MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 233/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 233         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 30 martie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 19 din 19 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

183. - Hotărâre privind modificarea datelor de identificare şi actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi trecerea unei părţi din acesta din administrarea Institutului de Psihiatrie Socola în administrarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Iaşi, instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii

 

186. - Hotărâre privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

345. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management al sitului Natura 2000 Fâneţele seculare Frumoasa

 

962. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 19

din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Ştefan Roşea Stănescu în Dosarul nr. 1 419/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 942D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocat Daniel Mircea Victor Chitic, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă partea Sorin Pantiş, asistată de avocat Lucian Dumitraşcu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar partea Claudiu Simulescu a comunicat o adresă prin care arată că nu doreşte să fie prezentă la termenul de judecată în faţa Curţii Constituţionale. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. Sorin Pantiş, având cuvântul, solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului judecător Daniel Marius Morar, care solicită părţilor să precizeze norma procesual penală potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă să soluţioneze calea de atac, atunci când în cauză una dintre părţi are calitatea de parlamentar, în ipoteza în care hotărârea primei instanţe este anterioară dobândirii calităţii de parlamentar.

5. Reprezentantul autorului excepţiei face referire la prevederile art. 40 alin. (2) din Codul de procedură penală, iar domnul judecător Daniel Marius Morar solicită să precizeze dacă îşi circumscrie critica la dispoziţiile menţionate. Apărătorul autorului excepţiei face precizarea că dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate.

6. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că normele procesual penale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci reprezintă o materializare a acestora. Astfel, art. 48 din Codul de procedură penală preia conţinutul dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedură penală anterior, însă, la momentul la care acestea din urmă au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, pronunţându-se Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, alin. 2 prevedea că dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei. Ca urmare a Deciziei nr. 67 din 13 februarie 2003, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală (din 1968) sunt neconstituţionale, aceste dispoziţii au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, fiind reglementată excepţia dobândirii uneia dintre calităţile care atrag judecata în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu privire la art. 40 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că acesta preia conţinutul art. 29 din Codul de procedură penală anterior, potrivit căruia instanţa supremă judecă, în primă instanţă, printre altele, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari. Apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 72, iar în cauză motivele de neconstituţionalitate invocate privesc o problemă de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.419/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Ştefan Roşea Stănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin Sentinţa penală nr. 726 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost achitat atât pentru infracţiunea de utilizare a informaţiei privilegiate, cât şi pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat. În data de 9 decembrie 2012, autorul excepţiei este ales parlamentar, mandatul fiind validat la data de 19 decembrie 2012, în data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, iar în data de 6 martie 2014 s-a înregistrat, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Dosarul nr. 30041.01/3/2006* (744/2014) având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei penale nr. 726 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală. Prin Decizia penală nr. 1.156 din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond, a condamnat pe inculpat, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare de informaţie privilegiată şi 2 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, dând spre executare autorului excepţiei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi. Autorul excepţiei a formulat recurs în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală, în cadrul căruia a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate prin care susţine că reţinerea cauzei în vederea judecării, în apel, de către Curtea de Apel Bucureşti, după data la care acesta a dobândit calitatea de senator, este cauzată de caracterul neconstituţional al actualelor prevederi de procedură penală care duc la concluzia că, dacă inculpatul dobândeşte calitatea de senator după ce prima instanţă s-a pronunţat în cauză, competenţa de soluţionare a căilor de atac nu revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci instanţelor ordinare, conform prevederilor generale de competenţă. În acest mod, prevederile criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 72 alin. (2) teza finală potrivit cărora competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 13 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 21 martie 2003, prin care instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 [în prezent, art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală] sunt neconstituţionale în măsura în care sunt înţelese şi aplicate în sensul că senatorii şi deputaţii vor fi judecaţi de alte instanţe decât Curtea Supremă de Justiţie [în prezent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie] în cazurile în care sesizarea instanţei a avut loc anterior datei dobândirii mandatului de parlamentar. Arată că există o reală similitudine între dispoziţiile din noul Cod de procedură penală şi normele procesual penale anterioare, astfel încât apreciază că argumentele din decizia precitată îşi menţin valabilitatea şi în prezent. În continuare redă motivarea din Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003 şi arată că similitudinea cu cauza prezentă este evidentă, cu excepţia unui detaliu de procedură, prezent în cauza sa, respectiv faptul că dobândirea calităţii de parlamentar a survenit în cursul ciclului procesual între momentul pronunţării sentinţei în fond şi momentul începerii judecăţii în apel.

9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă, după calitatea persoanei, respectiv în apel, şi dispoziţiile art. 48 alin. (2) din acelaşi cod, care stabilesc competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului, nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevederile constituţionale au în vedere doar competenţa de soluţionare în fond a cauzei. De asemenea, normele de competenţă în soluţionarea căilor de atac reprezintă reguli de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege, legiuitorul instituind principiul proximităţii gradelor de jurisdicţie, competenţa - în căile de atac - fiind reglementată, în toate situaţiile, în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată. Totodată, dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, respectiv art. 48 alin. (2) din acelaşi cod sunt în acord cu prevederile constituţionale care reglementează egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie condiţii diferite pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, respectiv aceea a dobândirii calităţii de parlamentar după pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 40 alin. (1) şi (2): „(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetai de pe lângă Înalta Curte de Casape şi Justiţie.

