introducerea unei condiţii suplimentare (ca bunurile să existe şi să fie indicate de cel care solicită luarea măsurii) nu sunt susţinute nici de necesitatea corelării Codului de procedură penală cu Constituţia Romāniei (art. 53 din Constituţia Romāniei, republicată) şi nici de regulile procesului echitabil. Regimul executării măsurii sechestrului, de exemplu, existenţa unor categorii de bunuri asupra cărora măsura nu poate fi dispusă, ca şi proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit sunt condiţii pe rare judecătorul le examinează indiferent dacă procedura sechestrului este prevăzută expres de lege sau este lăsată la latitudinea judecătorului sau procurorului.

Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate īntre scopul pentru rare măsura a fost dispusă (de exemplu, īn vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrāngerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul īn care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgānd din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atāt din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cāt şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia Romāniei, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată īn mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii). Acest punct de vedere este exprimat Īn practica Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (īncheierea nr. 195 din data de 8 martie 2016, pronunţată īn Dosarul nr. 988/1/2016, şi, respectiv, īncheierea nr. 394 din data de 11 mai 2016, pronunţată īn Dosarul nr. 1.757/1/2016), apreciindu-se că atunci cānd se dispune luarea unei măsuri asigurătorii, inclusiv de către procuror īn cursul urmăririi penale, trebuie avute īn vedere mai multe valori implicate īn cauză, respectiv se impune o evaluare a prejudiciului produs prin infracţiune, astfel īncāt valoarea bunurilor sechestrate ce ar urma să fie valorificată īn vederea despăgubirii părţii civile să fie cāt mai apropiată de valoarea prejudiciului pretins.

Īn cadrul unei anchete penale, sechestrul asigurător vizează īn principal garantarea executării unor eventuale creanţe ce vor fi recunoscute īn favoarea unor terţi lezaţi prin acţiunea ce face obiectul judecăţii ori pentru a se garanta executarea unei eventuale sancţiuni constānd īn confiscarea unor bunuri. Totuşi, „(..) atāt stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cāt şi confiscarea sunt măsuri ce urmează a fi luate īn cadrul unor proceduri separate, ulterioare, astfel īncāt procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii īn materie penală, īn sensul art. 6 din Convenţie. Tot astfel, această procedură nu atinge nici problema de fond a unor drepturi şi obligaţii cu caracter civil, care fac obiectul procedurii principale, astfel īncāt litigiul privind instituirea unui sechestru nu intră nici īn domeniul civil reglementat de art. 6 [din Convenţie], care nu este aplicabil īn speţă (CEDO. Secţia a V-a, Decizia Dogmoch. c. Germaniei, 8 septembrie 2006. 26.315/03, disponibilă pe www.legalis.ro).” [Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Voi. ii - Art. 527-1134. Coordonatori Viorel Mihai Ciobanu. Marian Nicolae (p. 1.253)]

Īn aceste condiţii, un prim aspect de interes pentru dezlegarea problemei de drept ce face obiectul sesizării este situaţia īn care, la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, īn patrimoniul persoanei vizate de măsuri (suspect, inculpat, alte persoane sau persoana responsabilă civilmente) nu există bunuri, Completul pentru soluţionarea recursului īn interesul legii fiind chemat să stabilească dacă o atare inexistenţă constituie sau nu un impediment īn dispunerea de măsuri asigurătorii.

Analizānd prevederile art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală, īn raport cu celelalte dispoziţii ce reglementează măsurile asigurătorii, se constată că textul nu distinge īntre bunuri prezente sau viitoare şi nici nu limitează obiectul măsurilor asigurătorii la bunurile prezente, existente īn patrimoniul persoanelor vizate de măsuri la momentul la rare acestea au fost instituite.

Cum scopul instituirii acestor măsuri, menţionat de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, este unul de interes social general, rezultă că unde textul de lege nu distinge, nici instanţele nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguere, nec nos distinguere debemus), fiind pe deplin justificată includerea atāt a bunurilor prezente, cāt şi a bunurilor viitoare (rare fie nu există īncă, fie există, īnsă īn patrimoniul unor terţi) sub imperiul măsurilor asigurătorii instituite.

Deşi se poate considera că textul art. 254 din Codul de procedură penală se referă, īn mod expres, la posibilitatea instituirii popririi asigurătorii asupra unor bunuri viitoare, īn realitate, acest text tratează situaţia unor bunuri prezente, constānd īn creanţe ale persoanei vizate de poprire. Chiar şi aşa, nimic nu īmpiedică instituirea de măsuri asigurătorii īn ipoteza inexistenţei sau lipsei bunurilor din patrimoniul persoanei cu privire la care se dispune măsura, īntrucāt, īntre momentul instituirii şi cel al punerii īn executare, acest patrimoniu poate suferi transformări, prin includerea unor bunuri viitoare, mobile sau imobile, pentru care legea procesual penală nu conţine vreo dispoziţie de exceptare de la luarea şi, respectiv, executarea măsurilor asigurătorii, cātă vreme este asigurat scopul prevăzut de dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală.

