MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 855/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 855         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 27 octombrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 498 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

869/1.650/111. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 498

din 30 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskás - Valentin Zoltán - judecător

Daniela-Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca în Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.880D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că, din motivarea excepţiei, rezultă că se doreşte ca şi judecătoria învestită cu o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată să poată sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept. Or, potrivit textului de lege criticat, scopul acestei instituţii este acela de a se da o dezlegare cu privire la o chestiune de drept de care depinde soluţionarea fondului cauzei, ceea ce nu este cazul într-o procedură privind o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată. Apreciază că şi în această ipoteză există instrumente procedurale care pot fi folosite, şi anume promovarea unui recurs în interesul legii care să ducă la dezlegarea problemei de drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 18 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5,355/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca, cu ocazia soluţionării unei plângeri împotriva soluţiei de clasare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că judecătoriile sunt învestite cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, de cele mai multe ori, în ultimă instanţă, situaţie în care hotărârile pronunţate de acestea sunt definitive. Cu toate acestea, completele de judecată ale judecătoriilor nu au posibilitatea, atunci când judecă în ultimă instanţă, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept.

6. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală arată că judecătoriile sunt învestite cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată şi pronunţă hotărâri definitive, aşa cum prevede art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, exceptând situaţiile prevăzute de art. 341 alin. (9) din acelaşi act normativ. Astfel, ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite şi de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, judecătoriile nefiind printre instanţele enumerate la art. 475 din Codul de procedură penală ca putând să ceară lămurirea unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei cu toate că urmează să pronunţe o hotărâre definitivă.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Apreciază că autoarea excepţiei doreşte de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, arată că pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept este o instituţie nouă, menită să asigure o practică unitară, prin interpretarea de către instanţa de casaţie a unor texte de lege care ar fi susceptibile de interpretări contradictorii sau cel puţin diferite. Având în vedere faptul că de lege lata există o singură cale de atac ordinară, cea a apelului, s-a introdus posibilitatea ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea apelului, deci cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, să poată solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept, în final, apreciază că cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte prezenta cauză, astfel încât dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală sunt conforme cu prevederile art. 21 din Constituţie.

9. Avocatul Poporului arată că, „împrejurarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar de către un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, este justificată prin faptul că hotărârea instanţei de fond sau a celei de apel poate fi supusă căilor de atac prevăzute de lege”. De asemenea, apreciază că, „în cazul în care instanţele de judecată de fond sau apel ar avea posibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă s-ar putea confrunta cu o avalanşă de sesizări în acest sens”. Totodată, apreciază că „sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, doar în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, asigură părţilor un cadru procesual stabil, ceea ce determină previzibilitatea desfăşurării procesului, corespunzător noii viziuni a reglementării procesual penale”. Astfel, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere esenţei accesului liber la justiţie, părţile având posibilitatea să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, să beneficieze de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. “

13. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, titularii cererii de sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pot fi un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, care sunt învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Părţile pot solicita instanţei de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile, însă instanţa are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării.

15. În acest context, din analiza încheierilor pronunţate de instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, pe de-o parte, autoarea excepţiei nu a solicitat instanţei de judecată sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la o chestiune de drept, de a cărei lămurire depindea soluţionarea pe fond a cauzei sale, iar, pe de altă parte instanţa de judecată nu a apreciat necesar să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile. Totodată, analizând încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, Curtea reţine că Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a analizat legătura cu soluţionarea cauzei raportat la faptul că există situaţii în care judecătoria soluţionează cauze în ultimă instanţă, astfel că „ar putea să apară chestiuni de drept care să rămână nelămurite şi de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei”.

16. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se pune în discuţie o problemă ipotetică, ce nu are legătură CU soluţionarea cauzei, de vreme ce instanţa de judecată din dosarul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, nu a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile.

17. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe oria unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Zorica Şimonca În Dosarul nr. 5.355/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARX ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

Nr. 869 din 25 iulie 2016

Nr. 111 din 18 octombrie 2016

Nr. 1.650 din 17 august 2016

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici agricole şi industrie alimentară nr. 110.387 din 6 mai 2016 şi al Autorităţii Naţionale Fitosanitare nr. 1.501/F din 6 mai 2016,

în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98,(CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii şi ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea,

având în vedere prevederile Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobată prin Legea nr. 43/2015,

în temeiul art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 13 alin, (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 66 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrul mediului, apelor şi pădurilor şi preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emit prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 26 mai 2015, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:

„a) fermierii care solicită plăţi directe şi fermierii care solicită ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal;”.

