MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 187/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 187         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 14 martie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 854 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010

 

Decizia nr. 878 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi ale art. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  

 

Decizia nr. 880 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (12) lit. b) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora

 

Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi a celor ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

104. - Hotărâre privind aprobarea stemelor comunelor Bărbuleşti, Ciochina, Grindu şi Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.970/2015. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0153 Pădurea Glodeasa

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

541. - Decizie privind sancţionarea Societăţii NEW VISION BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare-reasigurare

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

152. - Ordin privind dispunerea radierii din Registrul general Instituţii Financiare Nebancare şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare a Societăţii FORTIS LEASE ROMANIAIFN - S.A.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 854

din 10 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a celor ale pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, excepţie ridicată de Camelia Bădescu în Dosarul nr. 8.149/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 968D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 5 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.149/2/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale Normelor metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea dispoziţiilor pct. III lit. A din Legea nr. 285/2010”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Camelia Bădescu cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 322 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care s-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea de anulare a „răspunsului privind contestaţia împotriva Ordinului nr. 1.253/C din 2 iunie 2011 emis de secretarul de stat din Ministerul Justiţiei”.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 6 din Legea nr. 285/2010 şi cele ale pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 „nu au fost prevăzute a fi aplicate în condiţiile art. 53 din Constituţie şi, ca atare, nu au o justificare legală, rezonabilă şi obiectivă, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, în sensul că plata trebuie să fie egală pentru muncă egală, iar în sistemul public acest principiu este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv şi rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării”.

6. Autoarea excepţiei apreciază că reglementarea criticată contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3), întrucât „întreaga legislaţie a muncii se bazează pe principii generale, care au menirea să asigure desfăşurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios şi echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât şi ale salariaţilor”. În acest context arată că dreptul la demnitatea în muncă este recunoscut la nivel constituţional, iar aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 o discriminează în mod direct întrucât, în calitatea sa de magistrat, este tratată într-un mod mai puţin favorabil decât colegii magistraţi cu aceeaşi tranşă de vechime în funcţia de magistrat, respectiv peste 20 de ani.

7 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia da contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată, în esenţă, că „legiuitorul naţional a adoptat un text normativ care a creat discriminare între salariaţii aparţinând aceleiaşi categorii profesionale, care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au acelaşi nivel de studii, aceeaşi calificare profesională, desfăşoară aceeaşi activitate, acelaşi nivel al instanţei, au aceeaşi vechime în muncă sau profesie”, ceea ce conduce la încălcarea principiului constituţional ai egalităţii şi nediscriminării.

8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate TI constituie prevederile art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, potrivit cărora, „(1) în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut. corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) în anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie pentru personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie*. respectiv vechime în învăţământ pentru personalul didactic de predare universitar şi preuniversitar.

(4) Personalul care, în cursul anului 2011, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit legii-cadru, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiva soldei/salariului de funcţie, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru.”

Constituie, de asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care au următorul cuprins: „III. Angajarea, promovarea şi avansarea personalului

A. Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradaţie superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază I se majorează cu numărul de Clase acordat înmulţit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază.

Exemplu:

Persoana încadrată în clasa de salarizare 41, având un salariu de bază de 1.305lei şi un spor de 131 lei, care, începând cu 1 mai 2011, trece din gradaţia 4 în gradaţia 5, beneficiază, începând cu 1 mai 2011, de clasa 42 de salarizare, un salariu de bază de 1.338 iei (1.305 * 1,025 şi rotunjit) şi un spor de 131 lei, în acelaşi cuantum avut anterior.”

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la dispoziţiile art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 referitoare la muncă şi protecţia socială a muncii, coroborat cu cele ale art. 1 alin. (3) care prevăd că „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, şi Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015.

14. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate”, şi a subliniat totodată faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute În urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

15. Aşa fiind, Curtea a apreciat că prevederile art. 6 din Legea nr. 285/2010 nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice, şi nu încalcă nici dreptul la muncă şi protecţie socială, statuat la art. 41 din Constituţie.

