MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 871/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 871         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 1 noiembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 371 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

164. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

2.018. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor pentru aprobarea derogării în scop ştiinţific pentru specia Spermophilus citellus

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 371

din 2 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său, excepţie ridicată de Biroul Notarului Public Ion Dobre, în Dosarul nr. 2.801/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 214D/2016.

2. La apelul nominal, lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor contribuabililor, iar stabilirea condiţiilor şi limitelor acordării drepturilor de asigurări sociale reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. În susţinerea concluziilor, invocă şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.801/117/2015, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Biroul Notarului Public Ion Dobre, cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect sume acordate cu titlu de asigurări sociale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 36 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă â Guvernului nr. 158/2005, care stabilesc că pentru anumite categorii de persoane plata indemnizaţiilor prevăzute de acest act normativ se face de către angajator, sunt contrare prevederilor constituţionale care garantează proprietatea şi interzic exproprierea. De asemenea, consideră că este înfrânt art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la proprietate. În acest sens, arată că dreptul de proprietate al angajatorului este afectat, cel puţin temporar, întrucât este obligat la plata indemnizaţiilor pentru concediu de maternitate, pe care nu le datorează potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Aceste indemnizaţii trebuie suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi, până la restituirea lor din acest fond, angajatorul pierde temporar proprietatea acestor sume. Mai mult, dacă nu deţine sumele necesare, trebuie să facă un credit, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare. Totodată, stabilind un termen scurt pentru solicitarea restituirii sumelor, considerabil micşorat faţă de termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru valorificarea creanţelor asupra statului, se restrânge posibilitatea angajatorului de a redobândi proprietatea bunurilor sale.

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, autorul excepţiei arată că acestea nu sunt previzibile, întrucât nu rezultă cu certitudine dacă stabilesc termenul în care trebuie solicitate indemnizaţiile de cei îndreptăţiţi sau se referă şi la termenul în care angajatorul poate cere restituirea diferenţei dintre suma reprezentând indemnizaţiile plătite şi suma reprezentând contribuţiile datorate de angajator la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Caracterul confuz este determinat de faptul evident că angajatorul nu solicit㠄indemnizaţii”, aşa cum prevede textul de lege criticat, întrucât dreptul de a primi indemnizaţia aparţine salariatului. În plus, nicăieri în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu se prevede dacă termenul de 90 de zile este de decădere, de prescripţie sau de recomandare, nu se prevede o sancţiune pentru nerespectarea sa şi nici nu este precizată data de la care plătitorii de indemnizaţii pot cere restituirea.

7. Autorul excepţiei mai arată că stabilirea unui termen de 90 de zile în care poate fi solicitată restituirea sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie pentru concediu de maternitate este discriminatorie, deoarece acest termen este mai mic decât cel prevăzut de art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, de art. 2.517 din Codul civil ori cel stabilit de art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Pentru aceleaşi motive, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie,

8. În continuare, autorul susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 este contrară dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că reglementarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat trebuie realizată numai prin lege şi nu prin acte juridice echivalente, aşa cum este ordonanţa de urgenţă. În acest sens, arată că atunci când legiuitorul constituţional a voit ca un anumit domeniu de relaţii sociale să fie reglementat exclusiv prin lege şi nu prin acte normative echivalente, a folosit expresia „numai prin lege”, în timp ce pentru domeniile care pot fi reglementate atât prin lege, cât şi prin acte normative echivalente a folosit expresia „prin lege”. Orice opinie contrară celei expuse contravine principiului de interpretare potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul în care produce un efect şi nu în acela în care nu produce niciunul. Or, dacă s-ar admite că expresiile „numai prin lege” şi „prin lege* au efecte identice, atunci adverbul „numai” din expresia „numai prin lege” nu produce niciun efect, ceea ce este inacceptabil din perspectiva principiului de interpretare invocat.

9. În sfârşit, autorul arată că actul normativ criticat încalcă prevederile ârt. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu a existat nicio situaţie extraordinară care să justifice emiterea acestuia.

10. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu contravin textelor din Constituţie invocate. Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate se aplica uniform tuturor contribuabililor, iar stabilirea condiţiilor şi limitelor acordării drepturilor sociale reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care decide în ce condiţii se vor acorda drepturile de asigurări sociale având în vedere principiului solidarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor

11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi susţinută critica referitoare la exproprierea bunului, întrucât, potrivit raţionamentului invocat de autorul excepţiei, aceasta ar însemna că orice taxă plătită bugetului de stat ar echivala cu o expropriere, ceea ce este fals. De altfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 33/1994, obiectul exproprierii îl constituie bunurile imobile, iar nu sumele datorate în temeiul legii.

13. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. De asemenea, autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005, în ansamblul său. Dispoziţiile art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 au următoarea redactare:

- Art. 36 alin. (3) lit. a): „Plata indemnizaţiilor se face lunar de către:

a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. Aşi B;”

- Art. 40 alin. (1): „Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 32 alin. (1), precum şi plătitorii prevăzuţi la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b) erau în drept să le solicite.”

17. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei şi supremaţiei legilor, previzibilitatea normei juridice, art. 44 alin. (1) şi (3) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă şi art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.

18. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta priveşte atât aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă, ce privesc întreaga Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cât şi aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă, ce se referă la conţinutul dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din acelaşi act normativ.

19. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, autorul excepţiei arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost adoptată fără a fi existat o situaţie extraordinară care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului pe calea ordonanţei de urgenţă, Referindu-se la condiţiile în care Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea respectivului domeniu să nu poată fi amânată, iar urgenţa trebuie să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Cât priveşte caracteristicile situaţiei extraordinare, Curtea a precizat că acestea se remarcă printr-un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată”, consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât acesta este, prin definiţie, de natură subiectivă, şi nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate. De asemenea, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea a statuat că situaţiile extraordinare au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă.

20. Analizând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea constată că motivele pe care guvernul le-a invocat pentru a justifica emiterea acesteia au în vedere: „consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestaţiilor care nu au legătură directă cu asigurarea socială care priveşte pensiile”, „asigurarea cadrului legal necesar aplicării acestor măsuri care presupun modificări, pentru anul 2006, în structura bugetului asigurărilor sociale de stat şi în aceea a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, fapt ce impune reflectarea în bugetele anului 2006 a sumelor necesare”, precum şi „faptul că măsura de susţinere, din surse exterioare bugetului asigurărilor sociale de stat, a finanţării unor drepturi de asigurări sociale care nu au o legătură directă cu drepturile de pensie, a fost inclusă în aprilie 2004 în Plănui de acţiune, ca una dintre acţiunile prevăzute pentru realizarea sarcinilor asumate prin «împrumutul de ajustare programatică 2», corespunzător obiectivului specific «îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii»“. Prin urmare,

Curtea observă că măsurile legislative reglementate pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 urmăresc, în principal, asigurarea fondurilor necesare plăţii pensiilor, în caz contrar fiind afectate interesele persoanelor vârstnice şi, în subsidiar, capacitatea de a respecta angajamentele privind politica de protecţie socială asumate în Programul de guvernare 2005-2008 şi în documentele de poziţie întocmite în urma negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, precum şi de a elabora procedurile de implementare a acestui act normativ.

