MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 841/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 841         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 24 octombrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 558 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.056. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului ROSCI0178 Pădurea Torceşti

 

5.068. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional de stat

 

5.069. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea Calendarului admiterii în învăţământul profesional de stat pentru anul şcolar 2017-2018

 

5.414. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice pentru aprobarea Metodologiei privind eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 432

din 21 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

 

Mona-Maria Pivniceru - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.648D/2015.

2. La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Pentru început, reprezentantul autorului excepţiei subliniază anumite caracteristici ale căii extraordinare de atac a recursului în casaţie. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiei art. 440 alin. (2) - sintagma „dacă cererea este vădit nefondată”. Totodată, precizează că, la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, a fost avută în vedere şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014. Arată că accesul liber la justiţie reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor şi valorificarea intereselor sale legitime. Orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată, trebuie temeinic justificată, astfel încât dezavantajele create să nu depăşească posibilele avantaje. În continuare, invocă Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1200 din 15 decembrie 2004. Apreciază că recursul în casaţie reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental recunoscut de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

4. Arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că art. 6 din Convenţie a fost încălcat atunci când normele referitoare la forma ce trebuie respectată în cazul introducerii unui recurs îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. Condiţionările impuse de legiuitor accesului liber la justiţie nu pot fi acceptate dacă afectează acest drept în însăşi substanţa sa. Astfel, prin impunerea obligativităţii formulării cererii de recurs doar prin intermediul unui avocat ca o condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac a recursului în casaţie, legiuitorul a reglementat o limită a accesului liber la justiţie. Apreciază că în această situaţie trebuie aplicate considerentele Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014, prin care Curtea Constituţională a dezvoltat practica potrivit căreia limitarea unui drept trebuie analizată prin prisma unui test de proporţionalitate, care vizează scopul reglementării, caracterul necesar al măsurii şi proporţionalitatea.

5. În ceea ce priveşte scopul urmărit de legiuitor, apreciază că dispoziţiile de lege criticate au în vedere crearea unei căi extraordinare de atac ce vizează verificarea conformităţii hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Referă asupra faptului că în expunerea de motive nu se face nicio referire la situaţia obligativităţii formulării cererii de recurs prin intermediul unui avocat. În ceea ce priveşte mijloacele folosite de către legiuitor, apreciază că măsura în cauză poate fi, în abstracto, adecvată pentru impunerea unei rigori şi a unei discipline procesuale. Referitor la caracterul necesar al măsurii criticate, apreciază că aceasta este în măsură să concureze la realizarea scopului urmărit. Cu toate acestea, apreciază că nu există un raport rezonabil între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile de lege criticate realizând un dezechilibru între aceste două interese concurente. Astfel, persoana care doreşte să recurgă la concursul justiţiei în vederea realizării drepturilor şi intereselor sale subiective prin intermediul acestei căi de atac este condiţionată de încheierea unui contract de asistenţă judiciară prin avocat la formularea recursului.

6. Fiind o condiţie de admisibilitate a recursului, legiuitorul impune în sarcina individului costuri suplimentare, care nu pot fi justificate din punct de vedere obiectiv şi nici din punctul de vedere al înfăptuirii unei justiţii imparţiale şi egale pentru toţi, în spiritul şi litera art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Ca urmare, interesul individual este afectat în mod iremediabil, cu atât mai mult cu cât calea recursului în casaţie are ca obiectiv principal conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Apreciază că obligaţia formulării cererii prin avocat în etapa procesuală a recursului în casaţie este o condiţie excesivă, în situaţia în care nu îi corespunde dreptul justiţiabilului la asistenţă juridică specializată la nivelul impus de lege, şi anume asigurarea accesului la un avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Impunerea unei sarcini excesive părţilor este de natură să producă un dezechilibru în defavoarea justiţiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte costurile (plata avocatului) sau sancţiunile procedurale (respingerea sau restituirea pe cale administrativă a cererii), după caz. Rezultă, astfel, suprimarea dreptului de acces liber la justiţie.

7. În ceea ce priveşte încălcarea art. 24 din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţie, art. 47 paragraful 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 14 paragraful 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, autorul excepţiei arată că dreptul la apărare este un drept fundamental, consacrat şi garantat constituţional, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Arată că asigurarea asistenţei juridice a suspectului sau inculpatului este supusă exigenţelor art. 90 din Codul de procedură penală, care prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care se acordă. De asemenea, menţionează că ajutorul public judiciar nu se acordă în cauzele penale conform art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Astfel, apreciază că legiuitorul a impus justiţiabililor obligativitatea formulării prin avocat a unei căi de atac menite să garanteze legalitatea hotărârilor judecătoreşti, fără a lua măsurile legislative necesare pentru a asigura asistenţa juridică a celor care nu dispun de mijloace materiale pentru a plăti un avocat. Ca atare, apreciază că obligaţia instituită pentru exercitarea recursului în casaţie echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului dreptului fundamental la apărare într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează însăşi substanţa dreptului la apărare. Asigurarea condiţionată a dreptului la apărare este de natură să conducă la privarea persoanelor interesate de dreptul de a formula şi exercita o cale de atac, ceea ce echivalează cu o sancţiune procesuală aplicată celor lipsiţi de veniturile necesare pentru plata serviciilor unui avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. În final, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 11, art. 20 şi art. 148 din Constituţie faţă de art. 6 paragraful 1 şi 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi de art. 47 şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

9. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că prin modalitatea de reglementare a recursului în casaţie legiuitorul a urmărit impunerea unei rigori şi a unei discipline procesuale pentru a se evita introducerea unor cereri de recurs în casaţie abuzive, şicanatorii, şi care nu s-ar înscrie în mod riguros motivelor de recurs prevăzute de legiuitor. Aceste condiţionări ilustrează viziunea legiuitorului asupra acestei căi extraordinare de atac prin care se urmăreşte confirmarea unei hotărâri judecătoreşti cu legea, motiv pentru care atât condiţiile de exercitare, cât şi cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată sunt strict şi limitativ prevăzute. În raport de natura acestei căi extraordinare de atac, instituirea unor condiţii servesc scopului legitim al legiuitorului, sunt adecvate naturii acestei căi extraordinare de atac şi sunt şi necesare. În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, apreciază că nu poate fi vorba de o similitudine între reglementarea criticată din Codul de procedură penală şi reglementarea procesual civilă care a făcut obiectul Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014. Arată că în cazul dispoziţiilor procesual civile se condiţiona de existenţa serviciilor unui avocat atât exercitarea caii de atac, motivarea acesteia, reprezentarea, asistarea, fiind necesară prezenţa avocatului pe tot parcursul acestei căi extraordinare de atac. În materie penală, legiuitorul a optat însă doar pentru obligativitatea redactării cererii de recurs în casaţie de un avocat, iar dacă se trece de faza admisibilităţii în principiu, legiuitorul a prevăzut posibilitatea părţii de a se apăra singură sau, în ipoteza în care apărarea este obligatorie, art. 445 alin. (1) din Codul de procedură penală a prevăzut asigurarea apărării din oficiu. Astfel, simpla condiţie ca cererea de recurs în casaţie să fie redactată de un avocat nu este o măsură împovărătoare financiar pentru parte, dimpotrivă, ea are ca scop preîntâmpinarea respingerii ca inadmisibilă a cererii care nu se circumscrie caracterizării căii de atac, a menţionării cazului de casare etc. Aşadar, apreciază că măsura reglementată de dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate este una proporţională, criticile fiind nefondate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

10. Prin Adresa nr. 15.355 din 10 noiembrie 2015, Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului arată că prevederile legale similare, prin care se reglementează obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat incluse în Codul de procedură civilă, respectiv în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) şi art. 486 alin. (3), au fost constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014. În continuare, făcând referire la Decizia nr. 670 din 18 mai 2011 şi Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, Avocatul Poporului apreciază că recursul în casaţie reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie, de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 47 alin. (1) şi alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

12. Se arată că accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor. Astfel, în speţă, prin instituirea obligativităţii formulării recursului prin avocat ca o condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac, legiuitorul a reglementat o limită a accesului liber la justiţie, aspect care se constituie într-o veritabilă intervenţie a statului în configurarea şi structurarea acestui drept fundamental. Aşa fiind, trebuie analizat, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prin prisma unui test de proporţionalitate, dacă limitele impuse acestui drept reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată faţă de obiectivul urmărit, de natură să transforme dreptul în unul iluzoriu/teoretic.

13. Avocatul Poporului apreciază că, pentru a verifica conformitatea dispoziţiilor criticate cu principiul proporţionalităţii, trebuie examinată legitimitatea obiectivului urmărit şi adecvarea mijlocului folosit pentru îndeplinirea obiectivului urmărit; dacă măsura este necesară, adică indispensabilă pentru îndeplinirea scopului; dacă măsura este proporţională - se respectă justul echilibru între obiectivul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acesteia.

14. În ceea ce priveşte obiectivul urmărit de legiuitor, se susţine că acesta este reprezentat de necesitatea de a crea o cale extraordinară de atac în care se analizează conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Avocatul Poporului apreciază că acest obiectiv este unul legitim, în ceea ce priveşte adecvarea mijlocului folosit pentru îndeplinirea obiectivului urmărit, apreciază că măsura legislativă poate fi în abstracta o măsură adecvată pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale.

15. În continuare, Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii cu obiectivul urmărit, apreciază că nu există un raport rezonabil între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile legale criticate realizând un dezechilibru între cele două interese concurente. Consideră că obligaţia formulării cererii prin avocat în etapa procesuală a recursului în casaţie este o condiţie excesivă în situaţia în care nu îi corespunde un drept al justiţiabilului la asistenţă juridică specializată la nivelul impus de lege, şi anume asigurarea accesului la un avocat care poate pune concluzii în faţa haltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Impunerea unei sarcini excesive părţilor este de natură să producă un dezechilibru în defavoarea justiţiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte costurile (platei avocatului) sau sancţiunile procedurale (respingerea sau restituirea pe cale administrativa a cererii), după caz. Astfel, apreciază că ne aflăm în situaţia suprimării dreptului - substanţial - al unei părţi interesate de a exercita o cale de atac menită să vegheze conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept.

16. De asemenea, se susţine că dreptul la apărare este un drept fundamental, consacrat şi garantat constituţional, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Asigurarea asistenţei juridice a suspectului sau inculpatului este supusă exigenţelor art. 90 din Codul de procedură penală, care prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care se acordă, iar ajutorul public judiciar nu se acordă în cauzele penale. Astfel, apreciază că legiuitorul a impus justiţiabililor obligativitatea formulării prin avocat a unei căi de atac menită să garanteze legalitatea hotărârilor judecătoreşti, fără a lua măsurile legislative necesare pentru a asigura asistenţa juridică a celor care nu dispun de mijloace materiale pentru a plăti un avocat. Ca urmare, reţine că obligaţia instituită pentru exercitarea recursului în casaţie echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului dreptului fundamental la apărare într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează însăşi substanţa dreptului la apărare. Astfel, se reliefează faptul că obligaţia legală impusă este disproporţionată, de natură să rupă justul echilibrul ce trebuie să existe între preocuparea legitimă de asigurare a accesului liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare.

17. Având în vedere art. 6 par. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 paragraful 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Avocatul Poporului consideră că stabilirea unei asemenea obligaţii în sarcina inculpatului, părţii civile şi a părţii responsabile civilmente fără resurse financiare reprezintă practic privarea de dreptul de a se adresa unui judecător.

18. În final, arată că, potrivit art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, statul obligându-se să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratate”. Având în vedere că art. 6 din Convenita pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice sunt de natură să îmbogăţească conţinutul dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, apreciază că Parlamentul are îndatorirea de a legifera norme corespunzătoare pentru asigurarea reală a respectării acestor drepturi, în lipsa cărora nu se poate concepe existenţa statului de drept. Fără îndeplinirea acestor îndatoriri, normele constituţionale menţionate ar avea un caracter pur declarativ, situaţie inadmisibilă pentru un stat care împărtăşeşte valorile democratice ce fac parte din ordinea publică europeană, aşa cum este prefigurat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

20. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate instituie obligaţia redactării recursului în casaţie de către un avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub sancţiunea restituirii către partea care a formulat cererea de recurs în casaţie fără respectarea dispoziţiilor imperative ale legii, pe cale administrativă, a respectivei cereri de recurs în casaţie. Arată că normele de reglementare a competenţelor instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege.

21. În ceea ce priveşte compatibilitatea cu dispoziţiile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a unor dispoziţii legale care impun ca în toate cazurile în care este vorba de motivarea şi susţinerea unui recurs în casaţie în materie penală în faţa instanţei supreme dintr-o ţară, autorul cererii să fie asistat în mod obligatoriu de către un avocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că această exigenţă nu este în sine contrară art. 6 al Convenţiei, ea fiind una comună sistemelor de drept din multe state ale Consiliului Europei şi, în orice caz, este compatibilă cu caracteristicile unei Curţi Supreme de Justiţie, care examinează recursuri referitoare la probleme de drept (Hotărârea din 19 mai 2009 pronunţată în Cauza Kulikowski împotriva Poloniei). În doctrină s-a arătat că soluţia legislativă analizată s-a impus deoarece recursul a fost mai exact conturat ca o cale extraordinară de atac prin care se verifică exclusiv legalitatea hotărârilor care sunt supuse acestei căi de atac, astfel că, pentru calitatea actului de justiţie, este necesar ca cel puţin în această etapă să existe o dezbatere între specialişti, judecători, pe de o parte, şi avocaţi/consilieri juridici/părţi sau mandatari licenţiaţi în drept, pe de altă parte. Susţine că, printre avantajele soluţiei criticate, în doctrină au fost menţionate identificarea şi argumentarea motivelor de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti, în perspectiva unei terminalis sententia, urmată de susţinerea lor de o persoană cu înaltă calificare şi experienţă juridică şi constituirea astfel a unora dintre premisele esenţiale pentru salvgardarea drepturilor şi intereselor părţilor din proces şi pentru finalizarea procesului în termen optim şi previzibil şi în mod echitabil. S-a mai arătat că o cale de atac extraordinară atât de complexă, cum este recursul, care poale fi formulat numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, şi care implică dezbateri asupra unor chestiuni juridice de ordin substanţial şi procedural, nu poate fi exercitată, în condiţii rezonabile şi cu şanse reale de succes, decât prin intermediul unui specialist cu pregătire juridică, astfel putându-se înţelege mai bine de ce este obligatorie asistenţa juridică a părţii care doreşte să exercite recursul, respectiv să se apere împotriva căii de atac declarate de partea adversă.