16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, norme aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2011, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Aşa fiind, obiect al controlului de constituţionalitate îl formează legile sau ordonanţele, ca acte normative de reglementare primară, şi nu actele de reglementare secundară, iar din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 apare ca fiind inadmisibilă.

17. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Camelia Bădescu în Dosarul nr. 8.149/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. III lit. A din Normele metodologice din 14 ianuarie 2011 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 878

din 15 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi ale art. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 4 din Legea nr. 285/2010, art. II - art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011, art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012”, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 11.296/117/2013 al acestei instanţe.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Sindicatul Liber al învăţământului Preuniversitar Clujean, cu sediul în Cluj-Napoca, a depus la dosar note de şedinţă în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Deciziile nr. 807 din 2 octombrie 2012 şi nr. 553 din 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 30 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.296/117/2013, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia da neconstituţionalitate a prevederilor „art. 4 din Legea nr. 285/2010, art. II - art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011, art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă susţine, în esenţă, că „problema juridică pe care părţile o ridică în soluţionarea prezentului dosar este, în definitiv, o problemă de constituţionalitate, indicând spre o discriminare creată pe cale legală, prin dispoziţiile legale enunţate mai sus şi prin celelalte dispoziţii legale în legătură cu acestea, care conduc, printr-o aplicare coroborată, la o negare a dreptului pe care reclamanţii - Sindicatul Liber al învăţământului Preuniversitar Clujean - îl pretind asupra sporului de vechime”.

7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de şedinţă depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010; cele ale art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ordonanţă de urgenţă aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011; precum şi prevederile art. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014.

Prevederile legale mai sus menţionate au următorul conţinut:

- Art. 4 din Legea nr. 285/2010: „(1) Valoarea de referinţă este de 600 Iei.

(2) în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”;

- Art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art. 1. - (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază, indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”;

- Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „în anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”;

- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, ari. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi ari. 13 ale ari. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013”;

- Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „Pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în această anexă şi valoarea de referinţă prevăzută la art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.”

11. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea subliniază că, aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deşi s-a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcţii, gradaţii şi grade, precum şi în raport cu vechimea avută, art. 7 alin. (2) din această lege â stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, îh perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeaşi lege s-a prevăzut că, „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 De asemenea, în partea a III-a a Legii nr. 330/2009 s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare şi ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit, în acelaşi timp, garantarea cuantumului salariilor, aşa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziţii derogatorii, precum cele reglementate de art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât reîncadrarea pe noile funcţii, grade, gradaţii şi în funcţie de vechimea în muncă să nu atragă diminuarea veniturilor salariale ale unor categorii de personal.

13. Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010. Începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Această lege a prevăzut, de asemenea, reîncadrarea personalului pe clase de salarizare, pe noi funcţii, gradaţii şi grade. Deşi reîncadrarea personalului bugetar, potrivit Legii cadru nr. 284/2010, s-a făcut începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziţie relevă aceeaşi intenţie a legiuitorului, exprimata şi prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de Legea nr. 284/2010.

14. De altfel, analizând pe calea controlului de constituţionalitate a priori dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, Curtea Constituţională a precizat, prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că „există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/ indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, Salariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin aplicabil egal lunii iunie 2010”. Astfel, „pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin. (4) din lege”.

15. Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011. Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.

16. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prevăd în art. 1 menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Şi această reglementare, ca şi cele menţionate mai sus, urmăreşte acelaşi obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referinţă şi coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Desigur, acest text de lege face inaplicabile dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale, dar nu în sensul contracarării voinţei legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 şi s-a concretizat în evoluţia reglementării privind salarizarea personalului bugetar de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi până în prezent, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea, în practică, a drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale.

17. De altfel, Curtea reţine că prevederile art. 4 din Legea nr. 285/2010, criticate în prezenta cauză, au mai făcut obiectai controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 807 din 2 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 6 decembrie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica privind pretinsa contrarietate a acestor prevederi faţă de principiul constituţional al egalităţii în drepturi.