De altfel, o eventuală excludere a bunurilor viitoare de la instituirea sau executarea măsurilor asigurătorii contravine īnsuşi scopului instituirii unor asemenea măsuri, astfel cum este prevăzut de lege. Īn realitate, existenţa sau inexistenţa bunurilor īn patrimoniul suspectului, inculpatului, altor persoane sau persoanei responsabile civilmente nu interesează faza instituirii măsurilor asigurătorii, ci priveşte faza procesuală următoare, aceea a executării dispoziţiilor instanţei privind luarea unor asemenea măsuri, aspect care rezultă din prevederile art. 250-254 din Codul de procedură penală.

Concret, din analiza dispoziţiilor art. 249, 251 şi 252 din Codul de procedură penală rezultă că dispoziţia de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la īndeplinire.

Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din Codul de procedură penală, potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează īn cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la īndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz. Astfel, există o atribuţie stabilită īn sarcina executorilor judecătoreşti prin art. 7 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constānd īn aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească, text īn acord cu dispoziţiile art. 213 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, rare prevede, īntre altele, că măsurile asigurătorii dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente „se duc la īndeplinire īn conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică īn mod corespunzător”.

Īn acelaşi context al celor două faze procesuale, luarea măsurii şi punerea īn executare a măsurii, se reţine că, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, textul art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală a fost declarat parţial neconstituţional, deoarece nu prevedea posibilitatea contestării luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, considerāndu-se că lipsa unei căi de atac separate īndreptate īmpotriva īnsuşi fondului dispunerii măsurii contravine drepturilor consacrate de art. 21 alin. (1) şi (3), art. 44 şi art. 129 din Constituţia Romāniei, republicată. Īn acest sens, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost introdusă posibilitatea formulării căilor de atac īmpotriva luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, prin adăugarea īn Codul de procedură penală a unui nou articol, 2501, şi modificarea atāt a textului art. 250 [prin introducerea alin. (51)], cāt şi pe cel al art. 251 din actul normativ arătat

Totodată, se observă că art. 250 alin. (8) din Codul de procedură penală menţionează expres că o eventuală contestaţie formulată după rămānerea definitivă a hotărārii de instituirea unei măsuri asigurătorii mai poate privi doar maniera de aducere la īndeplinire a măsurii, mai exact, executarea măsurii, legea care guvernează o atare contestaţie la executare fiind legea civilă.

Sub un al doilea aspect referitor la opinia exprimată de prima orientare jurisprudenţială privind necesitatea īntreprinderii unor verificări prealabile ale existenţei bunurilor care ar putea face obiectul măsurilor asigurătorii dispuse, se constată că dispoziţiile care reglementează condiţiile generale privind măsurile asigurătorii īn procesul penal, cuprinse īn titlul V capitolul III din Codul de procedură penală, nu includ necesitatea indicării prealabile a bunurilor aparţinānd persoanei īmpotriva căreia se solicită luarea măsurii, după cum nu se prevede nici obligaţia instanţei de judecată sau organului de urmărire penală ca, prealabil dispunerii măsurii, să procedeze la identificarea īn concreto a bunurilor asupra cărora se va institui măsura asigurătorie. Nici nu s-ar putea impune asemenea condiţii, cātă vreme, īn raport cu scopul pentru care sunt instituite măsurile asigurătorii, precizat de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea reprezintă proceduri temporare, care trebuie să aibă īn vedere caracterul dinamic al patrimoniului pe care īl vizează.

Prin urmare, īn lipsa unui text de lege care să prevadă o atare condiţie suplimentară īn sarcina organului judiciar, nu se poate susţine necesitatea realizării de verificări prealabile la momentul instituirii măsurii asigurătorii, īn scopul determinării existenţei şi identificării bunurilor din patrimoniul persoanei vizate de măsura respectivă, deoarece s-ar adăuga īn mod nepermis la lege, aspect ce contravine principiului legalităţii procesului penal.

Această concluzie derivă din economia textelor de lege aplicabile şi, īn lipsa oricăror prevederi contrare, este valabilă atāt īn situaţia īn care aplicarea măsurilor este facultativă, legea lăsānd instituirea lor la aprecierea organului competent, cāt şi īn situaţia ce face obiectul prezentei sesizări, ce are īn vedere ipoteza īn care legea impune luarea măsurilor asigurătorii.

