MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 689/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 689         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 24 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 489 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

15. - Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

596. - Decizie pentru eliberarea domnului Cristian-Ioan Videscu din funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.010. - Ordin al ministrului apelor şi pădurilor privind înfiinţarea Consiliului Naţional de Vânătoare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 393

din 13 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ileana Cocan-Fechete în Dosarul nr. 7.181/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 370D/2016.

2. La apelul nominal răspund autoarea excepţiei Ileana Cocan-Fechete, personal, şi consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 11 mai 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 13 iunie 2017.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi ale Legii nr. 293/2008 sunt neconstituţionale şi, în opinia sa, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii funcţionează în afara legii.

5. Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii arată că îşi menţine concluziile cu privire la caracterul neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, arată că precizările depuse la termenul de judecată din data de 11 mai 2017 de către autoarea excepţiei, dincolo de faptul că nu sunt semnate, cuprind chestiuni noi, care nu au fost prezentate instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi, ca atare, nu pot fi reţinute de către Curtea Constituţională.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă de Guvernului nr. 24/2008

şi ale Legii nr. 293/2008, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 1 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.181/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Ileana Cocan-Fechete într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 lasă loc unei interpretări abuzive în sensul de a pune semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii, pe de o parte, şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în scopul susţinerii puterii comuniste, pe de altă parte. Astfel, apreciază că menţiunea potrivit căreia a avut „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii (...), inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989” este discriminatorie şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla calitate de ofiţer sau subofiţer în cadrul fostelor servicii de informaţii, care, la acel moment, îşi desfăşurau activitatea conform Constituţiei şi legilor în vigoare. Astfel, această prevedere induce ideea prezumţiei de vinovăţie pentru toţi ofiţerii şi subofiţerii fostei Securităţi. Ca atare, autoarea excepţiei apreciază că se încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece aceasta este înlocuită cu prezumţia de vinovăţie colectivă, ceea ce contravine, în opinia sa, prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11).

9. Autoarea excepţiei consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 stipulează, generic, activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în scopul susţinerii regimului totalitar comunist, fără a preciza care sunt acestea conform Constituţiei şi legilor în vigoare şi nu se respectă principiul aplicabilităţii legii în timp.

10. De asemenea, autoarea excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, şi nici cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin torţă a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 568/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001. În acelaşi timp consideră că dispoziţiile legale criticate acordă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii atribuţii jurisdicţionale.

11. În continuare, autoarea excepţiei susţine că pârâtul nu are acces la informaţiile din dosar, ci doar la documentele depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în vederea susţinerii Notei de constatare. Ca atare, aceste documente sunt scoase din contextul întregului dosar de urmărire informativă, fapt ce îl împiedică pe pârât să îşi formuleze pertinent apărarea, încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Totodată, în opinia autoarei, în aceeaşi situaţie se află şi instanţa judecătorească care pronunţă hotărârea în baza unui material probator, depus de Consiliu, care este scos din contextul dosarului de urmărire informativă, iar probele nu sunt verificate şi interpretate în contextul săvârşirii unor fapte, unele de natură infracţională, şi nu pot fi coroborate cu alte date sau informaţii existente în cauză.

12. În final, apreciază că acţiunea iniţiată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii vizează constatarea unei stări de fapt, or, nici legea contenciosului administrativ, nici dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură civilă nu permit soluţionarea unei acţiuni care are ca obiect constatarea unei stări de fapt, ci doar stabilirea existenţei sau inexistenţei unui drept, respectiv existenţa unei vătămări printr-un act sau un refuz nejustificat al unei autorităţi publice.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt în acord cu normele constituţionale invocate, întrucât nu sunt discriminatorii şi nici nu sunt de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, garantează acest drept prin posibilitatea acordată pârâtei de a formula probe în apărare şi a discuta probele părţii potrivnice, în condiţii de contradictorialitate şi prin asigurarea unui dublu grad de jurisdicţie.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2008, astfel cum a fost completată de Legea nr. 293/2008, răspunde, în ansamblul său, şi cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, revenind instanţei judecătoreşti rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cadrul unei proceduri judiciare care respectă, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în cea a căii de atac, garanţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, în plenitudinea atributelor conferite acestei noţiuni de către prevederile art. 21 din Constituţie, precum şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie, consfinţită de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. De asemenea apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi discriminări, şi, ca atare, prevederile Ordonanţei de urgenţă â Guvernului nr. 24/2008 sunt conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

16. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior în dosarele Curţii Constituţionale nr. 217D/2014, nr. 309D/2014, nr. 481D/2014 şi nr. 813D/2014, în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Astfel, susţine că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ca atare, apreciază că procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

20. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră accesul liber la justiţie şi art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 referitor la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că aceste prevederi sunt neconstituţionale. Însă, în prezenta cauză, autoarea excepţiei invocă alte critici de neconstituţionalitate decât cele admise, prin deciziile menţionate.

22. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015, Decizia nr. 159 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din data de 11 iunie 2015, Decizia nr. 85 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din data de 14 aprilie 2014, Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010.

23. Astfel, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a reţinut că actul normativ criticat urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi de vreo încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

24. Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existenţă se întemeiază pe dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin, (3) din Legea fundamentală. Această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură să plaseze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în afara cadrului constituţional (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 159 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013).

25. Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natura să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul art. 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009). De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

26. Cu privire la critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), prin Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011, Curtea nu a reţinut încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, statuând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

27. Referitor la critica potrivit căreia documentele depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în vederea susţinerii Notei de constatare sunt scoase din contextul întregului dosar de urmărire informativă, fapt ce îl împiedică pe pârât să îşi formuleze pertinent apărarea, încălcându-se, astfel, dreptul la un proces echitabil, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea a statuat că „în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 (...), dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.”

28. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate induc prezumţia de vinovăţie, încălcându-se astfel art. 23 alin. (11) din Constituţie, prin Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că „domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanţelor având ca temei dispoziţiile ordonanţei, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile civile privind sarcina probei se aplică şi în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului”.

29. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

30. În final, Curtea constată că susţinerile autoarei excepţiei privind pretinsa necorelare între dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi alte acte normative nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Mai mult, Curtea observă că actele normative menţionate, respectiv Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România au un obiect de reglementare diferit de cel al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ileana Cocan-Fechete în Dosarul nr. 7.181/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea L

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 489

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110- 115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.043/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.019D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.188D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şt ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 18.512/3/2015 (4.902/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vil-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.188D/2017 la Dosarul nr. 2.019D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 375 din 30 mai 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 28 septembrie 2016 şi 16 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 13.043/3/2016 şi nr. 18.512/3/2015 (4.902/2016), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)--(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Bucureşti, respectiv soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea autoarei excepţiei în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei de pensionare.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, până în prezent, nu s-au înfiinţat tribunale specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale prin lege organică, potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie. Plecând de la această constatare, autoarea apreciază că prezenţa asistenţilor judiciari - „persoane din afara magistraturii” - în compunerea completelor specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale încalcă dispoziţia constituţională menţionată care, fără echivoc, dispune numai cu privire la instanţele specializate înfiinţate prin lege organică şi la posibilitatea participării unor persoane din afara magistraturii numai în cadrul instanţelor astfel înfiinţate.

9. Referitor la dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate, autoarea se raportează, pe de o parte, la faptul că art. 401 alin. (2) din Cod nu îi enumeră, alături de judecători şi magistraţi-asistenţi, şi pe asistenţii judiciari printre cei care trebuie să semneze minuta şi, pe de altă parte, la faptul că, în practică, aceştia semnează minutele, în acest fel votul lor dobândind caracter deliberativ, practică validată de unele instanţe judecătoreşti, cu încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie.

10. Mai arată că, din dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă, rezultă, direct sau prin conexiune, că asistenţii judiciari, „persoane din afara magistraturii” potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie, care au garantată numai stabilitatea, iar nu independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea, fac parte din completele de judecată şi deliberează, adică hotărăsc asupra litigiilor, printr-un act jurisdicţional rezultat exclusiv al unui vot deliberativ.

11. Autoarea mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 29 iulie 2009, pronunţată în Cauza Luka împotriva României, cu privire la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari în formaţiunea colegială de judecată.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin, (1)-(3) din Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele:

19. Textele criticate din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins:

- Art. 54 alin. (1) ultima teză: „Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de munca şi de asigurări sociale.

- Art. 55: „(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.”,

- Art. 110: ,,Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;

c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;

d) cunosc limba română;

e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.”;

- Art. 111: „(1) Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii.

(2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.

(3) Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, se aplică şi asistenţilor judiciari.

(4) Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

(5) Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei”;

- Art. 112: Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzute la art. 55 alin. (2), precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.”;

- Art. 113: „(1) Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

(2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei.

(3) împotriva sancţiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat.

(4) Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei.

(5) Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea din funcţie a acestora se comunică Consiliului Economic şi Social de ministrul justiţiei.

- Art. 114: „Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc:

a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei;

b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.”

- Art. 115: „Magistraţii consultanţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau completelor specializate”.

20. Textele criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

- Art. 395 alin. (1) şi (2): „(1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.

(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cel din urmă.

- Art. 398 alin. (1) şi (2): „(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.

(2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie”.;

- Art. 401: „(1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

(2) Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate li ţinut şi în format electronic.”;

- Art. 426 alin. (1)-(3): „(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îi va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

(2) în cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.”

21. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei safe şi a legilor este obligatorie.”, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei, art. 126 alin. (5) referitor la înfiinţarea de instanţe specializate şi în art. 142 alin. (1) referitor la garantarea supremaţiei Constituţiei de către Curtea Constituţională.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate din perspectiva unor critici similare formulate de aceeaşi autoare ca şi în prezenta cauză.

23. Astfel, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017*), nepublicată, încă, la momentul pronunţării prezentei decizii, Curtea a reţinut că instituţia asistenţilor judiciari a fost reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, motivat de faptul că situaţia economică impunea perfecţionarea cadrului instituţional al soluţionării conflictelor de muncă, precum şi de Memorandumul încheiat între Guvern şi marile confederaţii sindicale prin care s-a convenit reglementarea înfiinţării, în cadrul instanţelor, a secţiilor pentru conflicte de muncă şi a completelor pentru conflicte de muncă în cadrul cărora să funcţioneze asistenţi judiciari.

24. Astfel, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, la art. 17 din Legea nr. 92/1992 au fost introduse 3 noi alienate, stabilindu-se, prin alin. (11), că, în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari.

25. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a reţinut că dispoziţiile art. 17 alin. (11) din Legea nr. 92/1992 sunt neconstituţionale. În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a statuat că asistenţii judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanţele de judecată decât o activitate de asistenţă la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.

26. Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, mai sus amintite, legiuitorul a modificat instituţia asistenţilor judiciari prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, şi a transformat asistenţii judiciari în magistraţi consultanţi, cu vot consultativ, statuând că judecarea, în primă instanţă, a cauzelor privind conflictele de muncă se face de complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi, care participă la deliberări cu vot consultativ. Astfel, prin art. III alin. (1) al ordonanţei de urgenţă menţionate, legiuitorul a prevăzut că asistenţii judiciari în funcţie la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă sunt de drept magistraţi consultanţi, iar, prin pct. 2 al art. I, a introdus o nouă secţiune în cuprinsul capitolului II al titlului IV din Legea nr. 92/1992, secţiunea a III-a - Magistraţii consultanţi, şi a stabilit, cu mai multă precizie, statutul juridic al acestora, reglementând numirea şi eliberarea din funcţie, atribuţiile magistratului consultant şi răspunderea disciplinară.

27. Ulterior acestor modificări legislative, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 327 din

26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003) că participarea magistraţilor consultanţi în completele de judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă, nu este contrară dispoziţiilor constituţionale.

28. În continuare, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017, Curtea a observat că, prin adoptarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, legiuitorul a reînfiinţat instituţia asistenţilor judiciari, statuând, prin art. 105, că „magistraţii consultanţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau. după caz, al secţiilor sau completelor specializate1 şi a stabilit că soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se făcea de un complet constituit din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari care participau la deliberări cu vot consultativ şi semnau hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemna în hotărâre, iar opinia separată se motiva (art. 58 din Legea nr. 304/2004).

29. În urma republicării Legii nr. 304/2004, reglementarea instituţiei asistenţilor judiciari se regăseşte în dispoziţiile art. 54, art. 55 şi ale art. 110-115 din lege. Analizând dispoziţiile legale menţionate, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 27 februarie 2006, şi Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009) că asistenţii judiciari au un rol consultativ, util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu, soluţionarea cauzelor deduse judecăţii fiind hotărâtă de judecători. Prin urmare, prezenţa acestora în completele de judecată care soluţionează conflicte de muncă, fără vot deliberativ, constituie o normă de procedură, reglementată prin lege, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu contravine prevederilor art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (1) şi alin. (5) teza a două din Constituţie.

30. De altfel, Curtea a observat că, prin Hotărârea din 23 aprilie 1987, pronunţată în Cauza Ettl şi alţii împotriva Austriei, paragrafele 38-40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistraţii de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenţei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea s-a reţinut că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistraţi, şi persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunoştinţe sunt necesare pentru soluţionarea acelor litigii.

31. În continuare, în ceea ce priveşte înfiinţarea tribunalelor de muncă, Curtea, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017, a reţinut că, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999, prevedea, la art. 13, că ministrul justiţiei stabileşte instanţele la care funcţionează secţii maritime şi fluviale, precum şi secţii pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate şi cu natura cauzelor deduse judecăţii, iar, prin art. 15, statua că, la instanţele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, precum şi de asigurări sociale, la care nu funcţionează astfel de secţii, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate.

32. Referitor la participarea asistenţilor judiciari în complete specializate, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că funcţionarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la statutul judecătorilor, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecţionării actului de justiţie, cu respectarea principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie. În legătură cu critica potrivit căreia participarea asistenţilor judiciari la deliberări vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea a constatat că acest aspect este corelat cu competenţa Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, el nefiind o problemă care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate de autoarea excepţiei, atât timp cât Constituţia nu interzice expres înfiinţarea unor complete speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 237 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2011).

33. Mai departe, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017, Curtea a constatat că posibilitatea instituirii „tribunalelor muncii” s-a prevăzut, pentru prima oară, în anul 2002, când, prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, s-a statuat că magistraţii consultanţi vor funcţiona, potrivit dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, până la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii. Aşadar, până la înfiinţarea acestora, potrivit legislaţiei în vigoare, magistraţii consultanţi funcţionau în cadrul completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor stabilite de ministrul justiţiei, conform legii.

34. În continuare, Curtea a reţinut că, prin revizuirea Constituţiei din 2003, şi prin adoptarea Legii nr. 304/2004 a fost creat cadrul legal în vederea implementării principiului specializării, inclusiv prin crearea instanţelor specializate în anumite materii.

35. Aşadar, prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale ale art. 125 privind instanţele judecătoreşti (devenit art. 126 după republicarea Constituţiei) au fost modificate şi prevăd la alin. (5) teza a două că „Prin lege organică pot H înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii

36. De asemenea, la adoptarea Legii nr. 304/2004, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, s-a avut în vedere că specializarea instanţelor, prin înfiinţarea tribunalelor pentru minori şi familie, a tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, a tribunalelor comerciale şi a celor administrativ-fiscale, este o măsură menită să contribuie la profesionalizarea şi specializarea actului de justiţie, precum şi la asigurarea celerităţii în desfăşurarea proceselor, prin degrevarea instanţelor de drept comun de judecarea anumitor tipuri de litigii. Prin urmare, Legea nr. 304/2004 a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, statuând că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin. (2) lit. d) din lege], reglementate, pe domenii, în cuprinsul art. 35 alin. (1) din lege, urmând să funcţioneze, cel mai târziu, la data de 1 ianuarie 2008. Legea nr. 304/2004 a mai prevăzut că datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei [art. 130 alin. (2) din lege], iar, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, în cadrul tribunalelor de drept comun vor funcţiona secţii sau complete specializate [art. 130 alin. (4) din lege].

37. În continuare, Curtea a reţinut că Legea nr. 304/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. La adoptarea Legii nr. 247/2005, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, specializarea judecătorilor, prin instituirea obligativităţii formării de secţii sau complete specializate, în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, urmând să se renunţe la înfiinţarea, în mod obligatoriu, a tribunalelor specializate în anumite materii, astfel încât, în cazul în care se va considera necesar, acestea vor putea fi înfiinţate, în funcţie de cerinţele practicii judiciare. Această schimbare de optică a legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, imposibilitatea înfiinţării de instanţe specializate până la data stabilită prin lege, iar, pe de altă parte, evaluarea în curs a instanţelor specializate deja înfiinţate.