22. Având în vedere aceste aspecte, Guvernul opinează că dispoziţiile legale criticate, care nu afectează nici dreptul părţii de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, sunt conforme cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte critica privind pretinsa nerespectare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, apreciază că nici aceasta nu este întemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu restrâng în niciun fel dreptul la apărare al părţii care formulează cererea de recurs în casaţie, aceasta putând să fie asistată de un avocat în tot cursul judecăţii, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să pună întrebări părţilor şi altor subiecţi procesuali, să exercite drepturile procesuale ale părţii pe care o asistă, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni. Astfel, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 436 alin. (2), ari. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10,29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală. Dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi alin. (2) au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 436 alin. (2): „Inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casaţie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei*

- Art. 439 alin. (41): „în cazul în care cererea de recurs în casaţie nu este formulată prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau este formulată împotriva unei hotărâri prevăzute la art. 434 alin. (2), preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta restituie părţii, pe cale administrativă, cererea de recurs în casaţie.”;

- Art. 440 alin. (1) şi alin. (2): „(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie

26. Avocatul Poporului susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse În art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi alin. (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 47 paragraful 3 şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, a constatat că dispoziţiile din Codul de procedura civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale. Curtea constată că, prin decizia anterior menţionată, nu a făcut distincţie între obligativitatea redactării cererii de recurs numai prin avocat, pe de-o parte, şi exercitarea şi susţinerea recursului numai prin avocat, pe de altă parte, apreciind că ambele soluţii legislative vin în contradicţie cu prevederile art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Curtea apreciază că această concluzie reiese şi din faptul că în dispozitivul deciziei anterior menţionate, instanţa de contencios constituţional a utilizat sintagma „menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat”, fără a distinge între cele două situaţii.

28. În continuare, în ceea ce priveşte reglementările procesual penale, Curtea observă că, potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul procesului penal, potrivit art. 83 lit. o) din Codul de procedură penală, inculpatul are, pe lângă alte drepturi, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu. Curtea observă că desemnarea unui avocat din oficiu nu este obligatorie în toate cazurile, potrivit art. 90 din Codul de procedură penală, asistenţa juridică a inculpatului fiind obligatorie doar când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege; în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea; în cursul procedurii în cameră preliminară şi în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

29. Totodată, în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea observă că dispoziţiile procesual penale nu impun obligativitatea desemnării unui avocat din oficiu pentru asistarea acestora. Potrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedură penală: „în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele* Mai mult, Curtea reţine că art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, dispune în sensul că ajutorul public judiciar prevăzut de această ordonanţă de urgenţă se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale.

30. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, în faza judecăţii, în ceea ce priveşte inculpatul, asistenţa juridică este obligatorie numai în anumite situaţii descrise în dispoziţiile art. 90 din Codul de procedură penală, iar, în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă civilmente, desemnarea unui avocat din oficiu este dispusă numai în situaţii extraordinare caracterizate de numărul mare de persoane care nu au interese contrarii:.

31. În continuare, în ceea ce priveşte scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea criticată, Curtea observă că, în expunerea de motive ce a însoţit proiectul Codului de procedură penală, nu se face nicio menţiune în acest sens, precizându-se doar că în considerarea faptului că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, aceasta „presupune analiza conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Faţă de specificul acestei căi extraordinare de atac, proiectul impune condiţii stricte cu privire la cuprinsul cererii de recurs în casaţie în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii. În mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege”. Astfel, Curtea apreciază că, prin reglementarea criticată, legiuitorul a urmărit asigurarea funcţionării corespunzătoare a instanţelor de recurs care examinează numai chestiuni de legalitate, respectiv conformitatea hotărârii pronunţate cu legea. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, precitată, a statuat că un astfel de scop urmărit de legiuitor este un scop legitim, aceeaşi concluzie fiind valabilă şi în cauza de faţă.

32. În continuare, Curtea observă că, prin aceeaşi decizie, a reţinut că măsura obligativităţii reprezentării şi asistării părţilor prin avocat în calea de atac a recursului este în abstracto o măsură adecvată pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale şi necesară pentru atingerea scopului urmărit.

33. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că această măsură nu este proporţională cu scopul legitim urmărit din perspectiva relaţiei existente între interesul general invocat şi cel individual, afectând dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta (paragraful 25). Prin instituirea obligativităţii reprezentării şi asistării părţilor prin avocat ca o condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac a recursului, legiuitorul a reglementat o limită a accesului liber la justiţie, aspect care se constituie într-o veritabilă intervenţie a statului în configurarea şi structurarea acestui drept fundamental. De asemenea, Curtea a constatat că, de principiu, o asemenea intervenţie a statului este permisă tocmai datorită naturii dreptului prevăzut la art. 21 din Constituţie, drept care presupune, în mod intrinsec, o reglementare statală (paragraful 28). Întrucât exercitarea căilor de atac reprezintă o faţetă a accesului liber la justiţie şi fiind vorba de o intervenţie etatică, Curtea Constituţională a analizat, prin prisma unui test de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa, dacă limitele impuse acestui drept, prin intervenţia legiuitorului - respectiv reglementarea obligativităţii reprezentării şi asistării prin avocat în etapa procesuală a recursului - reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată cu obiectivul urmărit şi care să nu transforme dreptul într-unul iluzoriu/teoretic. În urma efectuării testului de proporţionalitate, Curtea a ajuns la concluzia că măsura reprezentării şi asistării prin avocat în etapa procesuală a recursului nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie (paragraful 50).

34. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate au afectat şi dreptul la apărare din perspectiva intimatului ca o consecinţă a exercitării dreptului de acces liber la justiţie realizat de recurent, însă dispoziţiile legale criticate încalcă art. 24 din Constituţie, garanţie a dreptului la un proces echitabil şi din perspectiva recurentului, din moment ce această dispoziţie constituţională nu vizează doar apărarea în procesul desfăşurat în faţa primei instanţe de judecată, ci şi dreptul de apărare prin exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor soluţii adoptate de o instanţă de judecată care sunt considerate greşite de către una sau alta din părţile din proces. În situaţia în care partea interesată este împiedicată să exercite calea de atac, aceasta nu îşi va putea valorifica şi apăra drepturile în faţa instanţei de recurs (paragraful 51). În concluzie, Curtea a reţinut că obligaţia reprezentării şi asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului acestui drept fundamental într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează substanţa dreptului la apărare astfel cum este configurat în Constituţie. Or, legiuitorul nu poate da dreptului la apărare garantat de Constituţie valenţe care, practic, contravin caracterului său de garanţie a dreptului la un proces echitabil (paragraful 52). Soluţia legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare îh drepturi iluzorii, fapt care nu este de natură să conducă la consolidarea continuă, firească, a statului de drept, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acesteia (paragraful 54).

35. Având în vedere că reglementarea procesual penală este similară celei procesual civile, Curtea apreciază că cele reţinute în Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate în cauza de faţă.

36. Astfel, Curtea constată că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea că dispoziţiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (2) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.

37. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedura penală, Curtea constată că aceste dispoziţii reglementează etapa admiterii în principiu a recursului în casaţie. Examinarea admisibilităţii cererii se realizează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită. În urma acestei examinări, instanţa pronunţă, prin încheiere, o soluţie de admitere în principiu sau de respingere a cererii de recurs în casaţie.

38. În continuare, Curtea reţine că prin Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificărilor survenite prin Legea nr. 75/2016, şi a constatat că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată” 6\n cuprinsul acestora este neconstituţională. Astfel, Curtea apreciază că, în cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei recursului în casaţie, ci o judecată asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii, examinându-se numai admisibilitatea în principiu a recursului, iar nu şi temeinicia acestuia. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare reglementate de prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 24.

39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (41) teza întâi şi art. 440 alin. (2) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor şi constată că dispoziţiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

 

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 540

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Penciu în Dosarul nr. 1.747/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.140D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 28 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 5 iulie 2016. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, toţi judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea a amânat pronunţarea pentru 7 iulie şi 12 iulie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea nr. 221 din 23 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.747/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Penciu în etapa verificării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care limitează recursul în casaţie la deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu vizează şi deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel. Consideră că dispoziţiile de lege criticate creează discriminare între inculpaţi în funcţie de instanţa care soluţionează apelul - curte de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin limitarea dreptului celor judecaţi în apel de instanţa supremă de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că, raportat la jurisprudenţa constantă şi neechivocă a Curţii Constituţionale în materia criticilor ce au vizat încălcarea - prin modul în care sunt reglementate căile de atac-a egalităţii în faţa legii, a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului la un recurs efectiv, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că limitarea sferei hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recursul în casaţie nu vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. În scopul de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de â se conforma prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la asigurarea celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, legiuitorul român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie. În acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind o cale extraordinară de atac - sub denumirea de „recurs în casaţie”-, ce poate fi exercitată doar în cazuri excepţionale, anume prevăzute de lege, şi numai pentru motive de nelegalitate, aşa cum reiese şi din expunerea de motive la proiectul noului Cod de procedură penală. Recursul în casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii ţări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac - de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - este analizată conformitatea unor hotărâri definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. În Codul de procedură penală sunt prevăzute expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casaţie, precum şi cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac. Faţă de specificul acesteia, legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de recurs în casaţie şi la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege. Cazurile în care se poate exercita recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea hotărârii, iar nu chestiuni de fapt, putând constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor. De asemenea, este limitată şi sfera titularilor căii de atac şi a motivelor de recurs în casaţie doar la anumite aspecte de nelegalitate, urmărindu-se crearea unui cadru corespunzător pentru ca instanţa supremă să îşi îndeplinească rolul în interpretarea şi aplicarea unitară a legii. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Necesitatea ca hotărârile penale definitive, dar contrare legii, să fie îndreptate trebuie însă conciliată cu autoritatea de lucru judecat, respectiv cu siguranţa şi stabilitatea circuitului juridic. Astfel, siguranţa raporturilor juridice reglementate prin hotărâri judecătoreşti definitive impune, cu privire la exercitarea unei căi de atac, atât o limitare în timp, în ceea ce priveşte termenul de declarare, cât şi din perspectiva interesului procesual - sub aspectul persoanelor care pot formula respectiva cale de atac - şi a cazurilor ce pot fi invocate. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege pentru considerente ce ţin de încălcarea egalităţii în faţa legii, a accesului liber la justiţie, a actelor internaţionale la care România este parte, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv ar presupune fie că părţilor nu li se recunoaşte un grad de jurisdicţie în condiţiile impuse de tratatele internaţionale, fie că, pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, se prevăd condiţii diferite de declarare şi examinare â căii de atac, fie că textele invocate limitează dreptul la apărare.

6. Cu privire la respectarea egalităţii în drepturi, instanţa de judecată arată că aceasta nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci stabileşte ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar pentru situaţii diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite pentru persoane care se află în situaţii diferite. Liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenind legiuitorului. Pentru ca dreptul de acces la o instanţă să fie respectat, trebuie ca instanţa în faţa căreia este adusă cauza să se bucure de jurisdicţie deplină, adică instanţa trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât şi pe cele de drept ale cauzei. Arată că, prin Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Marii Britanii, paragraful 93, Curtea de la Strasbourg a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut, acesta putând fi supus unor restricţii legitime. Dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală sunt, aşadar, în acord cu prevederile care reglementează dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv în art. 6 paragraful 1 din Convenţie, întrucât recursul în casaţie se poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, având în vedere caracterul acestuia de cale extraordinară de atac, şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează dreptul la un proces echitabil. Mai arată că, în urma exercitării căii de atac a apelului, cauza a fost-integral şi sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie - examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior. În ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, instanţa reţine că acest drept specific garantat de Convenţie recunoaşte oricărei persoane - ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate - dreptul de a se adresa unei instanţe naţionale care să se pronunţe cu privire la această încălcare, însă dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul de a exercita o cale de atac. Prin dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a intenţionat să îngrădească accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un recurs efectiv, fiind vorba de o cale de atac ce poate fi exercitată numai împotriva unor hotărâri definitive, după parcurgerea etapei judecăţii în primă instanţă şi în apel.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu critică art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu conţine, respectiv solicită extinderea cazurilor în care se poate declara recurs în casaţie, urmărind, practic, o completare a textului. În subsidiar, opinează că excepţia este neîntemeiată. Legiuitorul infraconstituţional, când a reglementat recursul în casaţie, a avut în vedere atât nevoia de a îndrepta hotărârile definitive care sunt nelegale, cât şi necesitatea de a asigura stabilitatea circuitului juridic. De aceea, s-a impus o limitare a cazurilor care pot constitui temei pentru declararea unui recurs în casaţie, cât şi a sferei persoanelor care pot invoca aceste cazuri, din perspectiva interesului procesual. Dispoziţiile de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, câtă vreme acestea nu împiedică părţile interesate să apeleze la o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină - adică să analizeze cauza atât în ceea ce priveşte aspectele de fapt, cât şi cele de drept - şi nici nu limitează dreptul acestora de a fi apărate, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanţiile specifice unui proces echitabil. Potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii, motiv pentru care dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, potrivit cărora pot fi atacate cu recurs în casaţie numai anumite decizii judecătoreşti, sunt conforme cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte (Decizia Curţii Constituţionale nr. 506 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014). Dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă, în acest sens arată că autorul excepţiei se referă la situaţia în care apelul a fost judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz în care, conform dispoziţiilor de lege criticate, decizia pronunţată nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, în vederea desluşirii acestei critici este necesară examinarea dispoziţiilor procedurale privind competenţa materială. Astfel, observă că art. 40 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează în competenţa Înaltei Curţi şi judecarea apelurilor împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, deşi Înalta Curte se pronunţă şi ca instanţă de apel, art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea atacării cu recurs în casaţie a deciziilor instanţei supreme. Includerea în norma criticată a hotărârilor pronunţate de instanţa supremă, ca instanţă de apel, reprezintă o modificare a soluţiei legislative în sensul extinderii cazurilor în care se poate formula recurs în casaţie. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării”, fiind, în acelaşi timp, în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În subsidiar, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precizează că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fără să însemne, însă, că el trebuie asigurat la toate căile de atac. Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care se poate exercita în condiţiile expres stabilite de lege.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel. ca instanţe de apel,[...]