Mai mult, din analiza textelor de lege incidente rezultă că, īn cazurile īn care, fie potrivit legilor speciale, fie īn conformitate cu dispoziţiile art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală, instituirea de măsuri asigurătorii este obligatorie, instanţa de judecată sau organul de urmărire penală este ţinut să le dispună, chiar şi īn situaţia īn care se īnvederează că persoana cu privire la care se pune īn discuţie luarea măsurii nu are, la data instituirii măsurii, bunuri īn proprietate, īntrucāt condiţia existenţei bunurilor īn patrimoniul persoanei cu privire la care se dispune măsura nu este prevăzută de lege şi orice conduită contrară ar contraveni scopului urmărit de lege prin instituirea obligatorie a unei asemenea măsuri.

Cum sesizarea urmăreşte o dezlegare a problemei de drept analizate, care să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către completul īnvestit cu soluţionarea recursului īn interesul legii, soluţia legală nu poate fi decāt cea a aplicării īntocmai, fără adăugări, a textelor de lege incidente, anterior menţionate, care stabilesc, neechivoc, că măsura trebuie instituită īn mod obligatoriu, īn prezenţa circumstanţelor speciale impuse de art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală şi de legile speciale (infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 656/2002 şi de art. 20 din Legea nr. 78/2000).

Īn considerarea celor expuse, Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului īn interesul legii va admite recursul īn interesul legii declarat de Curtea de Apel Braşov şi va stabili că atunci cānd se instituie măsuri asigurătorii īn procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se īnfiinţează măsura asigurătorie.

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Īn numele legii

DECIDE:

Admite recursul īn interesul legii declarat de Curtea de Apel Braşov şi, īn consecinţă, stabileşte că:

Atunci cānd se instituie măsuri asigurătorii īn procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se īnfiinţează măsura asigurătorie.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată īn şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

ILIE IULIAN DRAGOMIR

Magistrat-asistent,

Veronica Junger

 

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 71

din 16 octombrie 2017

 

Dosar nr. 1.336/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Doina Popescu - pentru preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Paula C. Pantea - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

Creţu Dragu - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cīrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īnvestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.336/1/2017 este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat īn conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia īn examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă īn

Dosarul nr. 1.734/107/2016, privind pronunţarea unei hotărāri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătānd că a fost depus raportul īntocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, īn conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind depuse de către părţi puncte de vedere formulate īn scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii. La dosar au fost transmise de către instanţele naţionale opiniile teoretice şi practica judiciară identificată īn materie. Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, īn prezent, practica judiciară īn vederea promovării unui recurs īn interesul legii.

Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, iar completul rămāne īn pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărāri prealabile.

ĪNALTA CURTE,

deliberānd asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a dispus, prin īncheierea din data de 25 aprilie 2017, īn Dosarul nr. 1.734/107/2016, sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, īn baza art. 519 din Codul de procedură civilă, īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă se aplică, la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vārstă, indicele de corecţie conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, īn contextul emiterii unei decizii de pensionare anticipată sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, decizie care nu a fost niciodată pusă īn platご

II. Expunerea succintă a procesului īn cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

2. Prin acţiunea civilă īnregistrată pe rolul Tribunalului Alba cil nr. 1.734/107/2016, contestatoarea a chemat īn judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitānd recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/11.08.2014, prin aplicarea indicelui de corecţie stabilit conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), şi modificarea deciziei de pensionare īn acest sens.

3. Īn motivarea contestaţiei a arătat că beneficiază de pensie, conform Deciziei nr. xxxxxx/11.08.2014 emise de Casa Judeţeană de Pensii Alba, decizie emisă pentru valorificarea stagiului de cotizare suplimentar, realizat īn perioada 1 februarie 2013-1 februarie 2014, drepturile la pensie fiind iniţial stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012 şi recalculate ca urmare a valorificării stagiului de cotizare suplimentar pentru perioada 1 martie 2012-1 februarie 2013, prin Decizia nr. xxxxxx/ 6.12.2013.

4. Contestatoarea a menţionat că la data de 25 mai 2015 a formulat cerere de recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/11.08.2014, prin aplicarea indicelui de corecţie stabilit conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, cerere īnregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Alba.

5. Casa Judeţeană de Pensii Alba a respins cererea de recalculare, considerānd că nu beneficiază de acordarea indicelui de corecţie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată prin Legea nr. 3/2013, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013), reţinānd, īn esenţă, că a fost īnscrisă iniţial la pensie īncepānd cu data de 14 iunie 2010, iar indicele de corecţie se acordă persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au stabilit īncepānd cu data de 1 ianuarie 2011, data intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010.