38. Prin urmare, s-a prevăzut că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin. (2) lit. d) din lege], care se pot înfiinţa în domeniile (de muncă, financiar, administrativ, comercial), de competenţa secţiilor sau completelor specializate care funcţionează în cadrul tribunalelor de drept comun [art. 34 alin. (4) şi art. 35], iar datele la care vor începe să funcţioneze şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142).

39. Ulterior, în anul 2013, prin Legea nr. 296/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, legiuitorul a reglementat, într-un mod mai clar, preluarea competenţei de la tribunalul de drept comun la tribunalul specializat. În acest sens, a statuat că tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează, iar cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor specializate se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare [art. 37 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004]. De asemenea, s-a prevăzut că datele de la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate, judeţele şi localităţile în care vor începe să funcţioneze, denumirea acestora, precum şi domeniile în care vor funcţiona se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142 din Legea nr. 304/2004).

40. Aşadar, Curtea a reţinut că tribunalele specializate sunt înfiinţate în baza legii, respectiv a Legii nr. 304/2004, lege cu caracter organic, urmând ca, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, să se stabilească, în mod concret, data, judeţele şi localităţile, denumirea şi domeniile în care acestea încep efectiv să funcţioneze. Faptul că, până în prezent, nu au fost stabilite, prin reglementarea subsecventă reglementării primare, în mod concret, parametrii de funcţionare, nu este de natură să pună în discuţie conformitatea textelor legale criticate cu dispoziţiile art. 126 alin. (5) teza a două din Constituţie care se referă exclusiv la înfiinţarea de instanţe specializate şi nu la aspecte precum datele, judeţele şi localităţile, denumirea sau domeniile în care, efectiv, vor funcţiona.

41. Faţă de evoluţia normativă prezentată, Curtea a reţinut că asistenţii judiciari, începând cu anul 1999, au funcţionat în cadrul secţiilor/completelor specializate din cadrul instanţelor de drept comun, astfel cum au fost stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, în funcţie de volumul de activitate şi natura cauzelor, urmând să îşi desfăşoare activitatea în acest plan organizatoric, până la înfiinţarea tribunalelor de muncă. Şi în baza legislaţiei din 2004, care a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, activitatea asistenţilor judiciari a continuat şi continuă sub această formă, până la finalizarea tranziţiei către tribunalul specializat, respectiv până la începerea funcţionării acestora.

42. Or, organizarea, în cadrul instanţelor judecătoreşti, a unor secţii formate din judecători specializaţi în anumite materii reprezintă o formă de eficientizare a activităţii de judecată. Aceste secţii fac parte integrantă din instanţele judecătoreşti, astfel cum sunt configurate la nivelul Legii fundamentale. Ele reprezintă elemente structurale ale instanţelor, prezentând caracteristicile intrinseci unei instanţe de judecată. Covârşitoarea majoritate a instanţelor din ţară sunt organizate pe secţii. Or. concluzia în sensul că, de vreme ce secţiile nu constituie instanţe de judecată, litigiile susceptibile de a fi deduse judecăţii nu ar mai putea fi judecate, întrucât nu ar exista instanţe, ci doar secţii care nu au competenţa de a exercita atribuţiile unei instanţe, este inacceptabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, paragraful 16).

43. Aşadar, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017, Curtea a reţinut că, faptul că, în prezent, asistenţii judiciari intră în componenţa unor complete specializate ale instanţelor judecătoreşti şi nu ale tribunalelor specializate trebuie înţeles ca o situaţie tranzitorie, care nu este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (5) teza a doua, câtă vreme legiuitorul a înfiinţat tribunale specializate, creând, prin lege organică, temeiul juridic al funcţionării acestora. Prin urmare, Curtea a reţinut că dispoziţia constituţională a art. 126 alin. (5) teza a două nu exclude funcţionarea tranzitorie a completelor sau secţiilor specializate în compunerea cărora intră asistenţi judiciari, însă, această situaţie este temporară, întrucât autorităţile publice competente, respectiv ministrul justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, au obligaţia de a da eficienţă art. 126 alin. (5) teza a două din Constituţie, în sensul reglementării organizării şi funcţionării instanţelor specializate, în condiţiile legii.

44. În continuare, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că acestea reprezintă norme de procedură privind deliberarea, luarea hotărârii, întocmirea minutei şi semnarea hotărârilor judecătoreşti, care privaseşi ipoteza litigiilor de muncă în care completul este constituit prin includerea asistenţilor judiciari. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură, reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

45. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că asistenţii judiciari, contrar dispoziţiilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, semnează minutele sentinţei/hotărârilor instanţei de judecată, alături de judecători. În plus, autoarea arată că instanţele de control judiciar resping motivele de apel prin care se critică această practică, cu motivarea că asistenţii judiciari nu sunt vizaţi de acest text. În acest fel, arată autoarea, se ajunge la situaţia în care, în realitate, votul asistenţilor judiciari, majoritari în compunerea completului, capătă un caracter deliberativ.