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie, respectiv ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 330 din 24 mai 2016*), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticate pe motiv că nu permit exercitarea recursului în casaţie împotriva deciziilor pronunţate de tribunal în soluţionarea căii de atac a apelului. Cu prilejul menţionat, Curtea a reţinut că, în viziunea noului Cod de procedură penală, tribunalul nu mai judecă calea de atac a apelului, motiv pentru care dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate (paragraful 22).

15. Curtea observă însă că, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală sunt criticate din perspectiva creării unei discriminări între inculpaţi în funcţie de instanţa care soluţionează calea de atac a apelului - curte de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, întrucât cei judecaţi în apel de instanţa supremă nu beneficiază de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Curtea constată că această critică este întemeiată, dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală aducând atingere principiilor consacrate de art. 16 şi art. 21 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 40 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea apelurilor împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, faptul că dispoziţiile de lege criticate exclud posibilitatea atacării cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel, decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, este de natură să înfrângă egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului fundamental de acces liber la justiţie, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil.

16. Curtea constată că în reglementarea anterioară, începând cu Codul de procedură penală din 1936, recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, pentru o serie de motive expres prevăzute de lege. În noua reglementare însă recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, de anulare, dată în competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Noul Cod de procedură penală a revenit la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, constând în fond şi apel, astfel că în recurs nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciază dacă hotărârea dată corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă, aşadar, un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea hotărârilor necorespunzătoare, cu scopul de a asigura respectarea legii, recursul având şi un rol subsidiar în uniformizarea jurisprudenţei. Întrucât recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este corespunzătoare din punct de vedere al dreptului, adică dacă aceasta este conformă cu regulile de drept aplicabile,

17. Astfel, spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează la cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi anume: nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea în mod greşit a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului şi aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cu excepţia primului caz de casare - necompetenţa instanţei -, care se referă la încălcarea unor norme de procedură, celelalte motive de recurs au în vedere încălcarea legii penale, unele având implicaţii şi în soluţionarea acţiunii civile.

18. Referitor la persoanele care pot formula cerere de recurs în casaţie, Curtea reţine că, potrivit art. 436 alin. (1) lit. a)-c)din Codul de procedură penală, titularii acestei căi extraordinare de atac sunt: procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. Procurorul poate declara recurs în casaţie atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei. Inculpatul poate formula cerere de recurs în casaţie atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă, dar numai împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal,

 

 

ceea ce înseamnă că, în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de achitare, inculpatul nu poate declara recurs cu privire la temeiul achitării, acest aspect neîncadrându-se, de altfel, în niciunul dintre cazurile în care se poate face recurs în casaţie, prevăzute de art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală. în fine, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, numai în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

19. În ceea ce priveşte obiectul recursului în casaţie, Curtea reţine că, acesta fiind o cale de atac extraordinară, pot fi atacate numai hotărâri penale definitive. Dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală exceptează de la recursul în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel - ca instanţe de apel - prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, ceea ce înseamnă că pot fi atacate cu recurs în casaţie numai hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzelor. Curtea mai observă că, potrivit soluţiilor de la judecata recursului în casaţie prevăzute de art. 448 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în casaţie, casează hotărârea atacată şi, după caz, în funcţie de motivul invocat, desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată, sau poate dispune rejudecarea de către instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, fiind evident că, şi în această din urmă situaţie, sentinţa dată cu încălcarea normelor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei este desfiinţată în recurs.

20. Aşadar, pe calea recursului în casaţie se asigură verificarea legalităţii unor hotărâri penale definitive - prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege - ca garanţie a respectării principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Scopul recursului în casaţie fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise la judecarea apelului, Curtea constată că excluderea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie împotriva deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie ca instanţă de apel, decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, creează discriminare atât pentru inculpat, cât şi pentru celelalte părţi - partea civilă şi partea responsabilă civilmente - faţă de părţile din cauzele penale soluţionate de curţile de apel ca instanţe de apel. Astfel, deşi se găsesc în situaţii similare, părţile beneficiază de un tratament juridic diferit în funcţie de instanţa care soluţionează apelul, ceea ce contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, în condiţiile în care tratamentul discriminatoriu nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Evident, nu intră în discuţie deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, prin care aceasta a dispus rejudecarea cauzelor, prin atare decizii nefiind soluţionat fondul litigiilor.

21. Sub aspectul asigurării egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Prin urmare, instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte căile de atac nu este contrară acestui principiu atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din

20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, din perspectiva interesului de a cere şi obţine îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea apelului, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente dintr-o cauză soluţionată în apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află într-o situaţie similară cu părţile din procesele penale soluţionate de curţile de apel, ca instanţe de apel, sub aspectul recunoaşterii liberului acces la justiţie, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel fiind, tratamentul juridic diferenţiat care rezultă din dispoziţiile de lege criticate este nejustificat şi conduce la o discriminare.

22. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Este adevărat că regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin (2) din Constituţie - potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”- şi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Curtea reţine, astfel, că principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, însă cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.).

23. Mai mult, pornind de la scopul recursului în casaţie - acela de a asigura posibilitatea îndreptării erorilor de drept comise la soluţionarea apelului, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege - şi de la rolul procurorului în cadrul procesului penal în calitate de titular al dreptului de a formula cerere de recurs în casaţie, Curtea constată că exigenţele dreptului la un proces echitabil impun asigurarea verificării pe calea recursului în casaţie - şi la iniţiativa procurorului în calitatea sa de titular al acestei căi extraordinare de atac - a legalităţii deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

24. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclud deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel - decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor-de la exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În cazul în care legea - norma de procedură penală şi/sau norma de drept penal substanţial - este încălcată, trebuie să se asigure atât procurorului, cât şi părţii interesate posibilitatea de a cere şi obţine restabilirea legalităţii prin casarea hotărârii nelegale. Or, dispoziţiile de lege criticate nu asigură existenţa remediului pentru cazul încălcării legii şi creează un vid de reglementare în ceea ce priveşte desfiinţarea deciziilor nelegale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel - decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor -, lipsind, pe de o parte, procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal, iar, pe de altă parte, părţile de posibilitatea apărării drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Penciu în Dosarul nr. 1.747/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 330 din 24 mai 2016 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 558

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1* (1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 1763D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public şi în prezenţa autoarei excepţiei, Filofteia Ciobanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea nr. 24 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1 * (1.569/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a pretinsului act administrativ normativ „Instrucţiuni comune ale poştei”, anularea acestuia şi obligarea pârâtelor la înscrierea pe aviz a datei prezentării destinatarului la oficiu poştal şi a motivului concret al refuzului de predare a trimiterii, anularea dispoziţiei-ştampilă cu conţinut generic, obligarea pârâtelor să-i predea cele cerute în adresa cu nr. 411/2012 şi plata de daune morale în cuantum de 10000 lei, cu cheltuieli de judecată.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 sunt neconstituţionale, deoarece sintagmele „celelalte dispoziţii legale în vigoare”, „a celorlalte dispoziţii legale în vigoare”, „se publică...în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare* din cuprinsul acestui text de lege conferă acestuia neclaritate, impredictibilitate şi imprevizibilitate pentru utilizatorul de servicii poştale, destinatar sau expeditor şi conduc, astfel, la abuzuri. De asemenea, prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, care cuprind sintagma „într-un termen stabilit de aceasta”, sunt neconstituţionale, deoarece au o redactare imprecisă. Or, legile şi ordonanţele intră în vigoare la o dată exactă, clar stabilită de Constituţie, astfel încât „legiuitorul primar trebuia să prevadă cu determinare clară şi exactă în timp, deci măsurabilă şi controlabilă, fiecare termen de emitere a actelor administrative normative de către autorităţile pe care le abilitează să emită astfel de acte de organizare a ordonanţei”. Totodată, susţine că prevederile art. 43 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 încalcă dreptul fundamental de acces liber la justiţie, deoarece îngrădesc dreptul persoanei vătămate prin acte, fapte, operaţiuni de pierdere, distrugere, furt privind trimiterile poştale, de a se adresa justiţiei, în vederea obţinerii de despăgubiri pentru prejudiciile suferite.

5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 nu este întemeiată, aceste norme de lege neîncălcând dispoziţiile art. 21 alin, (1)-(3) din Constituţie, Sintagmele „celelalte dispoziţii legale în vigoare”, „a celorlalte dispoziţii legale în vigoare” şi „se publică...in condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare” din cuprinsul art. 32 al ordonanţei menţionate nu sunt neclare ori imprevizibile şi nu au semnificaţia unei inegalităţi a armelor, deci nu constituie o îngrădire a dreptului la un proces echitabil. Astfel, câtă vreme pretenţia ce se urmăreşte a fi valorificată de utilizatorul de servicii poştale în faţa instanţelor de judecată, decurgând din pretinsa răspundere a furnizorului de servicii poştale, are ca temei condiţiile prevăzute în contractele încheiate de furnizor cu utilizatorii [cât priveşte alineatul (1) al art. 32], nu se poate susţine că reglementarea potrivit căreia stabilirea acestei răspunderi se face în limitele acestor contracte (limite speciale), dar cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, încalcă în vreun fel dreptul la un proces echitabil. Similar este raţionamentul şi cât priveşte alineatul al doilea, referitor la sfera de servicii poştale prestate de furnizorul de serviciu universal în acest domeniu. În privinţa art. 42 alin. (1) şi 43 alin, (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească apreciază că acestea nu sunt neconstituţionale ca urmare a îngrădirii dreptului de acces la instanţa judecătorească, astfel cum susţine recurenta, prin limitarea răspunderii furnizorului numai la pierderea, distrugerea, furtul trimiterii poştale. Astfel, dispoziţiile menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru laptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă numai în limitele stabilite expres de normele speciale reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, pe temeiul dreptului comun, printr-o cerere în justiţie, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Cu privire la prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească consideră că omisiunea legiuitorului de a stabili un termen determinat în care autoritatea să solicite spre aprobare regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze, reguli ce trebuie stabilite de furnizorul universal şi pe care acesta este obligat să le respecte în relaţiile cu utilizatorii (potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002), poate avea ca rezultat îngrădirea dreptului de acces la justiţie a utilizatorului care se consideră prejudiciat printr-o acţiune/omisiune a furnizorului de servicii poştale.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi alin. (2), art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 este neîntemeiată, iar, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 27 din acelaşi act normativ, precizează că asupra acesteia „urmează a se pronunţa instituţia competentă şi anume, Curtea Constituţională”. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport de art. 21 din Constituţie, Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precizează că, în cauza de faţă, nu se poate pune problema unei încălcări a dreptului fundamental al liberului acces la justiţie, fiind în prezenţa reglementării de către legiuitor a unei modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, ce decurge dintr-o formă de răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele ori operaţiunile enumerate limitativ în cuprinsul art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă numai în limitele stabilite expres de normele speciale în materie, şi anume de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. În plus, astfel cum a reţinut şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei, aceste aspecte nu pot echivala cu o excludere a persoanei vătămate de a-şi valorifica, în condiţiile dreptului comun, posibilitatea de a solicita repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă săvârşită de furnizorul de servicii poştale, cu excepţia celor menţionate în cuprinsul art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. În ceea ce priveşte prevederile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, criticate pentru neconstituţionalitate din perspectiva neclarităţii şi impreciziei în reglementare, precizează că norma legală în cauză stabileşte o formă de răspundere contractuală, în condiţiile art. 1.350 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Practic, răspunderea în cauză urmează a opera în condiţiile stabilite de contractele respective, încheiate de părţi, în acord cu principiul libertăţii contractuale, motiv pentru care nu se poate susţine că normele legale aplicabile sunt neclare şi imprecise. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii. În acelaşi sens, invocă, spre exemplu, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 743 din 2 iunie 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002*) privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au fost abrogate, prin art. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 187/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 1 iulie 2013. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti, prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 continuă să producă efecte juridice, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituţionalitatea acestor prevederi legale, care au următorul cuprins:

- Art. 27 alin. (2): „Furnizorul de serviciu universal stabileşte şi supune spre aprobare autorităţii de reglementare. Într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze. În cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecţiei utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, acordurilor internaţionale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin. (3), autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorul de serviciu universal este obligat să opereze modificările cerute

- Art. 32: „(1) Răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale se stabileşte potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă şi de celelalte dispoziţii legale în vigoare.