(2) Înalta Curte de Casape şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”;

- Art. 48 alin. (2): „Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1)”

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 72 alin. (2) teza finală, potrivit cărora competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru deputaţii şi senatorii trimişi în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, sub aspectul competenţei funcţionale (ratione oficii), potrivit actualelor norme procesual penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, apelurile, recursurile în casaţie, precum şi recursurile în interesul legii, soluţionează conflictele de competenţă şi alte cauze anume prevăzute de lege. Potrivit art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul competenţei funcţionale de judecată în primă instanţă, sub aspectul competenţei personale şi al competenţei materiale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Comparativ cu vechea reglementare, respectiv art. 29 pct. 1 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea reţine transferarea infracţiunilor săvârşite de mareşali, amirali, generali, chestori în competenţa curţii de apel, în prezent, instanţa supremă are consacrată şi o formă de competenţă după natura infracţiunii, având în vedere judecarea în primă instanţă a infracţiunii de înaltă trădare. Normele procesual penale codificate în 1968, respectiv art. 29 din Codul de procedură penală anterior, stabileau, sub aspectul competenţei funcţionale a instanţei supreme, faptul că aceasta judeca &) primă instanţă - caz în care competenţa personală constituia criteriul avut în vedere de legiuitor, ca instanţă de recurs - cale ordinară de atac, recursurile în interesul legii, recursurile în anulare - acestea din urmă având natura unor căi extraordinare de atac, conflictele de competenţă în cazurile în care instanţa supremă era instanţă superioară şi comună, cazurile în care justiţia era întreruptă, cererile de strămutare.

16. Cât priveşte competenţa după calitatea persoanei sau personală (ratione personae), Curtea reţine că aceasta este determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracţiunii şi reprezintă o derogare de la competenţa materială obişnuită. Competenţa personală este determinată de calitatea pe care o are făptuitorul în momentul săvârşirii infracţiunii sau în momentul începerii judecăţii. În materia regulilor privind determinarea competenţei personale au fost reglementate, atât în Codul de procedură penală din 1968, cât şi în actualul Cod de procedură penală, două ipoteze distincte, constând în pierderea calităţii pe care o avea inculpatul la momentul săvârşirii infracţiunii şi dobândirea de către inculpat a unei anumite calităţi, după săvârşirea infracţiunii. Prima situaţie, pierderea calităţii de către inculpat, va determina şi modificarea competenţei instanţei de judecată, iar, de la această regulă, dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Codul de procedură penală instituie două excepţii. Astfel, când competenţa instanţei a fost determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului ori s-a dat citire actului de sesizare a instanţei. Prin această reglementare sunt reluate dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, cu o singură deosebire, la lit. b) a alin. 1 al art. 40 din Codul de procedură penală din 1968, instanţa rămânea competentă să judece în circumstanţele în care inculpatul îşi pierdea calitatea pe care o avea la momentul săvârşirii infracţiunii după pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă.

17. În ceea ce priveşte ipoteza dobândirii unei calităţi (aplicabilă în prezenta cauză), potrivit art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală, regula este că instanţa de fond sesizată rămâne competentă să judece, chiar dacă inculpatul a dobândit vreuna dintre calităţile care impun aplicarea competenţei personale. În teza finală a art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală este prevăzută şi excepţia de la această regulă, în conformitate cu care, dacă făptuitorul, ulterior săvârşirii infracţiunii, dobândeşte vreuna dintre calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) din acelaşi cod, se modifică şi normele de competenţă. Dobândirea uneia dintre calităţile reglementate în art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, care atrag competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, poate interveni oricând pe parcursul judecăţii în fond. Aşadar, în aceste condiţii competenţa după calitatea persoanei va fi stabilită în favoarea instanţei supreme.

18. Cu privire la ipoteza dobândirii de către inculpat a unei noi calităţi după săvârşirea infracţiunii, Curtea mai reţine că, anterior anului 2003, regula stabilită în reglementarea procesual penală consta în aceea că dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competenţei. În această formă dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 13 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 21 martie 2003, prin care s-a statuat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care sunt înţelese şi aplicate în sensul că senatorii şi deputaţii vor fi judecaţi de alte instanţe decât instanţa supremă în cazurile în care sesizarea instanţei a avut loc anterior datei dobândirii mandatului de parlamentar. Ca urmare a deciziei precitate, art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, fiind reglementată excepţia dobândirii uneia dintre calităţile care atrag judecata în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie menţinută şi în actualul cod, astfel cum am arătat, în cuprinsul art. 48 alin. (2) teza finală.

19. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 72 statuează cu privire la imunitatea parlamentară - garanţie a exercitării mandatului de senator şi deputat, formele imunităţii parlamentare fiind iresponsabilitatea şi inviolabilitatea. Inviolabilitatea - art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală - este o imunitate de procedură, se referă exclusiv la răspunderea penală care implică nu numai trimiterea în judecată, ci şi aplicarea unei sancţiuni privative de libertate şi protejează mandatul de parlamentar, dar şi parlamentarul împotriva urmăririlor penale sau contravenţionale, pentru acţiuni abuzive, străine mandatului. Într-un sens larg, tot o măsură de protecţie este şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca laptele penale ale parlamentarilor. Astfel cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, dispoziţiile constituţionale ale art. 72 sunt norme de procedură penală cu statut constituţional.