6. Contestatoarea a apreciat că, raportat la situaţia concretă, opinia intimatei este eronată, avānd īn vedere faptul că decizia nu a produs niciodată efecte juridice, nefiind pusă īn plată, ca urmare a continuării raporturilor contractuale de muncă,

7. Astfel, pensia stabilită prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012, pentru limită de vārstă, nu a rezultat ca urmare a recalculării drepturilor la pensie stabilite prin decizia emisă pentru pensie anticipată la nivelul anului 2010, prin adăugarea stagiului de cotizare suplimentar, ci a stabilirii drepturilor la pensie pentru limită de vārstă īn conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010, lege care a constituit temei legal de calcul al drepturilor pecuniare cuvenite, şi nu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), cum greşita reţinut intimata

8. Avānd īn vedere că drepturile la pensie ale contestatoarei au fost stabilite iniţial prin Decizia nr. xxxxxx/2012 - singura pusă vreodată īn plată - īn temeiul Legii nr. 263/2010, lege care prevede şi aplicarea indicelui de corecţie stabilit prin art. 170 al acestui act normativ, se impune recalcularea cuantumului pensiei cuvenite contestatoarei şi modificarea deciziei de pensionare, prin aplicarea indicelui de corecţie.

9. Intimata Casa Judeţeană de Pensii Alba a formulat īntāmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătānd Că, potrivit art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie este acordat numai persoanelor pensionate īncepānd cu 1 ianuarie 2011, data intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010.

10. Or, īn speţa de faţă, contestatoarea s-a pensionat anticipat parţial, prin Decizia nr. xxxxxx/31.08.2010, sub imperiul Legii nr. 19/2000, deci nu are dreptul la aplicarea indicelui de corecţie.

11. Prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012 s-a trecut de la pensie anticipata parţial la pensie pentru limită de vārstă, reclamanta avānd dreptul la aceasta īncepānd cu data de 8 februarie 2012. Nu este nicio deschidere de drept, doar o transformare dintr-o categorie de pensie īn alta.

12. Prin Sentinţa nr. 1.687 din 28 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă, s-a respins contestaţia, reţināndu-se că deschiderea dreptului la pensie al contestatoarei s-a realizat anterior datei de 1 ianuarie 2011, data intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010.

13. Ca urmare a prorogărilor legale, dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat īn vigoare la data de 1 ianuarie 2013, astfel că, pānă la această dată, indicele de corecţie reglementat de acest text de lege nu a putut fi aplicat pensiilor obţinute de la intrarea īn vigoare a Legii nr. 263/2010.

14. De la 1 ianuarie 2013, īnsă, art. 170 din Legea nr. 263/2010 a īnceput să producă efecte, astfel că pensionarii al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea īn vigoare a Legii nr. 263/2010 au dobāndit dreptul de a li se recalcula din oficiu pensia cu luarea īn calcul a indicelui de corecţie.

15. Aplicarea art. 170 din Legea nr. 263/2010 persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis īncepānd cu data intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv data de 1 ianuarie 2011, este justificată de faptul că legiuitorul a prevăzut astfel īncă de la momentul intrării īn vigoare a acestei legi, pentru a īndepărta orice diferenţe de tratament juridic īntre persoanele pensionate sub imperiul aceleiaşi reglementări.

16. S-a mai reţinut de către prima instanţă că dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt aplicabile drepturilor la pensie deschise anterior intrării lor īn vigoare.

17. Prin urmare, dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu pot fi aplicate decāt persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea īn vigoare a acestui act normativ, alin. (1) al acestui articol urmānd să īşi producă astfel efectele pentru aceste persoane. Referitor la persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis pānă la data intrării īn vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 s-a apreciat că acestea nu beneficiază de aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010.

III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

18. Prin īncheierea de sesizare din data de 25 aprilie 2017, pronunţată īn Dosarul nr. 1.734/107/2016, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, īn conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

19. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-0 altă hotărāre.

20. Problema de drept nu face obiectul unui recurs īn interesul legii īn curs de soluţionare, conform evidenţelor Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data formulării sesizării.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

21. Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecăţii, după comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22. Completul de judecată al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia l civilă a apreciat că emiterea unei decizii de pensie anticipată, sub imperiul Legii nr. 19/2000, nepusă īn plată, nu are semnificaţia deschiderii efective a dreptului la pensie sub imperiul acestei legi, care să excludă aplicabilitatea art. 170 din Legea nr. 263/2010.

