MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 902/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 902         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 9 noiembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 469 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 şi ale art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

755. - Hotărâre privind aprobarea Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

651. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate privind recunoaşterea, evidenţa, evaluarea, monitorizarea şi perfecţionarea evaluatorilor de servicii de sănătate ai Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate

 

2.121. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul silviculturii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 456

din 28 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Petru Mereu în Dosarul nr. 773/59/P/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.384 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părţile Rodica Cădărescu şi Viorel Cădărescu au depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, în mod contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul criticate prevede, în mod expres, care sunt situaţiile în care poate fi reluată urmărirea penală, ca urmare a redeschiderii acesteia, nesubzistând criticile acestuia referitoare la inexistenţa unor astfel de condiţii legale. Se susţine, totodată, că, în mod evident, redeschiderea urmăririi penale poate avea loc doar înaintea împlinirii termenului prescripţiei speciale, aşa încât nu poate fi vorba despre incidenţa sine die, în orice cauză penală, a textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 14 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 773/59/P/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Petru Mereu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unei cereri de respingere a unei cereri a parchetului, de confirmare a unei ordonanţe prin care a fost infirmată o rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de autorul excepţiei, considerându-se că, în condiţiile în care, prin sentinţă penală, a fost respinsă plângerea împotriva aceleiaşi rezoluţii, există autoritate de lucru judecat.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textul criticat nu prevede suficient de explicit situaţiile şi condiţiile în care se poate dispune infirmarea unei soluţii de către procurorul ierarhic superior. De asemenea, se susţine că, prin caracterul său general, textul criticat creează, de fapt, o cale de atac lăsată la îndemâna procurorului, prin care acesta poate înfrânge autoritatea de lucru judecat. Se arată, în acest sens, că, în condiţiile în care legea nu distinge, procedura instituită prin art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală permite procurorului ierarhic superior să infirme chiar şi o ordonanţă care a fost supusă verificării judecătorului, aspect ce reprezintă, în mod indirect, o veritabilă cale de atac de care părţile interesate se pot prevala.

7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 16, 21 şi 129 din Constituţie. În acest sens, au fost reiterate argumentele formulate de autorul excepţiei.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015. Se arată că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, motiv pentru care acestea sunt conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie. Se mai susţine că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt în acord şi cu dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală, câtă vreme redeschiderea urmăririi penale, chiar şi în situaţia invocată de autorul excepţiei, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în condiţiile arătate în cuprinsul său, motiv pentru care acesta nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Se susţine, totodată, neîncălcarea prin prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21. Se arată că, în situaţia redeschiderii urmăririi penale, pentru motivele arătate în ordonanţă, urmează ca, după efectuarea actelor de urmărire penală, să fie pronunţată o nouă soluţie de către organul de urmărire penală, soluţie împotriva căreia persoana interesată poate formula plângere şi că o eventuală depăşire a unui termen rezonabil în cursul urmăririi penale nu echivalează cu încălcarea accesului liber la justiţie. Se mai arată că redeschiderea urmăririi penale are ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, împotriva căreia, de asemenea, persoana interesată poate formula plângere. Se susţine că nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 129 din Constituţie, întrucât legiuitorului îi revine atribuţia exclusivă de reglementare a căilor de atac şi a modului de exercitare a acestora. Se menţionează faptul că prevederile art. 335 din Codul de procedură penală se completează cu cele referitoare la reluarea urmăririi penale şi la plângerea împotriva măsurilor şi actelor efectuate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu poate fi susţinută lipsa de precizie sau de previzibilitate a textului criticat.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 335 alin. (1) Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător”.

14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, prin Rezoluţia nr. 426/P/2010 din 20 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, conform art. 209 şi 228 din Codul de procedură penală din 1968 raportat la art. 10 lit. a) şi f) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de autorul excepţiei. Împotriva acestei rezoluţii a fost formulată plângere, care a fost soluţionată, fiind respinsă, prin Rezoluţia nr. 73/11/2011 din 7 februarie 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Împotriva acesteia din urmă, a fost formulată plângere, care, la rândul său, a fost respinsă, prin Sentinţa penală nr. 71/17 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. La data de 26 mai 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a infirmat Rezoluţia nr. 426/P/2010 din 20 decembrie 2010, a dispus redeschiderea urmăririi penale, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, invocând neobservarea de către procurorul emitent a unor aspecte ale cauzei reflectate în actele existente la dosar şi a solicitat judecătorului de cameră preliminară confirmarea acestei soluţii, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.

16. Referitor la critica de neconstituţionalitate astfel formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 332 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmărirea penală este reluată în caz de:

a) încetare a cauzei de suspendare; b) restituire a cauzei de către judecătorul de cameră preliminară; c) redeschidere a urmăririi penale, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Potrivit art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată în următoarele situaţii: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

17. Totodată, conform art. 315 alin. (1) din Codul de procedură penală, clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării; b) există unui dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, mai sus enumerate.

18. În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, prevederile art. 335 din acelaşi cod reglementează reluarea, în caz de redeschidere a urmăririi penale prevăzând, la alin. (1), că dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, măsură ce urmează a fi suspusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, potrivit art. 335 alin. (4) din acelaşi cod.

19. Pe de altă parte, conform art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, împotriva soluţiilor de clasare, se poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia, la procurorul ierarhic superior celui care a dispus această soluţie. De asemenea, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 din Codul de procedură penală poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În completare, alin. (2) al aceluiaşi art. 340 prevede că dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul de 20 de zile, prevăzut la art. 338 din Codul de procedură penală, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. Soluţionarea unei astfel de plângeri de către judecătorul de cameră preliminară este reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală, care prevede, printre altele, la alin. (6) lit. a), că, în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, iar, la alin. (7) pct. 1, că, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă, prevăzând, totodată, la pct. 2 lit. a), că, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, plângerea poate fi respinsă ca nefondată, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, şi exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. În continuarea reglementării acestei proceduri, art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prevede că încheierea judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile anterior analizate, prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, este definitivă.

20. Analizând sistematic dispoziţiile procesual penale mai sus arătate, Curtea reţine că legiuitorul a înţeles să supună redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală toate soluţiile de clasare, inclusiv cele rămase definitive, conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedura penală, în măsura în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia clasării constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea.

21. Curtea constată că, într-adevăr, în aplicarea dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a procedat la definirea expresă a noţiunii de „împrejurare pe care se întemeia clasarea”. Cu toate acestea, Curtea reţine că împrejurările pe care poate fi întemeiată soluţia clasării sunt enumerate de către legiuitor, în mod expres şi limitativ, prin dispoziţiile art. 315 alin. (1) din Codul de procedură penală, aşa încât aprecierea lipsei existenţei acestei împrejurări este, de fapt, o problemă de aplicare a legii de către procurorul ierarhic superior celui care dispune soluţia clasării, şi nu o problemă de constituţionalitate.