20. Având în vedere toate cele arătate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Acest text constituţional consacră principiul libertăţii legiuitorului de a reglementa în domeniile menţionate, luând în considerare condiţia existentă în art. 1 alin. (5) din Constituţie de a respecta toate celelalte norme şi principii prevăzute în Legea fundamentală. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că legiuitorul, prin edictarea normelor procedurale criticate, şi-a exercitat tocmai competenţa dată În sarcina sa de textul art. 126 alin. (2) din Constituţie, ţinând cont de scopul acestor norme, acela de a evita privarea unui parlamentar de posibilitatea de a-şi exercita mandatul ca urmare a unor proceduri judiciare represive, şi de caracterul lor protector, caracter care se relevă, astfel cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, prin aceea că parlamentarul trimis în judecată este scos de sub jurisdicţia instanţei căreia i-ar reveni competenţa potrivit regulilor generale - fiind apărat în acest fel de presiunile locale - şi i se dă posibilitatea de a fi judecat de instanţa supremă, care, în raport cu poziţia pe care o deţine în sistemul judiciar, prezintă cele mai înalte garanţii de independenţă şi imparţialitate.

21. În ceea ce priveşte ipoteza pusă în discuţie de către autorul excepţiei în prezenta cauză, şi anume problema competenţei în cazul în care inculpatul dobândeşte calitatea de deputat sau senator după soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea constată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea În aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, „Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.” Per a contrario, hotărârile pronunţate în primă instanţă anterior intrării în vigoare a legii procesual penale noi - în cauză, fiind vorba despre Sentinţa penală nr. 726 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare prevăzute de legea veche, dispoziţiile privind situaţiile tranzitorii din Legea de aplicare a noului Cod de procedură penală nefăcând vreo distincţie referitor la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală în funcţie de calitatea persoanei inculpatului. Or, potrivit art. 281 pct. 2 din Codul de procedură penală din 1968, „Curtea de Apel: [...] ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale”. În acelaşi mod, normele procesual penale în vigoare, respectiv art. 38 alin. (2), stabilesc c㠄Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale”, competenţa, în materia căilor de atac, fiind stabilită de legiuitor în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

22. Cu toate acestea, Curtea constată că motivele invocate de către autor în susţinerea excepţiei nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, privesc modul de interpretare şi aplicare a prevederilor de lege criticate. Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a normelor procesual penale criticate prin raportare nu la conţinutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acestea nu o cuprind. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Ştefan Roşea Stănescu în Dosarul nr. 1.419/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea datelor de identificare şi actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi trecerea unei părţi din acesta din administrarea Institutului de Psihiatrie Socola în administrarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului laşi,

instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 867 alin. (1) şi al art. 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă modificarea datelor de identificare şi actualizarea valorii de inventar a imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului de Psihiatrie Socola din subordinea Ministerului Sănătăţii, conform datelor din anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă transmiterea suprafeţei de teren de 22.135 mp din imobilul cu datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 din administrarea Institutului de Psihiatrie Socola în administrarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului laşi, instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii, potrivit anexei nr. 2.

Art. 3. - Predarea-primirea imobilului transmis potrivit art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Ministerul Sănătăţii împreună cu Ministerul Finanţelor Publice vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 23 martie 2016.

Nr. 183.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului de Psihiatrie Socola (CUI 4541165) din subordinea Ministerului Sănătăţii, a cărui valoare de inventar şi date de identificare se modifică

 

Nr. M.F.P.

Cod clasificare

Denumirea bunului care face obiectul actului normativ

Datele de identificare ale imobilului

Valoarea de inventar (lei)

Descrierea tehnică

Adresa

1

2

3

4

5

6

144275

8.25.01

teren

S = 115.744 mp,

CF 139645

S = 22.135 mp,

CF 138779

Iaşi, str. Bucium nr. 36

8.279.477

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului care se transmite din administrarea Institutului de Psihiatrie Socola în administrarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului laşi, din subordinea Ministerului Sănătăţii

 

Nr. M.F.P.

Cod clasificare

Denumirea bunului care face obiectul actului normativ

Datele de identificare şi valoarea de inventar a părţii din imobil care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite Imobilul

Persoana juridică la care se transmite Imobilul

1

2

3

4

5

6

144275

8.25.01

teren

S = 22.135 mp,

CF 138779

Valoarea: 1.955.672 lei

Institutul de Psihiatrie Socola/CUI 4541165

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului laşi/CUI 4981352

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar şi schimbării unităţii de administrare pentru imobilul aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, înregistrat la poziţia cu nr. M.F.P, 102.373, potrivit datelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 23 martie 2016.

Nr. 186.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, pentru care se actualizează valoarea de inventar, ca urmare a reevaluării şi schimbării unităţii de administrare

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea imobilului

Unitatea de administrare de la care se transmite imobilul

Unitatea de administrare la care se transmite imobilul

Adresa imobilului

Denumirea nouă după transfer

Caracteristici tehnice

Valoarea de inventar actualizată (lei)

102.373

8.19.01

47-133

Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Logistică

Cod unic de identificare (CUI) 4267060

Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului  Bucureşti

Cod unic de identificare (CUI) 4221160

Municipiul Bucureşti, şoseaua Vitan Bârzeşti nr. 22, sectorul 4

40-127

Teren 32.660 mp

CF nr. 202490

51.000.730

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management al sitului Natura 2000 Fâneţele seculare Frumoasa

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 104.001 din 30 iunie 2015 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Suceava - Decizia Etapei de încadrare nr. 25 din 12 martie 2013, Avizul Ministerului Culturii nr. 1.424 din 11 aprilie 2013, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 225.609 din 29 ianuarie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 36.319 din 8 mai 2013 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 13.442/CD din 12 noiembrie 2014,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000 Fâneţele seculare Frumoasa, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 15 februarie 2016.