23. Din modul de formulare a dispoziţiei legale rezultă că se are īn vedere o deschidere efectivă a dreptului la pensie - prin emiterea deciziei şi punerea ei īn plată -, şi nu o simplă simulare, prin care o persoană a dorit să verifice cuantumul pensiei anticipate la care ar avea dreptul, neurmată de īncetarea raportului de muncă potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii),

24. A interpreta altfel ar īnsemna că textul de lege nu recunoaşte un drept efectiv, ci doar unul iluzoriu, ceea ce nu este permis.

25. Instanţa de trimitere a menţionat că nu există hotărāri pronunţate īn speţe similare la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia şi că nu s-a identificat jurisprudenţă īn legătură cu problema de drept īn discuţie.

VI. Jurisprudenţă Instanţelor naţionale īn materie

26. Īn urma solicitării adresate de către Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au īnaintat hotărārile judecătoreşti identificate şi care prezintă relevanţă pentru chestiunea de drept īn discuţie, precum şi punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, relevānd următoarele aspecte:

27. Īntr-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat că indicele de corecţie nu se aplică la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vārstă īn temeiul Legii nr. 263/2010, deoarece īnscrierea iniţială la pensie s-a realizat sub imperiul Legii nr. 19/2000, chiar dacă decizia de pensie anticipată parţială nu a fost pusă īn plată. S-a reţinut că drepturile de pensie ale asiguratului s-au deschis la data īnscrierii iniţiale la pensia anticipată parţială, respectiv de invaliditate, iar cātă vreme īnscrierea la pensia iniţială a avut loc anterior intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010, nici indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil.

28. Īntr-o a două orientare jurisprudenţială s-a apreciat că indicele de corecţie se aplică la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vārstă īn temeiul Legii nr. 263/2010, chiar dacă a fost emisă o decizie de pensionare anticipată parţială sub imperiul Legii nr. 19/2000, care nu a fost niciodată pusă īn plată. Īn această opinie s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 īntrucāt decizia de pensie anticipată parţială care nu a fost pusă īn plată nu a produs efecte juridice.

29. Ministerul Public - Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.301 /C/2155/111-5/2017 din 25 iulie 2017, a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, īn prezent, practica judiciară, īn vederea promovării unui eventual recurs īn interesul legii īn problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

30. Asupra chestiunii de drept īn discuţie prezintă relevanţă următoarele decizii ale Curţii Constituţionale: Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, şi Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015.

31. Prin aceste decizii, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele īnscrise la pensie īncepānd cu data intrării īn vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual urma să se aplice un indice de corecţie „calculat ca raport īntre 43,3% din Cāştigul Salariat mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie īn vigoare la data īnscrierii la pensie” Acest indice de corecţie avea ca scop corectarea diferenţelor īntre cei pensionaţi īnainte şi după intrarea īn vigoare a Legii nr. 263/2010. Indicele de corecţie urma să se aplice o singură dată, la īnscrierea iniţială la pensie. Intrarea īn vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 a avut loc la data de 1 ianuarie 2013. Īnsă, la data de 23 ianuarie 2013 a intrat īn vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 care, prin art. III alin. (1), a prevăzut că, „Īn anul 2013, indicele de corecţie care se aplică punctajului mediu anual determinat conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este 1,06”. Potrivit alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, acest indice urma să se aplice şi punctajelor medii anuale calculate pentru persoanele al căror drept la pensie s-a deschis īncepānd cu luna ianuarie 2011, respectiv după data intrării īn vigoare a Legii nr. 263/2010.

32. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt neconstituţionale. Curtea a statuat c㠄dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu pot fi aplicate decāt persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea īn vigoare a acestui act normativ, alin. (1) al acestui articol urmānd să īşi producă astfel efectele pentru aceste persoane”, deci pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 23 ianuarie 2013. Referitor la persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis pānă la data intrării īn vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, Curtea a statuat c㠄acestea beneficiază de aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010”, constatānd că, „tot ca efect al legii, casele de pensii ar fi trebuit ca, īncepānd cu data de 1 ianuarie 2013, să procedeze la aplicarea indicelui de corecţie pensiilor obţinute după intrarea īn vigoare a Legii nr. 263/2010, cu aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170.” Ulterior acestei decizii a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, care a introdus art. IV īn Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, prin care au fost stabiliţi indici de corecţie pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis īn perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 (şi anume: 1,12 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis īn perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 inclusiv; 1,17 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis īn perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 inclusiv; 1,17 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis īn perioada 1 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv), īnsă a prevăzut că drepturile la aceşti indici de corecţie se cuvin īncepānd cu data de 7 noiembrie 2013, iar nu cu data de 1 ianuarie 2013, aşa cum constatase Curtea Constituţională.