46. Referitor la această critică, prin Decizia nr. 375 din 30 mai 2017, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată. Semnarea minutei de către asistenţii judiciari nu reprezintă un temei pentru a susţine că votul lor capătă caracter deliberativ. Nu există nicio contradicţie între, pe de o parte, participarea asistenţilor judiciari la deliberări cu rol consultativ şi, pe de altă parte, semnarea minutei de către aceştia. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate

47. Cu referire la critica autoarei potrivit căreia sintagma „complet de judecată” este incompatibilă cu votul consultativ al asistenţilor judiciari care intră în compunerea completelor de judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, Curtea a reţinut că legiuitorul primar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, este liber să configureze orice noţiuni şi concepte juridice, desigur cu respectarea exigenţelor constituţionale. Reglementarea, deopotrivă, a posibilităţii asistenţilor judiciari de a face parte din complete de judecată şi participarea acestora la deliberări cu vot consultativ, şi nu deliberativ, nu încalcă dispoziţiile Constituţiei invocate de autoarea excepţiei.

48. În ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei referitoare la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari, formulată prin raportare la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunţată în Cauza Luka împotriva României, Curtea Constituţională a considerat-o, de asemenea, neîntemeiată. În primul rând, reglementarea actuală a statutului asistenţilor judiciari conţine suficiente elemente care să asigure respectarea de către aceştia, în participarea la actul de justiţie, a unor minime criterii de obiectivitate. Astfel, dispoziţiile în vigoare ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 conţin o serie de reglementări prii care asistenţilor judiciari le este asigurat un statut similar cu cel al judecătorilor. Cele mai semnificative sunt acelea referitoare la condiţia ca asistenţii judiciari să fie licenţiaţi în drept, dispoziţia potrivit căreia aceştia se supun numai legii, la prevederea potrivit căreia dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari sau aceea potrivit căreia asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

49. În al doilea rând, faptul că asistenţii judiciari nu sunt judecători, că nu beneficiază, deci, de imparţialitatea şi independenţa necesare realizării justiţiei în condiţii de obiectivitate, nu este de natură să pună în discuţie compatibilitatea participării lor în completele pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale cu textele constituţionale invocate de autoarea excepţiei, câtă vreme votul lor nu este deliberativ, ci consultativ.

50. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.043/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 18.512/3/2015 (4.902/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 375 din 30 mai 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017.

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfăşurarea activităţii de turism în România

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. VII. 1 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 26 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după litera o) se introduc patru noi litere, literele p), q), r) şi s), cu următorul cuprins:

„p) centru naţional/local de informare şi promovare turistică - structură specializată de informare şi promovare turistică, care funcţionează în cadrul structurii organizatorice a autorităţilor administraţiei publice locale şi colaborează cu organizaţiile de management al destinaţiei, cu ministerul de resort din domeniul turismului şi ministerul de resort în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului;

q) destinaţie turistică - areal cu o varietate de produse turistice, având o imagine de marketing unitară şi coerentă, ce dispune de o reţea de servicii generale şi specifice, care contribuie la realizarea produselor turistice;

r) organizaţie de management al destinaţiei - entitate cu personalitate juridică, ce funcţionează prin asocierea, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţilor publice locale din componenţa destinaţiei cu organizaţiile/federaţiile patronale din turism sau, după caz, cu reprezentanţi ai mediului privat din turism, care asigură realizarea politicii de marketing, în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniu în vigoare, şi gestionarea coordonată a componentelor destinaţiei în scopul dezvoltării şi valorificării potenţialului turistic al destinaţiei. Pot adera în calitate de membru asociat şi alte entităţi relevante, cum ar fi asociaţii de promovare, asociaţii profesionale, administratori ai ariilor protejate, mediu academic şi de formare profesională în turism şi alţii asemenea;

s) ataşatul de turism - persoana angajată în cadrul autorităţii publice centrale responsabilă în domeniul turismului care asigură reprezentarea României atât în ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi în ţările terţe, în domeniul politicii turismului şi promovării produselor şi serviciilor turistice, precum şi a formelor de turism autohtone.”

2. După articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 101 şi 102, cu următorul cuprins:

„Art. 101. - În scopul coalizării organizaţiilor şi factorilor interesaţi pentru dezvoltarea, valorificarea potenţialului turistic şi coordonarea destinaţiei turistice, Ministerul Turismului elaborează procedura de înfiinţare, funcţionare, acreditare şi reacreditare a organizaţiilor de management al destinaţiei, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 102. - Organizarea, funcţionarea, rolul, atribuţiile acreditarea şi reacreditarea centrelor naţionale şi locale de informare şi promovare turistică se aprobă prin ordin comun al ministrului turismului şi al ministrului de resort în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului.”

3. La articolul 20, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,g) organizarea de centre naţionale sau locale de informare şi promovare turistică în localităţile turistice;”.

4. La articolul 20, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

,,h) asocierea în scopul înfiinţării organizaţiilor de management al destinaţiei.”

5. La articolul 39 alineatul (1), litera b) se modificaşi va avea următorul cuprins:

,,b) organizarea de acţiuni de promovare turistică atât pe plan intern, cât şi pe plan extern prin birourile de promovare turistică din străinătate şi ataşaţii de turism;”.

6. După articolul 39 se introduce un nou articol, articolul 391, cu următorul cuprins:

„Art. 391. - (1) în vederea asigurării reprezentării României atât în ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi în ţările terţe, în domeniul politicii turismului şi promovării produselor şi serviciilor turistice, precum şi a formelor de turism autohtone, conform prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b), în cadrul structurii de specialitate din Ministerul Turismului se înfiinţează funcţia de ataşat de turism.

(2) Posturile aferente funcţiilor de ataşat de turism pot fi ocupate, prin concurs sau examen, potrivit legii, de angajaţi ai Ministerului Turismului, ai instituţiilor subordonate acestuia şi de personalul detaşat în minister.