2. La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Orice fermier care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prevăzute la art. 3 alin. (1) trebuie să respecte normele privind ecocondiţionalitatea pe întreaga exploataţie agricolă şi pe tot parcursul anului calendaristic în cauză.”

3. La articolul 5, alineatele (2), (4), (6) şi (7) vor avea următorul cuprins:

„(2) Organismele responsabile cu efectuarea controlului privind respectarea de către fermieri a normelor de ecocondiţionalitate, în raport cu domeniul de competenţă, sunt:

a) APIA, care efectuează controlul şi supracontrolul cerinţelor legale în materie de gestionare privind apa şi biodiversitatea (SMR 1-3) şi bunele condiţii agricole şi de mediu privind apa, solul, peisajul şi nivelul minim de întreţinere a terenului agricol (GAEC 1-7) din anexă;

b) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare ANSVSA, care, prin unităţile din subordine, efectuează controlul şi supracontrolul cerinţelor legale în materie de gestionare privind siguranţa alimentară (SMR 4 şi 5), identificarea şi înregistrarea animalelor (SMR 6-8), bolile animalelor (SMR 9) şi bunăstarea animalelor (SMR 11-13) din anexă;

c) Autoritatea Naţională Fitosanitară, denumită în continuare ANF, care efectuează controlul şi supracontrolul cerinţelor legale în materie de gestionare privind introducerea pe piaţă şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor (SMR 10) din anexă.

(4) ANF elaborează, iar APIA şi AFIR avizează procedurile de control pentru cerinţele privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor (SMR 10), asigură instruirea inspectorilor fitosanitari în vederea efectuării controlului pe teren şi informează APIA în legătură cu neconformităţile constatate în cadrul acţiunilor de inspecţie şi control cu privire la depozitarea, manipularea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor. În acest scop, APIA încheie un acord de delegare cu ANF, cu avizul Autorităţii de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (AM PNDR) şi AFIR, în care stabileşte planificarea acţiunilor de control pe teren, tipul controalelor ce trebuie efectuate, lista de verificare a cerinţelor obligatorii, completarea şi transmiterea rapoartelor de control, precum şi alte condiţii privind realizarea controlului, conform reglementărilor în vigoare.

(6) Controlul respectării normelor de ecocondiţionalitate în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prevăzute la art. 3 se realizează pe eşantioanele de control şi supracontrol pentru ecocondiţionalitate stabilite de APIA şi se finalizează prin completarea rapoartelor de control şi supracontrol. ANSVSA şi ANF asigură transmiterea rapoartelor de control şi supracontrol către APIA, în condiţiile stabilite în acordul de delegare.

(7) ANSVSA şi ANF au obligaţia de a raporta către APIA toate neconformităţile în materie de ecocondiţionalitate constatate în timpul acţiunilor de inspecţie şi control, atât în cadrul eşantionului de control şi supracontrol pentru ecocondiţionalitate, cât şi în afara acestuia, în structura de date agreată în acordul de delegare.”

4. La articolul 6, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Aplicarea sancţiunilor administrative de reducere a plăţilor sau de excludere de la plată în cazul nerespectării cerinţelor prevăzute în anexă se realizează astfel:

a) APIA elaborează, în colaborare cu organismele implicate în activitatea de control, sistemul de sancţiuni pentru ecocondiţionalitate aplicabil schemelor şi măsurilor de sprijin prevăzute la art. 3 alin. (1), care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi aplică sancţiunile în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pe care le gestionează;

b) AFIR avizează proiectul de ordin pentru aprobarea sistemului de sancţiuni pentru ecocondiţionalitate, aplică sancţiunile în cadrul măsurilor de sprijin pe care le gestionează în mod direct şi se asigură de aplicarea corespunzătoare a sancţiunilor în cadrul măsurilor de sprijin delegate către APIA, prin acţiuni de supracontrol.”

