MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 636/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 636         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 3 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 313 din 9 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 348 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (12) şi art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.639. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială „Societatea de Certificare ICECON CERT - S R L.” în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiilor specifice de certificare a produselor pentru construcţii şi de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.548/C/2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 313

din 9 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 364 alin, (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Vîntu în Dosarul nr. 2.959/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 359D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei şi partea Gheorghe Şupeală au depus la dosar câte o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că instanţa a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere pentru a fi prezent la şedinţa de judecată, context în care apreciază că este încălcat dreptul privind libertatea individuală în componenta referitoare la libera circulaţie, O astfel de critică este, aşadar, neîntemeiată, deoarece, pentru a asigura o justă soluţionare a cauzei, instanţa, atunci când consideră necesară prezenţa, poate emite un mandat de aducere în ipoteza în care persoana în cauză refuză să facă acest lucru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 24 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.959/3/2014*, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Vîntu într-o cauză penală, aflată în stadiul procesual al judecăţii în primă instanţă, în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional, complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, şi spălare de bani.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea individuală şi la libera circulaţie. Astfel, sintagma potrivit căreia „instanţa poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere”, fără a stipula, a nominaliza în concret cazurile când se poate dispune o astfel de măsură, încalcă libertatea individuală a persoanei şi dreptul la libera circulaţie, cu atât mai mult cu cât norma fundamentală reglementează în mod expres în ce condiţii, unei persoane aflată într-o procedură judiciară, îi poate fi restrânsă libertatea, respectiv, reţinerea şi arestarea, Mai arată că, deşi a uzat de prevederile art. 364 alin. (4) din Codul de procedură penală, respectiv judecarea în lipsă, acesta a fost citat la mai multe termene de judecată cu mandat de aducere cu însoţitor, fără ca această dispoziţie a instanţei să fie motivată şi fără ca inculpatul să fi fost audiat la acele termene sau să fi efectuat vreun act de procedură în legătură cu acesta.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că, în prezenta cauză, în care sunt judecaţi mai mulţi inculpaţi care au interese contrare, prezenţa inculpatului în faţa instanţei de judecată este necesară pentru a contribui la justa soluţionare a cauzei. Instanţa a mai arătat că România a fost des criticată şi sancţionată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deoarece s-a procedat la condamnarea unor inculpaţi care nu au fost audiaţi personal în faţa instanţei de judecată, considerându-se că încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Face trimitere la Hotărârea din 8 iunie 2010, pronunţată în Cauza Andreescu împotriva României.

8. De asemenea, instanţa de judecată arată că, potrivit dispoziţiilor art. 367 din Codul de procedură penală referitoare la suspendarea judecăţii, inculpatul care suferă de o boală gravă, ce îl împiedică să participe la judecată, poate cere suspendarea judecăţii. Or, inculpatul din prezenta cauză, raportat la multele afecţiuni de care susţine că suferă, conform înscrisurilor depuse la dosar, nu a solicitat instanţei suspendarea judecăţii.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dreptul instanţei de judecată de a dispune aducerea inculpatului atunci când apreciază necesară prezenţa acestuia instituită prin dispoziţiile art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală este menit să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenţa sau refuzul inculpatului. Prin prevederile legale criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât instituţia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate.

11. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns pentru desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nicio atingere dreptului la libera circulaţie care, potrivit dispoziţiilor constituţionale, se exercită în condiţiile legii.

12. În măsura în care inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, acesta poate cere suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 367 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispoziţie ce garantează inculpatului că participarea sa la judecata cauzei se va face doar în momentul în care starea sa de sănătate o va permite.

13. Avocatul Poporului a arătat că, deşi măsura aducerii inculpatului la judecată presupune o ingerinţă în exerciţiul drepturilor fundamentale privind libertatea individuală ori libera circulaţie, totuşi, acestea nu sunt drepturi absolute şi pot comporta anumite limitări, cu condiţia de a fi respectate exigenţele constituţionale ale restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Sub acest aspect, reglementarea care impune prezenţa inculpatului la judecată atunci când instanţa apreciază că este necesar nu restrânge în mod nejustificat libertatea individuală ori dreptul la liberă circulaţie, măsura fiind reglementată prin lege şi având ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale.

14. În plus, posibilitatea conferită instanţei de judecată de a aprecia asupra necesităţii aducerii inculpatului la judecată dă expresie prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, care stabilesc că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

15. Regulile procedurale instituite prin dispoziţiile art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt menite să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenţa sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezenţă este apreciată ca fiind necesară de către instanţa de judecată. Prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât instituţia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate, astfel cum, în mod eronat, apreciază autorul excepţiei.