18. De asemenea, şi prevederile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au constituit, la rândul lor, obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 553 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 522 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 19 august 2015, Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, sau Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015, Curtea respingând, de fiecare dată, ca fiind neîntemeiate, criticii© de neconstituţionalitate formulate,

19. În esenţă, prin aceste decizii, Curtea a subliniat că „diferenţele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislaţia anterioară anului 2010 şi cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 şi 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010.” Curtea a reţinut, totodată, că „avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate.”

20. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că „legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă”.

21. De altfel, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reiterat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (Decizia nr. 291 din *22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea], nr. 266 din 13 mai 2013).

22. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczonek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 11.296/117/2013 al acestei instanţe şi constată că prevederile art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. Îl art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi cele ale art. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea L

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 880

din 15 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (11 2) lit. b) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 3 alin. (12) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară”, excepţie ridicată de „MetalGusty” - S.R.L. cu sediul în Chişcani, judeţul Brăila, în Dosarul nr. 23.117/196/2014 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 978D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.536D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 3.421/196/2015 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 978D/2015 şi nr. 1.536D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.536D/2015 la Dosarul nr. 978D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, menţionează că accesul liber la o activitate economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 15 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.117/196/2014, şi încheierea din 5 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.421/196/2015, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 3 alin. (12) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de „MetalGusty” - S.R.L. cu sediul în Chişcani, judeţul Brăila, în cauze având ca obiect anularea unor procese-verbale de contravenţie.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că „operatorii economici care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor metalice sunt supuşi aceluiaşi tratament juridic aplicat operatorilor de date desemnaţi pe teritoriul României, care desfăşoară activităţi de colectare ori prelucrare a datelor cu caracter personal”. Aceasta arată că „este obligată, sub sancţiunea unei amenzi în cuantum de la 10.000 până la 30.000 lei, să desfăşoare o altă activitate decât cea aleasă liber, respectiv prelucrarea datelor cu caracter personal”, deşi „nicio persoană nu poate fi constrânsă să desfăşoare activităţi pe care nu doreşte să le desfăşoare” aducându-se astfel atingere libertăţii economice.

11. Judecătoria Brăila - Secţia civilă opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa de judecată apreciază, astfel, că accesul persoanei la o activitate economică nu este un drept absolut, iar instituirea anumitor condiţii în care acesta să fie exercitat nu poate fi considerată neconstituţională, atâta vreme cât însuşi art. 45 din Constituţie permite stabilirea, prin legislaţia infraconstituţională, a condiţiilor de exercitare a accesului la o activitate economică. Arată, de asemenea, că Legea fundamentală precizează expres că acest drept se realizează „în condiţiile legii”, aşa încât introducerea anumitor obligaţii legale corelative dreptului de acces liber al persoanei la o activitate economică este firească atâta timp cât acestea nu anihilează dreptul menţionat.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.536D/2015, Guvernul învederează faptul că accesul liber al persoanelor la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate, „în condiţiile legii”, iar actul normativ criticat este o lege care enumera în concret condiţiile şi obligaţiile pe care o persoană juridică trebuie să le îndeplinească pentru a desfăşura în mod legal activităţi în domeniul colectării/valorificării deşeurilor. Arată, totodată, că libertatea economică nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze, aşa încât legiuitorul are competenţa de a stabili şi sancţiuni pentru nerespectarea regulilor stabilite. Aşa fiind, consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile „art. 3 alin. (12) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară”.

17. Având în vedere cadrul legislativ incident şi prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta”, Curtea constată că, în concret, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (12j lit. b) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 30 martie 2011, aprobată cu modificări prin Legea nr. 17/2013, ordonanţă de urgenţă modificată şi completată prin Legea nr. 38/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 10 aprilie 2014. Aceste prevederi au următorul conţinut: „Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea/valorificarea deşeurilor prevăzute la alin. (11) au următoarele obligaţii: [...]

b) să completeze. cu respectarea legislaţiei în materia protecţiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, un borderou de achiziţie de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora, conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care va cuprinde: [...]

