MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 851/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 851         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 26 octombrie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

188. - Lege pentru ratificarea Protocolului suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993

 

Protocol suplimentar la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene

 

872. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993

 

189. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război

 

873. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

143. - Hotărâre privind numirea preşedintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

520/2015. - Ordin al ministrului pentru societatea informaţională privind modificarea anexei la Ordinul ministrului pentru societatea informaţională nr. 437/2015 pentru aprobarea Ghidului solicitantului pentru beneficiarii privaţi, aferent axei prioritare II a Programului operaţional Competitivitate 2014-2020, acţiunea 2.2.1 - apel 1 „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”

 

1.174. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 444/2016 privind constituirea şi stabilirea atribuţiilor Comisiei de analiză şi aprobare a solicitărilor depuse la Ministerul Sănătăţii în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2015 privind plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti

 

1.193. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind autorizarea dispecerilor sol, RACR- AD- ADS

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Protocolului suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Protocolul suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993, ratificat prin Legea nr. 663/2001.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 20 octombrie 2016.

Nr. 188.

 

PROTOCOL

suplimentar la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene

 

Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar, denumite în continuare „părţi contractante”,

dorind să modifice Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la data de 26 Iulie 1993,

luând în considerare dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări, dorind să impulsioneze cooperarea dintre România şi Statul Qatar,

considerând necesar să actualizeze cadrul juridic bilateral în domeniul transportului aerian civil,

 

au convenit cele ce urmează :

 

ARTICOLUL 1

 

Acest protocol completează Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la data de 26 iulie 1993 (denumit în continuare „Acordul*).

 

ARTICOLUL 2

 

1. Articolul 1 litera b) din Acord se înlocuieşte după cum urmează:

„b) termenul «autorităţi aeronautice» înseamnă în cazul României Ministerul Transporturilor, iar în cazul Statului Qatar preşedintele Autorităţii Aviaţiei Civile sau, în ambele cazuri, orice altă persoană sau organism autorizat să îndeplinească funcţiile exercitate în prezent de respectivele autorităţi;”.

2. Următorul text se adaugă ca litera g) la articolul 1 al Acordului:

„g) termenul «Acord» înseamnă prezentul acord, anexa acestuia şi orice protocol sau documente similare care modifică acest acord şi/sau anexa;”.

3. Următorul text se adaugă ca litera h) la articolul 1 al Acordului:

„h) termenul «capacitate», cu referire la o aeronavă, înseamnă sarcina utilă a aeronavei disponibilă pe o rută sau pe

o porţiune de rută; şi cu referire la un serviciu aerian specificat înseamnă capacitatea aeronavei utilizate pentru un astfel de serviciu, înmulţită cu frecvenţa zborurilor operate de o astfel de aeronavă într-un interval de timp şi pe o rută sau pe o porţiune de rută specificate;”.

4. Următorul text se adaugă ca litera i) la articolul 1 al Acordului:

,,i) termenul «tarife de aeroport» înseamnă tarifele sau drepturile percepute pentru utilizarea infrastructurii aeroportuare, facilităţilor pentru navigaţia aeriană şi alte servicii conexe oferite de una din părţile contractante celeilalte părţi.”

5. Articolul 2 alineatul (2) din Acord se înlocuieşte după cum urmează:

„(2) Fiecare parte contractantă acordă celeilalte părţi contractante drepturile menţionate în prezentul acord cu scopul de a înfiinţa servicii aeriene internaţionale regulate pe rutele specificate în secţiunea corespunzătoare a Tabelului de rute anexat prezentului acord.

Aceste servicii şi rute sunt denumite în continuare «servicii convenite», respectiv, «rute specificate». În operarea serviciilor convenite pe rutele specificate, companiile aeriene desemnate de fiecare parte contractantă vor beneficia, pe lângă drepturile prevăzute în alin. (1) al prezentului articol, de dreptul de a face escale pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi pe teritoriul unui stat terţ în punctele specificate pentru acea rută în Tabelul de rute anexat acestui acord, cu scopul de a îmbarca şi debarca pasageri şi marfă, inclusiv poştă, în mod separat sau combinat.”

6. Articolul 3 din Acord se înlocuieşte după cum urmează:

«ARTICOLUL 3

Desemnarea şi autorizarea

(1) Fiecare parte contractantă va avea dreptul să desemneze una sau mai multe companii aeriene în scopul operării serviciilor convenite pe rutele specificate şi să retragă sau să modifice o astfel de desemnare. O astfel de desemnare va fi efectuată prin notificare scrisă între autorităţile aeronautice ale celor două părţi contractante.

(2) La primirea unei astfel de desemnări şi a cererii de la compania aeriană desemnată, autoritatea aeronautică a celeilalte părţi contractante va acorda autorizaţia corespunzătoare într-un termen procedural minim, cu condiţia ca:

a) în cazul unei companii aeriene desemnate de România:

(i) aceasta să fie stabilită pe teritoriul României. În temeiul Tratatului de instituire a Uniunii Europene şi Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, şi să aibă o licenţă de operare valabilă în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene; şi

(ii) controlul reglementar efectiv al companiei aeriene să fie exercitat şi menţinut de statul membru al Uniunii Europene responsabil pentru eliberarea certificatului său de operator aerian, iar autoritatea aeronautică competentă să fie identificată în mod clar în desemnare; şi

(iii) compania aeriană să aibă sediul principal al afacerilor pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene de la care a primit licenţa de operare valabilă; şi

(iv) compania aeriană să fie deţinută, în mod direct sau prin intermediul unei participaţii majoritare, şi să fie controlată efectiv de statele membre ale Uniunii Europene şi/sau resortisanţi ai unor state membre ale Uniunii Europene şi/sau de către alte state enumerate în anexă şi/sau de către resortisanţi ai acestor alte state;

b) în cazul unei companii aeriene desemnate de Statul Qatar:

(i) Statul Qatar sa exercite şi să menţină controlul reglementar efectiv al companiei aeriene; şi

(ii) aceasta să îşi aibă sediul principal al afacerilor în Statul Qatar;

c) compania aeriană desemnată este în măsură să îndeplinească condiţiile prevăzute de legile şi reglementările cu privire la operarea serviciilor aeriene internaţionale, aplicate în mod normal şi rezonabil de către partea contractantă care primeşte solicitarea.

(3) Dacă o companie aeriană a fost astfel desemnată şi autorizată, aceasta poate să înceapă operarea serviciilor convenite, în condiţiile în care compania aeriană se conformează tuturor prevederilor aplicabile ale prezentului Acord.”