16. Totodată, susţinerea în sensul că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât nu precizează cazurile în care se poate dispune o astfel de măsură, tinde la completarea legii. Or, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluţiei legislative, excedează competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Din acest punct de vedere, Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Participarea inculpatului la judecată şi drepturile acestuia, care au următorul conţinut:

„(5) Dacă apreciază necesară prezenţa inculpatului, instanţa poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală şi art. 25 referitor la Libera circulaţie.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că o soluţie legislativă similară cu cea criticată în prezenta cauză se regăsea în art. 183 din Codul de procedură penală din 1968, cu denumirea marginală Mandatul de aducere. Potrivit art. 183 alin. 1 şi 2 din acest din urmă cod:

„O persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.

Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură”.

22. Cu privire la această soluţie legislativă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, în care a statuat că prevederile legale criticate referitoare la mandatul de aducere sunt constituţionale. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, Curtea a reţinut că regulile procedurale instituite prin dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură penală din 1968 sunt menite să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenţa sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezenţă este apreciată ca fiind necesară de către instanţa de judecată. Prin dispoziţiile criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât instituţia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate li restrâns pentru desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nicio atingere principiilor statului de drept. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 587 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008 şi Decizia nr. 1.401 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu ale deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că dreptul la liberă circulaţie, prevăzut la art. 25 din Constituţie, se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat şi vizează atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară. De altfel, dreptul la libera circulaţie este garantat, dar condiţiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege. Prin instituirea posibilităţii emiterii unui mandat de aducere nu se încalcă prevederile art. 25 din Constituţie, întrucât scopul reglementării constă - aşa cum însuşi legiuitorul a stabilit - în necesitatea prezenţei inculpatului la judecată determinată de particularităţile cauzei, necesitate care concură/se subordonează asigurării garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, neavând semnificaţia obstrucţionării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor.

25. Aşa fiind, întrucât dispoziţiile legale contestate au caracter exclusiv procedural, nu pun în discuţie încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea individuală şi dreptul la liberă circulaţie. De altfel, „între libertatea individuală şi libertatea de a circula nu există o relaţie biunivocă, întrucât privarea de libertate implică, în mod necesar, şi limitarea dreptului la liberă circulaţie, reciproca nefiind însă adevărată, în sensul că restrângerea libertăţii consacrate la art. 25 din Constituţie nu presupune şi pierderea sau restrângerea libertăţii individuale” (a se vedea Decizia nr. 1,348 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 22 decembrie 2011).

26. Totodată, reglementarea criticată reprezintă expresia dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, ceea ce include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, ci şi dreptul de a auzi şi de a urmări efectiv procedura. Aceste drepturi sunt incluse în însăşi noţiunea de procedură contradictorie şi rezultă din economia garanţiilor conţinute de lit. a), d) şi e) ale paragraful 3 al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 1994, pronunţată în Cauza Stanford împotriva Regatului Unit, paragraful 26). Totodată, prin Hotărârea din 8 iunie 2010, pronunţată în Cauza Andreescu împotriva României, paragrafele 64 şi 68, instanţa europeană a statuat că, atunci când o instanţă, fie ea şi din căile de atac, trebuie să se pronunţe într-o speţă asupra aspectelor de fapt şi de drept deduse judecăţii şi să analizeze în ansamblul speţei problema vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, aceasta nu poate, pentru motive de echitate a procedurii, să hotărască asupra acestor aspecte fără o apreciere directă a declaraţiilor făcute personal de către inculpatul care afirmă că nu a comis fapta considerată infracţiune. De aceea, s-a apreciat că instanţa era ţinută să ia măsuri pozitive pentru a audia reclamantul cu ocazia dezbaterilor, chiar dacă acesta nu a solicitat expres aceasta. În acelaşi sens sunt şi Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunţata în Cauza Calmanovici împotriva României, paragraful 108, Hotărârea din 8 martie 2007, pronunţată în Cauza Dănilă împotriva României, paragraful 41 şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Spînu împotriva României, paragraful 58.

27. În sfârşit, în măsura în care autorul excepţiei susţine că, din cauza afecţiunilor de care suferă, nu poate da curs tuturor solicitărilor specifice unei cauze penale aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, acesta putea uza de prevederile art. 367 din Codul de procedură penală - Suspendarea judecăţii -, potrivit cărora, dacă inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, instanţa va dispune, prin încheiere motivată, pe baza unei expertize medico-legale, suspendarea judecăţii până când starea sănătăţii va permite inculpatului participarea acestuia la judecată. Tot astfel, dacă sunt mai mulţi inculpaţi - aşa cum este în prezenta cauză - iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei şi disjungerea nu este posibilă, se poate dispune suspendarea întregii cauze.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Ovidiu Vîntu în Dosarul nr. 2.959/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia l penală şi constată că dispoziţiile art. 364 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 348