Nr. 345.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

 

Având în vedere prevederile art. 107 alin. (1) şi (5) şi ale art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, prevăzută în anexa nr. 1

(2) Procedura prevăzută la alin (1) nu se aplică:

a) contribuabililor/plătitorilor prevăzuţi la art. 92 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţi inactivi, potrivit reglementărilor legale în vigoare;

b) contribuabililor/plătitorilor care beneficiază de alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, aprobate de organul fiscal central, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

c) obligaţiilor fiscale stabilite ca urmare a acţiunii de inspecţie fiscală sau care fac obiectul unei inspecţii fiscale;

d) persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.

Art. 2. - (1) Se aprobă modelul şi conţinutul următoarelor formulare:

a) „Referat privind impunerea din oficiu1, prevăzut în anexa nr. 2;

b) 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”, cod 14.13.02.99/i.o, prevăzut în anexa nr. 3;

c) 161 „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, cod 14.13.02.99/d, prevăzut în anexa nr. 4.

(2) Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, utilizare şi păstrare a formularelor prevăzute la alin. (1) sunt prezentate în anexa nr. 5.

Art. 3. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul prezentului ordin reprezintă trimiteri la Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, iar referirile la Codul de procedură fiscală reprezintă trimiteri la Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin,

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 18 noiembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi unităţile fiscale subordonate acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Eugen-Dragoş Doroş

 

Bucureşti, 11 martie 2016.

Nr. 962.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURA

privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

1. Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă se efectuează de către compartimentul cu atribuţii în gestiunea declaraţiilor fiscale din cadrul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului/plătitorului, denumit în continuare compartiment de specialitate.

2. Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă se aplică pentru obligaţiile fiscale cuprinse în vectorul fiscal. Stabilirea obligaţiei de plată se efectuează pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie cuprins (ă) în vectorul fiscal ataşat fiecărui contribuabil/plătitor şi pentru fiecare perioadă fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii, conform legii, prin estimare, după regulile proprii impozitului, taxei sau contribuţiei supuse impunerii din oficiu.

3. Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se face în cadrul perioadei de prescripţie şi nu priveşte perioadele pentru care obligaţiile fiscale au făcut obiectul unei inspecţii fiscale.

Cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.

4. Compartimentul de specialitate este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului.

 

CAPITOLUL II

Stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată

 

În aplicarea prezentei proceduri, compartimentul de specialitate efectuează următoarele operaţiuni:

1. Înştiinţarea contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative

1.1. Identificarea contribuabililor/plătitorilor care aveau obligaţia declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse m vectorul fiscal şi nu şi-au îndeplinit această obligaţie, conform legii

1.1.1. Compartimentul de specialitate compară obligaţiile fiscale declarate cu obligaţiile de declarare înscrise în vectorul fiscal ataşat fiecărui contribuabil/plătitor şi editează Lista contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, conform procedurii de administrare în vigoare.

1.1.2. Lista contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

- denumire contribuabil/plătitor;

- cod de identificare fiscală;

- tip obligaţie fiscală nedeclarată;

- perioada la care se referă obligaţia de declarare.

1.2. Emiterea şi comunicarea înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale

1.2.1. Compartimentul de specialitate are obligaţia să înştiinţeze contribuabilii/plătitorii în legătură cu depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale, prin comunicarea unei înştiinţări.

Înştiinţările privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale se emit conform procedurilor de administrare fiscală În vigoare şi se comunică contribuabililor/plătitorilor în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaraţiilor fiscale.

Pentru obligaţiile fiscale nedeclarate, care fac obiectul unei inspecţii fiscale, nu se emit înştiinţări privind nedepunerea în termen.

1.2.2. Procedura de comunicare a înştiinţărilor este cea prevăzută pentru comunicarea actelor administrative fiscale.

1.3. Înregistrarea datei comunicării către contribuabili/plătitori a înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale

Pe baza confirmărilor de primire remise de către poştă, a dovezilor de primire prin alte mijloace legale sau pe baza proceselor-verbale de comunicare prin publicitate, după caz, compartimentul de specialitate înregistrează data comunicării către contribuabili/plătitori a înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale.

1.4. Actualizarea Listei contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative

1.4.1. În termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, compartimentul de specialitate actualizează Lista contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, prin eliminarea contribuabililor/plătitorilor care, ca urmare a înştiinţărilor primite, au depus declaraţiile fiscale pentru obligaţiile fiscale cuprinse în listă sau pentru care, la data actualizării listei, a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - c) din ordin, privind perioada analizată.

1.4.2. Actualizarea listei se realizează zilnic, până la finalizarea procedurii de impunere din oficiu şi comunicarea deciziilor de impunere din oficiu.