7. Articolul 4 alineatul (1) din Acord se înlocuieşte după cum urmează:

„(1) Fiecare parte contractantă va avea dreptul să revoce sau să suspende o autorizaţie de operare eliberată pentru exercitarea drepturilor specificate în articolul 2 al prezentului acord de către o companie aeriană a celeilalte părţi contractante sau de a impune condiţiile pe care le consideră necesare pentru exercitarea acelor drepturi:

a) dacă, în cazul unei companii aeriene desemnate de România:

(i) aceasta nu este stabilită, în temeiul Tratatului de instituire a Uniunii Europene şi al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, pe teritoriul României sau nu are o licenţă de operare valabilă, eliberată de un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene; sau

(ii) controlul reglementar efectiv al companiei aeriene nu este exercitat sau menţinut de statul membru al Uniunii Europene responsabil pentru eliberarea certificatului său de operator aerian sau autoritatea aeronautică competentă nu este identificată în mod clar în desemnare; sau

(iii) compania aeriană nu îşi are sediul principal al afacerilor pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene de la care a primit licenţa de operare; sau

(iv) compania aeriană nu este deţinută, în mod direct sau prin intermediul unei participaţii majoritare, şi nu este controlată efectiv de un stat membru al Uniunii Europene şi/sau resortisanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene şi/sau de către alte state enumerate în anexă şi/sau de către resortisanţi ai acestor alte state; sau

b) dacă, în cazul unei companii aeriene desemnate de Statul Qatar:

(i) Statul Qatar nu menţine un control reglementat efectiv al companiei aeriene; şi

(ii) aceasta nu are sediul principal al afacerilor în Statul Qatar; sau

c) în cazul în care compania aeriană desemnată nu reuşeşte să se conformeze legilor şi reglementărilor aplicate în mod normal şi rezonabil de către partea contractantă care acordă acele drepturi; sau

d) în cazul în care compania aeriană nu reuşeşte să opereze în conformitate cu condiţiile stabilite prin prezentul Acord “

8. Următorul text se adaugă ca alineatul (4) la articolul 5 al Acordului:

„(4) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu va împiedica România să aplice pe baze nediscriminatorii taxe sau redevenţe pe carburantul furnizat pe teritoriul său, destinat să fie utilizat de o aeronavă a unei companii aeriene desemnate de Statul Qatar care operează între România şi un alt punct din teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene. Într-un astfel de caz, Statul Qatar dispune de un drept similar de a aplica, fără discriminare, impozite, prelevări, taxe sau redevenţe similare pe carburantul furnizat pe teritoriul său.”

9. Următorul text se adaugă ca alineatul (4) la articolul 6 al Acordului:

,,(4) Fiecare parte contractantă va permite oricărei companii aeriene desemnate să îşi stabilească frecvenţa şi capacitatea transportului aerian internaţional oferit, de pasageri şi marfă, separat sau combinat, pe considerente de piaţă şi comerciale. Nicio parte contractantă nu va limita în mod unilateral operaţiunile efectuate de companiile aeriene desemnate de cealaltă parte contractantă, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul acord sau când o astfel de limitare este necesară din motive vamale, tehnice, operaţionale sau de mediu, în baza condiţiilor uniforme în conformitate cu articolul 15 al Convenţiei.”

10. Următorul text se adaugă după articolul 6 ca articolul 6 bis:

«ARTICOLUL 6 BIS

Ajutoare de stat

(1) Niciuna dintre părţile contractante nu va furniza sau nu va permite furnizarea de subvenţii de stat sau ajutoare pentru compania sau companiile aeriene desemnate de ea într-o astfel de manieră care ar putea afecta în mod negativ oportunităţile echitabile şi corecte ale companiilor aeriene ale celeilalte părţi contractante de a concura în furnizarea serviciilor aeriene internaţionale reglementate de prezentul acord.

(2) în cazul în care una dintre părţile contractante consideră că companiile aeriene desemnate de ea sunt supuse unor practici neloiale şi discriminatorii sau că o subvenţie sau un ajutor furnizat de către cealaltă parte contractantă pentru sau către o companie aeriană a acestei celeilalte părţi contractante ar afecta în mod negativ sau afectează în mod negativ oportunităţile echitabile şi corecte ale companiilor aeriene ale primei părţi contractante de a concura în furnizarea serviciilor aeriene internaţionale reglementate de prezentul acord, aceasta poate solicita consultări în conformitate cu articolul 14 al prezentului acord.”

11. Articolul 8 din Acord se înlocuieşte după cum urmează:

„ARTICOLUL 8

Tarife

(1) Fiecare parte contractantă va permite ca tarifele pentru serviciile aeriene să fie stabilite în mod liber de către fiecare companie aeriană desemnată.

(2) Niciuna dintre părţile contractante nu poate solicita notificarea sau înregistrarea tarifelor ce vor fi aplicate de către compania sau companiile aeriene desemnate conform prezentului acord

(3) Tarifele vor fi stabilite la niveluri rezonabile, ţinându-se seama de toţi factorii semnificativi, incluzând interesele utilizatorilor, costul operării, caracteristicile serviciului, un profit rezonabil şi alte considerente comerciale legate de piaţă. Tarifele nu pot fi discriminatorii fără justificare, excesiv de mari, artificial scăzute sau restrictive.

(4) Tarifele care vor fi practicate de către companiile aeriene desemnate de către Statul Qatar pentru transporturile efectuate în întregime în Uniunea Europeană se supun legilor Uniunii Europene, care se aplică în mod nediscriminatoriu,”

12. Următorul text se adaugă după articolul 8 ca articolul 8 bis:

„ARTICOLUL 8 BIS

Notificarea orarelor

Companiile aeriene desemnate de fiecare parte contractantă vor notifica autoritatea aeronautică a celeilalte părţi contractante, numai cu titlu de informare, înainte de începerea serviciilor lor, orarele acestor servicii, specificând frecvenţa, tipul aeronavei şi perioada de validitate. Această cerinţă se va aplica În acelaşi mod la orice modificare a acestora.”

13. Următorul text se adaugă după articolul 11 ca articolul 11 bis:

 

„ARTICOLUL 11

BIS Siguranţă şi inspecţie de rampă

(1) Fiecare parte contractantă poate să ceară, oricând, consultări cu privire la standardele de siguranţă adoptate de către cealaltă parte contractantă, în orice domeniu referitor la echipaje, aeronave sau operarea lor. Aceste consultări vor avea loc în decurs de 30 (treizeci) de zile de la data primirii unei astfel de cereri.

(2) Dacă drept urmare a acestor consultări, o parte contractantă constată că cealaltă parte contractantă nu respectă şi nu utilizează în mod efectiv, în orice astfel de domeniu, standarde privind siguranţa aviaţiei care să fie cel puţin egale cu standardele minime stabilite în acel moment în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago, prima parte contractantă va notifica celeilalte părţi contractante aceste constatări, precum şi măsurile care sunt considerate necesare pentru a se conforma cu acele standarde minime, iar cealaltă parte contractantă va întreprinde acţiuni corective adecvate în acest sens. Dacă cealaltă parte contractantă nu reuşeşte să întreprindă acţiunile corective adecvate în decurs de 15 (cincisprezece) zile de la primirea unei astfel de notificări sau într-o perioadă mai lungă care poate fi convenită, această situaţie va constitui motivul pentru aplicarea prevederilor articolului 4 al prezentului acord.