33. Īn consecinţă, prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituţionale, īntrucāt indicii de corecţie rezultaţi din formula de calcul prevăzută de art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis īn perioada 1 ianuarie 2011- 22 ianuarie 2013, trebuie să se cuvină īncepānd cu 1 ianuarie 2013, aşa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, iar nu cu data de 7 noiembrie 2013.

34. Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 463 din 17 septembrie 2014, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2014 privind modificarea şi completarea unor acte normative, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 803 din 4 noiembrie 2014, care modifică art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, cu următorul cuprins: ,.Drepturile de pensie, rezultate īn urma aplicării indicilor de corecţie prevăzuţi la alin. (1), se cuvin īncepānd cu data de 1 ianuarie 2013, īn situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de la data deschiderii drepturilor de pensie, īn cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. c).”

35. Prin Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neīntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1 _), art. 102 alin. (21) şi art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi ale art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013.

36. La paragrafele 22 şi 23 ale acestei decizii, Curtea, analizānd critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că, deşi art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o formulă unică de calcul al indicelui de corecţie (raportul dintre 43,3% din cāştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie īn vigoare la data īnscrierii la pensie), cei doi termeni ai acestei formule variază de la an la an. Astfel, legiuitorul a instituit, prin art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, pentru anul 2013, o cifră fixă de 1,06 ce urma să se aplice tuturor persoanelor pensionate īn anul 2013. Īnsă, īntrucāt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 a fost publicată la data de 23 ianuarie 2013, dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) fiind retroactive, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, decizie prin care Curtea Constituţională a constatat şi că art. III alin. (1) care instituia indicele de corecţie de 1,06 trebuie să se aplice numai persoanelor pensionate după data de 23 ianuarie 2013. Astfel, persoanele pensionate īn perioada 1-22 ianuarie 2013 beneficiază de un indice de corecţie de 1,17 [potrivit art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013], īn timp ce persoanele pensionate īn perioada 23 ianuarie-31 decembrie 2013 beneficiază de un indice de corecţie de 1,06 [potrivit art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 şi Deciziei nr. 437 din 29 octombrie 2013].

37. Avānd īn vedere acestea. Curtea a reţinut, la paragraful 24 al Deciziei nr. 698 din 27 noiembrie 2014, precitată, că situaţia diferită īn care se află cetăţenii īn funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o īncălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea īn faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, aşa cum s-a reţinut īn jurisprudenţa sa constantă. De asemenea a reţinut, la paragraful 25, că, prin deciziile nr. 437 din 29 octombrie 2013 şi nr. 463 din 17 septembrie 2014, instanţa de contencios constituţional nu a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor de lege care instituiau anumite cifre ca reprezentānd indici de corecţie, ceea ce nici nu intră īn competenţa Curţii Constituţionale, stabilirea acestor cifre fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva principiului neretroactivităţii şi a efectelor obligatorii ale deciziilor sale.

38. Īn concluzie, Curtea a constatat că situaţia diferită īn care se află cele două categorii de pensionari, sub aspectul stabilirii indicelui de corecţie aplicat punctajului mediu anual - cei pensionaţi īnainte şi după 23 ianuarie 2013 -, se datorează intervenţiilor legislative din materie, ceea ce nu poate conduce la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, din perspectiva egalităţii īn drepturi.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

39. Prin raportul īntocmit īn cauză, īn conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt īndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărāri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

40. Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, opinia judecătorilor-raportori a fost că, īn interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării īn vigoare a legii.

IX. Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie

41. Examinānd sesizarea īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile, raportul īntocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

42. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, īn cursul judecăţii, un complet de judecată al Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, īnvestit cu soluţionarea cauzei īn ultimă instanţă, constatānd că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs īn interesul legii īn curs de soluţionare, va putea solicita Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărāre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată

43. Pornind de la textul de lege enunţat, doctrina şi jurisprudenţa Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au identificat condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de unificare, condiţii care trebuie īntrunite cumulativ, după cum urmează: existenţa unei cauze īn curs de judecată; instanţa care sesizează Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza īn ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle īn competenţa legală a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţii de apel sau a tribunalului īnvestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei īn curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel īncāt instanţa de sesizare să considere că pentru a īnlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecăţii este necesară declanşarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei hotărāri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs īn interesul legii īn curs de soluţionare.

44. Analizānd īntrunirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate menţionate, se constată că sunt īntrunite cerinţele impuse de lege.

45. Astfel, Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, īnvestit legal cu soluţionarea cauzei īn ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 152 şi art. 155 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Litigiul, ce are natura unui conflict de asigurări sociale, este de competenţa īn primă instanţă a tribunalului, fiind supus doar căii de atac a apelului la curtea de apel.

46. Sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, īntrucāt de stabilirea efectelor nepunerii īn plată a deciziei de pensie anticipată depinde aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 la momentul emiterii deciziei pentru limită de vārstă.