5. Anexa „Norme privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România [în temeiul art. 93 şi 94, respectiv anexa II din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului] se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Achim Irimescu

Radu Roatiş Cheţan

Viorel Traian Lascu,

 

 

secretar de stat

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 352/636/54/2015)

 

NORME

privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România [în temeiul art. 93 şi 94, respectiv anexa II din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comuna şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului]

 

Specificare SMR/GAEC

Cerinţe obligatorii pentru fermieri

Domeniul: Mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor

Apă

SMR1 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole Reglementări:

Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 375 din 31 decembrie 1991): art. 4 şi 5;

Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 şi 6 şi anexele nr. 3 şi 4;

Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de bune practici agricole).

1. În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:

a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;

b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;

c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;

d) în cazul exploataţilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimie, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf;

e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;

f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;

g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expedierea îngrăşămintelor.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

 

Respectarea cerinţelor SMR 1 se verifică astfel: cerinţele 1 a). 1 ,h) şi cerinţa 2 se verifică la nivelul exploataţiei agricole; cerinţele 1 .b), 1.c), 1.d), 1 ,e), 1.f) şi 1.g) se verifică la nivelul parcelei agricole. În sensul cerinţelor 1.c) şi 1.d) verificarea se limitează la cantitatea de azot din gunoiul de grajd existent în fermă şi cantitatea de azot substanţă activă din îngrăşămintele organice aplicate pe terenul agricol (kg azot s.a./ha), conform planului de fertilizare. Referinţe: http://www.icpa.ro/documenle/calculator_cod_bune_practici_agricole.xls.

GAEC 1 - Crearea/menţinerea benzilor - tampon (fâşii de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă

1. Se menţin fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 ni pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

2. În cazul în care pe terenul agricol situat în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă nu există fâşii de protecţie, fermierul are obligaţia înfiinţării şi menţinerii acestor fâşii, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole.

 

Respectarea cerinţelor GAEC 1 se verifică la nivelul parcelei agricole.

GAEC 2 - Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură

Se respectă prevederile legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură.

 

Respectarea cerinţei GAEC 2 se verifică la nivelul parcelei agricole.

GAEC 3 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării

Este interzisă poluarea apelor subterane prin deversarea directă sau prin descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură*).

*) Substanţele periculoase utilizate în agricultură se regăsesc în conţinutul următoarelor produse/grupe de produse: biocide şi produse de protecţie a plantelor (erbicide, fungicide, insecticide, acaricide, nematocide), regulatori de creştere, produse de uz veterinar (medicamente, substanţe antiparazitare), produse petroliere (combustibili, lubrifianţi, produse derivate), azotaţii şi fosfaţi din îngrăşăminte şi alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă, în conformitate cu Lista de substanţe prioritare şi poluanţi specifici, prevăzută în anexa nr. 1 la Programul de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Respectarea interdicţiei privind deversarea de produse de protecţie a plantelor, regulatori de creştere, azotaţi şi fosfaţi din îngrăşăminte se verifică la nivelul parcelei agricole.

Respectarea interdicţiei privind deversarea da biocide, produse de uz veterinar,

produse petroliere, alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 

Sol şi Stoc de carbon

GAEC 4 - Acoperirea minimă a solului

Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei.

 

Respectarea cerinţei GAEC 4 se verifică la nivelul parcelei agricole.

GAEC 5 - Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii

1. Lucrările solului, inclusiv semănatul, pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăsitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel.

2. Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007.

Respectarea cerinţelor GAEC 5 se verifică la nivelul parcelei agricole.

GAEC 6 - Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile

1. Floarea-soarelui nu se cultivă pe acelaşi amplasament mai mult de 2 ani consecutiv.

2. Este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente.

 

Respectarea cerinţelor GAEC 6 se verifică la nivelul parcelei agricole.

 

Biodiversitate

SMR 2 - Conservarea păsărilor sălbatice Reglementări:

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 20 din 26 ianuarie 2010): art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (2) lit. (b), art. 4 alin. (1), (2) şi (4);

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 3 şi 4A; Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi anexa nr. 1.

1. Fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei de protecţie specială avifaunistică în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în ariile de protecţie specială avifaunistică, cât şi în afara acestora sunt interzise:

a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;

c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate.