(2) Răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale incluse în sfera serviciului universal, prestate de furnizorul de serviciu universal, se stabileşte, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe şi a celorlalte dispoziţii legale în vigoare, prin clauzele contractului-cadru care se avizează de autoritatea de reglementare şi se publică pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal, în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare

- Art. 42 alin. (1): „Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare valorii reale a prejudiciului cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parţială sau prin deteriorarea trimiterii, valoare care nu va depăşi limitele prevăzute la art. 43. Pagubele indirecte şi beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.”

- Art. 43 alin. (1): „Furnizorii de servicii poştale răspund pentru trimiterile poştale interne, după cum urmează:

a) în caz de pierdere, furt sau distrugere totală:

1. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

2. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere contra ramburs, până în momentul livrării la destinatar;

3. cu întreaga valoare a rambursului, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere contra ramburs, după livrarea acesteia destinatarului, când furnizorul de servicii poştale a omis încasarea rambursului de la destinatar;

4. abrogat

5. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile poştale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

b) în caz de pierdere parţială, distrugere parţială sau deteriorare:

1. cu valoarea declarată pentru partea lipsă, distrusă sau deteriorată, înscrisă în nota de inventar, pentru trimiterile poştale depuse deschise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

2. cu cota-parte corespunzătoare greutăţii lipsă din valoarea declarată, pentru trimiterile poştale depuse închise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

3. cu cota-parte din suma prevăzută la lit. a) pct. 5, stabilită în raport cu greutatea lipsă sau cu greutatea conţinutului deteriorat, pentru coletele care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

4. cu suma prevăzută la lit. a) pct. 5, în caz de pierdere parţială, distrugere parţială sau deteriorare a trimiterilor poştale, altele decât coletele.”

11. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, care fac parte din Capitolul VII al ordonanţei menţionate, intitulat „Protecţia utilizatorilor”, stabilesc obligaţia furnizorului de serviciu universal de a supune aprobării autorităţii de reglementare, într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze. Astfel cum stabileşte art. 2 lit. q) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, furnizorul universal este orice furnizor de servicii poştale care prestează unul sau mai multe servicii poştale din sfera serviciului universal, în zona şi în condiţiile speciale stabilite de autoritatea de reglementare, şi care este desemnat în acest sens de aceasta. Faţă de critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizând presupusa imprecizie a sintagmei „într-un termen stabilit de aceasta”, (autoritatea de reglementare) din cuprinsul art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere natura juridică specifică a regulilor aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal. Astfel, aceste reguli se supun aprobării autorităţii de reglementare, contribuind la asigurarea cadrului de reglementare a prestării serviciilor poştale, fără a avea însă un caracter general, universal, specific reglementărilor de forţa juridică a legii. De asemenea, prevederile de lege criticate stabilesc că, în cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecţiei utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, înţelegerilor internaţionale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin. (2)r autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorii de servicii poştale sunt obligaţi să opereze modificările cerute. Prin conţinutul lor, aceste reguli contribuie, aşadar, la asigurarea cadrului unitar, specific funcţionării fiecărui furnizor de serviciu universal. În aceste condiţii, Curtea constată că normele de lege criticate nu pot fi caracterizate ca imprecise, ci, dimpotrivă, dau expresie liberului acces al persoanelor de drept public sau de drept privat la activitatea de furnizare a serviciilor poştale, în limitele şi în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare, potrivit legii.

13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, formulată prin prisma susţinerii caracterului imprecis al sintagmelor „celelalte dispoziţii legale în vigoare” „a celorlalte dispoziţii legale în vigoare”, „se publică... În condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare”, Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie reguli privind răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale furnizate, reprezentând, din punctul de vedere al tehnicii legislative, o normă de trimitere. Astfel, răspunderea furnizorilor faţă de utilizatori se stabileşte potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 şi de celelalte dispoziţii legale în vigoare. Norma legală criticată stabileşte, aşadar, o formă de răspundere contractuală, în plus, Curtea observă că încălcarea obligaţiilor prevăzute de art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 constituie contravenţie, potrivit art. 58 pct. 20 din acelaşi act normativ.

14. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate conţin norme suficient de clare şi precise, care permit destinatarilor acestora să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că criticile de neconstituţionalitate privind imprecizia normelor şi afectarea dreptului la un proces echitabil, nu pot fi, sub niciun aspect, reţinute.

15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea reţine că prevederile legale menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă în limitele stabilite expres de normele speciale, reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, în temeiul dreptului comun, printr-o cerere adresată instanţei judecătoreşti, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care stabilesc dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor sau intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil, nu sunt încălcate.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şt al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1* (1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 131/2002 privind serviciile poştale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu


*) Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale a fost modificată prin Legea nr. 187/2013, titlul având următorul cuprins: „Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind Conservatorul de timbre”.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului ROSCI0178 Pădurea Torceşti

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 109.841 din 25 aprilie 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Galaţi - Decizia Etapei de încadrare nr. 800 din 7 decembrie 2015, Avizul Ministerului Culturii nr. 767 din 18 februarie 2016, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 82.943/163.011/330.136 din 24 decembrie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 38.004 din 14 aprilie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 156,771/1.M. din 23 decembrie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului ROSCI0178 Pădurea Torceşti, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului ROSCIQ178 Pădurea Torceşti, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lasou,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 iunie 2016.

Nr. 1.056.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică lin Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome .Monitorul Oficial, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional de stat

 

În conformitate cu prevederile art. 23 şi 33 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional de stat, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă anexa nr. 2 „Metodologia de organizare şi desfăşurare a admiterii În învăţământul profesional de stat cu durata de 3 ani” la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.136/2014 privind organizarea, funcţionarea, admiterea şi calendarul admiterii în învăţământul profesional de stat cu durata de 3 ani, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 24 februarie 2014.

Art. 3. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane, Direcţia minorităţi, Direcţia generală buget-finanţe, Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ profesional şi tehnic duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 5.068.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional de stat

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Admiterea elevilor în învăţământul profesional de stat, denumit în continuare învăţământ profesional, se face cu respectarea Metodologiei de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional de stat, pe baza criteriilor stabilite de prezenta metodologie.

Art. 2. - (1) Pot opta pentru învăţământul profesional elevii înscrişi în clasa a VIII-a şi absolvenţii clasei a VIII-a din seriile anterioare.

(2) Elevii prevăzuţi la alin. (1) pot fi înscrişi în învăţământul profesional numai dacă au promovat clasa a VIII-a.

(3) Opţiunea elevilor pentru învăţământ profesional se realizează în perioada prevăzută de calendarul admiterii în învăţământul profesional

Art. 3. - În vederea admiterii în învăţământul profesional, unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional poate organiza, în anumite condiţii, preselecţia candidaţilor şi/sau proba suplimentară de admitere.

Art. 4. - (1) Conform calendarului admiterii în învăţământul profesional, admiterea se realizează în două etape.

(2) în fiecare etapă de admitere se organizează:

a) înscrierea candidaţilor;

b) preselecţia candidaţilor, după caz;

c) proba suplimentară de admitere, după caz;

d) admiterea candidaţilor şi afişarea rezultatelor.

 

CAPITOLUL II

Înscrierea candidaţilor

 

Art. 5. - (1) înscrierea în învăţământul profesional se face în urma unui proces de informare şi consiliere a elevilor.

(2) înscrierea candidaţilor în vederea admiterii în învăţământul profesional se face la unitatea de învăţământ care are ofertă educaţională pentru învăţământul profesional, pe baza opţiunii candidatului pentru o calificare profesională din oferta şcolii, cu posibilitatea înregistrării mai multor opţiuni în ordinea preferinţelor exprimate de candidat în fişa de înscriere.

(3) înscrierea în vederea admiterii în învăţământul profesional a elevilor din clasa a VIII-a şi a absolvenţilor clasei a VIII-a din seriile anterioare se realizează pe baza fişei de înscriere în învăţământul profesional, eliberată de unitatea de învăţământ gimnazial.

(4) Modelul fişei de înscriere în învăţământul profesional va fi elaborat de Comisia Naţională de Admitere şi se va transmite comisiilor de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti până la data de 1 martie a fiecărui an.

(5) Unitatea de învăţământ gimnazial va elibera o singură fişă de înscriere în învăţământul profesional, fiecărui elev/candidat care optează pentru înscrierea la învăţământul profesional pentru fiecare etapă menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional.

(6) Nu se eliberează fişe de înscriere elevilor din clasa a VII l-a cu situaţia şcolară neîncheiată, aflaţi în stare de corigenţă sau repetenţie.

Art. 6. - La încheierea perioadelor de înscriere menţionate în calendarul admiterii în învăţământul profesional, comisiile de admitere din unităţile de învăţământ care au ofertă pentru învăţământul profesional transmit, în format electronic şi în scris, către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti lista candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional.

Art. 7. - Lista candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional este afişată, conform calendarului admiterii în învăţământul profesional, la sediul unităţilor de învăţământ care au ofertă pentru învăţământul profesional, împreună cu graficul de desfăşurare a sesiunii de preselecţie, acolo unde este cazul, şi cu graficul de desfăşurare a probei suplimentare de admitere, în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ.

 

CAPITOLUL III

Preselecţia candidaţilor

 

Art. 8. - (1) Operatorul economic/instituţia publică parteneră a unităţii de învăţământ poate solicita organizarea unei sesiuni de preselecţie a candidaţilor, organizată înainte de desfăşurarea probei de admitere, în cazul în care operatorul economic/instituţia publică parteneră a unităţii de învăţământ se implică prin susţinere financiară/stimulente/alte forme de sprijin în formarea profesională a elevilor prin angajament menţionat în contractul-cadru cu unitatea de învăţământ.

(2) Cererea scrisă a operatorului economic/instituţiei publice partenere pentru organizarea unei sesiuni de preselecţie a candidaţilor este adresată unităţii de învăţământ şi este aprobată în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

(3) Toate unităţile de învăţământ care organizează sesiunea de preselecţie pentru învăţământul profesional au obligaţia de a elabora şi a anunţa public procedura de preselecţie, care va cuprinde informaţii privind conţinutul (tematica) şi modul de organizare şi desfăşurare a probei de preselecţie.

(4) Procedura de preselecţie, elaborată de unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, este aprobată de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ şi de către operatorul economic/instituţia publică parteneră şi este avizată de inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti.

(5) Procedura de preselecţie este afişată la sediul unităţii de învăţământ care are oferta educaţională pentru învăţământ profesional, conform calendarului admiterii În învăţământul profesional.

(6) Procedura de preselecţie va conţine prevederi clare pentru asigurarea unei selecţii obiective, nediscriminatorii şi transparente.

(7) în cazul în care, în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ, se organizează probă de preselecţie pentru mai multe domenii de formare profesională/calificări pe baza unei proceduri de preselecţie unitare, înscrierea la preselecţie se face în baza fişei de înscriere cu opţiunile elevilor pentru domeniile de formare profesională/calificările pentru care se organizează preselecţia, înregistrate în ordinea preferinţelor candidaţilor.

(8) Unitatea de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie transmite comisiei de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti spre validare, electronic şi în scris, tabelul cu rezultatele obţinute de elevi la sesiunea de preselecţie, conţinând numele, iniţiala tatălui şi prenumele candidatului, codul numeric personal al acestuia, şcoala şi judeţul de provenienţă, şcoala şi domeniul de formare profesională/ calificarea pentru care s-a realizat preselecţia, menţiunea „admis7„respins” în urma preselecţiei.

(9) Tabelul cu rezultatele obţinute de candidaţi la sesiunea de preselecţie, validat de comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti, va fi afişat la sediul unităţii şcolare care a organizat preselecţia.

(10) Candidaţii care au fost respinşi la preselecţie ridică fişele de înscriere la învăţământul profesional de la unitatea de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional.

(11) Candidaţii care au fost respinşi la preselecţie pot să se înscrie la o altă unitate de învăţământ care are ofertă pentru învăţământul profesional şi care nu a organizat sesiune de preselecţie, în perioada menţionată în calendarului admiterii în învăţământul profesional, pe baza fişei de înscriere în învăţământul profesional, sau pot să opteze pentru înscrierea în învăţământul liceal.

 

CAPITOLUL IV

Proba suplimentară de admitere

 

Art. 9. - (1) Toate unităţile de învăţământ care au ofertă educaţională pentru învăţământul profesional au obligaţia de a elabora şi anunţa public procedura de admitere.

(2) Procedura de admitere, elaborată de unitatea de învăţământ care are oferta educaţională pentru învăţământul profesional, este aprobată de consiliul de administraţie al şcolii şi este avizată de inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti.

(3) Procedura de admitere va cuprinde informaţii privind:

a) condiţia de a trece prin etapa prealabilă de preselecţie (acolo unde este cazul, conform art. 8);

b) cazurile în care se susţine proba suplimentară de admitere şi calculul mediei de admitere, conform art. 10 şi, respectiv, art. 12, modalităţile de departajare a candidaţilor cu medii de admitere egale, conform art. 11 din prezenta metodologie;

c) disciplina din planul-cadru pentru clasa a VIII-a la care se susţine proba suplimentară de admitere;

d) programa de examen pentru disciplina la care se susţine proba suplimentară de admitere;

e) modul de organizare şi desfăşurare a probei suplimentare de admitere;

f) modele de subiecte şi bareme de evaluare şi notare pentru proba suplimentară de admitere;

g) durata probei suplimentare de admitere;

h) modul de organizare şi desfăşurare a contestaţiilor,

(4) Procedura de admitere este afişată la sediul unităţii de învăţământ care are oferta educaţională pentru învăţământ profesional, conform calendarului admiterii în învăţământul profesional,

(5) Proba suplimentară de admitere se desfăşoară, în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional, doar în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ.