(3) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în articolul 33 din Convenţia de la Chicago, s-a convenit că oricare aeronavă operată de sau în temeiul unui acord de închiriere, în numele unei companii sau al unor companii aeriene ale unei părţi contractante, în cadrul serviciilor spre sau dinspre teritoriul celeilalte părţi contractante, poate, cât timp se află în limitele teritoriului acestei celeilalte părţi contractante, să fie controlată de către reprezentanţii autorizaţi ai acestei celeilalte părţi contractante, atât la bordul, cât şi împrejurul aeronavei, pentru a verifica atât valabilitatea documentelor aeronavei, cât şi ale echipajului său, precum şi starea vizibilă a aeronavei şi a echipamentelor sale (în acest articol numită «inspecţie de rampă»), cu condiţia ca aceste controale să nu producă întârzieri nejustificate.

(4) Dacă orice inspecţie de rampă sau o serie de asemenea inspecţii de rampă dau naştere la:

a) suspiciuni serioase privind faptul că aeronava sau operarea acesteia nu corespunde cu standardele minime stabilite în acel moment în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago; sau

b) suspiciuni serioase privind lipsa de menţinere şi administrare efectivă a standardelor de siguranţă stabilite în acel moment în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago, partea contractantă care efectuează inspecţia va fi liberă să tragă concluzia, în sensul articolului 33 al Convenţiei de la Chicago, că cerinţele în baza cărora certificatul sau licenţele privind acea aeronavă sau echipajul acelei aeronave au fost eliberate sau validate sau că cerinţele în baza cărora este operată acea aeronavă nu sunt egale sau superioare standardelor minime stabilite în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago,

(5) în eventualitatea în care accesul necesar pentru efectuarea unei inspecţii de rampă a unei aeronave operate de o companie sau de companiile uneia dintre părţile contractante, în conformitate cu prevederile alineatului (3) al prezentului articol, este refuzat de către un reprezentant al acelei companii sau al companiilor aeriene, cealaltă parte contractantă va fi liberă să deducă că există suspiciuni serioase, de tipul celor la care s-a făcut referire în alineatul (4) al prezentului articol, şi să tragă concluziile menţionate în acel alineat.

(6) Fiecare parte contractantă îşi rezervă dreptul de a suspenda sau modifica imediat autorizaţia de operare a unei companii sau a companiilor aeriene ale celeilalte părţi contractante, în cazul în care prima parte contractantă concluzionează, fie în urma unei inspecţii pe rampă, a unei serii de inspecţii pe rampă, a unui refuz al accesului pentru inspecţie de rampă, a consultărilor, fie în alt mod, că acţiunea imediată este esenţială pentru siguranţa operării unei companii aeriene.

(7) Orice acţiune întreprinsă de către una dintre părţile contractante în conformitate cu prevederile alineatului (2) sau

(6) al prezentului articol va fi suspendată în momentul în care motivul întreprinderii acelei acţiuni încetează să existe.

(8) Atunci când România a desemnat o companie aeriană al cărei control de reglementare este exercitat şi asigurat de un alt stat membru al Uniunii Europene, drepturile Statului Qatar în baza prevederilor privind siguranţa din prezentul articol se vor aplica în mod egal cu privire la adoptarea, aplicarea sau menţinerea standardelor de siguranţă de către acel stat membru al Uniunii Europene, precum şi în ceea ce priveşte autorizaţia de operare a acelei companii aeriene.”

14. Următorul text se adaugă după articolul 13 ca articolul 13 bis:

„ARTICOLUL 13 BIS

Aranjamente de cooperare pe piaţă

Orice companie aeriană desemnată de către o parte contractantă poate, în cadrul operării sau participării la un serviciu convenit pe o rută specificată, să intre în aranjamente cooperative de piaţă, cum ar fi «blocked space», «code sharing» sau în aranjamente de închiriere, cu:

a) orice companie aeriană sau companii aeriene ale oricărei părţi contractante; şi

b) orice companie aeriană sau companii aeriene ale celeilalte părţi contractante; şi

c) orice companie aeriană sau companii aeriene dintr-un stat terţ, cu condiţia ca:

(i) toate companiile aeriene angajate în astfel de aranjamente să deţină autorizaţiile necesare pentru a opera pe rutele şi segmentele în cauză; şi

(ii) companiile aeriene precizează în mod clar cumpărătorului, la punctul de vânzare, la orice vânzare de bilete, ce companie aeriană va opera în mod efectiv pe fiecare sector al serviciului respectiv şi cu ce companie aeriană sau companii aeriene va intra cumpărătorul în relaţii contractuale.”

15. Următorul text se adaugă în anexa la Acord, ca secţiunea C:

„SECŢIUNEA C

Lista altor state la care se face referire în articolul 3 al prezentului acord

a) Republica Islanda (în baza Acordului privind Zona Economică Europeană);

b) Principatul Liechtenstein (în baza Acordului privind Zona Economică Europeană);

c) Regatul Norvegiei (în baza Acordului privind Zona Economică Europeană);

d) Confederaţia Elveţiană (în baza Acordului privind transportul aerian între Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană).”

 

ARTICOLUL 3

 

Prezentul protocol va intra în vigoare la data la care este primită, pe canale diplomatice, ultima notificare scrisă prin care oricare parte contractantă notifică celeilalte părţi contractante că au fost îndeplinite procedurile sale interne prevăzute pentru intrarea în vigoare a prezentului protocol.

Drept care subsemnaţii, fiind pe deplin autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezentul protocol.

 

Semnat la Doha la data de 3 mai 2015, în dublu exemplar original în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În eventualitatea vreunei divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Statului Qatar,

Mihai Tudose,

Dr. Khalid Bin Mohammed Al Attiyah

ministrul economiei, comerţului şi turismului

ministrul afacerilor externe

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează.

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Protocolului suplimentar, semnat la Doha la 3 mai 2015, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind transporturile aeriene, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1993, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 19 octombrie 2016.

Nr. 872.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

 

Bucureşti, 20 octombrie 2016.

Nr. 189.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene, denumite în continuare „părţi contractante”, considerând că militarii, inclusiv cei care au fost luaţi prizonieri de război, şi alte persoane care au murit în timpul Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial şi care au fost înhumaţi pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante au dreptul la un loc de odihnă veşnică demn, în conformitate cu convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la protecţia victimelor de război, protocoalele adiţionale din 8 iunie 1977 şi alte norme de drept internaţional umanitar, au convenit asupra următoarelor:

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

 

În sensul prezentului acord, termenii enumeraţi mai jos au următorul înţeles:

1) „morţi de război”:

a) membrii forţelor armate româneşti şi italiene care şi-au pierdut viaţa în timpul acţiunilor militare din cele două războaie mondiale;

b) persoanele care se bucură, în conformitate cu dispoziţiile legale române şi italiene, de un tratament juridic echivalent celui din cazurile menţionate la punctul a);

c) prizonierii de război români şi italieni;

d) civilii români şi italieni pieriţi pe teritoriul celor două ţări ca o consecinţă directă a războiului, inclusiv cei deportaţi;

2) „morminte de război” - mormintele individuale sau comune ale morţilor de război români/italieni, izolate sau situate în cimitire ori părţi ale acestora aflate pe teritoriul Republicii Italiene/României;

3) „monumente de război” - opere artistice sau de pietate bi- sau tridimensionale înălţate pentru comemorarea „morţilor de război”.