22. Referitor la sfera noţiunii de „autoritate de lucru judecat”, Curtea reţine că aceasta este prevăzută în Codul de procedură penală în vigoare, prin reglementarea, la art. 6 din acest cod, printre principiile şi limitele aplicării legii procesual penale, a principiului Ne bis în idem, potrivit căruia, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

23. Acest principiu reprezintă transpunerea în legislaţia procesual penală românească a prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit paragrafului 1 al articolului anterior menţionat, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

24. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sintagma „procedură penală” din cuprinsul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie trebuie interpretată având în vedere sfera noţiunilor de „acuzaţie în materie penală şi „pedeapsă” la care fac trimitere art. 6 şi art. 7 din Convenţie. În vederea determinării înţelesului noţiunii de „acuzaţie în materie penală” instanţa europeană a stabilit trei criterii, denumite „criteriile Engel”, arătând că pentru a putea reţine existenţa unei acuzaţii în materie penală în sensul Convenţiei, trebuie avute în vedere încadrarea juridică a infracţiunii în temeiul legislaţiei naţionale, natura infracţiunii şi severitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte. S-a arătat, totodată, că ultimele două criterii sunt alternative, nefiind obligatorie îndeplinirea lor în mod cumulativ (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 1976, pronunţată în cauza Engel şi alţii împotriva Olandei). În ceea ce priveşte interzicerea, prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, a urmăririi penale sau a judecării unei persoane pentru aceeaşi „infracţiune”, aceasta trebuie înţeleasă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca având în vedere fapte identice sau care au fost, în mod esenţial aceleaşi, implicând aceeaşi persoană şi fiind indisolubil legale în timp şi în spaţiu. Astfel, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie interzice reînceperea unei proceduri penale după finalizarea ei printr-o decizie definitivă, care, conform legislaţiei naţionale, a dobândit autoritate de lucru judecat, atunci când părţile nu mai pot face apel la căi de atac suplimentare. Prin urmare, deciziile susceptibile de o cale de atac ordinară nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, însă, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, căile de atac extraordinare nu pot fi luate în calcul la stabilirea naturii definitive a unei decizii, (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 2014, pronunţată în cauza Glantz împotriva Finlandei, paragraful 48-55)

25. Cu toate acestea, paragraful 2 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie prevede, în mod expres, că dispoziţiile paragrafului 1 al aceluiaşi art. 4 nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a Statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată. Este reglementată, astfel, o excepţie de la principiul ne bis în idem, ce dă prioritate înfăptuirii justiţiei, respectiv interesului public al aflării adevărului, în detrimentul interesului privat al persoanei urmărite sau judecate penal.

26. Prin raportare la normele europene mai sus analizate, Curtea constată că, în situaţia invocată de autorul excepţiei, atribuţia procurorului ierarhic superior de a dispune redeschiderea urmăririi penale în situaţia preexistentei unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, de respingere a plângerii formulate împotriva soluţiei procurorului ierarhic superior prin care acesta a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare dispusă de procurorul care a controlat şi a supravegheat urmărirea penală, nu echivalează cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât exercitarea acestui drept presupune descoperirea unor elemente noi ale cauzei, de natură a justifica emiterea ordonanţei de redeschidere.

27. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie aplicarea de către legiuitor a principiului aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală, ce are la bază imperativul înfăptuirii justiţiei, dar şi a principiului constituţional al controlului ierarhic specific activităţii procurorilor, prevăzut la art. 132 alin. (1) din Constituţie.

28. Curtea constată, de asemenea, că, în cazul redeschiderii urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, procedura judiciară continuă prin aplicarea prevederilor art. 335 alin. (4)-(5) din acelaşi cod. Conform alin. (4) teza întâi al art. 335 anterior referit, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, judecătorul de cameră preliminară hotărăşte cu privire la ordonanţa procurorului ierarhic superior de redeschidere a urmăririi penale, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Totodată, alin. (4) al aceluiaşi art. 335 din Codul de procedură penală prevede că judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

29. Curtea constată că, după confirmarea redeschiderii, în etapa urmăririi penale, se procedează conform art. 307-319 din Codul de procedură penală, la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, la punerea în mişcare a acţiunii penale, la extinderea urmăririi penale sau la schimbarea încadrării juridice, precum şi la înştiinţarea despre clasare, despre renunţarea la urmărirea penală şi despre continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau inculpatului şi despre dreptul de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Totodată, plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se soluţionează cu respectarea contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii armelor şi ale dreptului la un proces echitabil, Curtea statuând, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, că dispoziţiile procesual penale ce normează în această materie trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de cameră preliminară, pentru realizarea acestor garanţii fiind necesară citarea lor.

30. De asemenea, Curtea reţine că, dacă, în urma efectuării urmăririi penale reluate, suspectul sau, după caz, inculpatul, este trimis în judecată, acesta va beneficia de judecarea cauzei sale conform procedurii de cameră preliminară, prevăzute la art. 342-348 din Codul de procedură penală, iar apoi potrivit celei de judecată, prevăzută la art. 349-470 din Codul de procedură penală, proceduri ce oferă garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Cu privire la procedura în cameră preliminară, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea a statuat că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, trebuie să se permită participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară.

31. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, conform căreia dreptul procurorului ierarhic superior de a solicita redeschiderea urmăririi penale, în ipoteza juridică invocată în prezenta cauză, este nelimitat în timp, Curtea constată că dreptul organelor judiciare de a redeschide urmărirea penală nu poate fi exercitat sine die, ci doar până la data împlinirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, conform prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul penal.

32. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că suspectul sau, după caz, inculpatul beneficiază, pe parcursul urmăririi penale, după redeschidere, de toate garanţiile procesuale specifice accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie. Totodată, acesta are la dispoziţie căile de atac necesare în vederea apărării intereselor sale procesuale, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 129 din Constituţie.

33. De altfel, Curtea constată că dreptul procurorului ierarhic superior de a infirma ordonanţa de clasare, ca urmare a constatării inexistenţei împrejurării pe care s-a întemeiat această soluţie, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 132 alin, (1) din Constituţie, ce reglementează desfăşurarea activităţii procurorilor potrivit principiului controlului ierarhic.

34. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că această critică nu poate fi reţinută, textul criticat aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza juridică reglementată prin textul criticat.

35. În fine. Curtea reţine că reglementarea de către legiuitor a obligaţiei procurorului de a supune confirmării judecătorului de cameră preliminară soluţia redeschiderii urmăririi penale, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, exprimată conform atribuţiilor constituţionale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acesta.

36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Petru Mereu în Dosarul nr. 773/59/P/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 469

din 28 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 şi ale art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215, în măsura în care nu prevăd o procedură de prelungire a măsurii controlului judiciar, şi ale art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Stan în Dosarul nr. 3.023/740/2015 al Judecătoriei Alexandria - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.302 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2016, în prezenţa autorului excepţiei, reprezentat de dl. avocat Iulian Creaţă din cadrul Baroului Teleorman, şi a reprezentantului Ministerului Public, Iuliana Nedelcu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 21 iunie 2016. La data de 21 iunie 2016, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării la 28 iunie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 13 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.023/740/2015, Judecătoria Alexandria - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215, în măsura în care nu prevăd o procedură de prelungire a măsurii controlului judiciar, şi ale art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Stan într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanţe a procurorului de prelungire a măsurii preventive a controlului judiciar.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu reglementează procedura prelungirii măsurii controlului judiciar în faza de urmărire penală, se susţine, de asemenea, că art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât permite procurorului să prelungească măsura preventivă a controlului judiciar în situaţia în care această măsură a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Referitor la dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală, se arată că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă, la fel ca şi arestarea preventivă, şi că legiuitorul a reglementat procedura prelungirii acesteia din urmă, la art. 235 din Codul de procedură penală, dar a lăsat nereglementată procedura prelungirii controlului judiciar. Se susţine că, în aceste condiţii, procurorul poate să îl cheme pe inculpat şi în ultima zi sau chiar într-un interval de timp mult mai scurt rămas până la expirarea duratei măsurii, pentru a-i prelungi controlul judiciar, fără ca acesta să-şi poată pregăti apărarea şi să poată propune probe în apărarea sa. Pentru aceste motive, se susţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Constituţie.

5. Cu privire la art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, se arată că, deşi luarea măsurii controlului judiciar a fost dispusă, în prezentul dosar, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, conform competenţei sale prevăzute la art. 53 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 23 alin. (4) din Constituţie, prelungirea acestei măsuri a fost dispusă de procuror. Având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 712 din 4 decembrie 2014, paragraful 20, referitoare la drepturile fundamentale restrânse prin dispunerea măsurii preventive a controlului judiciar, se conchide că nu numai luarea acestei măsuri, dar şi prelungirea ei, trebuie dispusă de către judecător.