(6) Unitatea şcolară poate decide ca proba suplimentară de admitere să se organizeze doar la calificarea/calificările la care numărul de candidaţi depăşeşte numărul de locuri de la calificarea/calificările respectivă/respective, cu posibilitatea redistribuirii la celelalte calificări pentru care nu s-a organizat proba suplimentară, în situaţia în care candidaţii au optat în fişa de înscriere pentru aceste calificări.

 

CAPITOLUL V

Admiterea candidaţilor şi afişarea rezultatelor

 

Art. 10. - Admiterea în învăţământul profesional se realizează, în fiecare etapă, astfel:

a) în cazul în care numărul de candidaţi înscrişi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului; în portofoliul educaţional al elevului se are în vedere, pentru admiterea în învăţământul profesional, media de admitere, calculată ca medie ponderată între media generală la evaluarea naţională susţinută de absolvenţii clasei a VII l-a, care are o pondere de 80%, şi media generală de absolvire a claselor a V-a - a VIII-a, care are o pondere de 20%;

b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se face luând în calcul în proporţie de 70% media de admitere prevăzută la lit. a) şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba suplimentară de admitere stabilită de unitatea de învăţământ.

Art. 11. - (1) în cazul în care 2 candidaţi au medii de admitere egale, aceştia vor fi departajaţi folosind, în ordine, următoarele criterii:

a) media generală obţinută la evaluarea naţională din clasa a VIII-a;

b) media generală de absolvire a claselor a V-a - a VIII-a.

(2) în cazul în care, la o unitate de învăţământ şi la o calificare profesională, pe ultimul loc există candidaţi cu opţiunea exprimată pentru acea unitate şcolară şi acea calificare, care au mediile de admitere, precum şi mediile prevăzute la alin. (1) egale, atunci toţi aceşti candidaţi sunt declaraţi admişi la opţiunea solicitată.

Art. 12. - (1) Calculul mediei de admitere în învăţământul profesional se face astfel:

a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ:

 

MAIP = MA= (20 ABS + 80 EN) / 100

 

unde:

MAIP = media de admitere în învăţământul profesional;

MA - media de admitere calculată conform art. 10 lit. a);

ABS = media generală de absolvire a claselor a V-a - a VIII-a;

EN = media generală obţinută la evaluarea naţională susţinută de absolvenţii clasei a VIII-a;

b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ:

 

MAIP =  (70 x MA + 30 x PSA) / 100

 

unde:

MAIP = media de admitere în învăţământul profesional;

MA = media de admitere calculată conform art. 10 lit. a);

PSA = nota la proba suplimentară de admitere stabilită de unitatea de învăţământ.

(2) Media de admitere în învăţământul profesional, prevăzută la alin. (1), se calculează cu două zecimale, fără rotunjire.

(3) Pentru absolvenţii din promoţiile de până în anul 2009 inclusiv, în media de admitere, media generală obţinută la evaluarea naţională se va înlocui cu media de la examenul de capacitate, pentru absolvenţii de până în anul 2003 inclusiv, cu media la testele naţionale, pentru absolvenţii din promoţiile 2004-2007, ori cu media la tezele cu subiect unic susţinute în clasa a VIII-a, pentru absolvenţii din promoţiile 2008 şi 2009.

(4) Pentru candidaţii care nu au susţinut evaluarea naţională sau, după caz, examenul de capacitate/testele naţionale/tezele cu subiect unic, se consideră că media generală obţinută la evaluarea naţională susţinută de absolvenţii clasei a VIII-a este 1 :EN = 1.

(5) Media de admitere în învăţământul profesional, calculată conform art. 12 alin. (1) lit. a), este utilizată pentru stabilirea ordinii pe lista candidaţilor admişi, în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor din oferta şcolii.

(6) în cazul candidaţilor care au înregistrat mai multe opţiuni în fişa de admitere la o unitate şcolară la care numărul total al celor înscrişi nu depăşeşte numărul total al locurilor oferite de unitatea respectivă de învăţământ, repartizarea pe calificări se face în ordinea opţiunilor din fişa de înscriere, utilizând media de admitere, calculată conform art. 12 alin. (1) lit. a), drept criteriu de departajare şi de ordonare pe listă a candidaţilor admişi la fiecare calificare.

(7) Media de admitere în învăţământul profesional, calculată conform art. 12 alin. (1) lit. b), este utilizată pentru stabilirea ordinii pe lista candidaţilor admişi, în cazul în care numărul de candidaţi depăşeşte numărul locurilor din oferta şcolii.

(8) în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional, comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti va analiza şi cazurile speciale ale absolvenţilor învăţământului gimnazial care au studiat în străinătate şi din această cauză nu au participat la evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a VIII-a; pentru aceşti absolvenţi, la media generală de absolvire a gimnaziului se iau în calcul doar rezultatele obţinute în anii de studiu parcurşi în România.

Art. 13. - (1) Listele cuprinzând candidaţii admişi, respectiv respinşi la învăţământul profesional se întocmesc la unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional şi se transmit la comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti, după fiecare etapă de admitere, conform calendarului admiterii.

(2) După validarea listelor de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional, acestea se afişează la sediul unităţii de învăţământ care organizează învăţământ profesional,

Art. 14. - (1) După afişarea rezultatelor la admiterea în învăţământul profesional, în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional, candidaţii depun la unităţile şcolare la care au fost declaraţi admişi dosarele de înscriere, cuprinzând actele de studii în original.

(2) înscrierea candidaţilor declaraţi admişi se efectuează, conform unui program afişat de unitatea de învăţământ, pe baza următoarelor acte:

a) fişa de înscriere în învăţământul profesional;

b) certificatul de naştere, în copie certificată conform cu originalul;

c) adeverinţă cu notele şi media generală obţinute la evaluarea naţională/tezele cu subiect unic din clasa a VIII-a/ testele naţionale/examenul de capacitate;

d) foaia matricolă pentru clasele a V-a - a VIII-a (cu calculul mediei generale de absolvire) - copie şi original;

e) fişa medicală.

(3) Candidaţii care în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional nu îşi depun dosarele de înscriere se consideră retraşi, iar locurile corespunzătoare sunt declarate neocupate şi vor fi utilizate pentru următoarea etapă de admitere în învăţământul profesional.

Art. 15. - Candidaţii respinşi la admiterea în învăţământul profesional se pot înscrie la admiterea în învăţământul liceal.

Art. 16. - (1) Pentru absolvenţii clasei a VII l-a care nu s-au înscris la unităţile la care au fost admişi sau care nu au participat la prima etapă de admitere în învăţământul profesional şi care solicită ulterior să se înscrie în clasa a IX-a la învăţământul profesional, precum şi pentru cei care şi-au încheiat situaţia şcolară ulterior desfăşurării etapei de admitere menţionate în calendarul admiterii în învăţământul profesional, comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti pentru învăţământ profesional va organiza a două etapă de admitere pe locurile rămase libere. Admiterea se face în perioada menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional, conform criteriilor prevăzute în prezenta metodologie, în baza hotărârilor comisiei de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional.

(2) Rezultatele admiterii se transmit Centrului Naţional de Admitere, până la data menţionată în calendarul admiterii în învăţământul profesional.

(3) Dacă, la încheierea etapelor de admitere menţionate în prezenta metodologie, mai există locuri vacante la clasele pentru care se susţin probe de preselecţie, comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional pot decide organizarea unei noi etape de susţinere a acestor probe. Graficul şi locul de desfăşurare a probei de preselecţie vor fi făcute publice, prin afişare la sediul unităţilor de învăţământ gimnazial şi al unităţilor de învăţământ care organizează învăţământ profesional. Admiterea candidaţilor pe locurile disponibile se face în conformitate cu prezenta metodologie.

Art. 17. - Pentru înscrierea la clasele de învăţământ profesional care se organizează în alte limbi materne decât limba română, elevii trebuie să facă dovada că au studiat în gimnaziu în limba maternă respectivă sau că au participat la proba de evaluare a cunoştinţelor de limba maternă, organizată conform metodologiei de admitere în învăţământul liceal de stat, şi au fost admişi.

Art. 18. - (1) înscrierea şi repartizarea candidaţilor în clasa a IX-a pentru învăţământul profesional special se organizează de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti, în perioada prevăzută în calendarul admiterii în învăţământul profesional.

(2) Locurile alocate învăţământului profesional special sunt publicate în broşura de admitere, într-o listă separată. Vor fi precizate în broşură locul şi data în care se va face admiterea candidaţilor pentru învăţământul profesional special, precum şi condiţiile specifice de înscriere (documente care să dovedească tipul şi gradul de deficienţă etc. ).

(3) Admiterea pe locurile pentru învăţământul profesional special se face în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, în ordinea descrescătoare a mediilor de admitere în învăţământul profesional, după caz, şi în funcţie de opţiuni.

 

CAPITOLUL VI

Coordonarea admiterii în învăţământul profesional

 

Art. 19. - (1) Coordonarea la nivel naţional a acţiunilor privind organizarea admiterii în învăţământul profesional este asigurată de Comisia Naţională de Admitere.

(2) Comisia Naţională de Admitere coordonează şi acţiunile privind organizarea admiterii în învăţământul liceal de stat.

(3) Comisia Naţională de Admitere cuprinde şi un reprezentant al Centrului Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic.

Art. 20. - Atribuţiile Comisiei Naţionale de Admitere, în ceea ce priveşte admiterea în învăţământul profesional, sunt următoarele:

a) stabileşte modelul fişei de înscriere în învăţământul profesional şi îl transmite comisiilor de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti până la data de 1 martie a fiecărui an;

b) instruieşte preşedinţii comisiilor de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti cu privire la înscrierea în învăţământul profesional;

c) organizează activităţile de creare a bazei de date la nivel naţional pentru candidaţii şi candidaţii admişi în învăţământul profesional, în colaborare cu Centrul Naţional de Admitere;

d) controlează şi îndrumă acţiunile legate de organizarea şi desfăşurarea admiterii în judeţele ţării/municipiul Bucureşti, urmărind respectarea prevederilor din prezenta metodologie;

e) controlează modul în care comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti, comisiile de înscriere din unităţile de învăţământ gimnazial şi cele de admitere din unităţile de învăţământ profesional îşi desfăşoară activitatea;

f) poate delega observatori care să controleze şi să îndrume activitatea comisiilor de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti şi a comisiilor de înscriere din unităţile de învăţământ gimnazial şi a celor de admitere din unităţile de învăţământ profesional. Observatorii pot solicita comisiilor de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti sau Comisiei Naţionale de Admitere, în cazul constatării unor nereguli în desfăşurarea înscrierii la învăţământul profesional, schimbări în componenţa comisiilor prevăzute la lit. e) şi, după caz, sancţionarea celor vinovaţi;

g) analizează desfăşurarea admiterii la nivel naţional, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti, şi prezintă concluziile acestei analize ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice;

h) propune eventuale modificări în metodologia de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional din anii următori.

Art. 21. - (1) Coordonarea la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti a acţiunilor privind organizarea admiterii în învăţământul profesional este asigurată de comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti.

(2) Comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti coordonează şi acţiunile pentru organizarea admiterii în învăţământul liceal de stat.

(3) Comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti cuprinde şi un inspector şcolar pentru învăţământ profesional şi tehnic.

(4) La rândul său, comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti organizează comisii de admitere în unităţile de învăţământ care organizează învăţământ profesional.

Art. 22. - Atribuţiile comisiei de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti, specifice în ceea ce priveşte admiterea în învăţământul profesional, sunt următoarele:

a) instruieşte preşedinţii comisiilor de înscriere din unităţile gimnaziale şi ai comisiilor de admitere din unităţile de învăţământ care organizează învăţământ profesional cu privire la înscrierea şi admiterea în învăţământul profesional;

b) analizează şi avizează procedurile de preselecţie şi de admitere;

c) aprobă componenţa comisiilor de admitere din unităţile de învăţământ;

d) validează tabelele cu rezultatele obţinute de elevi la sesiunea de preselecţie, transmise de unităţile de învăţământ, conform prevederilor art. 8 alin. (8) şi (9);

e) validează listele cuprinzând candidaţii admişi şi respinşi la învăţământul profesional, după fiecare etapă a admiterii, conform art. 13 alin. (1);

f) controlează şi îndrumă acţiunile legate de organizarea şi desfăşurarea înscrierii şi admiterii în învăţământul profesional, urmărind respectarea prevederilor din prezenta metodologie;

g) analizează desfăşurarea admiterii la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile de admitere din unităţile de învăţământ care organizează învăţământ profesional, şi prezintă concluziile acestei analize Comisiei Naţionale de Admitere;

h) propune Comisiei Naţionale de Admitere eventuale modificări în metodologia de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional.

Art. 23. - Comisia de înscriere din unitatea de învăţământ gimnazial este comună atât pentru admiterea în învăţământul liceal de stat. cât şi pentru admiterea în învăţământul profesional.