În cazul declarării de către contribuabil/plătitor a obligaţiilor fiscale pentru a căror stabilire a fost începută prezenta procedură, compartimentul de specialitate întrerupe procedura de impunere din oficiu şi întocmeşte o notă de constatare, în care expune motivele care au condus la întreruperea procedurii.

2. Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată

2.1. După expirarea termenului de 20 de zile de la data comunicării înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, pentru contribuabilii/plătitorii cuprinşi în Lista contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, compartimentul de specialitate verifică, pentru fiecare contribuabil/plătitor şi pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie care urmează a fi supus(ă) impunerii din oficiu, existenţa a cel puţin 4 declaraţii fiscale în perioada supusă analizei.

Perioada supusă analizei este o perioadă anterioară de 24 de luni de la luna pentru care se efectuează impunerea din oficiu, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare lunar, respectiv 36 de luni, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare trimestrial sau semestrial.

Operaţiunile de mai sus nu se aplică în cazul impozitului pe profit datorat de contribuabilii menţionaţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul fiscal. Pentru impozitul pe profit datorat de aceşti contribuabili/plătitori se va avea în vedere procedura prevăzută la pct. 2.5.

2.2. Pentru contribuabilii/plătitorii pentru care sunt identificate elementele prevăzute la pct. 2.1, procedura de impunere se realizează în sistem automat.

Suma stabilită din oficiu se calculează ca medie aritmetică a sumelor de plată (pozitive) reprezentând impozite, taxe sau contribuţii declarate de contribuabil/plătitor în perioada supusă analizei.

Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează, pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al preţurilor de consum.

Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.

2.3. În cazul obligaţiilor fiscale datorate de contribuabilii/ plătitorii pentru care nu sunt identificate elementele prevăzute la pct. 2.1, în cazul în care obligaţia fiscală calculată conform procedurii prevăzute la pct. 2.2 este „0” (zero), precum şi în cazul impozitului pe profit datorat de contribuabilii menţionaţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul fiscal, procedura de impunere din oficiu se realizează pe baza analizei documentare, conform pct. 2.5.

2.4. La sfârşitul fiecărei zile, compartimentul de specialitate editează Lista contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată şi Lista contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare.

2.4.1. Editarea Listei contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată

Pentru contribuabilii/plătitorii pentru care sunt identificate elementele prevăzute la pct. 2.1, compartimentul de specialitate editează Lista contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată, care cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a) denumirea contribuabilului/plătitorului;

b) codul de identificare fiscală;

c) tipul obligaţiei fiscale nedeclarate;

d) perioada la care se referă obligaţia de declarare;

e) suma datorată în perioada precedentă, identificată conform pct. 2.1;

f) suma calculată potrivit pct. 2.2.

Lista contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată se avizează de şeful compartimentului de specialitate şi se aprobă de conducătorul organului fiscal.

2.4.2. Editarea Listei contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare

În cazul contribuabililor/plătitorilor pentru care nu sunt identificate elementele prevăzute la pct. 2.1 sau pentru care obligaţia fiscală calculată conform procedurii prevăzute la pct. 2.2 este „0” (zero), precum şi în cazul impozitului pe profit datorat de contribuabilii menţionaţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul fiscal, compartimentul de specialitate editează Lista contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare.

Lista contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a) denumirea contribuabilului/plătitorului;

b) codul de identificare fiscală;

c) tipul obligaţiei fiscale nedeclarate;

d) perioada la care se referă obligaţia de declarare

2.5. Pentru contribuabilii/plătitorii cuprinşi în Lista contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare, compartimentul de specialitate efectuează impunerea din oficiu pe baza analizei documentare.

2.5.1. Analiza documentară se efectuează pe baza următoarelor documente şi informaţii relevante pentru impunere, existente la data începerii analizei:

a) documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului/ plătitorului, referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale:

- declaraţii de impunere;

- declaraţii informative;

- fişe fiscale;

- decizii de impunere emise de inspecţia fiscală;

b) situaţii financiar-contabile;

c) informaţii de la terţi, obţinute în baza protocoalelor de schimb de informaţii încheiate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

d) alte informaţii care au relevanţă.

Analiza documentară se efectuează având în vedere toate datele şi documentele care au relevanţă pentru stabilirea din oficiu a obligaţiei de plată, identificându-se acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.

Compartimentul de specialitate decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

2.5.2. Compartimentul de specialitate întocmeşte Referatul privind impunerea din oficiu, prevăzut în anexa nr. 2 la ordin, în care se consemnează elementele analizei documentare care stau la baza stabilirii din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, precum şi rezultatul constatărilor efectuate în scopul Stabilirii, din oficiu, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.

Referatul se avizează de şeful compartimentului de specialitate şi se aprobă de conducătorul organului fiscal.

2.6. Compartimentul de specialitate emite formularul 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”, prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.

2.6.1. Înainte de emiterea deciziilor de impunere din oficiu, compartimentul de specialitate verifică dacă pentru obligaţiile fiscale identificate pentru contribuabilii/plătitorii cuprinşi în Lista contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată sau în Lista contribuabililor/plătitorilor care urmează a fi impuşi din oficiu pe baza analizei documentare au fost depuse declaraţii fiscale sau dacă nu a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-c) din ordin, în vederea întreruperii procedurii de impunere din oficiu. În această situaţie se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile pct. 1.4.2.