(3) Criteriile de selecţie şi modalitatea de organizare a concursului se aprobă prin ordin comun al ministrului turismului şi al ministrului afacerilor externe, care va include şi prevederi cu privire la locul de desfăşurare a activităţii ataşatului de turism.

(4) Stabilirea ţărilor şi a perioadei în care se efectuează misiunile de reprezentare prevăzute la alin. (1) se face prin ordin al ministrului turismului, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe.

(5) Pe perioada exercitării funcţiei de ataşat de turism, persoanelor care ocupă această funcţie li se suspendă de drept raportul de serviciu/contractul individual de muncă, în condiţiile legii, fiindu-le aplicabile dispoziţiile legale în vigoare privind personalul trimis în misiune permanentă în străinătate.

(6) Sumele necesare pentru plata cheltuielilor ocazionate de trimiterea în misiune în străinătate a personalului prevăzut la alin. (1) se asigură din bugetul aprobat Ministerului Turismului, în conformitate cu prevederile legale privind drepturile în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate.

(7) Personalul prevăzut la alin. (1) este supus autorităţii şefului misiunii diplomatice din care face parte şi acţionează sub îndrumarea acestuia pentru îndeplinirea atribuţiilor aferente domeniilor specifice de activitate stabilite de autoritatea trimiţătoare.

(8) Drepturile salariale pentru funcţia de ataşat de turism clasa I se stabilesc prin asimilare cu drepturile salariale pentru funcţia de consilier diplomatic clasa I din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

(9) Drepturile salariale pentru funcţia de ataşat de turism clasa II se stabilesc prin asimilare cu drepturile salariale pentru funcţia de consilier diplomatic clasa II din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul turismului,

Mircea-Titus Dobre

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

 

Bucureşti, 23 august 2017.

Nr. 15.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Cristian-Ioan Videscu din funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 597/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 465/2016 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Departamentului CENTENAR,

în temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian-Ioan Videscu se eliberează din funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 24 august 2017.

Nr. 596.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind înfiinţarea Consiliului Naţional de Vânătoare

 

Având în vedere Referatul de aprobare înregistrat cu nr. 51.294/1M din 23.03.2017 la Direcţia generală păduri, în temeiul prevederilor art. 1 lit. j) şi art. 6 alin. (3) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea*Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările ulterioare,

ministrul apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă înfiinţarea Consiliului Naţional de Vânătoare, cu următoarea componenţă:

a) 3 reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare;

b) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

c) un reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de poliţie;

d) un reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de justiţie;

e) un reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

f) un reprezentant al unităţilor de învăţământ superior cu profil cinegetic;

g) un reprezentant al unităţilor de cercetare cu profil cinegetic;

h) 3 reprezentanţi ai asociaţiilor de vânătoare, proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate, din care 2 din partea asociaţiilor de vânătoare afiliate la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi unul din partea asociaţiilor de vânătoare neafiliate la aceasta;

i) un reprezentant al administratorului pădurilor statului;

j) un reprezentant al administratorilor pădurilor proprietate privată;

k) un reprezentant al administratorilor pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Componenţa nominală a Consiliului Naţional de Vânătoare este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Funcţia de membru al Consiliului Naţional de Vânătoare nu se remunerează.

(2) Cheltuielile fiecărui membru ocazionate de şedinţa Consiliului Naţional de Vânătoare se suportă de către instituţiile/ organizaţiile în care aceşti membri activează.

(3) Cheltuielile materiale privind organizarea şi desfăşurarea şedinţelor Consiliului Naţional de Vânătoare se asigură de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare din bugetul propriu.

Art. 3. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Vânătoare este prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 4. - (î) Consiliul Naţional de Vânătoare îşi desfăşoară activitatea la sediul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare.

(2) Consiliul Naţional de Vânătoare se întruneşte la solicitarea conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare.

(3) Locul, data, ora şi ordinea de zi a şedinţei Consiliului Naţional de Vânătoare se comunică în scris fiecărui membru al consiliului, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte, de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare.

Art. 5. - Avizele emise de către Consiliul Naţional de Vânătoare au caracter consultativ.

Art. 6. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 862/2010 pentru aprobarea înfiinţării Consiliului Naţional de Vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 18 iunie 2010, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul apelor şi pădurilor,

Adriana Petcu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 1 august 2017.

Nr. 1.010.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENŢA NOMINALĂ

a Consiliului Naţional de Vânătoare

 

I. Reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare:

1. Gyozo-István Barezi

2. Daniel Dicu

3. Ilie Mihalache

II. Reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului

4. Florin Răzvan Alecu

III. Reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de poliţie

5. Dan Gheorghe Roşoga

IV. Reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de justiţie

6. Răzvan-Florin Duminică

V. Reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

7. Alexandru Popescu

VI. Reprezentant al unităţilor de învăţământ superior cu profil cinegetic

8. Paul Boişteanu

VII. Reprezentant al unităţilor de cercetare cu profil cinegetic

9. Ovidiu Ionescu

VIII. Reprezentanţi ai asociaţiilor de vânătoare

10. Neculai Şelaru, din partea asociaţiilor de vânătoare afiliate la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

11. Eusebiu Martiniuc, din partea asociaţiilor de vânătoare afiliate la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

12. Cătălin Vrabie, din partea asociaţiilor de vânătoare, altele decât cele afiliate la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

IX. Reprezentant al administratorului pădurilor statului

13. Octavian Anghel

X. Reprezentant al administratorilor pădurilor proprietate privată

14. Daniel Nicolaescu

XI. Reprezentant al administratorilor pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale

15. Eugen Comşa

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Vânătoare

 

CAPITOLUL I

Organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Vânătoare

 

Art. 1. - Consiliul Naţional de Vânătoare, denumit în continuare Consiliu, este organismul de avizare şi consultare cu autoritate ştiinţifică în domeniul cinegetic, care funcţionează pe lângă autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare.