Art. 24. - (1) Comisia de admitere din unităţile de învăţământ care organizează învăţământ profesional este alcătuită din:

a) preşedinte - directorul sau directorul adjunct al unităţii de învăţământ;

b) vicepreşedinte - directorul adjunct sau şeful catedrei/ariei curriculare tehnologii;

c) secretar - secretarul unităţii de învăţământ;

d) membri:

(i) cadre didactice care realizează preselecţia candidaţilor în sesiunea de preselecţie;

(ii) cadre didactice de specialitate care elaborează subiectele pentru proba suplimentară de admitere şi evaluează lucrările candidaţilor;

(iii) cadre didactice care asigură înscrierea candidaţilor şi oferă informaţii şi consiliere elevilor şi părinţilor acestora care se prezintă pentru înscriere;

(iv) cadre didactice asistenţi pe perioada desfăşurării probei suplimentare de admitere;

(v) reprezentanţi ai operatorului economic/instituţiei publice partenere care solicită preselecţia candidaţilor.

(2) Comisia de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional are următoarele atribuţii:

a) elaborează procedura de preselecţie prevăzută la art. 8 al prezentei metodologii, în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, pe care o supune aprobării consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, operatorului economic/instituţiei publice partenere şi avizării inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

b) elaborează procedura de admitere prevăzută la art. 9 al prezentei metodologii, pe care o supune aprobării consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi avizării inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

c) organizează şi răspunde de aplicarea procedurii de preselecţie şi a procedurii de admitere;

d) verifică documentele prezentate de candidaţi şi calculul corect al mediei de admitere în învăţământul profesional;

e) sesizează inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti orice eroare constatată în completarea documentelor şcolare pentru înscriere şi corectează, acolo unde este posibil, aceste erori; corectarea mediei de admitere în învăţământul profesional calculate greşit se face de către preşedintele comisiei de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional, care semnează şi aplică ştampila unităţii;

f) asigură prezenţa permanent, pe perioada înscrierii a unor membri ai comisiei de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional, care să ofere informaţii şi consiliere persoanelor care se prezintă pentru înscriere;

g) transmite comisiei de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional raportul privind desfăşurarea admiterii la unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional.

(3) Componenţa comisiei de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional este avizată de consiliul de administraţie din unitatea de învăţământ şi aprobată de inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 25 - Absolvenţii învăţământului gimnazial particular autorizat sau acreditat pot participa la admiterea în învăţământul profesional de stat conform prevederilor din prezenta metodologie. Participarea lor la admitere nu este condiţionată de achitarea unei taxe.

Art. 26. - (1) Broşura de admitere va cuprinde, într-un capitol separat, informaţiile corespunzătoare despre unităţile de învăţământ particulare, autorizate sau acreditate, care organizează admitere în clasa a IX-a la învăţământul profesional.

(2) Calificările pentru care unitatea de învăţământ profesional organizează admitere vor fi înscrise în broşura admiterii codificat, în secţiune separată,

(3) Admiterea în unităţile de învăţământ particulare, autorizate sau acreditate, se face în conformitate cu metodologia stabilită de fiecare unitate de învăţământ, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 27. - Prezentarea de înscrisuri false la înscrierea în învăţământul profesional se pedepseşte conform legii şi atrage eliminarea din admitere a candidatului respectiv. În cazul în care descoperirea falsului se face după încheierea admiterii, candidatul respectiv pierde locul obţinut prin fraudă.

Art. 28. - Persoanele vinovate de eliberarea mai multor fişe de înscriere pentru acelaşi elev, în cadrul unei etape de admitere, decât este prevăzut în prezenta metodologie, de transcrierea eronată a datelor personale ori a notelor sau de nerespectarea altor prevederi ale prezentei metodologii vor fi sancţionate disciplinar, administrativ, civil sau penal, după caz.

Art. 29.- Înscrierea şi admiterea în învăţământul profesional se pot face şi după finalizarea etapei a două de admitere, înscrierea şi admiterea se pot face pe locurile libere, cu respectarea prevederilor prezentei metodologii.

Art. 30. - Calendarul admiterii în învăţământul profesional se aprobă anual prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice până la începutul anului şcolar anterior anului şcolar pentru care se face admiterea.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea Calendarului admiterii în învăţământul profesional de stat pentru anul şcolar 2017--2018

 

În conformitate cu prevederile art. 23 şi art. 33 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Calendarul admiterii în învăţământul profesional de stat pentru anul şcolar 2017-2018, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă anexa nr. 3 „Calendarul admiterii în învăţământul profesional de stat cu durata de 3 ani pentru anul şcolar 2014- 2015” la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.136/2014 privind organizarea, funcţionarea, admiterea şi calendarul admiterii în învăţământul profesional de stat cu durata de 3 ani, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 24 februarie 2014.

Art. 3. - Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management şi resurse umane, Direcţia minorităţi, Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ profesional şi tehnic duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 5.069.

 

ANEXĂ

 

CALENDARUL ADMITERII

în învăţământul profesional de stat pentru anul şcolar 2017-2018

 

Data-limita/Perioada

Evenimentul

Pregătirea admiterii

13 februarie 2017

Unităţile de învăţământ care organizează învăţământ profesional de stat stabilesc, împreună cu operatorii economici/instituţiile publice partenere, dacă vor organiza probă de preselecţie a candidaţilor.

13 februarie 2017

Transmiterea de către unităţile de învăţământ care au ofertă educaţională pentru învăţământul profesional de stat, spre aprobare, la inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti a propunerii privind componenţa Comisiei de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional de stat, avizată de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ

16 februarie 2017

Transmiterea de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti către unităţile de învăţământ care şcolarizează în învăţământul profesional de stat a aprobării Comisiei de admitere din unitatea de învăţământ care organizează învăţământ profesional de stat.

20 februarie 2017

Elaborarea de către unităţile de învăţământ care au ofertă pentru învăţământ profesional de stat, împreună cu operatorii economici/instituţiile publice partenere, a procedurii de preselecţie şi a procedurii de admitere

Unităţile de învăţământ transmit spre avizare procedura de preselecţie şi procedura de admitere la inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti.

27 februarie 2017

Inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti transmite unităţilor de învăţământ care au ofertă pentru învăţământ profesional de stat avizul pentru procedura de preselecţie şi procedura de admitere.

Afişarea, la sediul unităţilor de învăţământ care organizează învăţământ profesional de stat, a procedurii de preselecţie (după caz) şi a procedurii de admitere, a listei cu domeniile, calificările, numărul de locuri disponibile pentru învăţământul profesional de stat şi perioadele de înscriere pentru anul şcolar 2017-2018. Se va menţiona în mod expres faptul că se va organiza o probă suplimentară de admitere în situaţia în care numărul candidaţilor înscrişi la unitatea de învăţământ este mai mare decât numărul de locuri disponibile, cu precizarea datelor planificate pentru eventuala probă suplimentară de admitere, organizată în prima şi a II-a etapă de admitere, conform prezentului calendar.

1 martie 2017

Transmiterea de către Comisia Naţională de Admitere a modelului fişei de înscriere în învăţământul profesional de stat

2 mai 2017

Afişarea ofertei de şcolarizare aprobată, concretizată în domenii şi calificări profesionale, pentru învăţământul profesional de stat, la sediul unităţilor de învăţământ gimnazial şi la sediul unităţilor de învăţământ cu ofertă educaţională pentru învăţământul profesional de stat Crearea bazei de date la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ gimnazial şi la nivel judeţean, cuprinzând datele personale ale elevilor de clasa a VII l-a, în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR), prin verificarea şi corectarea, după caz, a informaţiilor privind elevii şi formaţiunile de studiu la care aceştia sunt asociaţi

Tipărirea informaţiilor despre admiterea în învăţământul profesional de stat în broşura admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2017-2018, într-o secţiune distinctă

5 mai 2017

Transmiterea la unităţile de învăţământ gimnazial a broşurilor cuprinzând informaţiile legate de admiterea în învăţământul liceal şi în învăţământul profesional de stat pentru anul şcolar 2017-2018

Afişarea în unităţile de învăţământ gimnazial a graficului şedinţelor de completare a opţiunilor din fişa de înscriere în învăţământul profesional de stat de către absolvenţii clasei a VII l-a şi părinţii acestora

15 mai 2017

Transmiterea la Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a broşurilor de admitere ale fiecărui judeţ/municipiului Bucureşti, în versiune electronică şi tipărită

 

Informarea şi consilierea elevilor cu privire la oportunitatea de continuare a studiilor în învăţământul profesional de stat

20 februarie-3 martie 2017

Informarea de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti (ISJ/ISMB) a unităţilor de învăţământ gimnazial despre posibilitatea continuării studiilor de către absolvenţii claselor a VIII-a în învăţământul profesional de stat Se vor prezenta următoarele:

- modul de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional de stat;

- calendarul şi modul de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul profesional de stat.

Se va face cunoscută şi posibilitatea continuării studiilor după învăţământul profesional de stat.

27 februarie-31 martie 2017

La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ care îşi propune să şcolarizeze învăţământ profesional în anul şcolar 2017-2018 se desfăşoară acţiunea „Săptămâna meseriilor”, în cadrul căreia se vor organiza următoarele acţiuni:

1. promovarea învăţământului profesional şi tehnic în general şi a modului de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional, în special, informare privind condiţiile în care elevii pot avea acces la învăţământul profesional şi beneficiile acestei forme de pregătire profesională;

2. consilierea elevilor din clasa a VIII-a, învăţământ gimnazial, cu privire la oportunitatea continuării studiilor în învăţământul profesional de stat.

11-31 mai 2017

Şedinţe de instruire organizate de toate unităţile de învăţământ gimnazial, cu părinţii şi elevii de clasa a VIII-a, pentru prezentarea procedurilor de preselecţie şi/sau de admitere şi a planului de şcolarizare la învăţământul profesional de stat

6 martie-19 mai 2017

Fiecare unitate de învăţământ care, în anul şcolar 2016-2017, şcolarizează elevi în clasa a VIII-a învăţământ gimnazial organizează şi desfăşoară activităţi de orientare şi consiliere cu elevii de clasa a VIII-a, cu accent pe conştientizarea cerinţelor pieţei muncii şi a oportunităţilor pentru carieră şi de continuare a pregătirii prin învăţământul profesional de stat. Activităţile de orientare şi consiliere se derulează cu sprijinul consilierilor şcolari ai centrul judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională (CJRAŁ)/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE) şi urmăresc pregătirea înscrierii elevilor în învăţământul profesional de stat.

8-19 mai 2017

ISJ/ISMB organizează târgul ofertelor educaţionale. Pentru prezentarea ofertei în cadrul acestui eveniment, unităţile de învăţământ care şcolarizează elevi în învăţământul profesional de stat vor implica şi operatori economici. Târgul ofertelor educaţionale va avea şi o secţiune dedicată ofertei la nivel regional.

 

Proba de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

- numai pentru situaţiile în care oferta de şcolarizare aprobată cuprinde clase cu predare în limbile minorităţilor naţionale sau clase cu predare în regim bilingv a unei limbi moderne

- pentru candidaţii interesaţi de înscrierea la unităţile de învăţământ/clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, care nu au studiat în gimnaziu în limba maternă respectivă (calendar şi organizare comune pentru înscrierea în învăţământul liceal şi profesional)

18-19 mai 2017

Eliberarea de către unităţile de învăţământ gimnazial a anexelor fişelor de înscriere pentru candidaţii care doresc să participe la probe de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

NOTĂ:

Se va utiliza acelaşi model de anexă la fişa de înscriere precum cel aprobat ca anexă la fişa de înscriere pentru admiterea în învăţământul liceal („Anexa la fişa de înscriere pentru participarea la probele de aptitudini sau la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă*).

22-23 mai 2017

înscrierea candidaţilor pentru probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

NOTĂ:

înscrierea se va realiza la unităţile şcolare stabilite de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti drept centre pentru probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă.

24-27 mai 2017

Desfăşurarea probelor de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

NOTA:

Probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă se organizează la centrele stabilite de comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti.

29 mai 2017

Afişarea rezultatelor la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă Depunerea contestaţiilor la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă, acolo unde metodologia permite acest lucru

NOTĂ:

Afişarea rezultatelor şi depunerea contestaţiilor se realizează la unitatea şcolară la care candidaţii respectivi au susţinut proba de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă.

31 mai 2017

Afişarea rezultatelor finale, după contestaţii, la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

Transmiterea către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a listelor cu rezultatele finale la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

NOTĂ:

Afişarea rezultatelor finale, după contestaţii, se realizează la unitatea şcolară la care candidaţii respectivi au susţinut proba de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă.

1-2 iunie 2017

Ridicarea anexelor fişelor de înscriere de la unităţile la care candidaţii au susţinut probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă

7 iunie 2017

Depunerea de către candidaţii care au participat la probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă a anexelor fişelor de înscriere la unităţile de învăţământ gimnazial absolvite

8 iunie 2017

Transmiterea de către comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti, în format electronic, către Centrul Naţional de Admitere a listei candidaţilor care au promovat probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă şi a rezultatelor acestora la probe

 

Admiterea candidaţilor pe locurile speciale pentru romi şi a candidaţilor pentru învăţământul special

12 mai 2017

Afişarea locurilor speciale pentru candidaţii romi N O T A:

Locurile speciale pentru candidaţii romi se stabilesc de comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti, ca locuri alocate peste numărul de locuri acordat prin planul de şcolarizare, în limita a 1-2 locuri suplimentare la clasă. Nu se alocă locuri speciale pentru candidaţii romi la clasele/unităţile de învăţământ profesional la care se organizează preselecţie.

16 iunie 2017

Data-limită pentru primirea cererilor de înscriere a candidaţilor pe locurile speciale pentru romi

NOTĂ:

Cererile de ocupare a locurilor alocate pentru candidaţii romi se depun la inspectoratul şcolar - comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti.