2.6.2. Pe baza Listei contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu prin procedură automată sau a Referatului privind impunerea din oficiu, după caz, compartimentul de specialitate stabileşte obligaţia de plată, prin decizia de impunere din oficiu.

2.6.3. Formularul 160 „Decizia de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la surs㔠se emite de compartimentul de specialitate în două exemplare, din care:

- un exemplar se comunică contribuabilului/plătitorului;

- un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

2.6.4. Decizia de impunere din oficiu se comunică contribuabilului/plătitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură fiscală.

2.6.5. Compartimentul de specialitate înregistrează în evidenţa fiscală data comunicării deciziei de impunere din oficiu.

La sfârşitul zilei se emite prin aplicaţia informatică Borderoul deciziilor de impunere din oficiu comunicate.

Borderoul cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

- numărul şi data borderoului;

- datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;

- numărul de înregistrare şi data deciziilor de impunere din oficiu;

- data comunicării;

- perioada la care se referă obligaţia de declarare;

- obligaţia fiscală impusă din oficiu.

2.6.6. În termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul/plătitorul poate depune declaraţia fiscală privind obligaţiile care au format obiectul acestei decizii, sub sancţiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlineşte după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale.

Decizia de impunere din oficiu se anulează la data depunerii declaraţiei fiscale, fiind aplicabile prevederile art. 50 din Codul de procedură fiscală.

În cazul în care declaraţia fiscală se depune în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut la art. 110 din Codul de procedură fiscală, de la data depunerii declaraţiei începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Decizia de impunere din oficiu se anulează şi din iniţiativa organului fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Constatările organului fiscal se menţionează în Referatul privind impunerea din oficiu.

Formularul 161 „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, prevăzută în anexa nr. 4 la ordin, se emite de organul fiscal şi se comunică contribuabilului/plătitorului, în conformitate cu prevederile pct. 2.6.3 şi 2.6.4.

În cazul obligaţiilor fiscale stabilite prin decizii de impunere din oficiu, pentru perioade care fac obiectul unei inspecţii fiscale, organele de inspecţie fiscală stabilesc diferenţe de obligaţii fiscale (în plus sau în minus) având în vedere şi sumele stabilite din oficiu de organul fiscal.

3. Stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată

3.1. Pentru contribuabilii/plătitorii cuprinşi în Lista contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, compartimentul de specialitate stabileşte din oficiu, în condiţiile prezentei proceduri, taxa pe valoarea adăugată de plată în perioadă, prin estimare.

3.2. Dispoziţiile pct. 1.4.1 şi 1.4.2 privind actualizarea Listei contribuabililor/plătitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative sunt aplicabile în mod corespunzător.

3.3. În vederea stabilirii din oficiu a taxei datorate, compartimentul de specialitate utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea adăugată colectată din formularul (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugat㔠depus de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, precum şi informaţiile din formularul (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” cuprinse în baza de date, pe o perioadă de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.

3.4. În cazul în care, în cadrul perioadei de analiză de 12 luni, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată sau despre aceasta nu se regăsesc informaţii în nicio declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, se extinde analiza la o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare.

3.5. După identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile se extrag sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată colectată şi se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare decont/numărul perioadelor fiscale pentru care au fost depuse deconturi),

3.6.1. Din baza de date care cuprinde informaţiile din formularele (394) „Declaraţie informativă privind livrările/ prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” se selectează TVA totală din Lista achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate pe teritoriul naţional pentru care contribuabilul supus prezentei proceduri figurează ca furnizor/prestator şi se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare declaraţie/numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le depună în perioada respectivă, conform perioadei fiscale înscrise în vectorul fiscal), cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

3.6.2. Începând cu declaraţiile aferente lunii ianuarie 2016, din baza de date care cuprinde informaţiile din formularele (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA” se selectează TVA totală aferentă achiziţiilor (A) şi achiziţiilor cu TVA la încasare (AÎ) din Lista operaţiunilor taxabile efectuate pe teritoriul naţional (aferentă secţiunea 1, lit. C) pentru care contribuabilul/plătitorul supus prezentei proceduri figurează ca furnizor/prestator şi se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare declaraţie/numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le depună în perioada respectivă, conform perioadei fiscale înscrise în vectorul fiscal), cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

3.7. Suma medie a TVA colectate obţinută din deconturile de taxă pe Valoarea adăugată se compară cu suma medie a TVA colectate obţinută din declaraţiile informative.

3.8. Taxa datorată pentru perioada fiscală analizată, stabilită din oficiu, se consideră suma medie cea mai mare obţinută în urma comparării.

3.9. În ipoteza în care, în perioada de 24 de luni supusă analizei, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată sau despre aceasta nu se regăsesc informaţii în nicio declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, analiza se extinde asupra informaţiilor existente în baza de date care cuprinde declaraţiile recapitulative (formularul 390VIES) privind operaţiunile intracomunitare desfăşurate pe o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare.

3.10. În situaţia prevăzută la pct. 3.9, după identificarea declaraţiilor recapitulative depuse de persoana impozabilă se calculează media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de servicii efectuate de respectivul contribuabil/plătitor, declarate în perioada analizată (suma bazei impozabile declarate pentru operaţiuni de tip A şi S/numărul de declaraţii recapitulative depuse în perioada analizată).