6. Judecătoria Alexandria - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală este întemeiată, în măsura în care normele procesual penale nu reglementează o procedură a prelungirii măsurii preventive a controlului judiciar în cursul urmăririi penale. Se arată că textele criticate nu reglementează procedura prelungirii controlului judiciar în cursul urmăririi penale, legiuitorul nespecificând în cuprinsul acestora motivele care justifică prelungirea şi perioada maximă pentru care poate fi dispusă. Se observă că, în cazul celorlalte măsuri preventive privative de libertate, cum este măsura arestării preventive, procedura de prelungire este în mod expres şi detaliat reglementată de către legiuitor şi că nu există o justificare raţională pentru ca o astfel de reglementare să lipsească în ceea ce priveşte controlul judiciar. Se susţine că lipsa acestei proceduri este de natură a încălca dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie referitoare la libertatea individuală şi Sa dreptul la apărare. În susţinerea încălcării prin textele criticate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 712 din 4 decembrie 2014. Cu privire la încălcarea, prin textele criticate, a prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, se susţine că dreptul la apărare presupune, printre altele, posibilitatea pregătirii şi organizării unei apărări. Or, aceste garanţii nu sunt asigurate, câtă vreme inculpatul nu este încunoştinţat în legătură cu prelungirea unei măsuri preventive privative de libertate, cum este cea a controlului judiciar, pentru a-şi putea pregăti apărarea. Se arată că împrejurarea că ulterior prelungirii controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi, în temeiul art. 213 din Codul de procedură penală, nu acoperă încălcarea drepturilor sale fundamentale prevăzute la art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală este întemeiată. Se arată, în acest sens, că aşa-zisul caracter mai uşor al măsurii preventive a controlului judiciar nu justifică acordarea posibilităţii procurorului de a dispune asupra unei astfel de măsuri restrictive de libertate, soluţia constituţională fiind că numai judecătorul să poată dispune cu privire la luarea sau prelungirea unei astfel de măsuri.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că autorul excepţiei nu formulează, în realitate, veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme ce ţin, pe de o parte, de maniera de reglementare a textelor criticate, iar, pe de altă parte, de aplicarea legii, atribuţii ce revin legiuitorului şi, respectiv, instanţelor judecătoreşti.

9. Avocatul Poporului precizează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine, în acest sens, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Se arată că prevederile art. 211-2151 din Codul de procedură penală nu reglementează în mod detaliat procedura prelungirii controlului judiciar, la fel cum este reglementată, spre exemplu, procedura prelungirii arestării preventive. Se apreciază că, pentru a asigura egalitatea în drepturi, egalitatea armelor în cadrul procesului penal şi dreptul la apărare, procedura anterior referită ar trebui reglementată sub toate aspectele procedurale, inclusiv sub cel al termenului depunerii propunerii de prelungire a măsurii. Se face trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 506 din 30 iunie 2015, referitor la necesitatea asigurării egalităţii armelor în procesul penal. Referitor la timpul în care trebuie realizate actele procesuale, se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015 şi se susţine că termenele trebuie să asigure părţilor timpul necesar pentru a-şi exercita drepturile procesuale şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, iar, în cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, împiedică prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfăşurării normale a procesului penal. Prin urmare, se arată că în cazurile în care propunerea de prelungire a controlului judiciar ar fi făcută înainte de expirarea duratei măsurii, iar intervalul de timp rămas până la soluţionarea propunerii ar fi insuficient pentru pregătirea unei apărări efective, drepturile fundamentale ale inculpatului prevăzute la art. 21 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie ar fi încălcate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211-215, care prevăd condiţiile generale referitoare la măsura controlului judiciar, luarea măsurii controlului judiciar de către procuror, calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror, luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată şi conţinutul controlului judiciar, precum şi ale art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi

13.  Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală, conform cărora lipsa reglementării unei proceduri de prelungire a măsurii controlului judiciar din cuprinsul acestora este de natură a încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că criticile de neconstituţionalitate astfel formulate nu au legătură cu textele criticate, durata şi prelungirea măsurii controlului judiciar fiind reglementate la art. 2151 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea constată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de autor cu privire la dispoziţiile art. 2151 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Judecătoria Alexandria - Secţia penală, prin încheierea din 13 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.023/740/2015. În aceste condiţii, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a reţinut că dacă o excepţie de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, şi motivarea, în sine, nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

15. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reţine faptul că Secţiunea a 3-a - Controlul judiciara Capitolului I - Măsuri preventive, din cadrul Titlului V - Măsuri preventive şi alte măsuri procesuale reglementează, în mod expres, doar luarea măsurii controlului judiciar de către procuror (art. 212 din Codul de procedură penală) şi luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată (art. 214 din Codul de procedură penală), secţiunea anterior referită a Codului de procedură penală neconţinând o dispoziţie legală care să prevadă luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. În aceste condiţii, singurele situaţii în care măsura preventivă analizată este dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi este una cu caracter excepţional, reglementată la art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (9) din Codul de procedură penală, respectiv acelea în care judecătorul de drepturi şi libertăţi, respingând propunerea procurorului de arestare preventivă şi, respectiv, de arest la domiciliu, dispune aplicarea măsurii controlului judiciar. Astfel, controlul judiciar este dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, tot ca urmare a unei propuneri formulate de procuror, în urma aprecierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a întrunirii condiţiilor legale pentru aplicarea unei măsuri preventive mult mai puţin intruzive, faţă de cea propusă de procuror, conform art. 224 şi art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală.

16. Aşa fiind, atribuirea competenţei de prelungire a măsurii controlului judiciar procurorului, conform prevederilor art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală, chiar dacă această măsură a fost dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, potrivit art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (1) din acelaşi cod, apare ca fiind justificată de etapa procesuală a luării ei, respectiv cea a urmăririi penale, a cărei efectuare şi supraveghere sunt de competenţa procurorului, conform art. 56 din Codul de procedură penală, şi de natura controlului judiciar, de măsură preventivă neprivativă de libertate.

17. Totodată, faptul prelungirii de către procuror a măsurii controlului judiciar dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, conform art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu este de natură a încălca norma constituţională de la art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ci constituie o aplicare a acesteia, având ca temei calitatea procurorului de titular al dreptului de a efectua şi de a supraveghea urmărirea penală, prevăzută la art. 56 din Codul de procedură penală.

18. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 2151 alin. (5) din Codul de procedură penală, împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii controlului judiciar, în condiţiile alin. (3) al art. 2151 din Codul de procedură penală, inculpatul poate formula plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, cu aplicarea, în mod corespunzător, â dispoziţiilor art. 213 din Codul de procedură penală. Acestea din urmă prevăd, la alin. (1) al art. 213 anterior menţionat, dreptul inculpatului de a formula plângere împotriva ordonanţei procurorului prin care este dispusă măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicarea acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Potrivit alin. (2) al art. 213 din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, astfel sesizat, fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului, care, conform art. 213 alin. (4) din Codul de procedură penală, este ascultat, atunci când este prezent. Potrivit art. 213 alin. (5) din Codul de procedură penală, în cadrul acestei proceduri, asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii. În fine, conform art. 213 alin. (6), mai sus menţionat, în soluţionarea plângerii, formulate potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura dispusă de procuror, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii.

19. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută restrângerea, în mod discreţionar, de către legiuitor, prin prevederile art. 215^ alin. (3) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală.