6-7 iulie 2017

Repartizarea candidaţilor pe locurile speciale pentru romi

NOTĂ:

Repartizarea pe locurile speciale pentru romi se realizează de comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti, în ordinea descrescătoare a mediilor de admitere şi în baza opţiunilor exprimate de candidaţi. Repartizarea se face în şedinţă publică.

6-8 iulie 2017

Înscrierea şi repartizarea candidaţilor pentru învăţământul special

NOTĂ:

Înscrierea şi repartizarea candidaţilor pentru învăţământul profesional special sunt similare cu cele prevăzute de reglementările pentru învăţământul liceal special, incluse în Metodologia de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal de stat pentru anul 2011-2012, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.802/2010 privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal de stat pentru anul 2011- 2012, cu modificările prevăzute de Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.077/2016 privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal de stat pentru anul 2017-1018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 16 septembrie 2016.

 

Înscrierea şi admiterea elevilor la învăţământul profesional de stat

Etapa I de admitere în învăţământul profesional de stat

12-13 iunie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care se organizează sesiune de preselecţie

Secretariatele unităţilor de învăţământ gimnazial completează, la cererea elevilor şi a părinţilor/reprezentanţilor legali pentru minori, fişa de înscriere în învăţământul profesional de stat.

Eliberarea de către unităţile de învăţământ gimnazial a fişei de înscriere în învăţământul profesional de stat, pentru candidaţii care solicită aceasta

La solicitarea candidaţilor care au susţinut şi au promovat probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă, unităţile de învăţământ gimnazial eliberează, împreună cu fişa de înscriere, şi anexa fişei de înscriere completată cu rezultatul la proba/probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă maternă.

NOTĂ:

Se va elibera o singură fişă de înscriere. Nu se eliberează fişe de înscriere elevilor din clasa a VIII-a cu situaţia şcolară neîncheiată, aflaţi în stare de corigenţă sau repetenţie.

12-13 iunie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care se organizează sesiune de preselecţie

Înscrierea candidaţilor la unităţile de învăţământ care organizează proba de preselecţie în învăţământul profesional de stat, pe baza fişei de înscriere în învăţământul profesional de stat.

Unităţile de învăţământ care organizează preselecţie afişează lista candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional de stat şi procedura de selecţie (art. 8) din Metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional de stat, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5,033/2016,

NOTĂ:

Nu pot fi înscrişi candidaţii cu situaţia şcolară neîncheiată, aflaţi în stare de corigenţă sau repetenţie.

14-15 iunie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care se organizează sesiune de preselecţie

Derularea probei de preselecţie în unităţile de învăţământ în care s-a decis organizarea acesteia, conform graficului stabilit şi afişat de fiecare unitate de învăţământ care organizează preselecţie

15 iunie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care se organizează sesiune de preselecţie

Afişarea rezultatelor sesiunii de preselecţie la sediul unităţii de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie

Acolo unde numărul celor admişi în urma preselecţiei este mai mare decât numărul locurilor disponibile, afişarea rezultatelor sesiunii de preselecţie va fi însoţită de precizarea că urmează o probă suplimentară de admitere, în urma căreia se va definitiva lista candidaţilor admişi în învăţământul profesional.

15-16 iunie 2017 Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care se organizează sesiune de preselecţie

Ridicarea de către candidaţii respinşi la preselecţie a fişelor de înscriere la învăţământul profesional de stat de la unitatea de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie

NOTĂ:

În situaţia în care candidaţii au completat mai multe opţiuni, inclusiv pentru calificări la care unitatea de învăţământ nu a organizat preselecţie, aceştia nu vor ridica fişele de înscriere, fiind consideraţi înscrişi pentru celelalte calificări pe care le-au marcat în fişa de înscriere.

Candidaţii vor fi informaţi că în cazul în care numărul candidaţilor care se vor înscrie la calificarea/calificările pentru care au optat va fi mai mare decât numărul de locuri se va organiza o probă suplimentară de admitere.

În cazul retragerii fişelor de înscriere de către candidaţii admişi la preselecţie, pe locurile eliberate de aceştia pot fi admişi alţi candidaţi care au susţinut proba respectivă de preselecţie, în ordinea rezultatelor obţinute la această probă.

3 iulie 2017

Transmiterea de către comisiile de admitere judeţene/a municipiului Bucureşti către unităţile de învăţământ care au organizat înscrierea în învăţământul profesional de stat a bazei de date judeţene cuprinzând media de absolvire a claselor V-VIII, precum şi notele şi media generală obţinute la probele de la evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a VIII-a

3-6 iulie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care nu se organizează sesiune de preselecţie

Secretariatele unităţilor de învăţământ gimnazial completează, la cererea elevilor şi a părinţilor/reprezentanţilor legali pentru minori, fişa de înscriere în învăţământul profesional de stat cu numele şi codul unităţii de învăţământ gimnazial, media claselor V-VIII şi datele personale ale absolvenţilor claselor a VIII-a.

Eliberarea de către unităţile de învăţământ gimnazial, a fişei de înscriere în învăţământul profesional de stat, pentru candidaţii care solicită aceasta

Completarea opţiunilor în fişele de înscriere de către absolvenţii clasei a VIII-a şi de către părinţii acestora, asistaţi de diriginţii claselor a VIII-a

La solicitarea candidaţilor care au susţinut şi au promovat probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă, unităţile de învăţământ gimnazial eliberează, împreună cu fişa de înscriere, şi anexa fişei de înscriere completată cu rezultatul la proba/probele de verificare a cunoştinţelor de limbă maternă.

NOTĂ:

Se va elibera o singură fişă de înscriere. Nu se eliberează fişe de înscriere elevilor din clasa a VIII-a cu situaţia şcolară neîncheiată, aflaţi în stare de corigenţă sau repetenţie.

3-7 iulie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care nu se organizează sesiune de preselecţie

Înscrierea candidaţilor la unităţile de învăţământ care şcolarizează în învăţământul profesional de stat, pe baza fişei de înscriere în învăţământul profesional de stat

NOTĂ-

Nu pot fi înscrişi candidaţii cu situaţia şcolară neîncheiată, aflaţi în stare de corigenţă sau repetenţie.

Înscrierea candidaţilor respinşi la unităţile de învăţământ care au organizat preselecţie şi care au ridicat fişa de înscriere se face pe baza aceleiaşi fişe, prin completarea casetelor pentru următoarea unitate de învăţământ şi calificărilor pentru care optează.

7 iulie 2017

Pentru candidaţii care optează pentru unităţile de învăţământ şi calificările la care nu se organizează sesiune de preselecţie

Actualizarea şi afişarea, la sediul unităţilor de învăţământ care au ofertă pentru învăţământul profesional de stat, a listei candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional de stat.

Afişarea informaţiilor (data, locul de desfăşurare, ora, acte necesare de identitate a candidaţilor alte detalii organizatorice) privind organizarea probei suplimentare de admitere la unităţile de învăţământ profesional unde numărul de candidaţi înscrişi este mai mare decât numărul locurilor oferite

Transmiterea către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a situaţiei cu numărul de candidaţi înscrişi la învăţământul profesional, pe fiecare calificare

10 iulie 2017

Desfăşurarea probei suplimentare de admitere

NOTĂ:

Proba suplimentară de admitere se organizează numai la unităţile de învăţământ şi la calificările pentru care numărul celor înscrişi este mai mare decât numărul locurilor disponibile.

11 iulie 2017

Afişarea rezultatelor la proba suplimentară de admitere, la sediul unităţilor de învăţământ care au organizat proba

Depunerea contestaţiilor la proba suplimentară de admitere

12 iulie 2017

Afişarea rezultatelor la proba suplimentară de admitere în urma rezolvării contestaţiilor, la şcolile care au organizat proba

12 iulie 2017

Calcularea de către comisiile de admitere din unităţile de învăţământ a mediilor finale de admitere, conform precizărilor de calcul din metodologia de admitere în învăţământul profesional, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.068/2016

Transmiterea la comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a listei candidaţilor declaraţi admişi şi a celor respinşi la admiterea în învăţământul profesional de stat de către toate unităţile de învăţământ, indiferent dacă au desfăşurat sau nu proba de preselecţie/admitere. Listele transmise vor fi realizate pe baza unei machete stabilite de comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional de stat şi vor cuprinde informaţii referitoare la: numele, iniţiala tatălui şi prenumele candidatului, unitatea de învăţământ şi judeţul de provenienţă, rezultatul la proba de preselecţie (după caz), media de absolvire a claselor V-VIII, media la evaluarea naţională, nota la proba suplimentară de admitere (după caz), media de admitere.

13 iulie 2017

Validarea de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul profesional de stat a listei candidaţilor declaraţi admişi în învăţământul profesional de stat

Afişarea la sediul unităţilor de învăţământ profesional a listelor cu candidaţii admişi şi a celor respinşi la învăţământul profesional de stat, în ordinea descrescătoare a mediei de admitere la învăţământul profesional

Afişarea, în fiecare unitate de învăţământ gimnazial, a listei candidaţilor declaraţi admişi, în ordinea descrescătoare a mediilor de admitere în învăţământul profesional, şi a celor respinşi la admiterea în învăţământul profesional de stat

Afişarea rezultatelor va fi însoţită de precizări privind depunerea dosarelor de înscriere de către candidaţii admişi, respectiv ridicarea fişelor de înscriere de către candidaţii respinşi.

13-17 iulie 2017

Ridicarea fişelor de înscriere în învăţământul profesional de către candidaţii declaraţi respinşi

Candidaţii respinşi la etapa I de admitere în învăţământul profesional se pot înscrie în etapa a II-a de admitere în învăţământul profesional.

Candidaţii respinşi la etapa I de admitere în învăţământul profesional pot să se înscrie la etapa a II-a de admitere în liceu.

13-17 iulie 2017

Depunerea dosarelor de înscriere la unităţile şcolare la care candidaţii au fost declaraţi admişi

19-21 iulie 2017

Rezolvarea cazurilor speciale de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti

Pentru rezolvarea cazurilor speciale, comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti nu va repartiza candidaţi la calificări pentru care s-a organizat probă de preselecţie decât cu acordul unităţilor şcolare respective.

24 iulie 2017

Afişarea la sediul unităţilor de învăţământ profesional a listei candidaţilor înmatriculaţi şi a situaţiei cu locurile rămase libere în învăţământul profesional după depunerea dosarelor de înscriere în etapa 1 de admitere

Transmiterea de către comisia de admitere în învăţământul profesional de stat din unitatea de învăţământ, în format electronic şi în sens, către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a listelor finale cu candidaţii înmatriculaţi şi a situaţiei locurilor neocupate la învăţământul profesional de stat

24 iulie 2017

Transmiterea de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti la toate unităţile de învăţământ gimnazial a situaţiei locurilor libere pentru etapa a II-a de admitere la învăţământul profesional de stat

24 iulie 2017

Afişarea în toate unităţile de învăţământ gimnazial a listei cu locurile libere pentru etapa a II-a de admitere în învăţământul profesional de stat din judeţ/municipiul Bucureşti

Inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti afişează şi publică pe pagina sa de internet lista locurilor libere pentru etapa a II-a de admitere în învăţământul profesional de stat din judeţ/municipiul Bucureşti.

 

 

Etapa a II-a de admitere în învăţământul profesional de stat

29-31 august 2017

Eliberarea de către unităţile de învăţământ gimnazial a fişelor de înscriere pentru învăţământ profesional de stat pentru candidaţii care nu au participat la etapa 1 de admitere sau care au participat, dar nu au fost repartizaţi/admişi la liceu sau învăţământul profesional, şi care solicită să participe la admiterea în învăţământul profesional de stat în etapa a II-a La solicitarea candidaţilor care au susţinut şi au promovat probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă, unităţile de învăţământ gimnazial eliberează, împreună cu fişa de înscriere, şi anexa fişei de înscriere completată cu rezultatul la proba/probele de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă sau maternă.

NOTĂ:

Se va elibera o singură fişă de înscriere.

Înscrierea elevilor la unităţile de învăţământ profesional la care au rămas locuri libere în urma etapei 1 de admitere şi care organizează sesiune de preselecţie pe baza fişelor de înscriere în învăţământul profesional de stat

29-31 august 2017 până la ora 15,00

Înscrierea elevilor la unităţile de învăţământ profesional la care au rămas locuri libere în urma etapei 1 de admitere şi care organizează sesiune de preselecţie pe baza fişelor de înscriere în învăţământul profesional de stat

31 august 2017 până la ora 17,00

Afişarea la sediul unităţii de învăţământ a listei candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional de stat şi a graficului de desfăşurare a probei de preselecţie şi/sau a probei suplimentare de admitere, după caz

Unităţile de învăţământ care organizează preselecţie vor afişa precizări detaliate privind organizarea probei de preselecţie (data, locul de desfăşurare, ora, acte necesare de identitate a candidaţilor, alte detalii organizatorice).

Transmiterea către comisia judeţeană de admitere a situaţiei cu numărul de candidaţi înscrişi la învăţământul profesional, pe fiecare calificare

1 septembrie 2017

Derularea probei de preselecţie în unităţile de învăţământ în care s-a decis derularea acesteia

Afişarea rezultatelor sesiunii de preselecţie la sediul unităţii de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie

4 septembrie 2017

Ridicarea, de către candidaţii respinşi la preselecţie a fişelor de înscriere la învăţământul profesional de stat de la unitatea de învăţământ care a organizat sesiunea de preselecţie

NOTĂ:

În situaţia în care candidaţii au completat mai multe opţiuni, inclusiv pentru calificări la care unitatea de învăţământ nu a organizat preselecţie, aceştia nu vor ridica fişele de înscriere, fiind consideraţi înscrişi pentru celelalte calificări pe care le-au marcat în fişa de înscriere.