 

Respectarea cerinţelor SMR 2 se verifică astfel: cerinţa 1.a) şi cerinţele 2.a), 2.b) şi 2.c) se verifică la nivelul parcelei agricola; cerinţa 1 .b) sa verifică la nivelul exploataţiei agricole.

SMR 3 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică Reglementări:

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 206 din 22 iulie 1992): art. 6 alin. (1) şi (2); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată  cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) şi anexele nr. 3,4A şi 4B.

1. Fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. Pentru protecţia speciilor de plante şi animale sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise:

a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau

vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;

b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate;

c) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.

 

Respectarea cerinţelor SMR 3 se verifică astfel: cerinţa 1.a) şi cerinţele 2.a), 2.b) şi 2.c) se verifică la nivelul parcelei agricole: cerinţa 1 .b) se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 

Peisaj, nivelul minim de întreţinere

GAEC 7 - Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite, şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol

1. Se păstrează elementele de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol.

2. Fermierii trebuie să prevină instalarea vegetaţiei nedorite pe terenul agricol, inclusiv pe terenul agricol necultivat.

3. Pajiştile permanente se întreţin prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an.

 

Respectarea cerinţelor GAEC 7 se verifică la nivelul parcelei agricole.

 

Domeniul: Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor

Siguranţa alimentară

SMR 4 - Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare Reglementări:

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 31 din 1 februarie 2002, p. 1): art. 14 şi 15, art. 17 alin. (1), art. 18, 19 şi 20;

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare: art. 4 (1) şi anexa I partea A - II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6 şi III 8 (a, b, d, e), 9 (a-c) şi 10;

Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, - republicată: art. 15-22;

Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 111/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1, art. 5-10, art. 12 alin. (4), art. 14 alin. (2), art. 15, 22, art. 25 alin. (5), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (9), art. 37, 38 şi anexele nr. 1 şi 9;

Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la Registrul de consultaţii şi tratamente: art. 1 şi art. 2-6;

Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare: art. 1 -6, 9 şi 10 din anexa nr. 1;

Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: pct. 5 şi 6 din titlul „Ţinerea evidenţelor”;

Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 95/2007: art. 9 şi 10, anexa nr. 1 lit. A şi B;

Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, cu modificările şi completările ulterioare: ari. 1 şi 3, anexele nr. 1 şi 2.

1 Fermierii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale au următoarele obligaţii generale:

a) să pună pe piaţă numai alimente sigure;

b) să pună pe piaţă numai alimente adecvate consumului uman;

c) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piaţă a unui aliment sau la retragerea de pe piaţă a acestuia, în cazul în care există suspiciunea că alimentul respectiv este nesigur;

d) să se asigure că hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură;

e) să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje, aditivi şi ingrediente furajere) care îndeplinesc cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale;

f) să se asigure că materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloace nu trebuie să inducă în eroare consumatorul;

g) să păstreze evidenţa furnizorilor şi a produselor pe care le achiziţionează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora;

h) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că un produs alimentar pus pe piaţă poate fi dăunător pentru sănătatea consumatorilor şi să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final;

i) să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile solicitate în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-a furnizat.

2. Fermierii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar trebuie să respecte următoarele cerinţe privind igiena alimentelor şi a hranei pentru animale:

a) să se asigure că produsele alimentare şi hrana pentru animale sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi supuse;

b) să respecte prevederile legislaţiei în vigoare privind combaterea riscurilor în producţia primară şi activităţile conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrăşăminte, medicamente de uz veterinar, produse de protecţie a plantelor şi biocide sau din depozitarea, manipularea, colectarea şi prelucrarea deşeurilor, precum şi măsurile privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor care au implicaţii asupra sănătăţii umane, inclusiv programe pentru monitorizarea şi combaterea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici.

3. Fermierii care cresc, colectează sau vânează animale ori care obţin produse primare de origine animală trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel:

- să menţină în bună stare orice facilităţi utilizate în legătură cu producţia primară şi cu operaţiunile asociate acesteia, incluzând facilităţi utilizate pentru depozitarea şi manipularea furajelor, să le cureţe şi, după caz, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare;

- să cureţe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele şi vasele şi, după caz, să le dezinfecteze după curăţare într-0 manieră corespunzătoare;

- să asigure, pe cât posibil, curăţenia animalelor care urmează să fie sacrificate şi, după caz, a animalelor de reproducţie;

- să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate;

- să evite, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării;

- să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase astfel încât să prevină contaminarea;

- să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv să ia măsuri de precauţie la introducerea unor animale noi şi să raporteze suspiciunile de focare de boli către autoritatea competentă;

- să ţină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanţă pentru sănătatea publică;

- să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia aferentă.