20. De altfel, o situaţie similară, în care legiuitorului i-ar putea fi imputată lipsa simetriei juridice, este cea prevăzută la art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, care prevede că procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, iar, la alin. (9), că dispoziţiile alin. (8) anterior citat se aplică, în mod corespunzător, şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu. Cu privire la dispoziţiile procesual penale anterior arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2015 referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. *215 alin. (8) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2015, în sensul de a lămuri dacă, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura sau, dimpotrivă, procurorului. Prin decizia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că, de vreme ce în cursul urmăririi penale, procurorul este cel care dispune asupra prelungirii măsurii controlului judiciar, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, este evident că a fortiori tot procurorul trebuie să fie competent să dispună asupra impunerii unor noi obligaţii pentru inculpat ori asupra înlocuirii sau încetării celor dispuse iniţial, în aceeaşi ipoteză analizată, dar şi că, dacă s-ar accepta interpretarea contrară, s-ar putea ajunge la situaţii inechitabile din perspectiva căilor de atac, prin raportare la organul judiciar care a dispus asupra modificării controlului judiciar.

21. În fine, Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută la art. 2151 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, şi a fost adoptată conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea.

22. Referitor la critica de neconstituţionalitate conform căreia atribuirea de către legiuitor a competenţei de a dispune măsura controlului judiciar procurorului, este de natură a încălca prevederile art. 3 din Codul de procedură penală referitoare la separaţia funcţiilor judiciare şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie, care prevăd că arestarea preventivă şi, practic, măsurile preventive, pot fi luate doar de către instanţa de judecată, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraful 4 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că această critică a fost formulată direct în faţa instanţei de contencios constituţional, fără a fi fost susţinută în faţa instanţei de fond, motiv pentru care este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevăd că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate [..

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Stan în Dosarul nr. 3.023/740/2015 al Judecătoriei Alexandria - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Stan în Dosarul nr. 3.023/740/2015 al Judecătoriei Alexandria - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2151 alin, (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 1 alin. (5) lit. a) şi al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 6 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Strategia naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Finanţarea necesară îndeplinirii măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni se realizează în limita bugetelor anuale aprobate ale autorităţilor/instituţiilor publice implicate, potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Ion Trocaru,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

p. Ministrul afacerilor interne,

Ioan Buda,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

p. Ministrul afacerilor externe,

Alexandru Victor Micula,

secretar de stat

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Delia Popescu

p. Ministrul sănătăţii,

Monica Emanuela Althamer,

secretar de stat

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Pasca Palmer

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul fondurilor europene,

Cristian Ghinea

 

Bucureşti, 12 octombrie 2016.

Nr. 755.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică Un Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial9, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind recunoaşterea, evidenţa, evaluarea, monitorizarea şi perfecţionarea evaluatorilor de servicii de sănătate ai Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate

 

Având în vedere:

- Referatul directorului general adjunct aprobat cu nr. 2.230/C.V. din 3 noiembrie 2016,

- prevederile art. 173 alin. (10) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile art. II alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 126/2015;

- dispoziţiile art. 3 lit. I) şi n), art. 9 lit. s) şi art. 10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015 privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate emite prezentul ordin.

Art. 1. - Definirea unor expresii:

1. evaluatorul de servicii de sănătate, denumit în continuare evaluator - persoană definită la art. 3 lit. I) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015 privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, absolventă a programului de formare organizat de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti (denumită în continuare S.N.S.P.M.PD.S.B.) sau alte organisme de formare recunoscute de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate (denumită în continuare A.N.M.C.S), specializată în evaluarea serviciilor de sănătate spitaliceşti sau din ambulatoriu;

2. Programul de formare şi perfecţionare pentru evaluatori de servicii de sănătate sau evaluatori de spitale - programul prevăzut la art. 3 lit. I) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015, constă în:

a) cursuri de formare organizate pe categorii de activităţi, în urma cărora absolvenţii dobândesc calitatea de evaluator specializat în evaluarea serviciilor de sănătate spitaliceşti sau de evaluator specializat în evaluarea serviciilor de sănătate din ambulatoriu;

b) cursuri de perfecţionare organizate pentru fiecare categorie de evaluatori în parte, a căror absolvire constituie condiţie de păstrare a calităţii de evaluator activ, conform prezentului ordin;

3. Registrul A.N.M.C.S. al evaluatorilor de servicii de sănătate, denumit în continuare Registrul evaluatorilor - document cumulativ constituit din registrele evaluatorilor A.N.M.C.S. prevăzute la art. 3 lit. n) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015, care conţine în format letric şi electronic, pe categorii de activităţi, totalitatea informaţiilor prin care se ţine evidenţa evaluatorilor atestaţi, a celor suspendaţi şi a celor inactivi, a activităţii acestora, precum şi evidenţa evaluatorilor excluşi;

4. atestatul de evaluator de servicii de sănătate al A.N.M.C.S., denumit şi atestat - document emis de către A.N.M.C.S., valabil de regulă 3 ani de la momentul emiterii, vizat anual, care confirmă recunoaşterea de către instituţie a persoanelor care au obţinut, în condiţiile legii, certificatul de absolvire a cursului de formare şi, după caz, a Programului de perfecţionare pentru evaluatorii de servicii de sănătate şi care conferă posesorilor dreptul de a face parte din comisiile de evaluare a unităţilor sanitare;

5. viza anuală a atestatului - confirmare periodică a îndeplinirii condiţiilor de valabilitate a atestatului, conform prezentului ordin;

6. evaluatorul atestat - evaluator de servicii de sănătate posesor al unui atestat valabil, eliberat de către A.N.M.C.S. În condiţiile prezentului ordin;

7. evaluatorul activ - evaluator de servicii de sănătate atestat, înscris în Registrul evaluatorilor, care poate face parte din comisiile de evaluare;

8. evaluator inactiv - evaluator înscris în Registrul evaluatorilor, care se găseşte în oricare dintre următoarele situaţii şi nu poate face parte din comisiile de evaluare a unităţilor sanitare în vederea acreditării:

a) incompatibilitate faţă de desfăşurarea activităţilor de evaluare a unităţilor sanitare, prevăzute de lege sau în codul de conduită a evaluatorului;

b) este suspendat din activitatea de evaluare pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

c) nu a promovat Programul de perfecţionare pentru evaluatorii de servicii de sănătate nici în urma reexaminării;

9. evaluator suspendat - evaluator atestat care se află în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) şi care, pe perioada suspendării, nu poate face parte din comisiile de evaluare a unităţilor sanitare în vederea acreditării;

10. evaluator exclus - evaluator care este eliminat din secţiunile „Evaluatori activi” şi „Evaluatori inactivi”, în condiţiile prezentului ordin;

11. dosarul evaluatorului atestat - set de documente, depuse la înscrierea în Registrul evaluatorilor şi actualizate ori de câte ori apar modificări;

12. Programul de perfecţionare pentru evaluatorii de servicii de sănătate, denumit în continuare P.Ev. - reprezintă parcurgerea de către evaluatori a etapelor de instruire teoretică şi practică şi de examinare. În vederea menţinerii în Registrul evaluatorilor. P.Ev. constă în monitorizarea anuală, în baza căreia se obţin vizele anuale ale atestatului, în absolvirea cursurilor de perfecţionare şi în evaluarea periodică la 3 ani, organizate după cum urmează:

a) monitorizarea evaluatorilor - supravegherea continuă a menţinerii de către evaluatori a nivelului minim de cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice necesare pentru activitatea de evaluare;

b) curs de perfecţionare - curs organizat în colaborare cu S.N.S.P.M.P.D.S.B. sau alte organisme de formare recunoscute de către A.N.M.C.S., cu scopul actualizării cunoştinţelor evaluatorilor;

c) evaluarea periodică la 3 ani - testare a cunoştinţelor şi abilităţilor practice ale evaluatorilor atestaţi, susţinută în ultimele 3 luni de valabilitate a atestatului;

13. nedemnitatea evaluatorului - este nedemnă pentru desfăşurarea activităţii de evaluare a unităţilor sanitare persoana care se află în oricare dintre următoarele situaţii:

a) i-a fost retrasă/anulată oricare dintre diplomele sau calificările în baza cărora a fost admisă pentru urmarea cursului de formare a evaluatorilor de servicii de sănătate;

b) a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii, vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii său libertăţii persoanei sau pentru infracţiuni de corupţie sau de fals ori de mărturie mincinoasă;

c) brice alte situaţii prevăzute de lege.