3.11. Taxa datorată, stabilită din oficiu, se consideră a fi media valorii achiziţiilor intracomunitare, calculată potrivit pct. 3.10, înmulţită cu cota standard a taxei pe valoarea adăugată, în vigoare la data la care se efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscală înscrisă în vectorul fiscal.

3.12. Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.

3.13. La sfârşitul fiecărei zile, compartimentul de specialitate editează, cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Lista contribuabililor/ plătitorilor impuşi din oficiu pentru nedepunerea deconturilor de TVA, care cuprinde următoarele elemente:

- denumirea persoanei impozabile înregistrată în scopuri de TVA;

- cod de înregistrare în scopuri de TVA;

- TVA colectată din formularul (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugat㔠pe perioada analizată;

- suma medie a TVA colectate din formularul (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugat㔠pe perioada analizată;

- TVA colectată din formularul (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” pe perioada analizată;

- suma medie a TVA colectate din formularul (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” pe perioada analizată;

- baza impozabilă declarată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri şi servicii din declaraţiile recapitulative (formularul 390VIES) depuse în perioada analizată, după caz;

- suma medie a bazei impozabile declarate pentru achiziţii intracomunitare de bunuri şi servicii, din declaraţiile recapitulative (formularul 390VIES), după caz;

- TVA de plată stabilită din oficiu, calculată potrivit pct. 3.8 sau potrivit pct. 3.11.

Lista contribuabililor/plătitorilor impuşi din oficiu pentru nedepunerea deconturilor de TVA se avizează de şeful compartimentului de specialitate şi se aprobă de conducătorul organului fiscal.

3.14. Pe baza listei editate conform pct. 3.13, compartimentul de specialitate emite deciziile de impunere (formular 160), în condiţiile pct. 2.6, care sunt aplicabile în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL III

Transmiterea datelor în evidenţa pe plătitori

 

Compartimentul de specialitate transmite deciziile de impunere din oficiu, care au fost comunicate contribuabililor/ plătitorilor, respectiv deciziile de anulare a deciziei de impunere din oficiu emise către serviciul/compartimentul cu atribuţii de evidenţă pe plătitori.

Transmiterea deciziilor se face, la sfârşitul fiecărei zile, conform procedurii privind organizarea evidenţei pe plătitori.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

În situaţia în care compartimentul de specialitate nu are la dispoziţie informaţiile şi documentele necesare pentru aplicarea procedurilor prevăzute la pct. 2.5 şi 3, acesta întocmeşte o listă cu contribuabilii/plătitorii care nu au putut fi impuşi din oficiu.

Lista contribuabililor/plătitorilor care nu au putut fi impuşi din oficiu cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

- denumirea contribuabilului/plătitorului;

- codul de identificare fiscală;

- tipul obligaţiei fiscale nedeclarată;

- perioada la care se referă obligaţia de declarare;

- observaţii.

Compartimentul de specialitate va menţiona pentru fiecare contribuabil/plătitor motivele care au condus la includerea acestuia în listă.

Lista contribuabililor/plătitorilor care nu au putut fi impuşi din oficiu se transmite compartimentelor cu atribuţii de analiză de risc, în vederea evaluării riscului fiscal.

 

ANEXA Nr. 2

 

Sigla DGRFP

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI

DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ……………….

Unitatea Fiscală …………………………………..

 

 

 

Nr. de înregistrare …………………..

Data ……………………..

 

REFERAT

privind impunerea din oficiu

 

 În temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a nedepunerii declaraţiei/declaraţiilor fiscale (formular …………. ),

 În temeiul art. 107 alin. (5) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a emiterii Deciziei de impunere din oficiu nr. …………./……………… .

 

s-au constatat următoarele:

 

A. DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI/PLĂTITORULUI

Denumirea/Numele şi prenumele ……………………………………………

Codul de identificare fiscală/Codul de înregistrare în scopuri de TVA ………………………..

Domiciliul fiscal: Localitatea ……………………….. str. ……………………….. nr. …., bl. …., sc. …., ap. …., judeţul/sectorul ………………………..

 

B. ANALIZA DOCUMENTARĂ şi MODUL DE CALCUL AL OBLIGAŢIEI DE PLATĂ

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Bl1 SINTEZA CONSTATĂRILOR

 

Nr. crt.

Denumirea impozitului, taxei, contribuţiei

Perioada de raportare pentru impozitul, taxa, contribuţia stabilită din oficiu

Impozit, taxă, contribuţie stabilit(ă) din oficiu (lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B2. ALTE CONSTATĂRI

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Prezentul referat constituie anexă la:

 formularul 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”,

 formularul 161 „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, care se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

 

Aprobat:

Conducătorul unităţii fiscale,

 

Numele şi prenumele ……………………………………..

Data …………………

Avizat:

Şef compartiment specialitate,

 

Numele şi prenumele ……………………………………..

Data …………………

Întocmit:

Funcţia

 

Numele şi prenumele ……………………………………..

Data …………………

 

ANEXA Nr. 3

 

Sigla DGRFP

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI

DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ……………….

Unitatea Fiscală …………………………………..

 

160

 

Nr. de înregistrare …………………..

Data ……………………..

 

DECIZIE DE IMPUNERE DIN OFICIU

pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă

 

Către:

Denumire/Nume ………………………………….

Cod de identificare fiscală/Cod de înregistrare în scopuri de TVA:

………………………………………………………………………….

Prenume ………………………………….

 

Domiciliu fiscal: Localitate …………………………………., Cod poştal ………………….