47. De asemenea este īndeplinită şi condiţia referitoare la noutatea chestiunii de drept, fiind vorba de reglementări intrate īn vigoare la data de 1 ianuarie 2013, interpretate şi aplicate diferit īn jurisprudenţa, de altfel redusă, a instanţelor naţionale, cu precizarea că primele hotărāri judecătoreşti au fost pronunţate īncepānd cu anul 2013, ponderea fiind īnsă īn anii 2015 şi 2016, astfel cum rezultă din hotărārile transmise la dosar.

48. Examenul jurisprudenţial a relevat că nu s-a cristalizat o opinie majoritară de durată cu privire la chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, punctele de vedere exprimate oferind indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici unitare.

49. Este īndeplinită şi condiţia referitoare la caracterul real şi serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, existenţa opiniilor divergente īn materie, īntemeiate pe argumente derivānd din acelaşi text de lege, conferind chestiunii de drept un grad suficient de mare de dificultate, cu consecinţa aplicării sau nu a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi deciziilor de pensionare emise anterior intrării īn vigoare a legii.

50. Pe fondul sesizării se constată că art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a intrat īn vigoare odată cu celelalte dispoziţii ale Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 1 ianuarie 2011, ci a fost amānată la data de 1 ianuarie 2012, aşa cum s-a prevăzut īn art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

51. Ulterior, termenul de intrare īn vigoare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 a fost prorogat din nou, la data de 1 ianuarie 2013, prin dispoziţiile art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare īn domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare īn domeniul bugetar, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

52. Prin urmare, dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat īn vigoare la data de 1 ianuarie 2013.

53. Prioritar analizei problemei de drept cu care a fost sesizată, Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa īn cauză şi a următoarelor texte de lege: art. 5 alin. (1) pct. I şi II din Legea nr. 19/2000, avānd corespondent īn art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV din Legea nr. 263/2010; art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, dispoziţiile similare regăsindu-se īn art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; art. 52 din Legea nr. 19/2000, corespondent fiind art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum şi art. 83 din Legea nr. 19/2000 şi dispoziţiile similare prevăzute de art. 104 din Legea nr. 263/2010, ce vor fi redate īn continuare:

54. Art. 5 alin. (1) pct. I şi II din Legea nr. 19/2000 prevede că:

„Art. 5. - (1) īn sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;

II. persoanele care īşi desfăşoară activitatea īn funcţii elective sau care sunt numite īn cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, īn condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;”.

55. Art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV din Legea nr. 263/2010 prevede că:

„Art. 6.- (1) Īn sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;

b) funcţionarii publici;

c) cadrele militare īn activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decāt cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii īncheiate potrivit Codului civil;

II. persoanele care īşi desfăşoară activitatea īn funcţii elective sau care sunt numite īn cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, īn condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

(...) IV. persoanele care realizează, īn mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori cāştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află īn una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au īncheiat contract de administrare ori de management;

b) membri ai īntreprinderii individuale şi īntreprinderii familiale;

c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

d) persoane angajate īn instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;”.

56. Prin art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 s-a statuat că:

„Art. 92. - (1) Plata pensiei se suspendă īncepānd cu luna următoare celei īn care:

a) pensionarul īşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romānia a īncheiat convenţie de asigurări sociale, dacă īn cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, cu excepţia persoanelor care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean;

c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;

d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3);

e) copilul urmaş nu mai īndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 66 lit. b) şi c);

f) soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte;

g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăseşte īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin, (1) pct. I, II şi IV lit. b)-f).”

57. Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:

„Art. 114. - (1) īn sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă īncepānd cu luna următoare celei īn care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care Romānia a īncheiat convenţie de reciprocitate īn domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;

c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) ori cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, a centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau a comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Romān de Informaţii;

d) pensionarul de invaliditate nu mai urmează programele recuperatorii, īntocmite de medicul expert al asigurărilor sociale, prevăzute la art. 81 alin. (1);

e) pensionarul de invaliditate, īncadrat īn gradul I sau II, se regăseşte īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;

f) pensionarul de invaliditate, īncadrat īn gradul III, se regăseşte īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;

g) pensionarul urmaş, prevăzut la art. 84 lit. a), a īmplinit vārsta de 16 ani şi nu face dovada continuării studiilor;

h) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din cāştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5);

i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recăsătorit;

j) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din acelaşi sistem sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;

k) pensionarul nu mai īndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.”

58. De asemenea, conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:

„Art. 64. - (1) La data īndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vārstă, pensia anticipată se transformă īn pensie pentru limită de vārstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate īn perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.”