21. Având în vedere situaţia deosebită a persoanelor vârstnice, a căror capacitate de a desfăşura munca este redusă, astfel că dreptul la pensie reprezintă, pentru cele mai multe dintre acestea, sursa unică de venit, precum şi faptul că Legea fundamentală prevede în chiar art. 1 alin. (3) caracterul social al statului român, care impune, între altele, protecţia persoanelor aflate într-o situaţie dezavantajoasă şi consacră, în mod expres, prin prevederile art. 47, dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la pensie, Curtea apreciază că necesitatea asigurării fondurilor destinate plăţii pensiilor, chiar dacă reprezintă un obiectiv continuu al autorităţilor, poate dobândi un caracter de situaţie extraordinară atunci când există un risc evident ca îndeplinirea obligaţiilor statului faţă de titularii dreptului la pensie să nu mai poată fi satisfăcută decât dacă se intervine prin măsuri urgente, apte să asigure şi să garanteze plata acestui drept fundamental, aşa cum sunt şi cele reglementate de actul normativ criticat. Aşa fiind, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 îndeplineşte condiţiile cerute de art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare, care a justificat adoptarea acestui act normativ.

22. Un alt aspect de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său, este acela că stabileşte contribuţii financiare la bugetul asigurărilor sociale, deşi, în opinia sa, o astfel de reglementare nu se poate face decât prin lege, în sens de act normativ adoptat de Parlament şi promulgat de preşedintele României.

23. Cu privire la o critică asemănătoare, Curtea, prin Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, a reţinut c㠄termenul «numai» folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituţie are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forţă juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanţele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniştrilor etc. A spune că expresia «numai» exclude posibilitatea adoptării de ordonanţe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adăuga la Constituţie.” Curtea apreciază că cele reţinute prin decizia amintită sunt valabile şi în prezenta cauză.

24. Analizând, în continuare, criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 36 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în sensul că acestea sunt contrare prevederilor constituţionale şi celor convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea reţine că aceste dispoziţii reglementează modul în care se realizează plata indemnizaţiilor prevăzute în acest act normativ. În acest sens, se stabileşte că, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. Aşi B din ordonanţă - persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, respectiv persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A-plata indemnizaţiilor se face lunar, de către angajator. Autorul excepţiei consideră că această obligaţie reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, întrucât este pus în situaţia de a indisponibiliza anumite sume de bani pe care, în fapt, nu le datorează salariatului asigurat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi care trebuie recuperate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

25. Faţă de această critică, Curtea reţine că, deşi calitatea de asigurat pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 o au persoanele prevăzute la art. 1 din acest act normativ, potrivit art. 5 din ordonanţă, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. Aşi B, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii se datorează şi să plăteşte de către angajator. Astfel, angajatorul apare ca o verigă intermediară între asigurat şi casele de asigurări sociale de sănătate, sumele din care se plătesc contribuţiile de asigurări sociale de sănătate fiind oprite şi plătite către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate din fondul de salarii. În cazul în care asiguratul se află în situaţia de a solicita şi de a i se acorda drepturile băneşti reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, acestea sunt plătite de angajator, prin reţinerea acestora din contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă [art. 38 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005]. Singura situaţie în care angajatorul ar putea apela la alte fonduri decât cele destinate salariilor pentru plata indemnizaţiilor prevăzute de actul normativ care face obiectul analizei de constituţionalitate este aceea când sumele reprezentând indemnizaţii depăşesc suma contribuţiilor datorate într-o lună. Aceste sume se recuperează însă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, într-un termen de 60 de zile de la depunerea cererii de restituire la casa de asigurări de sănătate [art. 77 alin. (5) din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 60/32/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 16 februarie 2006].

26. Având în vedere contextul legal mai sus prezentat, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează o măsură de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al angajatorului, atât timp cât acesta are posibilitatea de a-şi recupera sumele plătite cu titlu de indemnizaţie care au depăşit contribuţiile datorate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Ceea ce poate, eventual, îngreuna procesul de recuperare a sumelor într-un interval de timp cât mai scurt, sunt termenele prevăzute pentru analiza şi soluţionarea cererii de restituire a sumelor de către casele de asigurări sociale de sănătate, dar care nu fac obiectul reglementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, ci al Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea observă, în acest sens, că, prin modificări legislative succesive, termenul de restituire a sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie a crescut de la 15 zile la 60 de zile, calculate de la data depunerii cererii de restituire.

27. În schimb, art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2006 reglementează termenul în care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 32 alin. (1), precum şi plătitorii prevăzuţi la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ sunt în drept să solicite restituirea sumelor, în baza documentelor justificative. Autorul excepţiei consideră că textul de lege nu este clar în ceea ce priveşte categoria persoanelor cărora acesta se adresează şi efectele nerespectării termenului de solicitare a restituirii sumelor, susţinând totodată că termenul de 90 de zile este prea scurt.

28. Cât priveşte categoria persoanelor care intră în ipoteza textului de lege criticat, Curtea constată că aceasta este precis indicată de textul de lege, prin trimiterea expresă la dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 care enumeră persoanele vizate.

29. De asemenea, şi efectele nerespectării termenului sunt evidente, de vreme ce textul de lege stabileşte că numai în termenul prevăzut persoanele aflate în ipoteza normei „sunt în drept să solicite restituirea de la casele de asigurări sociale de sănătate, depăşirea termenului având ca efect decăderea din dreptul de a formula cererea de restituire.