Art. 2. - (1) Formarea evaluatorilor se realizează prin cursuri organizate pe categorii de activităţi, în funcţie de necesităţile A.N.M.C.S., de către S.N.S.P.M.P.D.S.B. sau alte organisme de formare recunoscute de către A.N.M.C.S.

(2) înscrierea la cursul de formare a evaluatorilor de servicii de sănătate se face cu respectarea a cel puţin unuia dintre următoarele criterii:

a) să fie absolvent de studii superioare cu diplomă/licenţă recunoscută pe teritoriul Uniunii Europene în domeniile: medicină generală sau asistenţă medicală (inclusiv fiziokinetoterapie) ori să fie asistent medical principal cu vechime neîntreruptă în muncă de minimum 5 ani;

b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar sau sănătate publică, organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii;

c) să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sanitar sau sănătate publică, agreate de către Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;

d) în cazul absolvenţilor de studii superioare cu diplomă/licenţă în domeniile: biologie, biochimie, farmacie, fizică, matematică, psihologie, economic, juridic, tehnic, informatică şi/sau comunicaţii, să aibă experienţă contractuală de minimum 2 ani în administraţia publică din sănătate, în sectorul spitalicesc public sau privat, sau în domeniul serviciilor de sănătate din ambulatoriu, dovedită prin documente.

(3) Se pot înscrie la programul de formare a evaluatorilor de servicii de sănătate doar persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu.

(4) Promovarea probei de tehnoredactare computerizată este obligatorie pentru admiterea în programul de formare a evaluatorilor de servicii de sănătate.

(5) Stabilirea profilului candidaţilor, precum şi a documentelor doveditoare privind îndeplinirea criteriilor menţionate la alin. (2) şi (3) reprezintă atribuţia exclusivă a organismului de formare recunoscut de către A.N.M.C.S.

(6) Absolvirea programului de formare a evaluatorilor de servicii de sănătate este recunoscută printr-un certificat de absolvire eliberat de către S.N.S.P.M.P.D.S.B. sau alte organisme de formare recunoscute de către A.N.M.C.S. şi reprezintă condiţie obligatorie în vederea atestării ca evaluator al A.N.M.C.S.

Art. 3. - (1) Registrul evaluatorilor este organizat, în funcţie de categoriile de activităţi, în două părţi distincte:

a) Registrul evaluatorilor specializaţi în evaluarea spitalelor;

b) Registrul evaluatorilor specializaţi în evaluarea unităţilor sanitare din ambulatoriu.

(2) Fiecare parte are trei secţiuni:

a) secţiunea „Evaluatori activi”, în cadrul căreia există o subsecţiune a evaluatorilor suspendaţi;

b) secţiunea „Evaluatori inactivi”;

c) secţiunea „Evaluatori excluşi”.

(3) Modelul tabelar al Registrului evaluatorilor, operarea în cadrul acestuia, precum şi gestionarea dosarului fiecărui evaluator se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.M.C.S.

Art. 4. - (1) înscrierea în Registrul evaluatorilor, în una dintre părţile acestuia prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), se face în termen de maximum 3 ani de la absolvirea programului de formare pentru evaluatori de servicii de sănătate specializaţi în evaluarea spitalelor sau a unităţilor sanitare din ambulatoriu, prin completarea unei cereri-tip, însoţită de copii ale certificatului de absolvire a programului de formare, ale cărţii de identitate, de certificatul de cazier judiciar care să ateste că nu a fost condamnat pentru infracţiuni care atrag nedemnitatea, de declaraţia referitoare la incompatibilităţi şi conflict de interese, precum şi de formularul de acord cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2) înscrierea la mai mult de 3 ani de la absolvirea cursului de formare, reînscrierea evaluatorilor excluşi şi emiterea atestatului la trecerea evaluatorului inactiv în secţiunea „Evaluatori activi” se face prin completarea unei cereri-tip, însoţită de copii ale certificatului de absolvire a cursului de perfecţionare, ale cărţii de identitate, de certificatul de cazier judiciar care să ateste că nu a fost condamnat pentru infracţiuni care atrag nedemnitatea, de declaraţia referitoare la incompatibilităţi şi conflict de interese, precum şi de formularul de acord cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

(3) în cazul în care se înregistrează mai multe cereri de înscriere decât necesarul de evaluatori al A.N.M.C.S., înscrierea se face în urma unui concurs, organizat prin ordin al preşedintelui A.N.M.C.S.

Art. 5. - (1) Menţinerea în secţiunea „Evaluatori activi” impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii minimale:

a) existenţa atestatului valabil, cu vizele anuale la zi;

b) promovarea cursului de perfecţionare cu minimum nota 8;

c) promovarea testului de evaluare periodică la fiecare 3 ani cu minimum nota 8.

(2) Evaluatorii au obligaţia anunţării modificărilor referitoare la starea acestora de compatibilitate, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data survenirii modificărilor.

Art. 6 - (1) Suspendarea evaluatorului activ reprezintă trecerea temporară a acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni, din secţiunea „Evaluatori activi” în subsecţiunea „Evaluatori suspendaţi”. Pentru suspendări mai mari de 6 luni, evaluatorului suspendat i se revocă atestatul şi este trecut în secţiunea „Evaluatori inactivi”.

(2) Suspendarea evaluatorului activ poate surveni în următoarele situaţii:

a) neparticiparea conform programării la cursul de perfecţionare, pe perioada dintre data planificată şi cea reprogramată;

b) nesusţinerea examenului de absolvire a cursului de perfecţionare sau nepromovarea acestuia, până la susţinerea examinării, respectiv a reexaminării;

c) neobţinerea vizelor anuale la termenele stabilite;

d) săvârşirea unei abateri sancţionate cu suspendarea, conform codului de conduită a evaluatorilor;

e) în cazul în care A.N.M.C.S. a sesizat organele competente cu privire la săvârşirea de către evaluator a unor fapte care pot constitui infracţiuni sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale care îl fac incompatibil cu desfăşurarea activităţii de evaluare de servicii de sănătate, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

f) la cerere, în condiţiile alin. (1), în caz de indisponibilitate temporară pentru activitatea de evaluare (boală, concediu de creştere copil sau alte situaţii prevăzute de lege).

(3) Pe perioada suspendării, evaluatorul este obligat să respecte toate condiţiile de menţinere a atestatului, la fel ca evaluatorii activi.

Art. 7. - (1) încetarea suspendării evaluatorilor activi ai A.N.M.C.S. se produce în următoarele situaţii:

a) promovarea reexaminării în vederea absolvirii cursului de perfecţionare în sesiunea ulterioară celei în care au fost declaraţi respinşi;

b) promovarea reexaminării în sesiunea suplimentară, pentru evaluatorii care au participat la ultima serie a cursului de perfecţionare sau care, din motive justificate, invocate o singură dată în cursul unui P.Ev., nu se pot prezenta la sesiunea ulterioară celei în care au fost declaraţi respinşi;

c) expirarea termenului, în cazul suspendării survenite ca urmare a unor abateri prevăzute şi sancţionate conform codului de conduită a evaluatorilor;

d) trecerea în secţiunea „Evaluatori inactivi”;

e) excluderea din Registrul evaluatorilor.