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (12) şi art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (12) şi art. 239 alin. (2) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecata în Dosarul nr. 29.902/3/2013*/a34 (444/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 731D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauză fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că Legea fundamentală nu prevede, aşa cum reglementează cu privire la faza de urmărire penală, vreun termen sau vreo durată maximă a măsurii arestării preventive în faza de judecată. Prin urmare, ceea ce a făcut legiuitorul prin art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost să stabilească un termen maxim după care termenul arestării preventive nu mai este unul rezonabil. Practic este o măsură suplimentară de protecţie pe care legiuitorul român a instituit-o faţă de prevederile Constituţiei sau ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 101/C din 19 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 29.902/3/2013*/a34 (444/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (12) şi art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de inculpat împotriva unei încheieri prin care a fost menţinută măsura preventivă a arestului la domiciliu.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală, atâta vreme cât măsura arestării preventive şi măsura arestului la domiciliu, dispuse în cursul urmăririi penale, nu sunt luate în calculul termenului de la care începe să curgă durata arestării preventive ori a arestului la domiciliul în primă instanţă. Legiuitorul a exceptat durata măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu dispusă în faza de urmărire penală, atunci când a reglementat termenul de la care începe să curgă durata maximă a măsurilor preventive privative de libertate, cu toate că, indiferent de faza procesuală în care se dispun, produc aceleaşi efecte şi restrângeri ale dreptului la libertate individuală, în opinia instanţei, art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuia să prevadă, pentru a garanta respectarea art. 23 din Constituţie, că „Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data luării măsurii arestării preventive, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv” şi nu de la data sesizării instanţei de judecată cum este reglementarea criticată. A omite luarea în calcul a măsurii arestării preventive ori a măsurii arestului la domiciliu, dispusă în faza de urmărire penală, înseamnă a nu ţine cont de o privare de libertate ale cărei efecte constau, pe lângă restrângerea inerentă exerciţiului unor drepturi, şi la deducerea privării de libertate în situaţia condamnării la o pedeapsă în regim de executare efectivă.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea fundamentală, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

8. Alineatul (6) al aceluiaşi articol prevede obligaţia instanţei de judecată de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în cursul fazei de judecată, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi de a dispune de îndată punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat şi nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

9. Aşadar, nu există o normă constituţională care să oblige la includerea duratei arestului preventiv din cursul urmăririi penale în calculul duratei arestului preventiv din timpul judecăţii. Mai mult, normele constituţionale invocate nu numai că tratează în mod separat regulile privării de libertate în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul fazei de judecată, dar nici nu instituie vreo limitare a duratei privării de libertate în timpul fazei de judecată.

10. Reglementarea acestor aspecte cade în sarcina legiuitorului, care, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului penal, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, precum şi reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale.

11. În exercitarea acestor atribuţii, legiuitorul a apreciat durata stabilită de art. 239 din Codul de procedură penală, calculată exclusiv prin raportare la faza de judecată a procesului penal, ca fiind rezonabilă şi conformă cu normele şi exigenţele constituţionale privind garantarea dreptului la libertate individuală.

12. Avocatul Poporului a precizat că îşi menţine punctul său de vedere exprimat în dosarele nr. 1.636D/2015 şi nr. 245D/2016, potrivit căruia dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222 alin. (12), cu denumirea marginală Durata arestului la domiciliu, şi art. 239 alin. (2), cu denumirea marginală Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 222 alin. (12): „în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.

- Art. 239 alin. (2): „Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă.

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 486 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, s-a statuat că potrivit dispoziţiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală referitor la durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. Or, ţinând seama de aceste prevederi coroborate cu alin. (2) al art. 239 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că termenele mai sus arătate curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de arestat s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă.

18. Cu alte cuvinte, în cazul în care măsura arestării preventive a fost luată şi prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii în prima fază a procesului penal nu poate fi mai mare de 180 de zile-a se vedea art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală -, iar ulterior de la data sesizării instanţei de judecată, deci din momentul trecerii cauzei în procedura de cameră preliminară, curge termenul prevăzut de art. 239 alin. (1) din acelaşi cod, care are în vedere atât procedura de filtru, cât şi judecata în primă instanţă.

19. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 222 alin. (12) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23.

20. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016 şi Decizia nr. 179 din 21 martie 2017*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală, reţinând mutatis mutandis considerentele anterior menţionate.

21. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 29.902/3/20137a34 (444/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 222 alin. (12) şi art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 179 din 21 martie 2017 a fost publicată Un Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 19 mai 2017.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE SI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială „Societatea de Certificare ICECON CERT - S.R.L.” în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiilor specifice de certificare a produselor pentru construcţii şi de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 8 din 20.06.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a

organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială „Societatea de Certificare ICECON CERT - S.R.L.” în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiilor specifice de certificare a produselor pentru construcţii şi de certificare a controlului producţiei în fabrică, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului;

b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familiile de produse/produsele, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţia organismului, precum şi specificaţiile tehnice armonizate pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - La data publicării prezentului ordin, Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 3.160/2016 privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială „Societatea de Certificare ICECON CERT” - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiilor specifice de certificare a produselor pentru construcţii şi de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 19 decembrie 2016, se abrogă.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 13 iulie 2017.