4. Fermierii care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să ia măsuri adecvate de igienă, astfel:

- să menţină curate facilităţile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele şi vasele şi, atunci când este necesar, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare;

- să asigure, după cum este necesar, condiţii igienice de producţie, de transport şi de depozitare, precum şi curăţenia produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate;

- să prevină, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării;

- să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase astfel încât să prevină contaminarea;

- să ţină cont de rezultatele oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică, şi să utilizeze corect produsele pentru protecţia plantelor şi biocidele, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au fost informaţi despre probleme identificate în timpul controalelor

oficiale.

5. Fermierii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar au următoarele obligaţii cu privire la documentele de evidenţă:

a) să întocmească şi să păstreze documentele referitoare la măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele, într-o manieră şi pentru o perioadă corespunzătoare, proporţional cu natura şi mărimea activităţii din domeniul alimentar;

b) să pună la dispoziţia autorităţii competente (direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti) şi, după caz, celorlalte autorităţi competente şi a operatorilor din sectorul alimentar, la cererea acestora, informaţiile din documentele menţionate la lit. a).

6. Fermierii care cresc animale sau obţin produse primare de origine animală trebuie să întocmească şi să păstreze documente de evidenţă cu privire la: natura şi originea furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare şi perioadele de aşteptare; apariţia de boli care pot afecta siguranţa produselor de origine animală; rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, importante pentru sănătatea publică, şi orice rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animală.

7. Fermierii care produc sau recoltează produse vegetale care sunt puse pe piaţă sau care sunt potrivite pentru a fi puse pe piaţă trebuie să se asigure că acestea sunt etichetate şi identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea acestora, prin intermediul documentaţiei şi a informaţiilor relevante, în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu.

 

Respectarea cerinţelor SMR 4 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

SMR 5 - Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste în creşterea animalelor Reglementări:

Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE şi 88/299/CEE (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 125 din 23 mai 1996): art. 3 lit. (a), (b), (d) şi (e) şi art. 4, 5 şi 7;

Norma sanitară  veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor

de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-6 şi anexele nr. 1,2 şi 3.

1. Se interzice deţinerea de către crescătorii de animale a substanţelor cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste.

2. Deţinătorii animalelor de fermă (animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine şi caprine, solipede domestice, păsări şi iepuri, precum şi animalele sălbatice din aceste specii şi rumegătoarele sălbatice care au fost crescute într-o exploataţie) sau de acvacultură au obligaţia de nu administra în tratamentul animalelor de fermă, indiferent prin ce mijloace, produse medicinale veterinare ce conţin substanţe interzise, cum ar fi: substanţe tireostatice, stilbenele, derivaţii de stilbene, sărurile şi esterii acestora, respectiv 17 betaestradiol şi derivaţii esterificaţi ai acestuia, precum şi produse medicinale veterinare ce conţin substanţe care au acţiune estrogenă, androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol şi derivaţii esterici ai acestuia.

3. Exploataţiile comerciale cu animale de fermă au obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele norme sanitare veterinare:

a) administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a testosteronului, progesteronului şi a derivaţilor acestora, precum şi a substanţelor betaagoniste se efectuează numai la animale identificate şi numai de către sau sub responsabilitatea directă a unui medic veterinar care va consemna tratamentul efectuat în registrul de consultaţii şi tratamente;

b) produsele medicinale veterinare care conţin testosteron, progesteron şi derivaţii acestora, precum şi substanţele betaagoniste administrate în scop terapeutic/zootehnic trebuie să fie autorizate pentru comercializare conform legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;

c) este interzis tratamentul terapeutic cu substanţele hormonale, tireostatice şi betaagoniste al animalelor de interes economic şi al animalelor de reproducţie la sfârşitul vieţii reproductive a acestora;

d) să permită accesul medicului veterinar oficial pentru

prelevarea de probe în vederea realizării controlului anumitor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora;

e) medicul veterinar înregistrează toate utilizările de hormoni terapeutici în registrul de consultaţii şi tratamente sanitare veterinare, unde se consemnează şi perioada de aşteptare;

f) să respecte perioadele de aşteptare specificate în datele înscrise de medicul veterinar care a efectuat tratamentul terapeutic cu substanţe hormonale, tireostatice sau betaagoniste.