(2) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), la încetarea suspendării evaluatorul redobândeşte dreptul de a face parte din comisiile de evaluare a unităţilor sanitare.

Art. 8. - (1) Excluderea evaluatorilor A.N.M.C.S. constă în trecerea acestora în secţiunea „Evaluatori excluşi” şi poate surveni în următoarele situaţii:

a) deşi au fost notificaţi de către A.N.M.C.S., nu s-au înscris la nicio serie comunicată a cursului de perfecţionare la care au fost programaţi;

b) deşi s-au înscris la cursul de perfecţionare în una dintre seriile comunicate ale acestuia, conform programării, nu au promovat testul de tehnoredactare computerizată;

c) deşt au participat la cursul de perfecţionare în seria în care au fost programaţi, nu au susţinut examenul de absolvire a cursului nici în respectiva sesiune de examinare, nici în sesiunea ulterioară celei la care au participat şi nici în sesiunea suplimentară, organizată în condiţiile art. 7 alin. (1) alin. (1) lit. b);

d) nu au promovat cursul de perfecţionare nici în urma susţinerii sesiunii de reexaminare.

(2) De asemenea, evaluatorii sunt excluşi în următoarele situaţii:

a) în urma emiterii de ordine de excludere emise de preşedintele A.N.M.C.S., în cazul săvârşirii de abateri prevăzute în codul de conduită a evaluatorilor;

b) la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti de condamnare a acestora, pentru fapte penale care atrag nedemnitatea şi îi fac incompatibili cu desfăşurarea activităţii de evaluare de servicii de sănătate;

c) nepromovarea testului de evaluare periodică a evaluatorilor.

(3) Excluderea din Registrul evaluatorilor atrage revocarea atestatului emis de către A.N.M.C.S.

Art. 9. - (1) Atestatul de evaluator se emite la momentul înscrierii/reînscrierii în Registrul evaluatorilor, secţiunea „Evaluatori activi”, şi are valabilitate, de regulă, de 3 ani de la data emiterii, cu condiţia vizării anuale, putând fi revocat în condiţiile prezentului ordin.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul evaluatorilor înscrişi la data intrării în vigoare a prezentului ordin în Registrul evaluatorilor de servicii de sănătate specializaţi pentru evaluarea spitalelor al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, termenul de 3 ani de valabilitate a atestatelor curge de la data înscrierii lor în acesta sau, după caz, de la data ultimei reevaluări.

(3) Prima viză anuală se aplică la momentul emiterii atestatului de evaluator, cu condiţia achitării cotizaţiei anuale, al cărei cuantum se stabileşte la suma de 200 lei şi este valabilă pentru anul următor achitării sale.

(4) Următoarele două vize anuale se obţin în baza următoarelor documente:

a) dovada obţinerii în cursul anului anterior solicitării vizei a unui număr de minimum 40 de puncte de formare continuă;

b) dovada achitării cotizaţiei anuale, prevăzute la alin. (2);

c) certificat de cazier judiciar.

(5) Cotizaţia anuală se plăteşte în contul A.N.M.C.S., cod de identificare fiscală 34998410, cod IBAN R060TREZ70620G160300XXXX deschis la Trezoreria Sectorului 6 Bucureşti, sau în numerar, prin casieria A.N.M.C.S. din Splaiul Independenţei nr. 202A, sectorul 6, Bucureşti.

(6) Evaluatorii înscrişi în secţiunea „Evaluatori inactivi” sunt scutiţi de plata cotizaţiei anuale.

(7) în cazul suspendării, plata cotizaţiei se face proporţional cu perioada de activitate din cursul anului.

Art. 10. - Revocarea atestatului survine în următoarele situaţii:

a) suspendarea evaluatorului activ pe o perioadă mai mare de 6 luni;

b) excluderea în condiţiile art. 8.

Art. 11. - Reînnoirea atestatului se face, pentru respectarea principiului continuităţii, înainte de expirarea precedentului atestat, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) existenţa tuturor vizelor anuale;

b) dovada promovării, în cursul celor 3 ani de valabilitate a atestatului, a cursului de perfecţionare;

c) promovarea testului de evaluare periodică la fiecare 3 ani.

Art. 12. - (1) Cursul de perfecţionare a evaluatorilor se organizează, de regulă, o dată pe an, în mai multe serii, în funcţie de numărul participanţilor, ultima serie organizându-se nu mai târziu de luna octombrie a anului respectiv. Planificarea evaluatorilor în vederea parcurgerii cursului poate fi făcută de către A.N.M.C.S. În oricare dintre anii intervalului de valabilitate a atestatului de evaluator, în funcţie de criterii decise de către A.N.M.C.S., cum ar fi: modificări legislative survenite, cerinţe apărute ulterior, modificări ale metodologiei de evaluare, performanţele evaluatorului etc.

(2) în cazul în care evaluatorul nu se prezintă la curs, din motive întemeiate, în perioada planificată, acesta se poate reprograma în una dintre seriile următoare până la sfârşitul anului în care a fost programat, situaţie în care evaluatorul este penalizat cu 5 puncte de formare continuă pentru acel an, iar în intervalul respectiv va fi suspendat.

(3) Pentru a promova cursul, evaluatorii trebuie să obţină minimum nota 8,00. În cazul în care un evaluator nu obţine nota de trecere, acesta mai poate susţine o reexaminare în sesiunea de examinare a seriei ulterioare celei la care a fost declarat respins sau, după caz, în sesiunea de examinare suplimentară, organizată, de regulă, în luna noiembrie a fiecărui an.

(4) Activitatea desfăşurată de către evaluatorii care sunt şi cadre didactice universitare de predare sau lectori ai S.N.S.P.M.P.D.S.B. sau ai altor organisme de formare recunoscute de către A.N.M.C.S., implicaţi în procesul de formare şi perfecţionare a evaluatorilor de servicii de sănătate, se echivalează cu absolvirea cursului de perfecţionare.

Art. 13. - (1) Punctele de formare continuă (denumite în continuare P.F.C.) sunt obţinute de evaluator în urma parcurgerii diferitelor programe de pregătire şi a altor activităţi adiacente celei de evaluator, precum şi a evaluării activităţii acestuia în relaţia contractuală cu A.N.M.C.S..

(2) Evaluatorii trebuie să acumuleze cel puţin 40 P.F.C. În decursul a 12 luni de la ultima viză, dar nu mai puţin de 30 de puncte pentru pregătirea teoretică şi nu mai puţin de 7 puncte pentru activitatea practică.

(3) Pentru pregătirea teoretică evaluatorii atestaţi pot acumula punctele după cum urmează, fiind obligatorie participarea la minimum o conferinţă:

a) pentru participarea la cursurile de perfecţionare, conform planificării A.N.M.C.S., se acordă pentru anul respectiv 20 P.F.C. În cazul nerespectării planificării, se aplică o penalizare de 5 P.F.C.;

b) pentru participarea la manifestări ştiinţifice, cu tematici diferite, organizate de A.N.M.C.S. sau la care A.N.M.C.S. este coorganizator sau partener instituţional se acordă câte 15 P.F.C. pentru fiecare participare. Pentru asigurarea pregătirii unitare a evaluatorilor, A.N.M.C.S. va stabili un program anual de minimum 2 conferinţe;

c) pentru manifestări ştiinţifice creditate de către A.N.M.C.S. se acordă câte 10 P.F.C. pentru fiecare participare;

d) pentru participarea la manifestări ştiinţifice internaţionale pe tema managementului sanitar sau a managementului calităţii în sănătate se acordă câte 15 P.F.C. pentru fiecare participare;

e) pentru realizarea, în calitate de autor sau coautor, a unor lucrări prezentate în cadrul manifestărilor ştiinţifice menţionate la lit. b)--d), se acordă suplimentar câte 10 RF.C. pentru fiecare lucrare prezentată;

f) pentru publicarea unor articole în domeniul managementului calităţii în sănătate în publicaţii naţionale sau internaţionale de specialitate se acordă câte 15 RF.C. pentru fiecare articol publicat. Acelaşi articol, apărut în publicaţii diferite, se punctează o singură dată;

g) pentru studii postliceale, postuniversitare sau masterale în domeniul managementului sanitar sau al managementului calităţii, se acordă în anul absolvirii 30 P.F.C.;

h) pe toată perioada doctoratului în domeniul managementului sanitar sau al managementului calităţii, se acordă câte 30 P.F.C. În fiecare an, cu condiţia respectării calendarului studiilor doctorale, dar nu mai mult de 3 ani.