Nr. 3.639.

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului:

Societatea Comercială „Societatea de Certificare ICECON CERT” - S.R.L.

NB 2204

Adresa: Bucureşti, şos. Pantelimon nr. 266, etaj 1, biroul 7, sectorul 2,

tel.: 021 202 55 01; tel./fax: 021 255 31 49,

e-mail: gantohe@icecon.ro; website: iceconcert.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CE117065:2013.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

 

Domeniile de competenţă:

NOTĂ

 

Nr. deciziei CE

Familiile de produse şi utilizările preconizate

Sistem evaluare şi verificare

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

95/467/CE

Structuri suport (1/1):

- Structuri suport (în clădiri şi lucrări de inginerie civilă unde cerinţele

asupra îmbinărilor individuale sunt critice)

Sistem 1

EN 1337-3:2005

EN 1337-4:2004

EN 1337-4:2004/AC:2007

EN 1337-5:2005

EN 1337-6:2004

EN 1337-7:2004

EN 1337-7:2004/C91:2006

EN 1337-8:2007

EN 15129:2010

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Produse pentru marcarea drumurilor - materiale granulate (perle de sticlă, agregate antiderapante şi combinaţii ale celor două)

(pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 1423:2012

EN 1423:2012/AC:2013

EN 1463-1:2009

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Produse pentru marcarea drumurilor - benzi de marcaj permanente şi marcaje preformate

(pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 1463-1:2009

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

produse pentru marcarea drumurilor - vopsele pentru trafic, materiale termoplastice aplicate la cald, materiale plastice aplicate la rece (cu sau fără agregate antiderapante) care includ perle de sticlă preamestecate

(pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 1463-1:2009

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Produse pentru marcarea drumurilor

- Vopsele pentru trafic, materiale termoplastice aplicate la cald, materiale plastice aplicate la rece (destinate marcării drumurilor), introduse pe piaţă cu indicaţii privind tipurile, proporţiile perlelor de sticlă şi/sau agregatelor antiderapante)

(pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 1463-1:2009

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

- Indicatoare de trafic rutier şi dispozitive de control al traficului instalate permanent pentru utilizări în traficul vehiculelor şi al pietonilor: indicatoare de trafic cu semnalizare variabilă (pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 12966-1+A1:2010

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Indicatoare de trafic rutier şi dispozitive de control al traficului instalate permanent pentru utilizări în traficul vehiculelor şi al pietonilor: indicatoare de trafic permanente (pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 12899-1:2007

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Indicatoare de trafic rutier şi dispozitive de control al traficului instalate permanent pentru utilizări în traficul vehiculelor şi al pietonilor: borne de trafic

(pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 12899-2:2007

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Indicatoare de trafic rutier şi dispozitive de control al traficului instalate permanent pentru utilizări în traficul vehiculelor şi al pietonilor: semafoare şi lămpi avertizoare (pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 12368:2006

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Indicatoare de trafic rutier şi dispozitive de control al traficului instalate permanent pentru utilizări în traficul vehiculelor şi al pietonilor: dispozitive de avertizare permanente şi delimitatoare (pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 12352:2006

EN 12899-3:2007

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

- Stâlpi de iluminare a drumurilor (pentru suprafeţele de circulaţie)

Sistem 1

EN 404:2006

EN 404:2006+AC:2007

EN 40-5:2002

EN 40-6:2002

EN 40-7:2003

CP

96/579/CE

Dispozitive fixe şi alte produse pentru circulaţie (1/2):

Sisteme de restricţionare pentru vehicule:

- atenuatoare de impact

- bariere de trecere

- cabluri

- parapete

Sistem 1

EN 1317-5+A2;20l2

EN 1317-5+A2:2012/AC:2013

CP

97/176/CE

Produse din lemn pentru construcţii (1/3)

Produse din lemn masiv pentru structuri:

Ansambluri - ferme pentru acoperişuri, podele, pereţi, acoperişuri, cadre

(poduri, căi ferate şi clădiri)

Sistem 1

EN 14250:2010

CP

97/176/CE

Produse din lemn pentru construcţii (2/3)

Produse laminate încleiate şi alte produse încleiate din lemn pentru

construcţii

Elemente

Elemente pentru poduri, elemente pentru ferme de acoperişuri, elemente pentru podele, elemente pentru pereţi, elemente pentru acoperişuri, ca grinzi, bolţi, grinzi transversale, căpriori, coloane, stâlpi, piloţi

îmbinări cu dinţi multipli în lemn masiv de construcţie (poduri şi clădiri)

Sistem 1

EN 14374:2005

EN 14080:2013

EN 15497:2014

CP

97/176/CE

Produse din lemn pentru construcţii (2/3)

Produse laminate încleiate şi alte produse încleiate din lemn pentru construcţii

Ansambluri. Ferme pentru acoperişuri, podele, pereţi, acoperişuri, cadre

(poduri şi clădiri)