 

Respectarea cerinţelor SMR 5 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 

Identificarea şi înregistrarea animalelor

SMR 6 - Identificarea şi înregistrarea suinelor

Reglementări:

Directiva 2008/71 /CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L. nr. 213 din 8 august 2005): art. 3, 4 şi 5; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012: art. 1,5-7, 10, 11 şi 13; Norma sanitară veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 85/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3-6, art. 7 alin. (2) şi (3), art. 8 şi anexele nr. 2-4;

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi art. 44 alin. (6) şi anexele nr. 1-13.

Fermierii care deţin animale din specia suine au următoarele obligaţii:

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/o organizaţie profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator al Sistemului naţional de identificare şi înregistrare a animalelor (SNIIA):

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animatelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului SNIIA orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului SNIIA eliberarea formularului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

d) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

e) să predea utilizatorului SNIIA documentele de mişcare cu care a achiziţionat animalele;

f) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să solicite utilizatorului aplicarea acesteia.

2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) judeţene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, dispariţie, regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii;

f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploataţilor comerciale:

a) să solicite DSVSÂ judeţene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii (în cazul exploataţilor comerciale de tip A) şi/sau trusa de tatuaj (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice animalele din exploataţie;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) sau pe lot (în cazul exploataţiilor comerciale industriale), precum şi intrările şi ieşirile animalelor în/din exploataţie şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

f) să completeze formularele de mişcare pentru suine vii (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) sau documentele de mişcare (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) pentru animalele deţinute ce fac obiectul mişcării între exploataţii;

g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deţinut la 1 ianuarie a anului în curs, în cazul exploataţiilor comerciale industriale de suine.

 

Respectarea cerinţelor SMR 6 se verifică la nivelul exploataţiei agricole,

SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor

Reglementări:

Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului: art. 4 şi 7; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-3, 6, 61, 63, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 9 şi 11;

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/201 cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. b), art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-e), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13.

Fermierii care deţin animale din specia bovine au următoarele obligaţii:

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie/ regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare, în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în Registrul naţional al exploataţiilor (RNE);

f) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul bovinei şi să îl păstreze în condiţii bune;

g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

h) să solicite utilizatorului înscrierea în paşaport a noului deţinător în cazul cumpărării animalului;

i) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia.

2. În cazul exploataţilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie/regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei

unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie;

h) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul pentru bovine şi să îl păstreze în bune condiţii;

i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

j) să înscrie în paşaport noul deţinător în cazul cumpărării animalului;

k) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia.

3. În cazul exploataţiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii necesare identificării animalelor din exploataţie;

c) să identifice animalele din exploataţie şi să le înregistreze în baza de date RNE;

d) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei, precum şi baza de date RNE;

e) să ridice de la DSVSA judeţene, în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor, paşapoartele acestora;

f) să deţină asupra lor paşaportul animalelor în timpul transportului acestora;

g) să înscrie în paşaportul animalelor datele ultimului deţinător;

h) să completeze documentele de mişcare pentru animalele deţinute ce fac obiectul mişcării între exploataţii.

 

Respectarea cerinţelor SMR 7 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovină şi caprină Reglementări:

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003 şi a directivelor 92/102/CEE şi 64/432/CEE: ari. 3, 4 şi 5;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012; art. 1, 4-7,10,11 şi 13;

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare

Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. b) şi alin. (7), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13.

Fermierii care deţin animale din speciile ovine şi caprine au următoarele obligaţii;

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie/regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare, în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să fie aplicată în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE).