 

ARTICOLUL 2

Forme de colaborare

 

1. Părţile contractante întreprind măsuri pentru asigurarea identificării, amenajării şi îngrijirii mormintelor şi operelor comemorative de război române aflate pe teritoriul Republicii Italiene şi a mormintelor şi operelor comemorative de război italiene aflate pe teritoriul României, precum şi pentru eventuale strămutări ale rămăşiţelor pământeşti pe teritoriul statului părţii contractante interesate,

2. Părţile contractante se informează reciproc, în special cu privire la:

a) listele mormintelor şi operelor comemorative de război române şi italiene, cu indicarea amplasamentului şi stării lor, precum şi date privind mormintele nou-descoperite;

b) listele de nume şi alte date de identificare ale militarilor români şi italieni căzuţi în luptă şi victimelor civile române şi italiene de război înhumate pe teritoriu! respectivelor state;

c) daunele importante cauzate mormintelor şi operelor comemorative de război şi măsurile luate pentru înlăturarea lor.

3. Inscripţiile pe noile opere comemorative de război vor fi realizate în limbile română şi italiană.

4. Fiecare parte contractantă va asigura autorităţilor şi cetăţenilor celuilalt stat posibilitatea vizitării mormintelor şi operelor comemorative de război care se află pe teritoriul statului său, în scopul comemorării celor căzuţi în război.

5. Părţile contractante autorizează accesul reciproc al cercetătorilor şi specialiştilor celeilalte părţi la baza de date şi fondurile arhivistice proprii.

 

ARTICOLUL 3

Amplasarea mormintelor şi operelor comemorative de război

 

1. Părţile contractante vor asigura punerea la dispoziţie, în mod reciproc, pentru folosire gratuită, a parcelelor de teren pe care se află sau vor fi amenajate morminte şi opere comemorative de război. Folosinţa gratuită a parcelelor de teren nu aduce atingere dreptului de proprietate sau altor drepturi reale asupra terenului. În acelaşi timp, atunci când una dintre părţile contractante dezafectează mormintele de război/operele comemorative de război va pierde, în consecinţă, dreptul de folosinţă asupra terenului.

2. În cazul în care una dintre părţi - din motive de interes public recunoscut de stat - doreşte să schimbe destinaţia terenurilor puse la dispoziţie conform alineatului 1, în scopuri ce diferă de cele ce fac obiectul prezentului acord, aceasta este obligată să asigure celeilalte părţi un alt teren corespunzător şi de o valoare identică, suportând toate cheltuielile legate de strămutare.

3. Alegerea noii parcele de pământ şi strămutarea mormintelor şi operelor comemorative de război se vor efectua numai cu acordul celeilalte părţi contractante.

4. Amenajarea noilor morminte de război române din Republica Italiană şi a noilor morminte de război italiene din România se va face pe locul în care se află rămăşiţele pământeşti sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte locuri adecvate, stabilite prin acordul părţilor contractante. Acest principiu se aplică în mod similar şi operelor comemorative de război.

5. Fiecare parte contractantă va marca locul unde se descoperă nor morminte de război ale celeilalte părţi.

6. În cazul în care în „cimitirele de război” româneşti şi italiene, pe lângă „mormintele de război” ale celeilalte părţi, se găsesc şi „morminte de război” ale unor „morţi de război” ai unor state terţe, se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute în acordul interguvernamental stipulat cu acel stat, iar în lipsa acestora, vor fi recunoscute dispoziţiile convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949, precum şi cele conţinute în protocoalele adiţionale din anul 1977, cât şi celelalte norme de drept internaţional umanitar. Aceste norme vor sta la baza măsurilor adoptate pentru conservarea şi îngrijirea corespunzătoare a acestor morminte de război.

 

ARTICOLUL 4

Exhumarea şi reînhumarea rămăşiţelor pământeşti

 

1. Exhumarea rămăşiţelor pământeşti ale celor căzuţi în scopul predării lor părţii contractante interesate se va face exclusiv la cererea acesteia, pe cale diplomatică.

2. După aprobarea unei cereri de exhumare, reînhumare sau predare a rămăşiţelor pământeşti ale celor căzuţi, în conformitate cu alineatul 1, părţile contractante vor conveni asupra procedurii referitoare la organizarea exhumării, reînhumării sau predării rămăşiţelor pământeşti către partea contractantă interesată.

3. Exhumarea rămăşiţelor pământeşti în conformitate cu alineatul 1 se va face de către organele competente ale statelor părţilor contractante. Cheltuielile legate de strămutarea rămăşiţelor pământeşti le suportă partea contractantă interesata.

4. Exhumarea şi reînhumarea rămăşiţelor pământeşti se realizează, de regulă, cu participarea reprezentanţilor organelor competente ale statelor părţilor contractante.

5. În cazul în care este necesară reînhumarea într-un singur loc a rămăşiţelor pământeşti de pe teritoriul naţional al celeilalte părţi contractante, partea contractantă interesată procedează în baza unui proiect prezentat în prealabil şi aprobat de cealaltă parte.

6. Pentru fiecare reînhumare va fi redactat un proces-verbal, în care vor fi indicate poziţia iniţială a mormintelor şi noul lor amplasament, datele personale ale morţilor de război, înscrisurile de pe însemnele de căpătâi, precum şi alte date de identificare.

 

ARTICOLUL 5

Cheltuieli

 

1. Fiecare parte contractantă suportă cheltuielile legate de îngrijirea şi întreţinerea mormintelor şi operelor comemorative de război aflate pe teritoriul statului său.

2. Fiecare parte contractantă poate, pe cont propriu, să efectueze lucrări de amenajare a propriilor morminte şi opere comemorative de război aflate pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante. Aceste lucrări se efectuează doar cu acordul celeilalte părţi contractante.

3. Organele competente ale statelor părţilor contractante pot conveni în scris, în anumite cazuri, asupra unei alte modalităţi de acoperire a cheltuielilor privind lucrările de amenajare şi îngrijire

a mormintelor şi operelor comemorative de război.

 

ARTICOLUL 6

Aplicarea Acordului

 

1. Organele împuternicite responsabile cu aspectele tehnice ale aplicării prezentului acord sunt: în România, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi în Republica Italiană, Comisariatul General pentru Omagierea Morţilor în Război din cadrul Ministerului Apărării. Părţile contractante se vor informa reciproc, pe cale diplomatică, asupra eventualei schimbări a organelor respective.

2. Părţile contractante respectă, în aplicarea prezentului acord, legislaţia în vigoare a statului pe teritoriul căruia se află mormintele şi operete comemorative de război şi vor ţine cont de tradiţiile naţionale, religioase şi de altă natură.