Candidaţii vor fi informaţi că în cazul în care numărul candidaţilor care se vor înscrie la calificarea/calificările pentru care au optat va fi mai mare decât numărul de locuri se va organiza o probă suplimentară de admitere.

4-6 septembrie 2017

Înscrierea elevilor la unităţile de învăţământ profesional la care au rămas locuri libere în urma etapei I de admitere şi care nu organizează sesiune de preselecţie pe baza fişelor de înscriere în învăţământul profesional de stat

Actualizarea şi afişarea, la sediul unităţilor de învăţământ care au ofertă pentru învăţământul profesional de stat, a listei candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional de stat

Afişarea informaţiilor (data, locul de desfăşurare, ora, acte necesare de identitate a

candidaţilor, alte detalii organizatorice) privind organizarea probei suplimentare de admitere la unităţile de învăţământ profesional şi a calificărilor la care numărul de candidaţi înscrişi este mai mare decât numărul locurilor oferite

6 septembrie 2017

Desfăşurarea probei suplimentare de admitere

Afişarea rezultatelor probei suplimentare de admitere la sediul unităţii de învăţământ care a organizat proba

Calcularea de către comisiile de admitere din unităţile de învăţământ a mediilor finale de admitere, conform precizărilor de calcul din metodologia de admitere în învăţământul profesional, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.068/2016

Afişarea la sediul unităţilor de învăţământ profesional a listelor cu candidaţii admişi şi a celor respinşi la învăţământul profesional de stat, în ordinea descrescătoare a mediei de admitere la învăţământul profesional

Afişarea, în fiecare unitate de învăţământ gimnazial, a listei candidaţilor declaraţi admişi şi a celor respinşi, în ordinea descrescătoare a mediilor de admitere în învăţământul profesional Afişarea rezultatelor va fi însoţită de precizări privind depunerea dosarelor de înscriere de către candidaţii admişi, respectiv ridicarea fişelor de înscriere de către candidaţii respinşi şi repartizarea acestora de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti

Transmiterea la comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a listei candidaţilor declaraţi admişi şi a celor respinşi la admiterea în învăţământul profesional de stat de către toate unităţile de învăţământ, indiferent dacă au desfăşurat sau nu proba de preselecţie/admitere

NOTĂ:

Proba suplimentară de admitere se organizează numai la unităţile de învăţământ şi la calificările pentru care numărul celor înscrişi este mai mare decât numărul locurilor disponibile.

7-8 septembrie 2017

Repartizarea de către comisia de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti a absolvenţilor clasei a VIII-a care nu au participat sau nu au fost repartizaţi în etapele anterioare, care nu s-au înscris în perioada prevăzută de metodologia de admitere în învăţământul profesional, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.068/2016, sau care şi-au încheiat situaţia şcolară ulterior etapelor anterioare.

NOTĂ:

La unităţile de învăţământ la care s-a derulat proba de preselecţie pot fi repartizaţi numai absolvenţii care au susţinut proba de preselecţie. Pot fi repartizaţi la unităţile de învăţământ la care s-a derulat proba de preselecţie absolvenţi care nu au susţinut această probă numai la solicitarea scrisă a operatorilor economici şi a unităţilor de învăţământ, adresată comisiei de admitere judeţeană/a municipiului Bucureşti.

Depunerea de către absolvenţi a dosarelor de înscriere la unităţile şcolare la care au fost repartizaţi

11 septembrie 2017

Actualizarea şi afişarea, la sediul unităţilor de învăţământ care au ofertă pentru învăţământul profesional de stat, a listelor candidaţilor înscrişi la învăţământul profesional de stat Transmiterea către Centrul Naţional de Admitere a rezultatelor repartizării

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate

 

În temeiul Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005,

în conformitate cu dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 44/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate, prevăzută în anexa, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.590/2014 pentru aprobarea Metodologiei privind eliberarea, pentru cetăţenii care au studiat în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 23 iunie 2014, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Direcţia generală management şi resurse umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi inspectoratele şcolare judeţene/al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 5.414.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate

 

Art. 1. - Prezenta metodologie se aplică cetăţenilor români şi cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene, cetăţenilor din statele semnatare ale acordului privind Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, care au studiat în România şi solicită, în scopul desfăşurării activităţii didactice, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European, în Confederaţia Elveţiană, în mod independent sau ca salariat:

a) eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale;

b) eliberarea adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic dobândite prin absolvirea unui program acreditat de formare psihopedagogică de nivel I şi/sau II, în cadrul unităţilor de învăţământ/instituţiilor de învăţământ superior acreditate din România,

Art. 2. - Adeverinţa de conformitate a studiilor/adeverinţa privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic poate fi solicitată de către cetăţenii prevăzuţi la art. 1 în baza unui act de studii (diplomă, certificat, adeverinţă etc.) eliberat de o unitate de învăţământ sau de o instituţie de învăţământ superior acreditată, din cadrul sistemului naţional de învăţământ din România, sau în baza unui atestat de recunoaştere a studiilor emis de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Studiilor.

Art. 3. - Dosarul pentru eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor, prevăzute la art. 1 lit. a), cuprinde următoarele documente:

a) cerere-tip prin care se solicită eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor, adresată Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform modelului prevăzut în anexa nr. i;

b) actul de studii în baza căruia se solicită eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor, în copie;

c) anexa la actul de studii (foaia matricolă/suplimentul la diplomă), în copie;

d) adeverinţa de autenticitate, în original, a actului de studii şi a anexei la actul de studii [prevăzută la lit. c)], eliberată de unitatea de învăţământ sau de instituţia acreditată de învăţământ superior emitentă (excepţie fac cazurile în care se anexează adeverinţa ce ţine locul diplomei de studii sau copia actului de studii vizat de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, începând cu data de 5 octombrie 2011);

e) certificatul/dovada de absolvire a programului/programelor de formare psihopedagogică/certificatul de acordare a definitivării în învăţământ, în copie;

f) certificatul de competenţe lingvistice de nivel C1, potrivit Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi Străine, eliberat de o instituţie de învăţământ superior acreditată care organizează cursul pregătitor pentru învăţarea limbii române, în copie; sunt exceptate de la obligaţia de a prezenta certificatul de competenţe lingvistice persoanele care prezintă acte de studii româneşti (diplome, certificate) sau acte de studii, situaţii şcolare atestând cel puţin 4 ani consecutivi de studii, urmaţi într-o unitate de învăţământ din sistemul naţional din România;

g) documente personale de identificare, precum şi dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe diplomă/actul de studii nu mai coincide cu cel din actul de identitate, în copie;

h) adeverinţă eliberată de inspectoratul şcolar, care să ateste că dreptul de â preda nu a fost revocat sau suspendat, pentru cetăţenii care solicită expres includerea acestei precizări în adeverinţa de conformitate a studiilor, în original.

Art. 4. - Dosarul pentru obţinerea adeverinţei prevăzute la art. 1 lit. b) cuprinde următoarele documente:

a) cererea-tip prin care se solicită eliberarea adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic prin absolvirea programului/programelor de formare psihopedagogică, de nivel I şi/sau II, în cadrul unităţilor de învăţământ/instituţiilor de învăţământ superior din România, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2;

b) certificatul/certificatele de absolvire a programului/ programelor de formare psihopedagogică/dovadă de absolvire a programului de formare psihopedagogică, în copie;

c) copie a documentului emis de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, privind recunoaşterea diplomei de studii licenţă/master obţinute în străinătate;

d) certificatul de competenţe lingvistice, nivel C1, potrivit Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi Străine, eliberat de o instituţie de învăţământ superior acreditată care organizează cursul pregătitor pentru învăţarea limbii române, în copie; sunt exceptate de la obligaţia de a prezenta certificatul de competenţe lingvistice persoanele care prezintă acte de studii româneşti (diplome, certificate) sau acte de studii, situaţii şcolare atestând cel puţin 4 ani consecutivi de studii, urmaţi într-o unitate şcolară din sistemul naţional din România;

e) documente personale de identificare, precum şi dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe diplomă/actul de studii nu mai coincide cu cel din actul de identitate, în copie.

Art. 5. - (1) Dosarul solicitantului se transmite la Registratura Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

(2) în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului, Direcţia generală management şi resurse umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice verifică existenţa documentelor prevăzute la art. 3 şi/sau art. 4, emite adeverinţa sau înştiinţează solicitantul în cazul în care constată că dosarul nu este complet.

(3) Termenul de soluţionare prevăzut la alin. (2) se poate prelungi în cazuri justificate, solicitantul fiind anunţat în scris.

(4) Adeverinţa se eliberează titularului sau unei persoane împuternicite ori, la cererea scrisă a solicitantului, se transmite la adresa indicată de acesta.

(5) Adeverinţa neridicată se păstrează în arhiva Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice pentru o perioadă nedeterminată.

(6) în cazul pierderii, distrugerii complete sau deteriorării parţiale a adeverinţei se poate elibera un duplicat al acesteia.

(7) Pentru eliberarea duplicatului, solicitantul adresează, în scris, o cerere, însoţită de copia actului de studii pentru care s-a solicitat adeverinţa, copie a actului de identitate şi declaraţie notarială cu privire la încadrarea în una dintre situaţiile menţionate la alin. (6).

Art. 6. - Refuzul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice de a emite adeverinţa prevăzută la art. 1 poate fi contestat la instanţa competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Anexa nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

 

ANEXA Nr. 1

la metodologie

 

CERERE

pentru eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice în străinătate

 

a) Solicitant

Date personale

Numele şi prenumele: ..................................................................................................................

Cetăţenia: ......................................................................................................................................

Domiciliul: .....................................................................................................................................

Telefon: ........................................................................................................................................

E-mail: ............................................................................................................................................

 

b) Solicitare

Solicit eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE, în scopul desfăşurării activităţii didactice în  ............................................................................................................................................

 

c) Certific includerea în dosar a următoarelor documente:

- actul de studii în baza căruia se solicită eliberarea adeverinţei de conformitate, în copie;

- anexa la actul de studii (foaia matricolă/suplimentul la diplomă), în copie;

- adeverinţa de autenticitate, în original, a actului de studii şi a anexei la actul de studii (foaia matricolă/suplimentul la diplomă), eliberată de unitatea de învăţământ sau de instituţia acreditată de învăţământ superior emitentă (excepţie fac cazurile în care se anexează adeverinţa ce ţine locul diplomei de studii sau copia actului de studii vizat de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, începând cu data de 5 octombrie 2011);

- certificatul/dovada de absolvire a programului/programelor de formare psihopedagogică/certificatul de acordare a definitivării în învăţământ, în copie;

- certificatul de competenţe lingvistice de nivel C1, potrivit Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi Străine, eliberat de o instituţie de învăţământ superior acreditată care organizează cursul pregătitor pentru învăţarea limbii române, în copie; sunt exceptate de la obligaţia de a prezenta certificatul de competenţe lingvistice de limba română persoanele care prezintă acte de studii româneşti (diplome, certificate) sau acte de studii, situaţii şcolare atestând cel puţin patru ani consecutivi de studii, urmaţi într-o unitate de învăţământ din sistemul naţional din România;

- documente personale de identificare, precum şi dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe diplomă/actul de studii nu mai coincide cu cel din actul de identitate, în copie.

d) Doresc eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE:

- prin ridicare de la sediul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, personal sau prin împuternicit;

- transmitere prin poştă, la următoarea adresă:

............................................................................................................................................

............................................................................................................................................

 

e) Declar pe propria răspundere că informaţiile prezentate în această cerere şi documentele induse în dosar corespund realităţii.

 

Data ...................................................

Semnătura ...................................................

 

Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, str. G-ral Berthelot nr. 28-30, 010168, sectorul 1, Bucureşti

 

ANEXA Nr. 1

la metodologie

 

CERERE

pentru eliberarea adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, pentru cetăţenii care au studiat în România, în vederea desfăşurării activităţii didactice

 

a) Solicitant

Date personale

Numele şi prenumele: ..................................................................................................................

Cetăţenia: ......................................................................................................................................

Domiciliul: .....................................................................................................................................

Telefon: ........................................................................................................................................

E-mail: ............................................................................................................................................

 

b) Solicitare

Solicit eliberarea adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia didactică, în scopul

desfăşurării activităţii didactice în

c) Certific includerea în dosar a următoarelor documente:

- certificatul/certificatele de absolvire a programului/programelor de formare psihopedagogică/ dovadă de absolvire a programului de formare psihopedagogică, în copie;

- copie a documentului emis de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, privind recunoaşterea diplomei de studii obţinute în străinătate;

- certificatul de competenţe lingvistice de nivel C1, potrivit Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi Străine, eliberat de o instituţie de învăţământ superior acreditată care organizează cursul pregătitor pentru învăţarea limbii române, în copie; sunt exceptate de la obligaţia de a prezenta certificatul de competenţe lingvistice de limba română persoanele care prezintă acte de studii româneşti (diplome, certificate) sau acte de studii, situaţii şcolare atestând cel puţin patru ani consecutivi de studii, urmaţi într-o unitate de învăţământ din sistemul naţional din România;

- documente personale de identificare, precum şi dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe diplomă/actul de studii nu mai coincide cu cel din actul de identitate, în copie.

d) Doresc eliberarea adeverinţei privind certificarea competenţelor pentru profesia didactică:

- prin ridicare de la sediul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, personal sau prin împuternicit;

- transmitere prin poştă, la următoarea adresă:

............................................................................................................................................

............................................................................................................................................

 

e) Declar pe propria răspundere că informaţiile prezentate în această cerere şi documentele incluse în dosar corespund realităţii.

 

Data ...................................................

Semnătura ...................................................

 

Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, str. G-ral Berthelot nr. 28-30, 010168, sectorul 1, Bucureşti

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.