Art. 2. - Consiliul avizează proiectele de acte normative transmise acestuia de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare

Art. 3. - Proiectele de acte normative sunt supuse avizării Consiliului în forma finală rezultată în urma consultării publice conform Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată.

Art. 4. - Calitatea de membru în Consiliu se dobândeşte conform procedurii stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 5. - Calitatea de membru încetează de drept în următoarele cazuri:

a) desemnarea de către organizaţia/instituţia din care face parte membrul respectiv a unui alt reprezentant;

b) absenţa nejustificată la mai mult de 2 şedinţe consecutive în condiţiile prezentului regulament;

c) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;

d) punerea sub interdicţie judecătorească;

e) demisie;

f) deces.

 

CAPITOLUL II

Organele de conducere ale Consiliului şi atribuţiile acestora

 

Art. 6. - Consiliul este condus de un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar aleşi prin vot din rândul membrilor săi, cu majoritatea simplă, în prima şedinţă după constituire.

Art. 7. - Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul pot fi schimbaţi din funcţie prin demisie sau la solicitarea scrisă a cel puţin unei treimi din numărul membrilor, depuse în timpul unei şedinţe de Consiliu. Atât demisia, cât şi iniţiativa de schimbare se analizează şi se aprobă cu votul majorităţii simple în următoarea şedinţă de Consiliu, ocazie cu care se alege o altă persoană înlocuitoare.

Art. 8. - Preşedintele exercită următoarele atribuţii principale:

a) conduce şedinţele Consiliului;

b) supune votului membrilor, în vederea avizării, proiectele de acte normative;

c) anunţă rezultatul votării, cu precizarea voturilor „pentru” şi a voturilor „împotrivă”. Nu se admit voturi de „abţinere”;

d) semnează avizele în urma hotărârilor adoptate de Consiliu, chiar dacă a votat împotriva adoptării lor, precum şi procesul-verbal, după semnarea acestuia de către membrii Consiliului;

e) asigură menţinerea ordinii şi respectarea regulamentului de desfăşurare a şedinţelor;

f) supune votului membrilor orice problemă care intră în competenţa de soluţionare a Consiliului.

Art. 9. - Preşedintele îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de Consiliu, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 10. - În cazul în care preşedintele nu îşi poate îndeplini atribuţiile, acestea sunt preluate de către vicepreşedinte.

Art. 11. - Secretarul Consiliului este unul dintre reprezentanţii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi poate fi asistat, dacă este cazul, de 1-2 angajaţi ai aceleiaşi autorităţi.

Art. 12. - În cazul în care secretarul nu îşi poate îndeplini atribuţiile, acestea sunt preluate de către un alt membru al Consiliului ales prin votul majorităţii membrilor în şedinţa curentă.

Art. 13. - Principalele atribuţii ale secretarului sunt următoarele:

a) asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a Consiliului conform prezentului regulament;

b) asigură efectuarea lucrărilor de secretariat şi pregăteşte lucrările supuse dezbaterii Consiliului;

c) efectuează apelul nominal şi ţine evidenţa participării la şedinţe a membrilor Consiliului;

d) numără voturile şi consemnează rezultatul votării, pe care îl prezintă preşedintelui;

e) informează preşedintele cu privire la existenţa sau inexistenţa cvorumului, la începerea şedinţei şi pe parcursul desfăşurării acesteia;

f) asigură întocmirea procesului-verbal de şedinţă, pe care îl transmite ulterior membrilor Consiliului;

g) asigură transmiterea, în condiţiile prevăzute în prezentul regulament, a materialelor de pe ordinea de zi a şedinţei, precum şi a oricăror altor materiale referitoare la activitatea Consiliului;

h) întocmeşte proiectele de avize pe baza hotărârilor adoptate de Consiliu.

Art. 14. - Secretarul îndeplineşte şi alte atribuţii, în limitele de competenţă, privitoare la buna organizare şi desfăşurare a şedinţelor Consiliului.

 

CAPITOLUL III

Funcţionarea Consiliului

 

Art. 15. - Consiliul îşi exercită mandatul de la data intrării în vigoare a ordinului autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare privind constituirea acestuia şi până la data revocării lui.

Art. 16. - Consiliul se întruneşte în locul, la data şi ora stabilite odată cu convocarea acestuia de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare.

Art. 17. - Consiliul se întruneşte în şedinţe ori de câte ori este necesar, la solicitarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare.

Art. 18. - (1) Consiliul lucrează valabil în prezenţa a 2/3 din membrii săi, iar deciziile acestuia se adoptă cu votul majorităţii simple a celor prezenţi.

(2) în lipsă de cvorum conform alin (1), şedinţa se amână pentru o dată ulterioară care nu poate fi la mai mult de 20 de zile calendaristice de la data primei programări.

(3) Dacă nici la a două întrunire nu se constituie cvorum, şedinţa se desfăşoară în prezenţa a minimum 7 membri, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii acestora.

(4) în cazul în care Consiliul este convocat legal de 2 ori consecutiv pentru aceeaşi ordine de zi, dar nu se întruneşte pentru dezbatere conform alin. (2) şi (3), din vina acestuia, se consideră emis tacit avizul favorabil de către Consiliu pentru proiectele de acte normative în cauză, opozabil autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare în vederea adoptării actelor normative pentru care a fost solicitat aviz.

(5) Situaţia prevăzută la alin. (4) se constată de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare la sesizarea secretarului, care încheie un proces-verbal în acest sens împreună cu alte două persoane din cadrul autorităţii.