 

ARTICOLUL 7

Soluţionarea litigiilor

 

Orice neînţelegere sau divergenţă apărută în aplicarea sau interpretarea prezentului acord se va rezolva prin consultări specifice şi negocieri.

 

ARTICOLUL 8

Dispoziţii finale

 

1. Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată. Acesta va intra în vigoare la data primirii celei de-a două notificări prin care părţile contractante îşi comunică oficial îndeplinirea procedurilor legale interne necesare.

2. Prezentul acord poate fi modificat de comun acord prin schimb de note verbale, pe cale diplomatică. Modificările vor intra în vigoare în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul 1,

3. Prezentul acord poate fi denunţat în orice moment şi denunţarea va produce efect după un an de la notificarea celeilalte părţi contractante.

Drept urmare, subsemnaţii reprezentanţi, împuterniciţi în modul cuvenit pentru acest scop de către respectivele guverne, au semnat prezentul acord.

 

Semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi italiană, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Republicii Italiene,

Bogdan Aurescu,

Paolo Gentiloni,

ministru de externe

ministru de externe

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 19 octombrie 2016.

Nr. 873.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea preşedintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

 

În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, ale art. 5 alin. (1) şi (6), art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 140 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Senatul ia act de încetarea prin demisie a mandatului de preşedinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi al doamnei Elena Georgiana Pascu.

Art. 2. - Doamna Bencze Marta-Iozefina se numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, pentru un mandat de 4 ani.

 

Această hotărâre a fost adoptată în şedinţa Senatului din 24 octombrie 2016 cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 24 octombrie 2016.

Nr. 143.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 499

din 30 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Marian Lupu în Dosarul nr. 2.735/284/2015 al Judecătoriei Răcari. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.881D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că, în prezent, textul criticat este modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 în sensul dorit de autorul excepţiei. Apreciază că şi în perioada în care nu exista o prevedere expresă în sensul dorit de autorul excepţiei, se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală, practica majoritară fiind în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 17 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.735/284/2015, Judecătoria Răcari a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Marian Lupu cu ocazia soluţionării unei plângeri referitoare la măsura controlului judiciar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21, deoarece nu prevăd că ordonanţa procurorului prin care se respinge o cerere motivată a inculpatului referitoare la modificarea unor obligaţii impuse cu ocazia luării măsurii controlului judiciar poate fi atacată la o instanţă judecătorească.

6. Judecătoria Răcari arată că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curţii Constituţionale, s-a stabilit cu titlu de principiu, în interpretarea şi aplicarea art. 21 din Constituţie, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Apreciază că, prin limitarea dreptului inculpatului de a se adresa, în cursul urmăririi penale, cu plângere în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus cu privire la solicitarea sa de modificare a conţinutului controlului judiciar se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, în acelaşi timp, prin limitarea accesului inculpatului de a se adresa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu o plângere împotriva ordonanţei procurorului emise în baza art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală se realizează un tratament discriminator al inculpaţilor în funcţie de faza procesuală în care se află, fază procesuală care este determinată exclusiv de decizia organelor de urmărire penală. În acest sens, arată că, în cursul urmăririi penale, inculpatul împotriva căruia este luată măsura preventivă a controlului judiciar se poate adresa doar cu plângere împotriva actelor de urmărire penală şi a măsurilor la procurorul ierarhic superior, neavând deschisă calea plângerii la judecătorul de drepturi şi libertăţi. Pe de altă parte, inculpatul cu privire la care s-a dispus o soluţie de trimitere în judecată, fie că se află în camera preliminară, fie că se află în faza judecăţii, dacă se consideră nemulţumit de soluţionarea aceleiaşi cereri, are dreptul de a se adresa cu contestaţie împotriva încheierilor în baza art. 205 şi art. 206 din Codul de procedură penală. Apreciază că acest tratament discriminator apare ca fiind nejustificat, în virtutea interpretării date în jurisprudenţă noţiunii de „tribunal”, dar şi în considerarea art. 126 din Constituţie. Prin urmare, apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în raport de neprevederea expresă a unei căi de atac împotriva ordonanţei procurorului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate se completează cu prevederile art. 336-341 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Potrivit art. 339 alin. (1) din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului, în continuare, făcând referire la Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2015, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituţie, câtă vreme nu afectează dreptul inculpatului de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

9. Avocatul Poporului arată că, în faza de urmărire penală, legiuitorul a reglementat explicit competenţa de a dispune modificarea obligaţiilor impuse prin măsura controlului judiciar doar în ipoteza în care această măsură a fost luată de către procuror, omiţând să menţioneze care este organul judiciar competent pentru situaţia în care măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată, în faza de urmărire penală, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Existenţa unor asemenea dispoziţii echivoce a făcut necesară intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 4/2015, pronunţată cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, a stabilit că „singura soluţie ce se impune este aceea că, indiferent de organul judiciar care a dispus măsura preventivă a controlului judiciar (procuror sau judecător de drepturi şi libertăţi), în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.

10. În continuare, apreciază că posibilitatea contestării ordonanţei procurorului prin care s-a dispus cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar numai la procurorul ierarhic superior nu asigură garanţiile efective care să contribuie la derularea unui proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel încât art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală contravine exigenţelor constituţionale ale art. 21, instituind un impediment în exerciţiul acestui drept fundamental, fără a exista o justificare obiectivă sau raţională. De asemenea, invocă Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care închid calea persoanei nemulţumite de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiţiei.

11. Totodată, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu îndeplinesc cerinţele privitoare la previzibilitate, contravenind astfel şi art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, accesul liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la exercitarea căilor de atac.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin (8) din Codul de procedură penală, în forma reglementată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „în cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.”

15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării, dispoziţiile criticate au fost modificate, prin art. II pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Potrivit noii reglementări, dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după ascultarea inculpatului. Împotriva ordonanţei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.”

17. În continuare, Curtea reţine că autorul excepţiei critică lipsa căii de atac împotriva ordonanţei prin care au fost impuse noi obligaţii pentru inculpat, au fost înlocuite sau s-a dispus încetarea celor dispuse iniţial. Curtea observă că noile dispoziţii reglementează tocmai posibilitatea inculpatului de a face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond împotriva ordonanţei procurorului.

18. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, caracterizate de principiul aplicării imediate. În acest sens, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al legii procesual penale, a fost consacrat principiul activităţii acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând şi cauzele în curs de urmărire penală sau judecată (Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015).

19. Din această perspectivă, Curtea apreciază că autorul excepţiei, în măsura în care se mai află încă sub control judiciar, poate introduce o nouă cerere motivată prin care să solicite procurorului impunerea unor noi obligaţii ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, iar dacă este nemulţumit de soluţia dispusă de acesta să introducă, potrivit noilor dispoziţii procesual penale, plângere împotriva ordonanţei procurorului la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

20. În continuare, Curtea reţine că. prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei „în vigoare” din cuprinsul art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare”, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca urmare, Curtea a decis că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”.