(ii) datele de identificare ale persoanei fizice: numele, prenumele, seria şi numărul actului de identitate, codul numeric personaj şi domiciliul;”.

18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 45 care consacră libertatea economică.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea de către legiuitor a unor măsuri mai restrictive cu privire la condiţiile de achiziţionare, de la persoane fizice, a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară a fost determinată, aşa cum reiese, de altfel, din chiar preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011, de o serie de aspecte concrete, şi anume numărul mare al cazurilor de furturi de materiale şi componente ale infrastructurii feroviare şi degradările aduse instalaţiilor ca urmare a furturilor, cu consecinţa periclitării siguranţei circulaţiei trenurilor şi, implicit, a amplificării premiselor producerii unor evenimente cu consecinţe deosebit de grave, existând riscul de a nu se putea asigura condiţiile de siguranţă a circulaţiei trenurilor din cauza furtului echipamentelor speciale şi crescând, în aceeaşi măsură, şi valoarea pagubelor. Neadoptarea acestor măsuri putea afecta grav siguranţa circulaţiei prin crearea de perturbaţii majore în circulaţia şi manevra trenurilor.

20. Aşa fiind, scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 a fost acela de a interzice achiziţionarea, de la persoane fizice, a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară, rutieră, aeriană, maritimă şi fluvială, de transport cu metroul, de transport public şi electric de suprafaţă, de irigaţii şi desecări, în infrastructura pentru furnizarea utilităţilor de energie electrică, apă-canal, gaze şi termoficare, în infrastructura aferentă operaţiunilor de extracţie, prelucrare, distribuţie, transport şi comercializare a gazelor naturale, a petrolului şi a produselor petroliere, precum şi în semnalizarea şi dirijarea circulaţiei pe drumurile publice, de tipul şinelor, pieselor aparatelor de cale, materialului mărunt de cale, contraşinelor, ecliselor, părţilor componente ale instalaţiilor de siguranţa circulaţiei, cablurilor de semnalizare şi telecomunicaţii, componentelor instalaţiilor de electrificare, componentelor materialului rulant instalaţiilor de semnalizare şi dirijare a circulaţiei, semnelor de circulaţie, semafoarelor, capacelor căminelor de vizitare sau părţilor componente şi altele asemenea, parazăpezilor sau părţilor componente ale unor construcţii metalice destinate pentru protecţia împotriva viscolului, avalanşelor, inundaţiilor sau altor calamităţi, a căror lipsă produce ori poate produce evenimente sau accidente cu victime omeneşti.

21. Referitor la critici le formulate, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (11) şi (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011, metalele feroase şi neferoase şi aliajele acestora pot face obiectul operaţiunilor de comerţ numai în anumite condiţii.

22. În cauzele prezente, Curtea reţine că nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este determinată de obligaţia de a insera în borderoul de achiziţie de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora, datele de identificare ale persoanei fizice de la care achiziţionează asemenea deşeuri, astfel cum prevăd dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011.

23. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (exemplu fiind Decizia nr. 768 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015), principiul libertăţii economice constituie, împreună cu libera iniţiativă, fundamentul economiei de piaţă, având un conţinut normativ complex, care priveşte atât începerea unei activităţi economice, cât şi desfăşurarea acesteia într-un mediu concurenţial nedistorsionat de bariere legale discriminatorii şi practici anticoncurenţiale, abuzive sau neloiale. În considerarea specificului economiei de piaţă, rolul statului este limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor, reglementări care nu pot afecta substanţa drepturilor. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, şi Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012). Totodată, stabilirea unei fapte ce constituie contravenţie (infracţiune) şi a sancţiunii aplicate acesteia reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.