Art. 19. - În situaţii excepţionale, ce vizează un interes public major care impune adoptarea unor măsuri în regim de urgenţă, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare poate solicita votul membrilor Consiliului şi, implicit, avizul acestuia, prin mijloace electronice de comunicare, dacă situaţia nu permite întrunirea Consiliului în condiţiile prezentului regulament.

Art. 20. - Actele normative supuse avizării pentru fiecare şedinţă, însoţite de nota de fundamentare sau de referatul de aprobare, după caz, precum şi de toate documentele relevante care pot sta la baza promovării respectivului act normativ, se transmit membrilor pe e-mail sau fax în momentul convocării şedinţei sau, după caz, în momentul solicitării votului electronic. La începerea şedinţei, toate aceste documente se pun la dispoziţia fiecărui membru, în format hârtie.

Art. 21. - Lucrările şedinţei Consiliului se consemnează în procese-verbale care se arhivează împreună cu documentaţia aferentă la autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare pentru o perioadă de 5 ani.

Art. 22. - (1) Dacă un membru al Consiliului nu poate lua parte la şedinţă, este obligat să aducă la cunoştinţă această situaţie, în scris, preşedintelui/vicepreşedintelui sau secretarului, cu cel puţin 24 de ore înainte de data şedinţei.

(2) în situaţia în care un membru al Consiliului absentează nejustificat la mai mult de două şedinţe consecutive în condiţiile în care a fost convocat sau i s-a solicitat votul electronic potrivit prezentului regulament, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare constată încetarea de drept a calităţii de membru în cazul acestuia şi va solicita înlocuirea lui.

Art. 23. - Proiectele de acte normative şi celelalte materiale asupra cărora urmează să se delibereze se înscriu pe ordinea de zi şi pot fi dezbătute numai dacă sunt însoţite de nota de fundamentare sau de referatul direcţiei de specialitate, după caz, precum şi de toate documentele relevante care pot sta la baza promovării respectivului act normativ.

Art. 24. - Dezbaterea problemelor se face, de regulă, în ordinea în care acestea sunt înscrise pe ordinea de zi, prin

prezentarea pe scurt de către preşedinte a proiectului de act normativ sau a materialelor de dezbătut.

Art. 25. - Membrii îşi vor exprima punctele de vedere în ordinea înscrierii la cuvânt. Preşedintele are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterii. În acest scop el poate propune Consiliului spre aprobare timpul ce va fi alocat fiecărui vorbitor, precum şi timpul total de dezbatere a proiectului. Membrii Consiliului sunt obligaţi ca în exprimarea lor să se refere exclusiv la problema care formează obiectul dezbaterii.

Art. 26. - Preşedintele va permite oricând unui membru să răspundă atât într-o problemă de ordin personal sau atunci când a fost nominalizat de un alt vorbitor, cât şi când cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Art. 27. - Preşedintele sau orice membru poate propune încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Consiliului. Propunerea de încheiere a dezbaterii se supune votului. Discuţiile vor fi sistate dacă propunerea a fost acceptată de majoritatea membrilor prezenţi.

Art. 28. - Dacă în urma dezbaterilor din şedinţă se constată că proiectul de act normativ trebuie să suporte modificări, preşedintele supune la vot fiecare propunere de modificare, pe articole, pentru ca în final proiectul să primească, tot prin vot, avizul care poate fi „pozitiv” sau „negativ”.

Art. 29. - Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii de către membrii prezenţi la şedinţă.

Art. 30. - În cazul în care desfăşurarea lucrărilor este perturbată, preşedintele poate întrerupe dezbaterile. El poate propune Consiliului excluderea din şedinţa respectivă a membrului/membrilor care perturbă şedinţa.

Art. 31. - Hotărârile Consiliului sunt adoptate cu vot deschis, prin ridicarea mâinii în cazul votului „pentru”. Neridicarea mâinii când se solicită exprimarea votului „pentru” reprezintă vot „împotrivă”. Nu se acceptă abţineri în exprimarea votului.

Art. 32. - Votul prin împuternicire şi votul prin corespondenţă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 19, sunt interzise.

Art. 33. - Secretarul va înregistra toate subiectele discutate, chiar dacă acestea au fost adoptate sau respinse.

Art. 34. - La cererea preşedintelui sau a membrilor care au votat împotrivă, votul acestora este consemnat distinct în procesul-verbal al şedinţei, însoţit de motivare.

Art. 35. - Hotărârile se adoptă cu majoritate simplă.

Art. 36, - Procesul-verbal de şedinţă se semnează de regulă de toţi membrii prezenţi, obligatorii fiind semnăturile preşedintelui şi secretarului.

Art. 37. - Preşedintele, împreună cu secretarul, îşi asumă, prin semnătură, responsabilitatea veridicităţii celor consemnate.

Art. 38. - Procesul-verbal şi documentele care au fost dezbătute în şedinţă se depun într-un dosar distinct al şedinţei respective, care va fi numerotat, semnat şi arhivat de secretar conform art. 21.

Art. 39, - (1) în termen de 3 zile lucrătoare de la desfăşurarea şedinţei, secretarul redactează avizul Consiliului împreună cu forma proiectului de act normativ adoptată, pe care le înaintează preşedintelui pentru semnare.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1), semnate de către preşedinte, se comunică de către acesta autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, în termen de 3 zile lucrătoare.

Art. 40. - Prezentul regulament poate fi modificat şi/sau completat de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare la iniţiativa acesteia sau a 2/3 din membrii Consiliului, din raţiuni de ordin legal, organizatoric sau funcţional.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.