21. Astfel, având în vedere natura dispoziţiilor de lege criticate, modificările survenite cu privire la aceste dispoziţii, precum şi cele reţinute prin Decizia anterior menţionată, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în forma pe care acestea o aveau înainte de modificarea survenită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii nu mai sunt „în vigoare” în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în interpretarea dată acestui text de lege prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a Curţii Constituţionale.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Marian Lupu în Dosarul nr. 2.735/284/2015 al Judecătoriei Răcari.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Răcari şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului pentru societatea informaţională nr. 437/2015 pentru aprobarea Ghidului solicitantului pentru beneficiarii privaţi, aferent axei prioritare II a Programului operaţional Competitivitate 2014-2020, acţiunea 2.2.1 - apel 1 „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2014 privind nominalizarea autorităţilor implicate în sistemul de management şi control al fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020,

în conformitate cu Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. 10.233 din 19 decembrie 2014 de aprobare a anumitor elemente din Programul operaţional Competitivitate pentru sprijinul din partea FEDR, în temeiul obiectivului referitor la investiţiile pentru creştere şi locuri de muncă în România,

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Acordul de delegare nr. 10.598 din 29 aprilie 2015 încheiat între Autoritatea de management a Programului operaţional Competitivitate şi Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, axa prioritară 2 „Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) pentru o economie digitală competitivă”,

în temeiul art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 548/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Societatea Informaţională, cu modificările ulterioare,

ministrul pentru societatea informaţională emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului pentru societatea informaţională nr. 437/2015 pentru aprobarea Ghidului solicitantului pentru beneficiarii privaţi, aferent axei prioritare II a Programului operaţional Competitivitate 2014-2020, acţiunea 2.2.1 - apel 1 „Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 şi 746 bis din 6 octombrie 2015, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul pentru societatea informaţională,

Sorin Mihai Grindeanu

 

Bucureşti, 19 octombrie 2015.

Nr. 520.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 444/2016 privind constituirea şi stabilirea atribuţiilor Comisiei de analiză şi aprobare a solicitărilor depuse la Ministerul Sănătăţii în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2015 privind plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti

 

Văzând Referatul de aprobare nr. VW 5.030 din 18 octombrie 2016 al Serviciului medicină de urgenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2015 privind plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, aprobată prin Legea nr. 32/2016, şi ale art. 4 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 4/2016 privind metodologia de decontare, modelul cererii şi al declaraţiilor pe propria răspundere pentru plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, CU modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 1 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 444/2016 privind constituirea şi stabilirea atribuţiilor Comisiei de analiză şi aprobare a solicitărilor depuse la Ministerul Sănătăţii în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2015 privind plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 14 aprilie 2016, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) La nivelul Ministerului Sănătăţii se constituie Comisia de analiză şi aprobare a solicitărilor depuse la Ministerul Sănătăţii în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2015 privind plata tratamentului în străinătate al persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma tragicului eveniment din data de 30 octombrie 2015 produs în clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, aprobată prin Legea nr. 32/2016, formată din:

Preşedinte: Monica Emanuela Althamer, secretar de stat

Preşedinte supleant: Corina Silvia Pop, secretar de stat

Membri:

Costin Iliuţă, şef serviciu la Direcţia generală asistenţă medicală şi sănătate publică

Alina Dragomir, consilier la Direcţia generală buget şi contabilitate

Membri supleanţi:

Amalia Şerban, director general la Direcţia generală asistenţă medicală şi sănătate publică.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Vlad Vasile Voiculescu

 

Bucureşti, 20 octombrie 2016.

Nr. 1.174.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind autorizarea dispecerilor sol, RACR- AD- ADS

 

Având în vedere prevederile Regulamentului (UE) nr. 923/2012 al Comisiei din 26 septembrie 2012 de stabilire a regulilor comune ale aerului şi a dispoziţiilor operaţionale privind serviciile şi procedurile din navigaţia aeriană şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1.035/2011 şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.265/2007, (CE) nr. 1.794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1.033/2006 şi (UE) nr. 255/2010,

în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) şi m) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4 alin. (1) pct. 26 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Reglementarea aeronautică civilă română privind autorizarea dispecerilor sol, RACR- AD- ADS, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Liviu Ionuţ Moşteanu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 septembrie 2016.

Nr. 1.193.

 

ANEXĂ

 

REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ privind autorizarea dispecerilor sol, RACR- AD- ADS

 

Preambul

(1) Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul aerian civil), legislaţia europeană în domeniul aviaţiei civile, actele normative specifice emise în acord cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la data de 7 decembrie 1944, la care România a devenit parte prin Decretul nr. 194/1965, publicat îh Buletinul Oficial nr. 14 din 24 aprilie 1965, precum şi cu alte convenţii şi acorduri internaţionale la care România a aderat sau este parte.

(2) în conformitate cu prevederile Codului aerian civil şi în scopul reglementării domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, emite reglementări aeronautice civile române, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activităţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care desfăşoară activităţi în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă.

(3) Regia Autonomă .Autoritatea Aeronautică Civilă Română” (AACR) este organismul tehnic specializat desemnat de Ministerul Transporturilor pentru supravegherea punerii în aplicare a reglementărilor aeronautice specifice domeniilor în care deţine competenţe.

(4) în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.185/2006 privind desemnarea Regiei Autonome „Autoritatea Aeronautică Civilă Română” ca autoritate naţională de supervizare, organism tehnic specializat pentru îndeplinirea funcţiei de supervizare a siguranţei zborului în aviaţia civilă, la nivel naţional, AACR este desemnată ca autoritate naţională de supervizare, însemnând prin aceasta organismul tehnic specializat pentru îndeplinirea funcţiei de supervizare a siguranţei zborului în aviaţia civilă, la nivel naţional. Exercitarea competenţelor delegate se face de către AACR direct sau prin persoane fizice sau juridice autorizate corespunzător de către aceasta şi care îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea AACR.

(5) Prezenta reglementare aeronautică civilă română stabileşte condiţiile de autorizare a dispecerilor sol şi facilitează dezvoltarea şi aplicarea de proceduri şi instrucţiuni de aeronautică civilă dedicate activităţilor derulate pe platformele aerodromurilor civile, în concordanţă cu legislaţia europeană.

 

CAPITOLUL 1

Generalităţi

 

1.1. Definiţii

În sensul prezentei reglementări, noţiunile şi termenii utilizaţi au următoarele semnificaţii:

(1) autorizare internă - procesul prin care un operator/administrator de aerodrom, o organizaţie de handling sau un furnizor al serviciilor de administrare a platformei se asigură, prin evaluări interne, că personalul propriu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a-şi desfăşura activitatea în conformitate cu cerinţele reglementate;

(2) autorizaţie internă - act individual emis de operatorul/administratorul de aerodrom, organizaţia de handling sau furnizorul serviciilor de administrare a platformei în urma procesului de autorizare internă, valabil numai pe aerodromul pentru care a fost emis, prin care se acordă unei persoane fizice dreptul de a desfăşura activităţi specifice în perimetrul aerodromului;

(3) dispecer sol - persoană care monitorizează/dirijează aeronavele în condiţii de siguranţă, pe durata rulajului pe platforma unui aerodrom, folosind semnele şi semnalele stabilite de reglementările aplicabile, şi care deţine o autorizaţie internă, în termen de valabilitate;

(4) dispecer sol instructor/examinator - dispecer sol care deţine cumulativ următoarele atribute:

a) nivel corespunzător şi necesar de cunoştinţe (dovedit prin examinări interne);

b) capacitatea documentată de a folosi tehnici de pregătire adecvate (curs de formatori) şi tehnici de evaluare;

c) cel puţin 3 ani de experienţă în domeniu (fără întrerupere în activitate)

Alţi termeni specifici utilizaţi în prezenta reglementare corespund definiţiilor din Codul aerian civil.