30. Referitor la termenul de 90 de zile în care poate fi solicitată restituirea sumelor de către casele de asigurări sociale de sănătate, Curtea observă că, în Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, a reţinut c㠄prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţie şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şi cuantumul drepturilor decontate.” în acest sens, a amintit c㠄art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a prevăzut, înainte de modificarea sa prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, că «Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite». Modificarea acestui termen în sensul diminuării sale a reprezentat una dintre măsurile prin care, pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, legiuitorul şi-a propus să implementeze un mecanism menit să protejeze asiguraţii de o eventuală incapacitate de plată de către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a drepturilor decontate din acest fond, măsuri impuse, aşa cum se arată în preambulul acestei ordonanţe, de «presiunile financiare exercitate asupra Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creşterea cheltuielilor şi a numărului beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creştere proporţională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii», precum şi de «insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate». Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat c㠄recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate nu urmăreşte satisfacerea unui drept individual, aşa cum este dreptul de a beneficia de indemnizaţiile acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, ci protejarea unui interes public care constă în asigurarea şi protejarea fondurilor publice din care se decontează aceste indemnizaţii, situaţie evident diferită de cea avută în vedere de textul de lege supus analizei de constituţionalitate. Mai mult, contextul avut în vedere la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, amintit mai sus, impunea păstrarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.” Aşa fiind, Curtea a apreciat că este justificată diferenţa de tratament juridic instituită de dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 sub aspectul termenelor prevăzute.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 324 din 25 iunie 2013 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză în ceea ce priveşte raţiunile instituirii termenului de 90 de zile prevăzut de art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi diferenţa de reglementare faţă de termenele reglementate de art. 2.517 din Codul civil ori art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.

32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Notarului Public Ion Dobre, în Dosarul nr. 2.801/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 36 alin. (3) lit. a) şi art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2016.

 

Pentru

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN,

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEÂNU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

Având în vedere Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 51/2013 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale pentru îndrumarea şi controlul instituţiei prefectului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 21 mai 2013, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 19 octombrie 2016.

Nr. 164.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Direcţia generală pentru relaţiile cu instituţiile prefectului, denumită în continuare direcţia generală, este structura de specialitate a aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare ministerul, fără personalitate juridică, având competenţă în domeniul monitorizării, îndrumării metodologice şi coordonării activităţii prefecţilor, subprefecţilor şi a personalului din cadrul instituţiilor prefectului.

(2) Direcţia generală asigură în activitatea sa aplicarea legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi a instrucţiunilor emise de ministrul afacerilor interne, precum şi a dispoziţiilor secretarului de stat care coordonează direcţia generală, în domeniul său de competenţă.

Art. 2. - Direcţia generală este subordonată ministrului afacerilor interne, denumit în continuare ministru, şi se află în coordonarea secretarului de stat desemnat în acest sens.

 

CAPITOLUL II

Organizarea direcţiei generale

 

Art. 3. - (1) Direcţia generală are următoarea structură organizatorică:

a) Conducerea;

b) Compartimentul manageri publici;

c) Serviciul pentru îndrumare metodologică şi coordonare;

d) Serviciul pentru monitorizarea serviciilor publice deconcentrate şi a verificării legalităţii;

e) Compartimentul situaţii de urgenţă;

f) Compartimentul analize, sinteze şi elaborare acte administrative;

g) Compartimentul suport decizional şi documente clasificate;

h) Structura de securitate;

i) Unitatea de management al Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă.

(2) Organigrama direcţiei generale este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 4. - Între structurile de specialitate ale direcţiei generale prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b)-i) se stabilesc relaţii de cooperare, în vederea îndeplinirii atribuţiilor care le revin.

Art. 5. - (1) Activitatea desfăşurată de direcţia generală în vederea atingerii obiectivelor propuse are la bază relaţii de autoritate, de cooperare, respectiv de colaborare.

(2) Relaţiile de autoritate ierarhică se stabilesc:

a) între conducerea direcţiei generale şi structurile sale de specialitate, în scopul menţinerii şi perfecţionării stării de funcţionalitate a sistemului relaţional intern al direcţiei generale;

b) între şefii structurilor de specialitate ale direcţiei generale şi personalul subordonat acestora.

(3) Direcţia generală are relaţii de autoritate funcţională şi de coordonare cu instituţiile prefectului, în scopul:

a) desfăşurării unitare a activităţii instituţiilor prefectului;

b) asigurării îndrumării instituţiilor prefectului în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei specifice, precum şi a procedurilor stabilite prin normele interne;

c) monitorizării îndeplinirii de către instituţiile prefectului a atribuţiilor specifice şi a sarcinilor încredinţate de către Guvern ori date de conducerea ministerului.

(4) Relaţiile de cooperare ale direcţiei generale se stabilesc cu alte structuri din cadrul aparatului central al ministerului, instituţii şi structuri aflate în subordinea sau în coordonarea ministerului, respectiv unităţi din subordinea acestora.

(5) Relaţiile de colaborare ale direcţiei generale se stabilesc cu autorităţi publice, instituţii şi alte organizaţii pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.

(6) Diagrama principalelor relaţii ale direcţiei generale este prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 6. - (1) Sistemul informaţional-decizional derulat în cadrul direcţiei generale este prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Legătura dintre componenta decizională şi cea informaţională a sistemului prevăzut la alin. (1) se prezintă astfel:

a) la intrare, componenta informaţională furnizează componentei decizionale informaţia pe care aceasta din urmă o transmite spre prelucrare structurilor de specialitate ale direcţiei generale;

b) la ieşire, componenta informaţională dirijează deciziile luate în cadrul componentei decizionale pentru a fi executate şi aplicate de către structurile de specialitate ale direcţiei generale, respectiv instituţiile prefectului;

c) componenta informaţională presupune existenţa un circuit intern de informaţii.

(3) Componenta informaţională şi cea decizională sunt cuplate, variabilele de intrare ale uneia fiind variabilele de ieşire ale celeilalte.

Art. 7. - Personalul direcţiei generale este format din funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special şi personal contractual, repartizaţi pe domenii de activitate,

Art. 8. - (1) întregul personal al direcţiei generale este subordonat direct directorului general, respectiv directorilor generali adjuncţi care îi coordonează activitatea şi, în mod nemijlocit, şefilor structurilor din care face parte.

(2) Personalul direcţiei generale răspunde pentru executarea sarcinilor de serviciu încredinţate, potrivit fişelor posturilor.

 

CAPITOLUL III

Obiectivele şi atribuţiile direcţiei generale

 

Art. 9. - Principalele obiective ale direcţiei generale sunt:

a) asigurarea cadrului de referinţă corespunzător aplicării legislaţiei specifice într-un mod coerent şi unitar la nivelul instituţiilor prefectului;

b) perfecţionarea activităţii instituţiilor prefectului în ceea ce priveşte gestionarea problematicilor din diferite sectoare de activitate;

c) creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor publice prestate de instituţiile prefectului.