24. În consecinţă, libertatea economică nu este absolută, ci comportă anumite limite. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liberal persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acesteia se desfăşoară „în condiţiile legii”, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010. Ca atare, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor,

25. Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 Sit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de „MetalGusty” - S.R.L. cu sediul în Chişcani, judeţul Brăila, în dosarele nr. 23.117/196/2014 şi nr. 3.421/196/2015 ale Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (12) lit. b) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 881

din 15 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi a celor ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi a celor ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Tudor Andrei Raneti în Dosarul nr. 37.722/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 985D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 18 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 37.722/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi a celor ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tudor Andrei Raneti într-o cauză având ca obiect „pretenţii - daune morale

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că instituirea în sarcina cetăţeanului (justiţiabilului) a obligaţiei de a ţine evidenţa cererilor sale de asistenţă judiciară admise, precum şi limitarea ajutorului public judiciar la 12 salarii medii pe an reprezintă „un abuz neconstituţional.” Totodată, apreciază că prin obligarea la plata anticipată a taxelor judiciare de timbru, prevăzută prin reglementarea legală criticată, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8 Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile delege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile criticate au următorul conţinut:

- Art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008: „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.

- Art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.”

11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014, Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, sau Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege.

13. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii”. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.

14. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. În acest context, Curtea a apreciat că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură a împiedica accesul liber la justiţie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din această ordonanţă de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.

15. Referitor la critica privind art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Curtea observă că, deşi aceste prevederi nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate până la data pronunţării prezentei decizii, soluţia legislativă criticată se regăsea, iniţial, în cuprinsul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (în prezent abrogată), iar asupra constituţionalităţii acestor din urmă prevederi de lege Curtea s-a mai pronunţat, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 839 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012.

16. Astfel, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justiţie, deoarece „plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. La finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.”

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Andrei Raneti în Dosarul nr. 37.722/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi cele ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemelor comunelor Bărbuleşti, Ciochina, Grindu şi Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stemele comunelor Bărbuleşti, Ciochina, Grindu şi Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa, prevăzute în anexele nr. 1.1-1.4.

(2) Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale stemelor sunt prevăzute în anexele nr. 2.1-2.4.

(3) Anexele nr. 1.1-1.4 şi 2.1-2.4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIMMINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 18 februarie 2016.

Nr. 104.

 

ANEXA Nr. 1.1*)

 

STEMA

comunei Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa

 


*) Anexa nr. 1.1 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.1

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa

 

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.1, stema comunei Bărbuleşti se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.

În partea superioară, în câmp albastru, se află trei snopi de spice de aur, aşezaţi 2:1.

În partea inferioară, în câmp roşu, se află o covată cu trei linguri, totul de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Snopii de spice reprezintă terenurile agricole şi ocupaţia de bază a locuitorilor, iar cifra lor indică numărul satelor componente ale comunei.

Covata şi lingurile evocă măiestria locuitorilor în privinţa meşteşugurilor, activitate practicată încă din Evul Mediu.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

 

ANEXA Nr. 1.2*)

 

STEMA

comunei Ciochina, judeţul Ialomiţa


*) Anexa nr. 1.2 este reprodusa în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.2

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Ciochina, judeţul Ialomiţa

 

Descrierea stemei

Stema comunei Ciochina, potrivit anexei nr. 1.2, se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint.

În partea superioară se află un cap de berbec de argint, orientat spre dreapta. Capul de berbec este flancat în partea dreaptă de un spic de grâu de aur, iar în partea stângă de floarea-soarelui de aur.

În vârful scutului se află un pod pe piloni cu două arcade din zidărie de piatră, surmontat de o balustradă în formă de epsilon aşezată orizontal, cu vârfurile în jos, din care pornesc spre zidărie patru bare inegale, aşezate două dreapta, două stânga, totul de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Capul de berbec reprezintă una dintre ocupaţiile de bază ale locuitorilor, creşterea animalelor.

Spicul de grâu şi floarea-soarelui simbolizează bogăţia agricolă a zonei.

Podul face referire la singura trecere peste râul Ialomiţa (reprezentat de brâul undat), de la Urziceni până la Călăraşi, localitatea fiind atestată din vremea lui Mircea cel Bătrân ca fiind aşezată la vadul de trecere al râului Ialomiţa.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ANEXA Nr. 1.3*)

 

STEMA

comunei Grindu, judeţul Ialomiţa

 


*) Anexa nr. 1.3 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.3

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Grindu, judeţul Ialomiţa

 

Descrierea stemei

Stema comunei Grindu, potrivit anexei nr. 1.3, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă răsturnată.