1.2. Scop şi aplicabilitate

1.2.1. Prezenta reglementare:

(1) stabileşte cerinţele generale pentru autorizarea internă a dispecerilor sol care îşi desfăşoară activitatea pe platformele aerodromurilor certificate;

(2) armonizează prevederile actelor normative naţionale cu cerinţele europene şi internaţionale actuale aplicabile,

1.2.2. Operatorii/Administratorii aerodromurilor certificate, organizaţiile de handling autorizate, furnizorii serviciilor de administrare a platformei, după caz, precum şi personalul AACR de specialitate implicat aplică/utilizează prevederile prezentei reglementări în funcţie de domeniul şi de obligaţiile/sarcinile lor specifice, precum şi de particularităţile de management ale fiecărui aerodrom.

1.2.3. Prezenta reglementare nu se substituie actelor normative care stabilesc organizarea şi funcţionarea entităţilor implicate prevăzute la subpct. 1.2,2.

1.2.4. Faţă de prevederile prezentei reglementări, AACR poate solicita părţilor implicate informaţii documentate suplimentare (date, înregistrări etc.) pe care le consideră necesare în condiţii sau circumstanţe particulare, cu respectarea prevederilor actelor normative aplicabile.

1.3. Documente de referinţă:

(1) Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei din 26 septembrie 2012 de stabilire a regulilor comune ale aerului şi a dispoziţiilor operaţionale privind serviciile şi procedurile din navigaţia aeriană şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1.035/2011 şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.265/2007, (CE) nr. 1.794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1.033/2006 şi (UE) nr. 255/2010;

(3) Regulamentul (UE) nr. 139/2014 al Comisiei din 12 februarie 2014 de stabilire a cerinţelor tehnice şi a procedurilor administrative referitoare la aerodromuri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului;

(4) Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviaţiei civile şi instituirea unei Agenţii Europene de Siguranţă a Aviaţiei şi de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1.592/2002 şi a Directivei 2004/36/CE;

(5) Reglementarea aeronautică civilă română RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 21/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

(6) Reglementarea aeronautică civilă română RACR- AD-PETA „Proiectarea şi exploatarea tehnică a aerodromurilor”, ediţia 2/2015, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 640/2015;

(7) Reglementarea aeronautică civilă română privind autorizarea aerodromurilor civile RACR- AD- AADO -, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 161/2016 pentru clasificarea aerodromurilor civile certificate din România şi pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind autorizarea aerodromurilor civile - RACR- AD- AADC şi a Reglementării aeronautice civile române privind amenajarea, utilizarea şi înregistrarea aerodromurilor civile - RACR- AD-IADC.

 

CAPITOLUL 2

Autorizarea dispecerilor sol

 

2.1. Generalităţi

2.1.1. Pe aerodromurile certificate, numărul necesar de dispeceri sol este stabilit de operatorul/administratorul de aerodrom în urma analizei modului de asigurare a mijloacelor vizuale necesare monitorizării şi dirijării aeronavelor pe platformă, pentru evitarea coliziunii aeronavelor cu obstacole fixe sau mobile, şi a complexităţii activităţii desfăşurate pe platformă.

2.1.2. Activitatea dispecerului sol necesită abilităţi personale şi cunoştinţe specifice pentru a dirija aeronavele pe platforma unui aerodrom pe timp de zi şi de noapte, în condiţii meteorologice dificile, cu ajutorul semnalelor reglementate şi cu respectarea procedurilor locale privind managementul platformei.

2.1.3. Activitatea de dispecer sol poate fi desfăşurată în cadrul următoarelor organizaţii:

(1) aerodromuri (în cadrul serviciilor/departamentelor care derulează activităţi de management al platformei);

(2) agenţi aeronautici autorizaţi specializaţi pentru activităţi de administrare a platformei;

(3) organizaţii de handling.

2.2. Cerinţe referitoare la dispecerii sol aplicabile pentru aerodromuri/organizaţii de handling/furnizori ai serviciilor de administrare a platformei

2.2.1. Dacă utilizează dispeceri sol, operatorul/ administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia de a avea şi implementa un program de pregătire pentru dispeceri sol, program ce va urmări cerinţele stabilite în capitolul 3 al prezentei reglementări şi care va fi aprobat de AACR.

2.2.2. În completarea programului de pregătire a personalului, operatorul/administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia să dezvolte o procedură privind autorizarea internă a dispecerilor sol, care se aprobă de AACR.

2.2.3. Operatorul/Administratorul de aerodrom/Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei va putea efectua activităţi de autorizare internă a dispecerilor sol numai în condiţiile în care programul de pregătire menţionat la subpct. 2.2.1 şi procedura specificată la subpct. 2.2.2 au fost aprobate de AACR.

2.2.4. În urma procesului de autorizare internă, operatorul/administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei emite o autorizaţie internă, cu valabilitate limitată de 1 an (pentru dispeceri sol) sau 2 ani (pentru instructori) pentru fiecare dispecer sol propriu.

2.2.5. Autorizarea internă a dispecerilor sol se face numai pe bază de examinare.

2.2.6. Prelungirea autorizării interne se va efectua în condiţiile respectării prezentei reglementări, numai după o nouă examinare.

2.2.7. Procedura de autorizare internă va conţine informaţii detaliate referitoare la procesul de emitere a autorizaţiei interne pentru dispeceri sol şi va fi complementară procedurii de pregătire. Ea va fi introdusă în manualul relevant (de aerodrom, operaţional sau echivalent).

2.2.8. (1) Operatorul/Administratorul de aerodrom/ Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia de a verifica, teoretic şi practic, personalul implicat în activitatea de dirijare a aeronavelor pe platformă, cel puţin o dată pe an.

(2) Rezultatele evaluărilor efectuate de operatorul/ administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei vor fi puse la dispoziţia AACR cu ocazia auditorilor de supraveghere şi/sau de prelungire a certificatului de autorizare.

(3) Informaţiile documentate referitoare la evaluarea candidaţilor pentru funcţia de dispecer sol vor fi păstrate permanent.

2.2.9. Dispecerul sol autorizat are obligaţia de a respecta cerinţele asociate autorizaţiei interne şi de a cunoaşte şi respecta prevederile reglementărilor aplicabile activităţii sale.