Art. 10. - (1) Direcţia generală are următoarele atribuţii principale:

a) monitorizarea activităţii prefecţilor, subprefecţilor şi a personalului din cadrul instituţiilor prefectului cu privire la exercitarea atribuţiilor stabilite prin acte normative şi realizarea sarcinilor încredinţate de către Guvern ori date de conducerea ministerului;

b) îndrumarea metodologică prin asigurarea cadrului de referinţă corespunzător aplicării legislaţiei specifice într-un mod coerent şi unitar la nivelul instituţiilor prefectului;

c) coordonarea unor activităţi ale structurilor de specialitate din cadrul instituţiilor prefectului;

d) prelucrarea de informaţii referitoare la modul de gestionare a problematicilor din diferite sectoare de activitate ale instituţiilor prefectului;

e) implementarea activităţilor stabilite pentru „partea A” a Proiectului de diminuare a riscurilor producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, implementarea proiectelor realizate la nivelul direcţiei generale, precum şi acordarea de consultanţă pentru proiectele cu finanţare externă derulate la nivelul instituţiilor prefectului.

(2) Pe linie de monitorizare, direcţia generală are atribuţii, în principal, cu privire la organizarea şi desfăşurarea în cadrul instituţiilor prefectului a următoarelor activităţi:

a) verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de către autorităţile administraţiei publice locale şi sesizarea instanţei de contencios administrativ în situaţia în care acestea sunt considerate ilegale;

b) gestionarea problematicilor din domeniul serviciilor publice deconcentrate;

c) derularea procedurilor administrative în relaţia prefectului cu autorităţile administraţiei publice locale;

d) respectarea regimului juridic al autonomiei locale;

e) utilizarea Sistemului interoperabil centralizat pentru evidenţa apostilei eliberate de către instituţiile prefectului pentru actele oficiale administrative.

(3) Pe linie de îndrumare metodologică şi coordonare, direcţia generală are ca atribuţii principale realizarea de către prefecţi, într-un mod coerent şi unitar, a:

a) atribuţiilor prevăzute În legislaţia specifică din domeniul organizării şi desfăşurării alegerilor locale, parlamentare, prezidenţiale şi pentru Parlamentul European, precum şi a referendumului naţional;

b) monitorizării modului de realizare a obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare, politici publice şi strategii, la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz;

c) sarcinilor dispuse de către Guvern sau de către conducerea ministerului în urma desfăşurării videoconferinţelor cu prefecţii.

(4) Pe linie de prelucrare a datelor şi informaţiilor primite de la instituţiile prefectului, direcţia generală are ca principale atribuţii:

a) întocmirea de informări, sinteze, note, analize şi rapoarte, pe diverse teme din domeniul de competenţă, pe baza datelor transmise de către prefecţi;

b) analizarea problemelor întâmpinate de către prefecţi, în calitatea acestora de preşedinţi ai comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, în vederea informării conducerii direcţiei generale.

(5) Direcţia generală exercită şi alte atribuţii, după cum urmează:

a) pregătirea şi elaborarea proiectelor de hotărâre a Guvernului pentru numirea, respectiv eliberarea din funcţie a prefecţilor şi a subprefecţilor, precum şi pentru modificarea raporturilor de serviciu ale acestora;

b) verificarea ordinelor cu caracter normativ emise de către prefecţi, cu formularea de propuneri conform prevederilor legale;

c) participarea la întocmirea proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României, în domeniul său de competenţă;

d) participarea la elaborarea proiectelor de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi alte acte normative care privesc activitatea instituţiilor prefectului, precum şi a ministerului îh relaţia cu acestea;

e) verificarea aspectelor sesizate de către petenţi şi formularea, în condiţiile legii, de răspunsuri la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvemamentale, adresate direcţiei generale ori ministerului şi repartizate spre soluţionare direcţiei generale de către conducerea ministerului.

 

CAPITOLUL IV

Conducerea direcţiei generale

 

Art. 11. - (1) Conducerea direcţiei generale este exercitată de către directorul general, ajutat de doi directori generali adjuncţi.

(2) Directorul general se află în subordinea directă a ministrului şi în coordonarea secretarului de stat desemnat. Directorii generali adjuncţi se află în subordinea nemijlocită a directorului general.

Art. 12. - (1) Directorul general conduce întreaga activitate a direcţiei generale şi o reprezintă în relaţiile cu celelalte structuri din aparatul central al ministerului, cu instituţiile şi structurile aflate în subordinea sau în cadrul ministerului şi cu unităţile din subordinea acestora, precum şi cu structurile similare din cadrul instituţiilor şi organismelor din afara ministerului.

(2) Directorul general poate delega atribuţii din competenţa sa directorilor generali adjuncţi sau altor persoane din subordine, în condiţiile legii.

(3) Raporturile de coordonare şi îndrumare a activităţilor structurilor direcţiei generale de către directorii generali adjuncţi se stabilesc potrivit organigramei.

(4) Unitatea de management al Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, denumită în continuare Unitatea de management al proiectului, funcţionează sub directa coordonare a secretarului de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 13. - În baza şi executarea actelor normative, a ordinelor şi instrucţiunilor ministrului, precum şi a dispoziţiilor secretarului de stat desemnat, emise conform competenţelor, directorul general poate emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, precum şi dispoziţii privind activitatea instituţiilor prefectului.

Art. 14. - Directorul general reprezintă direcţia generală în relaţiile cu celelalte structuri din cadrul aparatului central al ministerului şi cu structuri aflate în subordinea sau în cadrul ministerului, cu autorităţi publice din administraţia publică centrală şi locală, cu instituţii publice, precum şi cu organizaţii ale societăţii civile.

Art. 15. - (1) Directorul general răspunde în condiţiile legii, potrivit fişei postului, în faţa ministrului şi a secretarului de stat coordonator, de întreaga activitate pe care o desfăşoară direcţia generală.

(2) Organizarea şi modalităţile de planificare a activităţilor desfăşurate de direcţia generală, precum şi de evaluare a activităţilor desfăşurate de către structurile acesteia se stabilesc prin dispoziţie a directorului general.

Art. 16. - Directorii generali adjuncţi răspund în condiţiile legii, potrivit fişelor posturilor, în faţa directorului general de activitatea serviciilor şi compartimentelor care le sunt încredinţate spre coordonare şi îndrumare, precum şi de îndeplinirea altor atribuţii sau competenţe care le sunt dispuse/delegate de către directorul general.