(4) Nu se punctează cumulat participările şi prezentarea de lucrări la manifestări ştiinţifice desfăşurate în aceeaşi perioadă de timp. În acest caz se ia în calcul punctajul cel mai mare.

(5) Pentru activitatea practică, evaluatorii atestaţi trebuie să Obţină un număr minim de 7 P.F.C,, realizate prin media punctelor obţinute din următoarele activităţi:

a) pentru evaluarea pregătirii vizitei de evaluare, comportamentul în timpul vizitei, calitatea lucrărilor finale, calitatea observaţiilor şi propunerilor de îmbunătăţire a standardelor sau componentelor acestora, precum şi a instrumentelor de evaluare, preşedintele Comisiei de evaluare poate acorda un punctaj de la 0 la 10 P.F.C., reprezentând dublul mediei generale obţinute în fişele de evaluare a activităţii evaluatorilor, întocmite pentru fiecare vizită de evaluare;

b) pentru participarea ca voluntari în cadrul acţiunilor organizate de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, cum ar fi proiecte-pilot, analize de date etc., poate fi acordat de către coordonatorul din partea A.N.M.C.S. un număr de 0 până la 10 RF C.

(6) în cazul în care într-un an calendaristic nu sunt planificate activităţi la care evaluatorii pot participa ca voluntari, punctajul pentru activitatea practică se realizează doar din punctajul obţinut prin intermediul Fişei de evaluare a activităţii evaluatorului.

(7) Activitatea desfăşurată de către evaluatorii care sunt şi cadre didactice universitare de predare sau lectori ai S.N.S.P.M.P.D.S.B, sau ai altor organisme de formare recunoscute de către A.N.M.C.S., implicaţi în procesul de formare şi perfecţionare a evaluatorilor de servicii de sănătate, se echivalează cu îndeplinirea P.F.C.

(8) Evaluatorii au obligaţia să comunice A.N.M.C.S. şi să transmită documentele doveditoare pentru activităţile la care au participat şi care implică acumularea de puncte, în termen de 45 de zile de la încheierea activităţii respective, dar nu mai târziu de momentul solicitării vizei anuale.

Art. 14. - (1) Evaluarea periodică a evaluatorilor trebuie susţinută de fiecare evaluator la fiecare 3 ani, în ultimele 3 luni de valabilitate a atestatului, şi constă într-o testare a cunoştinţelor şi abilităţilor practice ale evaluatorilor atestaţi, sub forma unui test/studiu de caz care se desfăşoară, de regulă, prin intermediul poştei electronice.

(2) Nepromovarea testului cu cel puţin nota 8,00 atrage neeliberarea unui nou atestat de evaluator şi, implicit, trecerea evaluatorului în secţiunea „Evaluatori excluşi”.

(3) Pentru a participa la test, evaluatorul trebuie să transmită la A.N.M.C.S. o cerere de reatestare însoţită de dovada absolvirii cursului de perfecţionare, de dovezile obţinerii punctajului minim de 30 P.F.C. teoretice şi de lista unităţilor sanitare din ale căror comisii de evaluare a făcut parte în perioada de la ultima viză anuală, pe baza căreia vor fi calculate P.F.C. pentru activitatea practică.

Art. 15. - (1) Pentru anul 2016, cursul de perfecţionare este organizat de S.N.S.P.M.P.D.S.B., iar la acesta vor participa doar absolvenţii programului de formare a evaluatorilor organizat de Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor. Pentru aceştia, parcurgerea şi promovarea cursului sunt obligatorii în anul 2016.

(2) Pentru evaluatorii menţionaţi la alin. (1), emiterea atestatului se face până la sfârşitul anului 2016 prin completarea unei cereri-tip, însoţită de dovada promovării cursului de perfecţionare, de cartea de identitate, de certificatul de cazier judiciar, de formularul de acord cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi de declaraţia referitoare la incompatibilităţi şi conflict de interese, cu condiţia achitării la zi a cotizaţiei.

(3) Pentru evaluatorii absolvenţi ai cursurilor de formare organizate de către S.N.S.P.M.P.D.S.B., eliberarea atestatului şi prima sau a două viză anuală, după caz, se acordă până la sfârşitul anului 2016, cu condiţia achitării la zi a cotizaţiei şi acumulării a minimum 10 RF.C. pentru pregătirea teoretică şi a minimum 7 RF C. din activitatea practică.

Art. 16. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nr. 25/2015*) privind aprobarea criteriilor de selecţie a persoanelor ce doresc să dobândească certificat de evaluator de spitale recunoscut de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor;

b) Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nr. 129/2015 pentru aprobarea condiţiilor de recunoaştere a absolvenţilor programului de formare şi perfecţionare pentru evaluatori de spitale, precum şi a celor minimale de păstrare a calităţii de evaluator de spitale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015;

c) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate nr. 102/2015 privind constituirea Registrului evaluatorilor de servicii de sănătate specializaţi pentru evaluarea spitalelor al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 13 octombrie 2015.

(2) Sumele achitate în baza Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nr. 129/2015 sunt recunoscute.

(3) Serviciul evaluare, evidenţă şi coordonare corp evaluator], directorul Unităţii de Evaluare şi Acreditare a Spitalelor şi directorul general al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

(4) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de internet www.anmcs.gov.ro.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

Vasile Cepol

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2016.

Nr. 651.


*) Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nr. 25/2015 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul silviculturii

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 165.370 din 6 octombrie 2016 al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură, în temeiul art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 3 alin. (11) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. I. - Instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.540/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Exploatarea masei lemnoase se efectuează de către operatori economici atestaţi pentru exploatări forestiere, precum şi de către persoanele fizice în condiţiile prevăzute la art. 62 alin. (3) din Legea nr. 46/2008, republicată, cu modificările ulterioare.”

2. La articolul 5, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3)-(5), cu următorul cuprins:

„(3) Este interzisă autorizarea spre exploatare a masei lemnoase din orice proprietate forestieră care face parte din fondul forestier naţional, în situaţia în care proprietarul sau administratorul acesteia, după caz, nu a realizat în termenul prevăzut de lege lucrările de regenerare artificială şi de completare a regenerării naturale pe terenurile forestiere aflate, după caz, în proprietatea sau în administrarea sa, de pe care s-a exploatat integral masa lemnoasă.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), se pot autoriza spre exploatare:

a) produsele accidentale provenite din arboretele afectate de factori biotici şi abiotici;

b) produsele principale provenite din arboretele incluse în planul decenal de recoltare, în care regenerarea naturală este asigurată în condiţiile normelor tehnice silvice.

(5) Interdicţia prevăzută la alin. (3) este aplicabilă până la data notificării emisă de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, prin care certifică faptul că lucrările prevăzute la alin. (3) au fost executate conform prevederilor normelor tehnice.”

3. La articolul 6, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Personalul de control din cadrul structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură retrage autorizaţiile de exploatare care sunt emise pentru parchete de exploatare constituite în terenuri din afara teritoriului de competenţă al ocolului silvic emitent.