Sistem 1

EN 14080:2013

CP

97/462/CE

Panouri din lemn (1/2)

- Panouri din lemn nefăţuite, vopsite şi furniruite sau căptuşite (pentru elemente structurale pentru utilizare interioară sau exterioară)

Sistem 1

EN 13986+A1:2015

CP

97/462/CE

Panouri din lemn (2/2)

- Panouri din lemn nefăţuite, vopsite şi furniruite sau căptuşite (pentru elemente nestructurale pentru utilizare interioară sau exterioară)

Sistem 1

EN 13986+A1:2015

CP

97/808/CE

Pardoseli (2/2):

- Produse pentru şapă (pentru utilizări la interior)

Sistem 1

EN 13454-1:2005

EN 13813:2003

EN 14016-1:2004

CP

97/808/CE

Pardoseli (2/2)

Pardoseli rezistente şi materiale textile. Îmbrăcăminţi de pardoseală rezistente omogene şi eterogene fumizate sub formă de dale, folii sau în suluri [îmbrăcăminţi de pardoseală textile, mai ales dale; folii de plastic şi de cauciuc (îmbrăcăminţi de pardoseală din termorigide aminoplaste); linoleum şi plută; folii antistatice, dale pozate liber pe pardoseală; laminate elastice de pardoseală] (pentru utilizări la interior)

Sistem 1

EN 14041:2004

EN 14041:2004/AC:2007

EN 14904:2006

 

97/808/CE

Pardoseli (2/2)

Produse pentru pardoseli rigide:

(A) Sub formă de componente - unităţi de pavaj, dale, mozaicuri, parchet, tabliere din plasă sau foi, grătare de pardoseală, laminate rigide de pardoseală, produse pe bază de lemn (pentru utilizare internă, în special în localuri afectate serviciilor de transport public)

Sistem 1

EN 14342:2013

CP

 

98/436/CE

Învelitori de acoperiş, plafoniere, lucarne şi produse auxiliare (2/6) Foi de tablă plane şi profilate (pentru utilizări supuse reglementărilor privind reacţia la foc)

Sistem 1

EN 534+A1:2010

CP

98/436/CE

Învelitori de acoperiş, plafoniere, lucarne şi produse auxiliare (2/6) Panouri compozite asamblate în fabrică sau sandwich. (pentru utilizări supuse reglementărilor privind reacţia la foc)

Sistem 1

EN 14509:2013

CP

98/436/CE

Învelitori de acoperiş, plafoniere, lucarne şi produse auxiliare (2/6)

Lucarne (pentru utilizări supuse reglementărilor privind reacţia la foc)

Sistem 1

EN 1873:2006

EN 14963:2007

CP

99/91/CE

Produse termoizolante (2/2)

- Produse termoizolante (produse fabricate în fabrică şi produse care urmează să fie preparate la faţa locului) (pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacţie la foc)

Sistem 1

EN 13162+A1:2015

EN 13163+A1:2015

EN 13164+A1:2015

EN 13165+A1:2015

EN 13166+A1:2015

EN 13167+A1:2015

EN 13168+A1:2015

EN 13169+A1:2015

EN 13170+A1:2015

EN 13171+A1:2015

EN 14063-1:2005

EN 14063-1:2005/AC:2007

EN 14316-1:2005

EN 14317-1:2005

EN 14933:2008

EN 14934:2008

EN 14303+A1:2013

EN 14304+A1:2013

EN 14305+A1:2013

EN 14306+A1:2013

EN 14307+A1:2013

EN 14308+A1:2013

EN 14309+A1:2013

EN 14313+A1:2013

EN 14314+A1:2013

CP

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (1/2)

Fibre

(pentru utilizări structurale în beton, mortar şi pastă de ciment)

Sistem 1

EN 14889-1:2007

EN 14889-1:2007/C91:2013

EN 14889-2:2007

CP

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (1/2):

- Adaosuri de tip II

(pentru beton, mortar şi pastă de ciment)

Sistem 1+

EN 450-1:2012

EN 13263-1+A1:2009

EN 15167-1:2007

CP

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (2/2):

- Produse de protecţie şi de reparare a betonului

(pentru utilizări care se supun unei reglementări în materie de reacţie la foc)

Sistem 1

EN 1504-2:2005

EN 1504-3:2006

EN 1504-4:2005

EN 1504-6:2007

CP

99/472/CE

Ţevi, rezervoare şi accesorii de instalaţii care nu intră în contact cu apa destinată consumului uman (4/5)

Ţevi (în zonele supuse reglementărilor în materie de rezistenţă la foc, în instalaţiile de transport/distribuţie/depozitare de gaz/combustibil lichid destinat alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din reţea şi intrarea sistemului de încălzire/răcire a clădirii)

Sistem 1

EN 14800:2007

CP

2000/245/CE

Sticlă plată, sticlă profilată şi produse din sticlă modelată (1/6)