 

CAPITOLUL V

Obiectivele şi atribuţiile structurilor din cadrul direcţiei generale

 

SECŢIUNEA 1

Obiectivul şi atribuţiile Compartimentului manageri publici

 

Art. 17. - (1) Obiectivul general al Compartimentului manageri publici îl reprezintă transferul de cunoştinţe către celelalte structuri din cadrul direcţiei generale şi către instituţiile prefectului în vederea proiectării şi implementării procedurilor şi activităţilor necesare creşterii eficienţei actului administrativ.

(2) Compartimentul manageri publici se subordonează nemijlocit directorului general.

Art. 18. - Compartimentul manageri publici are următoarele atribuţii principale:

a) elaborarea proiectelor de politici publice şi a altor documente privind activitatea direcţiei generale şi a instituţiilor prefectului;

b) elaborarea de strategii, planuri de acţiune şi alte documente de politici publice, în colaborare cu celelalte compartimente funcţionale ale direcţiei generale;

c) asigurarea diseminării, la nivelul personalului de conducere al direcţiei generale, de concepte şi componente ale managementului public modern;

d) monitorizarea şi îndrumarea metodologică a dezvoltării sistemului de control intern/managerial la nivelul direcţiei generale;

e) sprijinirea responsabililor din cadrul instituţiilor prefectului în vederea elaborării programelor proprii de dezvoltare a sistemului de control intern managerial şi coordonarea activităţilor de monitorizare a implementării acestor programe;

f) formularea de propuneri de îmbunătăţire a activităţii direcţiei generale prin introducerea de instrumente de lucru specifice;

g) monitorizarea modului de aplicare de către prefecţi a politicilor publice cuprinse în strategii şi alte documente programatice de la nivel naţional;

h) elaborarea de observaţii şi propuneri în vederea întocmirii proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României;

i) elaborarea de observaţii şi propuneri la proiectele de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi la proiectele altor acte normative care privesc activitatea instituţiilor prefectului sau a ministerului în relaţia cu acestea;

j) identificarea ariilor care ar putea beneficia de finanţare din fonduri structurale sau, după caz, evaluarea proiectelor cu finanţare externă din domeniul de activitate al instituţiilor prefectului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Obiectivul şi atribuţiile Serviciului pentru îndrumare metodologică şi coordonare

 

Art. 19. - Obiectivul general al Serviciului pentru îndrumare metodologică şi coordonare îl reprezintă asigurarea cadrului de referinţă corespunzător aplicării legislaţiei specifice într-un mod coerent şi unitar la nivelul instituţiilor prefectului.

Art. 20. - Serviciul pentru îndrumare metodologică şi coordonare are următoarele atribuţii principale:

a) îndrumarea şi coordonarea activităţii instituţiilor prefectului pentru aplicarea într-un mod coerent şi unitar a legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale, parlamentare, prezidenţiale şi pentru Parlamentul European, precum şi a referendumului naţional;

b) participarea la elaborarea proiectelor de acte normative referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale, parlamentare, prezidenţiale şi pentru Parlamentul European, precum şi a referendumului naţional;

c) asigurarea evidenţei unităţilor administrativ-teritoriale în care este necesară organizarea de alegeri locale parţiale şi a colegiilor uninominale unde sunt vacantate mandate de parlamentar;

d) elaborarea, împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă, a proiectelor de hotărâri ale Guvernului pentru stabilirea datei şi pentru aprobarea programelor calendaristice privind realizarea acţiunilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor parţiale, locale şi parlamentare;

e) sprijinirea activităţii instituţiilor prefectului în vederea îndeplinirii la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti a obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare, strategii şi politici publice;

f) îndrumarea şi coordonarea instituţiilor prefectului cu privire la organizarea activităţii colegiilor prefecturale, a comitetelor, comisiilor ori a altor structuri, constituite prin ordin al prefectului, cu excepţia celor prevăzute de legile speciale din domeniul proprietăţii şt cel al situaţiilor de urgenţă;

g) asigurarea aplicării la nivelul instituţiilor prefectului, într-un mod coerent şi unitar, a legislaţiei în ceea ce priveşte principalele activităţi desfăşurate, prin întocmirea de circulare pentru stabilirea direcţiilor de acţiune;

h) sprijinirea instituţiilor prefectului în domeniul monitorizării şi analizării situaţiei şi evoluţiei stării generale economice, sociale, culturale în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti;

i) participarea la întocmirea proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României;

j) participarea la elaborarea de observaţii şi propuneri la proiectele de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi alte acte normative care privesc activitatea instituţiilor prefectului, precum şi a ministerului în relaţia cu acestea;

k) verificarea aspectelor sesizate de către petenţi şi formularea, în condiţiile legii, de răspunsuri la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvernamentale, repartizate spre soluţionare.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Obiectivul şi atribuţiile Serviciului pentru monitorizarea serviciilor publice deconcentrate şi a verificării legalităţii

 

Art. 21. - Obiectivul general al Serviciului pentru monitorizarea serviciilor publice deconcentrate şi a verificării legalităţii îl reprezintă cunoaşterea modului de organizare şi sprijinirea instituţiilor prefectului în desfăşurarea principalelor activităţi.

Art. 22. - Serviciul pentru monitorizarea serviciilor publice deconcentrate şi a verificării legalităţii are următoarele atribuţii principale:

a) acordarea de sprijin instituţiilor prefectului în legătură cu organizarea şi desfăşurarea activităţii de verificare a respectării, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, a Constituţiei României, republicată, a legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului şi a celorlalte acte normative;

b) monitorizarea modului de organizare şi desfăşurare în cadrul instituţiilor prefectului a activităţii de verificare a legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de către autorităţile administraţiei publice locale şi sesizarea instanţei de contencios administrativ în situaţia în care acestea sunt considerate ilegale;

c) monitorizarea modului de gestionare de către instituţiile prefectului a problematicii specifice serviciilor publice deconcentrate;

d) sprijinirea instituţiilor prefectului cu privire la respectarea la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti a regimului general al autonomiei locale, precum şi la derularea procedurilor administrative în relaţia cu autorităţile administraţiei publice locale;

e) monitorizarea activităţii instituţiilor prefectului cu privire la asigurarea şi verificarea modului de îndeplinire de către primari, respectiv preşedinţii consiliilor judeţene a principalelor atribuţii delegate şi exercitate de către aceştia în numele statului, precum şi în ceea ce priveşte problematica specifică minorităţilor naţionale;

f) monitorizarea şi analizarea activităţii de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea Sistemului interoperabil centralizat pentru evidenţa apostilei eliberate de către instituţiile prefectului pentru actele oficiale administrative;

g) verificarea ordinelor cu caracter normativ transmise de către prefecţi, cu formularea de propuneri conform prevederilor legale;

h) verificarea documentaţiei transmise de către prefecţi şi elaborarea proiectului de aviz al ministerului pentru înfiinţarea/desfiinţarea de oficii prefecturale, cu formularea de propuneri conform prevederilor legale;

i) verificarea datelor de interes public referitoare la unele activităţi ale direcţiei generale, respectiv ale instituţiilor prefectului ce urmează a fi publicate pe paginile de internet şi intranet ale ministerului;

j) participarea la întocmirea proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României;

k) participarea la elaborarea de observaţii şi propuneri la proiectele de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi alte acte normative care privesc activitatea instituţiilor prefectului, precum şi a ministerului în relaţia cu acestea;

l) verificarea aspectelor sesizate de către petenţi şi formularea, în condiţiile legii, de răspunsuri la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvernamentale, repartizate spre soluţionare.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Obiectivul şi atribuţiile Compartimentului situaţii de urgenţă