(3) în situaţiile prevăzute la alin. (1), emitentul autorizaţiei de exploatare dispune imediat oprirea doborârii arborilor şi începe inventarierea stocurilor existente pe picior, în termen de maximum 3 zile de la data înregistrării documentului care atestă situaţia deosebită; inventarierea se finalizează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării documentului. Termenul poate fi prelungit în situaţia apariţiei condiţiilor nefavorabile, confirmate cu documente oficiale, cu perioada de manifestare a acestora. Părţile contractante procedează la regularizarea cantitativă şi valorică a masei lemnoase, conform clauzelor contractuale, şi la reprimirea parchetelor respective.”

4. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

(31) în situaţiile prevăzute la alin. (2) structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură dispune ocolului silvic emitent al autorizaţiei de exploatare inventarierea stocurilor existente - pe picior şi/sau în faze pe suprafaţa parchetului ori în platforma primară, în termen de maximum 3 zile de la data constatării în condiţiile alin. (2); inventarierea se finalizează în cel mult 30 de zile de la data constatării. Termenul poate fi prelungit în situaţia apariţiei condiţiilor nefavorabile, confirmate cu documente oficiale, cu perioada de manifestare a acestora; părţile contractante procedează la regularizarea cantitativă şi valorică a masei lemnoase, conform clauzelor contractuale.”

5. La articolul 6, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) După reprimirea parchetului în condiţiile alin. (3) şi (31), titularul autorizaţiei de exploatare şi emitentul avizelor de însoţire se modifică pe autorizaţia iniţială astfel:

a) titularul autorizaţiei devine ocolul silvic sau operatorul economic atestat pentru lucrări de exploatare forestieră, care efectuează colectarea lemnului doborât şi a celui aflat în diferite faze tehnologice;

b) emitentul avizelor de însoţire pentru masa lemnoasă colectată şi expediată din parchet devine ocolul silvic.”

6. La articolul 9, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) în cazuri de forţă majoră sau în alte situaţii obiective care nu permit executarea lucrărilor de exploatare a lemnului cum sunt inundaţii, avalanşe, alunecări de teren, precipitaţii abundente şi altele asemenea, titularii autorizaţiilor pot solicita, pe parcursul termenului de exploatare autorizat, prelungirea perioadei autorizate pentru exploatarea parchetelor cu durata manifestării cazului de forţă majoră sau a situaţiei obiective, după caz.”

7. La articolul 13, litera n) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„n) distrugerea, vătămarea sau tăierea de arbori necuprinşi în actul de punere în valoare aferent unei partizi autorizate la exploatare este interzisă; dacă prin procesul de exploatare a partizii respective sunt distruşi şi/sau prejudiciaţi arbori, ocolul silvic constată, inventariază şi marchează aceşti arbori; constatarea se face la solicitarea titularului autorizaţiei de exploatare sau prin controalele curente de exploatare;”.

8. La articolul 13, după litera v) se introduce o nouă literă, litera w), cu următorul cuprins:

„w) volumul arborilor distruşi şi/sau prejudiciaţi se determină prin inventariere, cu stabilirea volumului pentru fiecare arbore în parte, pe baza tabelelor de cubaj, şi se adaugă la volumul actului de punere în valoare; volumul arborilor distruşi şi/sau prejudiciaţi se înscrie, ori de câte ori este justificat şi necesar, în procesul-verbal de reprimire a parchetului, deschis în SUMAL; operarea se realizează în SUMAL la cel mult 3 zile de la data verificării în teren, de către un angajat împuternicit de şeful ocolului silvic, pe baza documentelor primare întocmite cu ocazia marcării arborilor distruşi şi/sau prejudiciaţi.”

9. Anexele nr. 7 şi 9 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezentul ordin.

Art. II. - Alineatele (11), (13) şi (14) ale articolului 12 din Regulamentul privind forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.346/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. III. - Alineatul (2) al articolului 35 din Metodologia privind organizarea şi funcţionarea SUMAL, obligaţiile utilizatorilor SUMAL, precum şi structura şi modalitatea de transmitere a informaţiilor standardizate, aprobată prin Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 837/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 21 octombrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în momentul depăşirii volumului prevăzut de actul de punere în valoare, la care se adaugă volumul prejudiciilor înregistrate, SUMAL Central nu mai generează cod unic online valid şi emite o alertă pe terminalul electronic al emitentului avizului de însoţire şi/sau al transportatorului, referitoare la depăşirea volumului prevăzut de APV la care se adaugă volumul prejudiciilor înregistrate. Emitentul avizului şi/sau transportatorul, după caz, are/au obligaţia de a comunica despre alertă ocolului silvic şi structurii de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură competente teritorial.”

Art. IV. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Paşca Palmer

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2016.

Nr. 2.121.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 7 la instrucţiuni)

 

Ocolul silvic ............................................................

 

PROCES-VERBAL

de reprimire/reprimire parţială a parchetului

Nr. ...................... ziua ........... luna ........... anul ...........

 

 

Subsemnatul, ......................................................, având funcţia de ......................................................, împreună cu ......................................................, pădurar titular canton, în prezenţa/absenţa ......................................................, delegat ......................................................, (operator economic), am efectuat reprimirea parchetului ......................................................, U.P. ......................................................, u.a................................, partida nr. ..........................., cu un volum brut pe picior de ............. mc, a cărei exploatare s-a făcut în baza Autorizaţiei de exploatare nr. ........................... din ..........................., făcând următoarele constatări privind:

1. Seminţişul este prejudiciat pe % din suprafaţa cu seminţiş prevăzută la predarea parchetului.

2. Volumul arborilor distruşi şi/sau prejudiciaţi constatat, înscris în următorul tabel centralizator:

 

Proces-verbal de control al exploatării nr./data

Delegat operator economic

Specia/grupa de specii

Sortiment

(lemn lucru, lemn foc)

Volum

- mc -

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Alte constatări şi măsuri*):

 

 

 

4. Stocurile constatate la reprimirea parchetului:

 

Tipul de stoc**)

Specii/Grupa de specii

Sortimentul (lemn lucru, lemn foc)

Volumul

%

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Se va preciza obligatoriu dacă a fost reprimită şi suprafaţa pe care a fost amplasată platforma primară.

**) Stoc pe picior, stoc în faze tehnologice pe suprafaţa parchetului, stoc în platforma primară; stocul pe picior şi stocul în faze tehnologice pe suprafaţa parchetului se consemnează numai în cazul prevăzut la art. 6 alin. (31) din Instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.540/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Şef ocol silvic/Împuternicit,

Pădurar titular de canton,

Delegat operator economic,

.....................................................

.....................................................

.....................................................

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 9 la instrucţiuni)

 

PANOU

cu elementele de identificare ale parchetului

 

 

Lucrări de exploatare forestieră

Ocolul Silvic ......................................................, U.P. ......................................................, u.a.  ......................................................,

Autorizaţia de exploatare nr. ........................... din ...........................

Titular autorizaţie de exploatare ......................................................

C.U.I ......................................................

Partida nr. ........... Suprafaţa .................. Volum de exploatat .......... mc

Felul tăierii ......................................................

Modul în care se asigură regenerarea: natural, împăduriri sau mixt ......................................................

Anul în care se asigură regenerarea completă a suprafeţei ......................................................

Termenul de exploatare

de la ............................... până la ..............................., prelungit până la ............................... .

 

 

NOTĂ:

Datele de mai sus vor fi înscrise obligatoriu într-un panou de minimum format A1, literele având o înălţime de cel puţin 5 cm, confecţionat din materiale rezistente la intemperii şi afişat la loc vizibil în parchet, pe toată perioada autorizată a lucrărilor.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.