Panouri de sticlă plată şi bombată

(pentru utilizare într-un ansamblu de sticlă special destinat să confere rezistenţă la foc)

Sistem 1

EN 572-9:2004

EN 1096-4:2004

EN 1748-1-2:2004

EN 1748-2-2:2004

EN 1863-2:2004

EN 12150-2:2004

EN 12337-2:2004

EN 13024-2:2004

EN 1279-5+A2:2010

EN 14178-2:2004

EN 14179-2:2005

EN 14321-2:2006

EN 14449:2005

EN 14449:2005/AC:2006

EN 1036-2:2008

CP

2000/245/CE

Sticlă plată, sticlă profilată şi produse din sticlă modelată (1/6)

Sticla profilată în U

(pentru utilizare într-un ansamblu de sticlă special destinat să confere rezistenţă la foc)

Sistem 1

EN 572-9:2004

CP

2000/245/CE

Sticlă plată, sticlă profilată şi produse din sticlă modelată (1/6)

Elemente de sticlă izolatoare (pentru utilizare într-un ansamblu de sticlă special destinat să confere rezistenţă la foc)

Sistem 1

EN 1279-5+A2:2010

CP

2000/245/CE

Sticlă plată, sticlă profilată şi produse din sticlă modelată (4/6)

Panouri de sticlă plată şi bombată

(pentru utilizare ca geamuri antiglonţ sau antiexplozie)

Sistem 1

EN 1051-2:2008

CP

95/467/CE

Coşuri, canale de fum şi produse specifice (1/1)

Coşuri (module de înălţimea unui etaj), căptuşeli pentru coşuri (din module sau compacte), coşuri cu pereţi multipli (din module sau compacte), coşuri cu perete simplu compacte, echipamente pentru coşuri neataşate şi ataşate prefabricate (pentru coşuri)

Sistem 2+

EN 416-1:2009

EN 621:2010

EN 777-1:2009

EN 777-2:2009

EN 777-3:2009

EN 777-4:2009

EN 778:2010

EN 1020:2010

EN 1319: 2010

EN 12446:2011

EN 13063-1+A1:2007

EN 13063-2+A1:2007

EN 13063-3:2007

EN 13069:2006

EN 13084-5:2005

EN 13084-5;2005/AC:2006

EN 13084-7:2012

EN 14471+A1:2015

EN 1457-1:2012

EN 1457-2:2012

EN 1806:2007

EN 1856-1:2009

EN 1856-2:2009

EN 1857:2010

EN 1858+A1:2011

EN 14989-1:2007

EN 14989-2:2008

CPF

 

97/176/CE

Produse din lemn pentru construcţii (1/3):

Produse masive din lemn pentru construcţii:

- Ansambluri: ferme pentru acoperişuri, podele, pereţi, acoperişuri, cadre (pentru poduri, căi ferate şi clădiri)

Sistem 2+

EN 14250:2010

CPF

97/176/CE

Produse din lemn pentru construcţii (1/3):

Produse masive din lemn pentru construcţii:

- Elemente: elemente pentru poduri, elemente pentru ferme de acoperişuri, tălpi de grinzi, elemente pentru podele, elemente pentru pereţi, elemente pentru acoperişuri, ca grinzi, bolţi, grinzi transversale, căpriori, coloane, stâlpi, piloţi (pentru poduri, căi ferate şi clădiri)

Sistem 2+

EN 14081-1+A1:2011

EN 14229:2011

CPF

97/462/CE

Panouri din lemn (1/2)

Panouri din lemn nefăţuite, vopsite şi furniruite sau căptuşite (pentru elemente structurale pentru utilizare interioară sau exterioară)

Sistem 2+

EN 13986+A1:2015

CPF

97/740/CE

Produse de bază şi auxiliare pentru zidărie (1/3):

- Elemente de zidărie categoria 1 (*)

(*) Elemente având o rezistenţă medie la compresiune specificată cu o probabilitatea de a nu fi atinsă de cel mult 5%

(pentru utilizare în ziduri, coloane şi pereţi interiori)

Sistem 2+

EN 771-1+A1:2015

EN 771-2+A1:2015

EN 771-3+A1:2015

EN 771-4+A1:2015

EN 771-5+A1:2015

EN 771-6+A1:2015

CPF

97/740/CE

Produse de bază şi auxiliare pentru zidărie (1/3):

- Mortare industriale de zidărie, cu performanţe indicate (*)

(*) Mortare concepute şi fabricate pentru a răspunde anumitor performanţe cerute (pentru utilizare în ziduri, coloane şi pereţi interiori)

Sistem 2+

EN 998-2:2011

CPF

98/214/CE

Produse pentru construcţii metalice şi produse conexe (1/4):