 

Art. 23. - Obiectivul general al Compartimentului situaţii de urgenţă îl reprezintă identificarea problemelor specifice gestionării situaţiilor de urgenţă la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti.

Art. 24. - Compartimentul situaţii de urgenţă are următoarele atribuţii principale:

a) analizarea problemelor întâmpinate de către prefecţi, în calitatea acestora de preşedinţi ai comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, în vederea informării conducerii direcţiei generale şi secretarului de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă;

b) identificarea problemelor specifice gestionării situaţiilor de urgenţă la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, a căror soluţionare este în competenţa ministerelor ori a altor organe ale administraţiei publice centrale, în vederea întocmirii corespondenţei aferente;

c) întocmirea de informări, note, rapoarte şi sinteze privind cheltuielile aferente operaţiunilor de urgenţă şi lucrărilor de reabilitare la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, în vederea accesării Fondului Solidaritatea al Uniunii Europene;

d) elaborarea, împreună cu celelalte structuri ale direcţiei generale, de materiale de analiză necesare dispunerii unor măsuri care să asigure aplicarea în mod unitar a prevederilor legale şi îmbunătăţirea activităţii instituţiilor prefectului;

e) participarea, la solicitarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, la elaborarea proiectelor de hotărâri ale Guvernului privind alocarea unor sume pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale;

f) participarea la întocmirea proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României;

g) participarea la elaborarea de observaţii şi propuneri la proiectele de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi alte acte normative care privesc activitatea instituţiei prefectului, precum şi a ministerului în relaţia cu acestea;

h) verificarea aspectelor sesizate de către petenţi şi formularea, în condiţiile legii, de răspunsuri la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvernamentale, repartizate spre soluţionare.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Obiectivul şi atribuţiile Compartimentului analize, sinteze şi elaborare acte administrative

 

Art. 25. - Obiectivul general al Compartimentului analize, sinteze şi elaborare acte administrative îl reprezintă analiza informaţiilor privind activităţile desfăşurate de instituţiile prefectului în diferite sectoare de activitate, în vederea eficientizării acestora.

Art. 26. - Compartimentul analize, sinteze şi elaborare acte administrative are următoarele atribuţii principale:

a) prelucrarea, din dispoziţia conducerii direcţiei generale, a datelor transmise de către instituţiile prefectului şi întocmirea de informări, sinteze, note, analize şi rapoarte, pe diverse teme din domeniul de competenţă;

b) întocmirea şi transmiterea de circulare către instituţiile prefectului privind aplicarea unitară a unor hotărâri sau decizii guvernamentale, precum şi a sarcinilor stabilite în videoconferinţele cu prefecţii;

c) monitorizarea activităţii prefecţilor cu privire la îndeplinirea sarcinilor dispuse de către Guvern sau de către conducerea ministerului în urma desfăşurării videoconferinţelor cu prefecţii, în vederea informării conducerii direcţiei generale;

d) pregătirea şi elaborarea proiectelor de hotărâri ale Guvernului pentru numirea, respectiv eliberarea din funcţie a prefecţilor şi a subprefecţilor şi ale actelor administrative de modificare a raporturilor de serviciu ale acestora, precum şi asigurarea evidenţei actelor administrative referitoare la modificările intervenite în legătură cu raporturile de serviciu ale prefecţilor şi subprefecţilor;

e) sprijinirea instituţiilor prefectului în vederea implementării legislaţiei de la nivel comunitar, în baza corespondenţei cu ministerele şi alte organe ale administraţiei publice centrale competente;

f) participarea la întocmirea proiectelor de răspuns la interpelările şi întrebările adresate prim-ministrului României şi ministrului de către membrii Parlamentului României;

g) participarea la elaborarea de observaţii şi propuneri la proiectele de legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi alte acte normative care privesc activitatea instituţiei prefectului, precum şi a ministerului în relaţia cu acestea;

h) verificarea aspectelor sesizate de către petenţi şi formularea, în condiţiile legii, de răspunsuri la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvemamentale, repartizate spre soluţionare.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Obiectivul şi atribuţiile Compartimentului suport decizional şi documente clasificate

 

Art. 27. - (1) Obiectivul general al Compartimentului suport decizional şi documente clasificate îl reprezintă asigurarea derulării în condiţii optime a procesului managerial şi a gestionării documentelor, inclusiv a celor clasificate, în cadrul direcţiei generale, iar obiectivele specifice sunt planificarea şi organizarea activităţilor de analiză, respectiv asigurarea managementului informaţiilor.

(2) Compartimentul suport decizional şi documente clasificate are următoarele atribuţii principale:

a) asigurarea condiţiilor organizatorice necesare desfăşurării proceselor de management şi de execuţie în cadrul direcţiei generale;

b) primirea, înregistrarea, evidenţa, înaintarea către conducerea direcţiei generale a corespondenţei, inclusiv a celei electronice, clasificarea, ordonarea, precum şi repartizarea corespondenţei pe baza rezoluţiei conducerii direcţiei generale, respectiv a şefilor structurilor de specialitate din cadrul direcţiei generale;

c) evidenţierea tuturor lucrărilor cu termen, în vederea informării conducerii direcţiei generale cu privire la stadiul de soluţionare a acestora;

d) asigurarea expedierii corespondenţei primite/trimise la/de către direcţia generală şi a lucrărilor întocmite în cadrul direcţiei generale;

e) asigurarea măsurilor organizatorice necesare desfăşurării şedinţelor de lucru ale conducerii direcţiei generale şi transmiterea dispoziţiilor luate în cadrul acestora către structurile de specialitate ale direcţiei generale;

f) preluarea notelor telefonice şi a e-mailurilor adresate direcţiei generale;