În conformitate cu dispoziţiile art.107 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a nedepunerii declaraţiilor fiscale, pe baza constatărilor efectuate de organul fiscal, se stabilesc, din oficiu, următoarele obligaţii fiscale:

Stradă …………………………………. Număr …… Bloc ………

Scară ……… Ap.  ………Judeţ(sector) ………………………………….

 

 

Nr. crt.

Denumire impozit, taxă, contribuţie

Perioada de raportare pentru care s-au stabilit din oficiu obligaţiile fiscale

Impozit/taxă/contribuţie stabilit(ă) din oficiu (lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Impozitele, taxele sau contribuţiile stabilite din oficiu de organul fiscal se plătesc în funcţie de data comunicării prezentei, astfel:

- dacă data comunicării este cuprinsa în intervalul 1-15 din luna. termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

- dacă data comunicării este cuprinsa în intervalul 16-31 din lună. termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru neplata la termenele de plată scadente prevăzute de lege a obligaţiilor fiscale se vor calcula obligaţii fiscale accesorii, conform legii.

 

Decizia de impunere din oficiu reprezintă titlu de creanţă şi constituie înştiinţare de plată, conform legii.

Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 45 de zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii, potrivit art.270 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fi scafă, cu modificările şi completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit an,2&9 alin.(4) din acelaşi act normativ.

Depunerea declaraţiei fiscale pentru obligaţiile stabilite din oficiu, în termen de 60 de zile de la data comunicării prezentei, conduce la anularea deciziei de impunere din oficiu.

Prezenta decizie produce efecte de Io data comunicării acesteia.

 

Director general/ Şef administraţie.

 

Numele şi prenumele ………………………………….

Semnătura şi ştampila unităţii ………………………………….

 

Număr de înregistrare ca operator de date cu caracter personal

Cod 14.13.02.mo

 

ANEXA Nr. 4

 

Sigla DGRFP

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI

DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ……………….

Unitatea Fiscală …………………………………..

 

161

 

Nr. de înregistrare …………………..

Data ……………………..

 

DECIZIE DE ANULARE A DECIZIEI DE IMPUNERE DIN OFICIU

 

Către:

Denumire/Nume ………………………………….

Cod de identificare fiscală/Cod de înregistrare în scopuri de TVA:

………………………………………………………………………….

Prenume ………………………………….

 

Domiciliu fiscal: Localitate …………………………………., Cod poştal ………………….

Având în vedere dispoziţiile art.107 alin. (5) şi ale art. 94 alin. (2) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, vă comunicăm că, Decizia de impunere din oficiu nr. ……../……… a fost anulată, pentru următoarele obligaţii fiscale:

Stradă …………………………………. Număr …… Bloc ………

Scară ……… Ap.  ………Judeţ(sector) ………………………………….

 

Nr. crt.

Denumire impozit, taxă, contribuţie

Perioada de raportare pentru care s-au stabilit din oficiu obligaţiile fiscale

Impozit/taxă/contribuţie stabilit(ă) din oficiu (lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 45 de zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii, la organul fiscal competent, potrivit art.269 alin.(4) şi potrivit art.270 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Prezenta decizie produce efecte de la data comunicării acesteia.

 

Director general/ Şef administraţie,

Numele şi prenumele ………………………………….

Semnătura şi ştampila unităţii ………………………………….

 

Număr de înregistrare ca operator de date cu caracter personal

Cod 14.13.02.49/d

 

ANEXA Nr. 5

 

CARACTERISTICI

de tipărire, de difuzare, utilizare şi păstrare a formularelor

 

1. Denumirea: „Referat privind impunerea din oficiu”

1.1. Caracteristicile de tipărire: - pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare, cu adaptări adecvate situaţiei contribuabilului/plătitorului.

1.2. Se utilizează la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor cu regim de autoimpunere sau reţinere la sursă.

1.3. Format: A4/t1.

1.4. Se întocmeşte într-un singur exemplar, de organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul/plătitorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

1.5. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului/ plătitorului.

2. Denumirea: 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”, cod: 14.13.02.99/i.o.

2.1. Caracteristicile de tipărire: - pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

2.2. Se utilizează la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor cu regim de autoimpunere sau reţinere la sursă.

2.3. Format: A4/t1.

2.4. Se difuzează gratuit.

2.5. Se întocmeşte în 2 exemplare de organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul/plătitorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

2.6. Circulă: - 1 exemplar la contribuabil/plătitor;

- 1 exemplar la organul fiscal competent.

2.7. Se arhivează: copia se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, împreună cu Referatul privind impunerea din oficiu, după caz.

3. Denumirea: 161 „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, cod 14.13.02.99/d.

3.1. Caracteristicile de tipărire: - pe o singură faţă;

- se poate utiliza şi echipament informatic pentru editare şi completare.

3.2. Se utilizează la anularea deciziei de impunere din oficiu a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor cu regim de autoimpunere sau reţinere la sursă.

3.3. Format: A4/t1.

3.4. Se difuzează gratuit.

3.5. Se întocmeşte în 2 exemplare de organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală contribuabilul/plătitorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

3.6. Circulă: - 1 exemplar la contribuabil/plătitor;

- 1 exemplar la organul fiscal competent.

3.7. Se arhivează: copia se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, împreună cu formularul 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la surs㔠şi cu „Referatul privind impunerea din oficiu”, după caz.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.