- Profîle mecanice structurale

Profile de diferite forme (T, L, H, U, Z, I, profile cu şanţ, corniere, profile scobite, tubulare), produse plate (tole, foi, benzi), bare, piese turnate, piese forjate din diferite materiale metalice, laminate la cald, modelate la rece sau produse în alt mod, protejate sau nu împotriva coroziunii printr-o îmbrăcăminte de protecţie

(pentru utilizare în structurile metalice sau în structurile mixte metal-beton)

Sistem 2+

EN 1090-1+A1:2012

EN 10025-1:2005

EN 10210-1:2006

EN 10219-1: 2006

EN 15088:2006

EN 15048-1:2007

EN 10088-4:2009

EN 10088-5:2009

EN 10343:2009

EN 10340:2008

EN 10340:2008/AC:2009

CPF

98/214/CE

Produse pentru construcţii metalice şi produse conexe (2/4):

Elemente structurale de construcţie metalică:

Produse metalice finite cum ar fi grinzi metalice, stâlpi, scări, piloni de fundaţie, picioare de susţinere şi palplanşe, profile debitate la dimensiune şi destinate unor aplicaţii definite, şine şi traverse.

Pot fi sau nu protejate împotriva coroziunii printr-o îmbrăcăminte de protecţie, sudate sau nesudate (pentru utilizare în şarpante şi fundaţii)

Sistem 2+

EN 1090-1+A1:2012

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări ce necesită un grad înalt de securitate (2/2):

Agregate şi filere pentru beton, mortar şi pastă de ciment (pentru drumuri şi alte lucrări de construcţii civile)

Sistem 2+

EN 12620+A1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC:2004

EN 13450:2003

EN 13450:2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139:2003/AC:2004

EN 13139:2003/091:2009

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări ce necesită un grad înalt de securitate (2/2): Agregate pentru:

- mixturi inerte sau cu liant hidraulic (drumuri şi alte lucrări de construcţii civile)

Sistem 2+

EN 12620+A1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC:2004

EN 13450:2003

EN 13450:2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139:2003/AC:2004

EN 13139:200301:2009

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2): Agregate pentru:

- mixturi de bitum şi tratamente de suprafaţă (drumuri şi alte lucrări de construcţii civile)

Sistem 2+

EN 12620+A1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC:2004

EN 13450:2003

EN 13450;2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139;2003/AC:2004

EN 13139:200301:2009

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2): Filere pentru:

- mixturi de bitum şi tratamente de suprafaţă (drumuri şi alte lucrări de construcţii civile)

Sistem 2+

EN 12620+A1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A 1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC;2004

EN 13450:2003

EN 13450:2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139:2003/AC:2004

EN 13139:200301:2009

CPF

 

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

Blocuri de piatră pentru protecţie (anrocament cu piatră sortată) (pentru structuri hidraulice şi alte lucrări de construcţii civile)

Sistem 2+

EN 12620+A 1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC:2004

EN 13450:2003

EN 13450:2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139:2003/AC:2004

EN 13139:200301:2009

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

Balast feroviar

(lucrări feroviare)

Sistem 2+

EN 12620+A1:2008

EN 13043:2003

EN 13043:2003/AC:2004

EN 13055-1:2003

EN 13055-1:2003/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13242+A1:2008

EN 13383-1:2003

EN 13383-1:2003/AC:2004

EN 13450:2003

EN 13450:2003/AC:2004

EN 13139:2003

EN 13139:2003/AC:2004

EN 13139:2003/091:2009

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

Amestecuri bituminoase

(utilizate la construcţia şi tratarea la suprafaţă a drumurilor)

Sistem 2+

EN 13108-1:2006

EN 13108-1:2006/AC:2008

EN 13108-2:2006

EN 13108-2:2006/AC:2008 SR

EN 13108-3:2006

EN 13108-3:2006/AC:2008

EN 13108-4:2006

EN 131 08-4:2006/AC:2008

EN 13108-5:2006

EN 13108-5:2006/AC:2008

EN 13108-6:2006

EN 13108-6:2006/AC:2008

EN 13108-7:2006

EN 13108-7:2006/AC:2008

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

Tratamente de suprafaţă

(utilizate la tratamentul de suprafaţă al drumurilor)

Sistem 2+

EN 12271:2007

EN 12273:2008

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

Bitumuri

(utilizate la construcţia şi tratarea la suprafaţă a drumurilor)

Sistem 2+

EN 12591:2009

EN 13808:2013

EN 13924:2006

EN 13924:2006/AC:2007

EN 14023:2010

EN 15322:2013

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

Produse şi ansambluri pentru şapele de etanşare ale tablierelor de pod

(utilizate pentru tabliere de pod)

Sistem 2+

EN 14695:2010

CPF

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (1/2):

Aditivi

(pentru beton, mortar şi pastă de ciment)

Sistem 2+

EN 934-2+A1:2012

EN 934-3+A1:2012

EN 934-4:2009

EN 934-5:2008

CPF

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (1/2):

Adaosuri tip I (pentru beton, mortar şi pastă de ciment)