g) întocmirea şi actualizarea agendei zilnice de activităţi a conducerii direcţiei generale;

h) întocmirea şi actualizarea periodică a calendarului de evenimente, în funcţie de regimul acestora - interne sau externe instituţiei;

i) ordonarea întâlnirilor cu persoanele din interiorul/exteriorul direcţiei generale şi selectarea audienţelor;

j) organizarea activităţii de primire în audienţă la directorul general şi asigurarea evidenţei modului de soluţionare a problemelor sesizate;

k) întocmirea şi actualizarea listelor utile - numere de telefon, adrese ale personalului direcţiei generale etc.;

l) asigurarea bunei desfăşurări a evenimentelor profesionale prin îndeplinirea formalităţilor de primire a oaspeţilor;

m) asigurarea în cadrul direcţiei generale a activităţii de informare-documentare;

n) asigurarea activităţilor necesare funcţionării grupurilor de lucru şi a şedinţelor organizate la nivelul direcţiei generale;

o) asigurarea clasării, îndosarierii şi arhivării lucrărilor primite şi soluţionate, respectiv a celor create în cadrul direcţiei generale, conform prevederilor actelor normative incidente şi dispoziţiilor directorului general;

p) întocmirea nomenclatoarelor arhivistice, pentru documente neclasificate şi clasificate, ale direcţiei generale şi constituirea, anual, a arhivei neoperative şi a documentelor clasificate, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Atribuţiile Structurii de securitate

 

Art. 28. - Structura de securitate se subordonează nemijlocit directorului general adjunct anume desemnat şi desfăşoară activităţile necesare implementării măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate în cadrul direcţiei generale.

Art. 29. - Structura de securitate are următoarele atribuţii:

a) punerea în aplicare şi verificarea respectării prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate în direcţia generală;

b) întocmirea programului de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate, pe care îl supune avizării Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi aprobării directorului general, şi acţionarea în vederea aplicării acestuia;

c) coordonarea activităţilor de protecţie a informaţiilor clasificate desfăşurate de personalul direcţiei generale în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

d) asigurarea relaţionării cu Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă pe linia protecţiei informaţiilor clasificate;

e) monitorizarea activităţii de aplicare a normelor de protecţie a informaţiilor clasificate şi a modului de reglementare a acestora în cadrul direcţiei generale;

f) consilierea conducerii direcţiei generale în legătură cu toate aspectele privind securitatea informaţiilor clasificate;

g) informarea conducerii direcţiei generale şi Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă despre vulnerabilităţile şi riscurile existente în sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate şi formularea de propuneri de măsuri pentru înlăturarea acestora;

h) acordarea de sprijin reprezentanţilor autorizaţi ai Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă pe linia verificării persoanelor pentru care se solicită accesul la informaţii clasificate;

i) organizarea, în colaborare cu Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, de activităţi de pregătire specifică a persoanelor care au acces la informaţii clasificate;

j) asigurarea păstrării, organizarea şi actualizarea, cu caracter permanent, a evidenţei certificatelor de securitate şi autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate pentru personalul direcţiei generale;

k) întocmirea şi actualizarea listelor informaţiilor clasificate elaborate sau păstrate de direcţia generală, pe clase şi niveluri de secretizare;

l) prezentarea directorului general de propuneri pentru stabilirea sectoarelor şi a locurilor de importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor clasificate din sfera de responsabilitate;

m) efectuarea, cu aprobarea conducerii direcţiei generale, de controale privind modul de aplicare a măsurilor legale de protecţie a informaţiilor clasificate;

n) asigurarea implementării măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate în sistemele informatice şi de comunicaţii din cadrul direcţiei generale;

o) exercitarea de alte atribuţii în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, potrivit legii.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Obiectivul şi atribuţiile Unităţii de management al proiectului

 

Art. 30. - Obiectivul general al Unităţii de management al proiectului îl reprezintă asigurarea de sprijin şi consultanţă pentru proiecte finanţate din fonduri externe derulate de către instituţiile prefectului în domeniile de competenţă specifice direcţiei generale şi diminuarea riscurilor producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă.

Art. 31. - Unitatea de management al proiectului are următoarele atribuţii principale:

a) implementarea activităţilor stabilite pentru „partea A” a Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, conform planului de implementare şi documentului de evaluare a Proiectului;

b) derularea proiectelor finanţate din fonduri externe în domeniul diminuării riscurilor producerii calamităţilor naturale şi al pregătirii pentru situaţii de urgenţă, precum şi în celelalte domenii de competenţă ale direcţiei generale;

c) asigurarea de sprijin şi acordarea de consultanţă pentru derularea proiectelor finanţate din fonduri externe de către instituţiile prefectului, conform solicitărilor şi competenţelor specifice direcţiei generale;

d) realizarea şi îndeplinirea atribuţiilor ce revin ministerului pe linia raportării, monitorizării şi evaluării progresului proiectelor derulate, finanţate din fonduri externe, precum şi a celor referitoare la monitorizarea financiară a acestora, în baza datelor furnizate de structura de profil, în conformitate cu termenii agreaţi cu instituţia finanţatoare;

e) asigurarea asistenţei tehnice de specialitate în vederea derulării procedurilor de achiziţie de bunuri, servicii şi servicii de consultanţă şi participarea în comisiile constituite în acest scop, în conformitate cu planurile de achiziţii ale proiectelor;

f) asigurarea derulării şi executării contractelor încheiate, prin coordonarea în mod direct a activităţii consultanţilor sau furnizorilor;

g) asigurarea secretariatelor grupurilor de lucru formate din specialişti, desemnaţi de instituţiile implicate în proiecte finanţate din fonduri externe, inclusiv pe cel al Comitetului de coordonare a implementării Sistemului integrat de management informaţional pentru situaţii de urgenţă;

h) îndrumarea, coordonarea şi asigurarea de asistenţă pe perioada derulării proiectelor finanţate din fonduri externe, implementate de către instituţiile prefectului în domeniile de competenţă ale ministerului;

i) identificarea posibilităţilor legale, întocmirea documentaţiei specifice şi predarea către beneficiari a rezultatelor, soluţiilor şi echipamentelor aferente proiectelor finanţate din fonduri externe, după finalizarea acestora;

j) asigurarea derulării contractelor de garanţie şi mentenanţă a sistemelor achiziţionate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri externe;

k) colaborarea cu structura de profil a direcţiei generale, care monitorizează situaţiile de urgenţă;

l) arhivarea şi predarea documentelor proiectelor finanţate din fonduri externe.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 32. - Activităţile, metodele, mijloacele, procedeele utilizate şi sarcinile concrete ce revin personalului direcţiei generale se stabilesc prin dispoziţii, proceduri şi fişele posturilor.