59. Dispoziţiile menţionate au corespondent şi īn Legea nr. 19/2000 īn art. 52 conform căruia „(...) la īmplinirea vārstelor de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vārstă (...) prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate īn perioada de anticipare”.

60. Īn conformitate cu dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 19/2000:

„Art. 83. - (1) Drepturile de pensie pentru limită de vārstă se cuvin şi se plătesc de la data īndeplinirii condiţiilor de pensionare, prevăzute de lege, dacă cererea a fost depusă cu 30 de zile calendaristice īnainte de data īndeplinirii acestor condiţii.

(2) Se consideră depuse īn termen cererile de pensionare īnregistrate īn intervalul cuprins īntre data īndeplinirii condiţiilor de pensionare şi cea de-a 30-a zi calendaristică anterioară acestei date.

(3) Drepturile de pensie anticipată sau de pensie anticipată parţială se cuvin şi se plătesc:

a) de la data īndeplinirii condiţiilor de pensionare, dar nu īnainte de data īncetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost depusă īn termenul prevăzut la alin. (1), īn cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin (1) pct. I, II şi III;

b) de la data īndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă īn termenul prevăzut la alin. (1), īn cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi art. 5 alin. (2).

(4) īn cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie se cuvin şi se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, īn cazul pensiei pentru limită de vārstă;

b) de la data depunerii cererii, dar nu īnainte de data īncetării calităţii de asigurat, īn cazul pensiei anticipate şi al pensiei anticipate parţiale, īn situaţia persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III;

c) de la data depunerii cererii, īn cazul pensiei anticipate şi al pensiei anticipate parţiale, īn situaţia persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi art. 5 alin. (2).”

61. Potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 263/2010:

„Art. 104. - (1) īn sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data īndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, īn funcţie de categoria de pensie solicitată.

(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă īn condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data īnregistrării cererii.

(3) īn funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

a) de la data īncetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data īncetării calităţii de asigurat, cu excepţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), dacă cererea a fost īnregistrată īn termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, īn situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;

b) din prima zi a lunii următoare celei īn care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă īn termen de 30 de zile de la data decesului, īn situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;

c) de la data decesului, dacă cererea a fost īnregistrată īn termen de 30 de zile de la această dată, īn situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;

d) de la data īndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost īnregistrată īn termen de 30 de zile de la această dată, īn situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care īndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vārsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.

62. Din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor de lege menţionate rezultă că data īnscrierii iniţiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada īn care asiguratul se află īn una dintre situaţiile prevăzute de lege şi că la īmplinirea vārstei de pensionare pentru limită de vārstă pensia anticipată se transformă īn pensie pentru limită de vārstă prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate īn perioada de anticipare.

63. Altfel spus, recalcularea cuantumului pensiei anticipate prin adiţionarea altor stagii de cotizare realizate după pensionarea anticipată nu conduce la naşterea unui alt drept iniţial la pensie, ci doar la recalcularea cuantumului acesteia, ca urmare a transformării pensiei dintr-o categorie īn alta.

64. De observat că petiţionarei nu i s-a īntocmit o altă decizie de pensionare pentru limită de vārstă care să substituie decizia de pensionare anticipată, īntrucāt numărul deciziei este acelaşi, īn cuprinsul deciziei pentru limită de vārstă este menţionată şi data īnscrierii iniţiale la pensie, 14 iunie 2010, menţiune necontestată īn acţiune.

65. Date fiind dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare pentru limită de vārstă este definitivă sub acest aspect - data naşterii iniţiale a dreptului la pensie, īntrucāt s-a contestat doar cuantumul pensiei din perspectiva neaplicării indicelui de corecţie menţionat īn Legea nr. 263/2010.

66. Nu īn ultimul rānd, este de amintit că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţia Romāniei, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia īn materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia Romāniei referitoare la principiul neretroactivităţii legii.

67. Prin Decizia nr. 698/2014, Curtea Constituţională a arătat că, dată fiind aplicarea principiului tempus regit actum, situaţia diferită īn care se află cetăţenii īn funcţie de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o īncălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea īn faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

68. Īn situaţiile īn care dreptul iniţial la pensie s-a născut anterior intrării īn vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie nu este aplicabil, fiind fără relevanţă juridică nepunerea īn plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul iniţial la pensie īntrucāt, potrivit textelor sus-menţionate, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor băneşti.

69. Pentru considerentele arătate, īn temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Īn numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă īn Dosarul nr. 1.734/107/2016 privind pronunţarea unei hotărāri prealabile şi, īn consecinţă, stabileşte că:

Īn interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării īn vigoare a legii.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată īn şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitrei


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.