2.2.10. Pentru personalul entităţilor prevăzute la subpct. 2 1.3 paragrafele (2) şi (3), autorizaţia internă emisă conform prevederilor prezentei reglementări nu conferă, în mod automat, dreptul de a lucra pe un aerodrom. Pentru a-şi putea desfăşura activitatea pe aerodrom, dispecerul sol autorizat intern trebuie să fie acceptat de operatorul/administratorul acelui aerodrom, pe baza unor testări care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele aspecte:

a) regulamente interne;

b) proceduri locale de colaborare cu diferite organizaţii care îşi desfăşoară activitatea pe aerodromul respectiv;

c) procedura de management al platformei (proceduri locale de dirijare a aeronavelor);

d) topografia aerodromului;

e) alte proceduri locale stabilite în manualul de aerodrom (regulamentul de circulaţie pe platformă, inspectarea suprafeţelor de mişcare - cu referire la platformă - pentru prevenirea contaminării platformei etc. );

f) elemente de management al riscului;

g) proceduri de comunicaţii locale.

2.2.11. În baza dovezilor aferente, pe orice aerodrom naţional este recunoscută pregătirea iniţială a dispecerului sol care a urmat un program de pregătire şi îndeplineşte criteriile prevăzute în prezenta reglementare.

 

CAPITOLUL 3

Cerinţe de pregătire pentru dispeceri sol

 

3.1. Dispeceri sol

3.1.1. Operatorul/Administratorul de aerodrom/Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia de a se asigura că dispecerul sol este pregătit corespunzător şi autorizat intern conform prezentei reglementări.

3.1.2. Pregătirea iniţială a dispecerilor sol cuprinde cel puţin următoarele aspecte:

(1) rolul şi responsabilităţile dispecerului sol;

(2) semnalele vizuale incluse în Regulamentul (UE) nr. 923/2012, apendicele 1;

(3) caracteristicile aeronavelor, atât fizice, cât şi de operare, inclusiv restricţii aplicabile în zone limitate;

(4) proceduri de siguranţă în jurul aeronavelor şi, în special, în apropierea motoarelor;

(5) proceduri de urgenţă în caz de incendiu la aeronavă sau accident pe platformă;

(6) proceduri pentru operaţiuni în condiţii de vizibilitate redusă;

(7) circulaţia pe platformă;

(8) proceduri de oprire a sistemului vizual de andocare în situaţii de urgenţă, dacă există acest sistem;

(9) configuraţia platformei;

(10) utilizarea echipamentului de protecţie necesar, în conformitate cu procedurile, instrucţiunile, regulamentele şi standardele de protecţie a muncii;

(11) afte proceduri locale aplicabile pe platformă.

3.1.3. Pregătirea la Jocul de muncă include furnizarea de semnale către aeronave, pe platformă, sub îndrumarea unui dispecer soi instructor autorizat intern.

3.1.4. Pregătirea recurentă include o trecere totală sau parţială prin subiectele aprofundate în pregătirea iniţială şi se efectuează o dată la 12 luni.

3.1.5. Pregătirea pentru reîmprospătarea cunoştinţelor se efectuează ori de câte ori intervine o pauză mai mare de 60 de zile în activitatea dispecerului sol şi include trecerea prin toate subiectele aprofundate în pregătirea iniţială,

3.1.6. Operatorul/Administratorul de aerodrom/Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia de a se asigura că dispecerul sol este instruit corespunzător în ceea ce priveşte noile proceduri sau modificările procedurilor existente.

3.2. Dispeceri sol instructori şi examinatori

3.2.1. Operatorul/Administratorul de aerodrom/Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei are obligaţia de a nominaliza instructori şi examinatori pentru implementarea programelor de pregătire/autorizare internă. Persoanele nominalizate pot fi angajaţi proprii sau instructori contractaţi de la alte organizaţii.

3.2.2. Un dispecer sol poate fi nominalizat şi ca instructor, şi ca examinator de operatorul/administratorul de aerodrom/ organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei, însă acesta nu se poate examina pe sine.

3.2.3. Dispecerii sol instructori trebuie:

(1) să aibă abilitatea documentată de a utiliza tehnici de instruire;

(2) să deţină nivelul corespunzător al cunoştinţelor teoretice în domeniu;

(3) să deţină experienţa adecvată în domeniul în care furnizează instruirea;

(4) să efectueze periodic pregătirea pentru reîmprospătarea cunoştinţelor.

3.2.4. Dispecerii sol examinatori trebuie:

(1) să demonstreze capacitatea de a evalua performanţa, de a conduce testări şi verificări în domeniul acoperit de instruire;

(2) să deţină nivelul corespunzător al cunoştinţelor teoretice în domeniu;

(3) să deţină experienţa adecvată în domeniul în care furnizează instruirea;

(4) să efectueze periodic pregătirea pentru reîmprospătarea cunoştinţelor.

 

CAPITOLUL 4

Răspunderi şi sancţiuni

 

4.1. Prevederi aplicabile dispecerilor sol

4.1.1. Constatarea şi sancţionarea abaterilor de către operatorul/administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/furnizorul serviciilor de administrare a platformei se realizează în condiţiile acestei reglementări. Sancţiunile administrative pot fi asociate cu limitarea, suspendarea sau anularea autorizaţiei interne, după caz. În situaţia anulării autorizaţiei interne, dispecerul sol are dreptul de a se înscrie la o nouă examinare, în condiţiile prevăzute la subpct. 2.2.4 din prezenta reglementare.

4.1.2. Decizia de aplicare a măsurilor prevăzute la subpct. 4.1.1 va ţine seama de tipul şi efectele încălcării cerinţei prevăzute la subpct. 2.2.8 din prezenta reglementare. Modul de aplicare a sancţiunilor, eventualele contestaţii şi analizarea acestora vor fi detaliate în procedura privind autorizarea internă.

4.1.3. (1) Sancţiunile/Măsurile aplicate se consemnează într-un registru de evidenţă întocmit şi menţinut de operatorul/administratorul de aerodrom/organizaţia de handling/ furnizorul serviciilor de administrare a platformei.

(2) Sancţiunile/Măsurile aplicate se comunică dispecerului sol autorizat sancţionat.

(3) Registrul menţionat la paragraful (1) va fi pus la dispoziţia AACR cu ocazia auditurilor de supraveghere sau de prelungire a certificatului de autorizare.

4.2. Prevederi aplicabile operatorului/administratorului de aerodrom/organizaţiei de handling/furnizorului de servicii de administrare a platformei

4.2.1. Operatorul/Administratorul de aerodrom/Organizaţia de handling/Furnizorul serviciilor de administrare a platformei este responsabil(ă) de aplicarea prevederilor prezentei reglementări.

4.2.2. În cazul nerespectării prevederilor prezentei reglementări, AACR poate să restricţioneze, să suspende sau să anuleze autorizarea/certificatul operatorului/administratorului de aerodrom, organizaţiei de handling sau furnizorului serviciilor de administrare a platformei, după caz.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.