Art. 33. - Personalul direcţiei generale este obligat să cunoască şi să aplice întocmai prevederile prezentului regulament, potrivit atribuţiilor specifice.

Art. 34. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

ORGANIGRAMA

Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UMP1) de diminuare a riscuri lor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MANAGERI

PUBLICI 2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

STRUCTURA DE SECURITATE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SITUAŢII DE URGENŢĂ 3)

 

SERVICIUL PENTRU ÎNDRUMARE METODOLOGICĂ ŞI COORDONARE

 

 

SERVICIUL PENTRU MONITORIZAREA SERVICIILOR PUBLICE DECONCENTRAE ŞI A VERIFICĂRII LEGALITĂŢII

 

ANALIZE, SINTEZE ŞI ELABORARE ACTE ADMINISTRATIVE 4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SUPORT DECIZIONAL ŞI

DOCUMENTE CLASIFICATE 5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


1) - Unitatea de management al Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă funcţionează sub directa coordonare a secretarul de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă;

2) , 3), 4), 5) - La nivel de compartiment

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

DIAGRAMA

principalelor relaţii ale Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

 

 

MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SECRETAR DE STAT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AUTORITĂŢI PUBLICE. INSTITUŢII, ORGANIZAŢII

 

DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU RELAŢIILE CU INSTITUŢIILE PREFECTULUI

 

 

ALTE STRUCTURI DIN CADRUL APARATULUI CENTRAL AL MAI ŞI INSTITUŢII ŞI STRUCTURI AFLATE ÎN SUBORDINEA / COORDONAREA MAI, UNITĂŢI DIN SUBORDINEA ACESTORA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

INSTITUŢIILE PREFECTULUI

 

 

 

 

 

 

 

LEGENDĂ

 

 

Relaţii de autoritate ierarhică

 

 

Relaţii de coordonare

 

 

Relaţii de autoritate funcţională si de coordonare

 

 

Relaţii de cooperare

 

 

Relaţii de colaborare

 

 

ANEXA Nr. 3*)

la regulament

 

SISTEMUL INFORMAŢIONAL-DECIZIONAL

în cadrul Direcţiei generale pentru relaţiile cu instituţiile prefectului

 

 


*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea derogării în scop ştiinţific pentru specia Spermophilus citellus

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 11.212/AC din 22 septembrie 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând seama de Avizul Academiei Române nr. 4.105/CJ din 30 mai 2016,

luând în considerare prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) din Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi faună sălbatice, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009,

în temeiul prevederilor art. 38 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă capturarea şi eliberarea ulterioară a unui număr de 340 de exemplare din specia popândău (Spermophilus citellus) de pe raza judeţelor Satu Mare, Bihor, Arad şi Timiş.

(2) Din numărul de 340 de exemplare din specia popândău (Spermophilus citellus) aprobate pentru capturare şi eliberare ulterioară, un număr de 90 exemplare vor fi capturate (În afara limitelor ariilor naturale protejate) în vederea efectuării unei cercetări fundamentale a statutului genetic şi parazitologic al populaţiilor vizate prin prelevări de probe coprologice şi fire de păr, după cum urmează:

 

Judeţul

Numărul de exemplare

Arad

15

Bihor

25

Satu Mare

25

Timiş

25

Total

90

 

(3) Din numărul de 340 de exemplare din specia popândău (Spermophilus citellus) aprobate pentru capturare şi eliberare ulterioară, un număr de 250 exemplare vor fi capturate (în afara limitelor ariilor naturale protejate) în vederea relocării - cu scopul salvării unor populaţii de popândăi din habitate periclitate/degradate prin relocarea exemplarelor în habitate propice Speciei, după cum urmează:

 

Judeţul

Numărul de exemplare

Arad

150

Timiş

100

Total

250

 

Art. 2. - (1) Derogarea se stabileşte de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la 30 august 2018.

(2) Recoltarea exemplarelor din specia popândău prevăzute la art. 1 se va face prin capturare cu capcane speciale pentru popândău, cu transportul şi eliberarea ulterioară a acestora.

(3) Capturarea exemplarelor din specia popândău în condiţiile alin. (2) se realizează numai de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Satu Mare şi Asociaţia Grupul Milvus, denumite în continuare beneficiarul, în cadrul proiectului LIFE13 NAT/HU/000183, cu personal tehnic de specialitate.

(4) Pentru activitatea prevăzută la alin. (3) se va solicita şi obţine autorizaţia de mediu pentru capturare/recoltare.

Art. 3. - (1) în termen de maximum 7 zile de la data capturării beneficiarul are obligaţia să transmită agenţiei judeţene pentru protecţia mediului de pe raza administraţi V- teritorială unde s-a desfăşurat acţiunea de capturare un raport asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute.

(2) Modelul raportului asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(3) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului transmite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în maximum 30 de zile de la data aplicării derogării, un raport referitor la rezultatele acesteia în baza datelor prevăzute la alin. (1).

Art. 4. - Controlul aplicării derogării se exercită de către personalul împuternicit din cadrul subunităţilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Erika Stanciu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 18 octombrie 2016.

Nr. 2.018.

 

ANEXA

 

RAPORT

asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute

 

- model -

 

Solicitant ..........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................

Specia pentru care s-a acordat derogarea ..................................................................................

...........................................................................................................................................................

Numărul exemplarelor ....................................................................................................................

Stadiul de dezvoltare .....................................................................................................................

Starea exemplarelor înainte de prelevare ....................................................................................

Starea exemplarelor după prelevare ............................................................................................

Locul de prelevare .........................................................................................................................

...........................................................................................................................................................

Data prelevării ................................................................................................................................

Mijloace, instalaţii şi metode avute în vedere ...........................................................................

...........................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................

Stocarea şi destinaţia specimenelor

...........................................................................................................................................................

 

MOTIVUL RECOLTĂRII/DEROGĂRII

 În interesul protejării faunei şi florei sălbatice, precum şi al conservării habitatelor naturale

 Pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor, apelor şi altor bunuri

 În interesul sănătăţii şi al securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială ori economică, şi pentru consecinţe benefice de importanţă fundamentală pentru mediu

 În scopuri de repopulare şi reintroducere a acestor specii, precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop

 Pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată, prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare

(Ataşaţi documentele care să justifice recoltarea exemplarelor în conformitate cu motivul derogării.)

 

Data .............................................

Semnătura ...................................

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.