În dreapta, în câmp albastru, se află un vas ceramic de argint tip oală, cu trei rânduri de caneluri şi buză răsfrântă.

În stânga, în câmp roşu, se află un snop de spice de grâu de aur.

În vârful scutului, în câmp argintiu, se află o sondă neagră.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Vasul simbolizează vestigiile arheologice identificate pe teritoriul localităţii, aparţinând Epocii Fierului.

Snopul de grâu şi sonda reprezintă bogăţia solului şi subsolului, precum şi ocupaţiile locuitorilor, agricultura şi extracţia petrolului.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ANEXA Nr. 1.4*)

 

STEMA

comunei Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa

 


*) Anexa nr. 1.4 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.4

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Valea Măcrişului, judeţul Ialomiţa

 

Descrierea stemei

Stema comunei Valea Măcrişului, potrivit anexei nr. 1.4, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.

În partea superioară, în câmp roşu, se află două ramuri de măcriş.

În partea inferioară, în câmp albastru, se află o dropie de argint, văzută din profil spre stânga, între două spice de grâu de aur, poziţionate dreapta-stânga.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Ramurile de măcriş, care acopereau în secolul trecut o vale din zonă, dau denumirea localităţii.

Dropia reprezintă pasărea-simbol a Bărăganului,

Spicele de grâu reprezintă bogăţia în grâne a localităţii, iar numărul lor indică numărul satelor componente ale comunei.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0153 Pădurea Glodeasa

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 105.771/2015 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia SEA nr. 6.009/2014, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova, Avizul Ministerului Culturii nr. 6.080 din 16 octombrie 2015, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 211.252 din 21 octombrie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 73.591 din 31 august 2015 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 154.864/I.M. din 6 octombrie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0153 Pădurea Glodeasa, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului Natura 2000 ROSCI0153 Pădurea Glodeasa, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin,

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Iulian Jugan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 decembrie 2015.

Nr. 1.970.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonoma .Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii NEW VISION BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare-reasigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.013 din 3 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea NEW VISION BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în comuna Băneşti, D.N. 1, km 68, judeţul Prahova, J29/1903/27.07.2007, CUI 22179331/30.07.2007, RBK-633/08.06.2010, reprezentată legal de domnul Nedelcu Romulus în calitate de administrator,

a constatat următoarele:

Societatea NEW VISION BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea NEW VISION BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în comuna Băneşti, D.N.1, km 68, judeţul Prahova, J29/1903/27.07.2007, CUI 22179331/30.07.2007, RBK-633/08.06.2010, reprezentată legal de domnul Nedelcu Romulus în calitate de administrator, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare-reasigurare

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare-reasigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor ari. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 541.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind dispunerea radierii din Registrul general Instituţii Financiare Nebancare şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare a Societăţii FORTIS LEASE ROMANIAIFN - S.A.

 

Având în vedere fuziunea dintre Societatea BNP PARIBAS LEASING SOLUTIONS IFN - S.A. (societate absorbantă) şi Societatea FORTIS LEASE ROMANIA IFN - S.A. (societate absorbită),

în baza art. 28 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 35 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 27/2014,

guvernatorul Băncii Naţionale a României emite următorul ordin:

Articol unic. - Se dispune radierea din Registrul general Instituţii Financiare Nebancare şi din Registrul special Instituţii Financiare Nebancare, ţinute la Banca Naţională a României, a Societăţii FORTIS LEASE ROMANIA IFN - S.A., cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca nr. 27, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comerţului cu nr. J40/14859/2003, cod unic de înregistrare 15876484, înscrisă în Registrul general şi în Registrul special la secţiunea k) „Activităţi multiple de creditare” cu nr. RG-PJR-41-110039, respectiv nr. RS-PJR- 41-110042.

 

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 24 februarie 2016.

Nr. 152.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.