Sistem 2+

EN 12878:2005

EN 12878;2005/AC:2006

CPF

99/94/CE

Produse prefabricate din beton normal, din beton uşor sau din beton celular autoclavizat (1/1)

Produse prefabricate din beton normal, din beton uşor sau din beton celular autoclavizat

(cu rol structural)

Sistem 2+

EN 1168+A3:2011

EN 12737+A1:2008

EN 12794+A1:2007

EN 12794+A1:2007/AC:2009

EN 12843:2005

EN 13224:2012

EN 13225:2013

EN 13693+A1:2009

EN 13747+A2:2010

EN 13978-1:2005

EN 14843:2007

EN 14844+A2:2012

EN 14991:2007

EN 14992+A1:2012

EN 15037-1:2008

EN 15037-2+A1:2011

EN 15037-3+A1:2011

EN 15037-4+A1:2013

EN 15037-5:2013

EN 15050+A1:2012

EN 1520:2011

EN 15258:2009

CPF

99/469/CE

Produse pentru beton, mortar şi pastă de ciment (1/2):

Produse de protecţie şi de reparare a betonului (pentru alte utilizări în clădiri şi lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 1504-2:2005

EN 1504-3:2006

EN 1504-4:2005

EN 1504-5:2005

EN 1504-6:2007

EN 1504-7:2007

CPF

 

2015/1958/CE

Geosintetice şi produse conexe Geosintetice

membrane şi textile utilizate pentru separarea, protecţia, scurgerea, filtrarea sau consolidarea solului

Sistem 2+

EN 13249:2016

EN 13250:2016

EN 13251:2016

EN 13252:2016

EN 13253:2016

EN 13254:2016

EN 13255:2016

EN 13256:2016

EN 13257:2016

EN 13265:2016

EN 13361:2005

EN 13361:2005/A1:2007

EN 13362:2005

EN 13491:2005

EN 13491:2005/A1:2007

EN 13492:2005

EN 13492:2005/A1:2007

EN 13493:2005

EN 15381:2009

EN 15382:2013

CPF

2015/1958/CE

Geosintetice şi produse conexe

Geocompozite utilizate pentru separarea, protecţia, scurgerea, filtrarea sau consolidarea solului

Sistem 2+

EN 13249:2016

EN 13250:2016

EN 13251:2016

EN 13252:2016

EN 13253:2016

EN 13254:2016

EN 13255:2016

EN 13256:2016

EN 13257:2016

EN 13265:2016

EN 13361:2005

EN 13361:2005/A1:2007

EN 13362:2005

EN 13491:2005

EN 13491:2005/A1:2007

EN 13492:2005

EN 13492:2005/A1:2007

EN 13493:2005

CPF

2015/1958/CE

Geosintetice şi produse conexe

Georeţele utilizate pentru separarea, protecţia, scurgerea, filtrarea sau consolidarea solului

Sistem 2-t-

EN 13361:2005

EN 13361:2005/A1:2007

EN 13362:2005

EN 13491:2005

EN 13491:2005/A1:2007

EN 13492:2005

EN 13492:2005/A1:2007

EN 13493:2005

CPF

2015/1958/CE

Geosintetice şi produse conexe

Geomembrane utilizate pentru separarea, protecţia, scurgerea, filtrarea sau consolidarea solului

Sistem 2+

EN 13249:2016

EN 13250:2016

EN 13251:2016

EN 13252:2016

EN 13253:2016

EN 13254:2016

EN 13255:2016

EN 13256:2016

EN 13257:2016

EN 13265:2016

EN 13361:2005

EN 13361:2005/A1:2007

EN 13362:2005

EN 13491:2005

EN 13491:2005/A1:2007

EN 13492:2005

EN 13492:2005/A1:2007

EN 13493:2005

EN 15381:2009

EN 15382:2013

CPF

2015/1958/CE

Geosintetice şi produse conexe

Geoplase utilizate pentru separarea, protecţia, scurgerea, filtrarea sau consolidarea solului

Sistem 2+

EN 13361:2005

EN 13361:2005/A1:2007

EN 13362:2005

EN 13491:2005

EN 13491:2005/A1:2007

EN 13492:2005

EN 13492:2005/A1:2007

EN 13493:2005

CPF

 

CP = funcţia specifică de certificare a produselor pentru construcţii

CPF  = funcţia specifică de certificare a controlului producţiei în fabrică.

 

 

RECTIFICĂRI

 

În cuprinsul anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.548/C/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 şi 554 bis din 13 iulie 2017, se fac următoarele rectificări:

- la titlul V, în loc de: „CAPITOLUL IX

Celula de urgenţă

se va citi: „CAPITOLUL VIII

Celula de urgenţă”,

- după titlul VIII „Gestionarea dosarelor elevilor”,

în loc de: „TITLUL VIII

Dispoziţii finale “

se va citi: „TITLUL IX

Dispoziţii finale “.

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.