2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animatelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie/regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

f) să păstreze registrul exploataţie, completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploataţiilor comerciale:

a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor din exploataţie;

b) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA;

c) să identifice animalele din exploataţie şi să le înregistreze în baza de date RNE;

d) să completeze documentele de mişcare pentru animalele ce vor fi mişcate din exploataţia deţinută şi să înregistreze în SNIIA ieşirea animalelor din exploataţie, precum şi eventualele intrări;

e) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei şi baza de date RNE.

 

Respectarea cerinţelor SMR 8 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 

Bolile animalelor

SMR 9 - Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) Reglementări:

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 147 din 31 mai 2001): art. 7,11,12,13 şi 15; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 10;

Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicţiei totale de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă; Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare: art. 1, 3,4, 8 şi 9 şi anexa nr. 1.

Fermierii care deţin animale rumegătoare au următoarele obligaţii:

1. să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de origine animală, inclusiv cu proteine de origine animală procesate sau cu preparate furajere ce conţin astfel de proteine;

2. să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice îmbolnăvire a animalelor şi/sau despre moartea animalelor aflate în proprietate ori îngrijire sau în timpul transportului, conform normelor sanitare veterinare în vigoare;

3. să respecte interdicţia privind mişcarea animalelor în şi din exploataţie atunci când în exploataţie există animale bolnave sau suspecte de infecţie cu encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) şi exploataţia este plasată de medicul veterinar sub control oficial veterinar, fiind supusă unor restricţii oficiale de circulaţie până la aflarea rezultatelor examinării;

4. să permită aplicarea şi să respecte măsurile stabilite de medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

5. să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice intenţie de a pune pe piaţa internă bovine, ovine ori caprine aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate de către medicul veterinar;

6. să nu sacrifice bovinele în exploataţii/gospodării individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar-veterinar, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care animalul poate fi sacrificat în exploataţie, sub supravegherea medicului veterinar, sacrificare urmată de recoltarea de probe de laborator în vederea testării pentru EST.

Respectarea cerinţelor SMR 9 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 

Produse de protecţie a plantelor

SMR 10 - Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor Reglementări:

Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009): art. 55 primele două teze;

Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2,4 şi 9;

Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare: art. 15, art. 19 alin. (2) şi art. 27; Hotărârea Guvernului nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1,107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117 CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului: art. 3 alin. (1) lit. i).

Fermierii care prin activitatea lor depozitează, manipulează şi utilizează produse de protecţie a plantelor au următoarele obligaţii:

1. să utilizeze numai produse de protecţie a plantelor omologate de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care se regăsesc în baza de date PEST-EXPERT.

Referinţe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html - https://aloe.anfdf.ro/;

2. să utilizeze produsele de protecţie a plantelor doar în scopul pentru care acestea au fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare;

3. să se asigure că produsele de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele juridice care deţin autorizaţie pentru utilizarea acestor produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea;

4. să nu aplice tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii;

5. să respecte condiţiile de depozitare, manipulare şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor în exploataţiile agricole, conform Ghidului de bune practici de utilizare şi depozitare a produselor de protecţie a plantelor, elaborat de Autoritatea Naţională Fitosanitară.

Referinţe: http://www.madr.ro/norme-de-eco-conditionalitate-in- domeniul-fitosanitar.html;

6. să păstreze o perioadă de cel puţin 3 ani documentele de evidenţă contabilă a produselor de protecţie a plantelor depozitate şi utilizate în exploataţie, precum şi Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor.

 

Respectarea cerinţelor SMR 10 se verifică astfel: cerinţele 1. 2. 3, 5 şi 6 se verifică la nivelul exploataţiei agricole; cerinţa 4 se verifică la nivelul parcelei agricole.

 

Bunăstarea animalelor

SMR 11 - Norme minime privind protecţia viţeilor

Reglementări:

Art. 3 şi 4 din Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecţia viţeilor, transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor.

Art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 şi anexa la Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005

 

Respectarea cerinţelor SMR 11 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

SMR 12 - Norme minime de protecţie a

porcinelor

Reglementări:

Art. 3 şi 4 din Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcilor, transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3, art. 4 şi anexa la Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare

 

Respectarea cerinţelor SMR 12 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

SMR 13 - Protecţia animalelor de fermă Reglementări:

Art. 4 din Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă, transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor de fermă.

Art. 4 şi anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005

 

Respectarea cerinţelor SMR 13 se verifică la nivelul exploataţiei agricole.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.