MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 365/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 365         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 12 mai 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

42. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind stadiul de realizare a acţiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migraţia COM(2016) 85

 

43. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Următoarele etape operaţionale ale cooperării dintre UE şi Turcia în domeniul migraţiei COM (2016) 166

 

45. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei - Raportul de ţară al României pentru 2016, inclusiv un bilanţ aprofundat privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice SWD(2016)91

 

DECRETE

 

492. - Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent cu trei stele, în retragere, a unui general-maior cu două stele, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

493. - Decret privind înaintarea în gradul general-maior cu două stele, în retragere, a unui general de brigadă cu o stea, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

494. - Decret privind înaintarea în gradul de viceamiral cu trei stele, în retragere, a unui contraamiral cu două stele, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

495. - Decret privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de brigadă cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

 

496. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

497. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 53 din 16 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind stadiul de realizare a acţiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migraţia COM(2016) 85

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/402, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 12 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Salută rezultatele prezentate în comunicarea Comisiei Europene şi recunoaşte că progresele sunt remarcabile, în pofida anumitor restanţe, cel mai mare succes fiind viziunea strategică şi perspectiva umanitară.

2. Salută clarificările survenite între vara anului 2015 şi momentul actual, în special în ce priveşte definiţia şi semnificaţia termenilor de „refugiat” şi respectiv de „migrant”, obligativitatea absolută pentru migranţi de a respecta regulamentele privind trecerea frontierei externe a Uniunii, iar a statelor membre de a proteja frontiera externă, obligativitatea pentru migranţi de a accepta înregistrarea în statul unde se află şi, în general, deciziile autorităţilor şi obligaţia statelor membre de a-şi îmbunătăţi rata de aplicare a deciziilor de returnare.

3. Susţine opinia că „nu ar trebui să existe iluzii despre încheierea crizei refugiaţilor înainte de soluţionarea definitivă a cauzelor sale profunde”, dar semnalează că acest argument poate fi considerat demobilizant, de vreme ce posibilitatea Uniunii Europene de a îndeplini acest obiectiv, într-un interval de timp rezonabil, este extrem de redusă, atât din motive legate de resurse, de situaţia politică internă din mai multe state membre şi de seria de crize prin care trece Uniunea, cât şi din motive care privesc aranjamentele internaţionale, cunoscute sub denumirea de „ordine mondială”.

4. Salută propunerea Comisiei de modificare punctuală a Codului frontierelor Schengen în vederea introducerii la toate frontierele externe a unor verificări sistematice obligatorii, foarte utile în materie de securitate, în special în contextul luptătorilor terorişti străini; salută prelungirea de la două la şase săptămâni a termenului din cadrul procedurii operaţiunilor standard pentru relocarea externă în cadrul schemei 1:1 cu Turcia.

5. Apreciază că, dintre rezultatele prezentate, triplarea prezenţei pe mare, noul sistem pentru situaţii de urgenţă de transfer al solicitanţilor de azil din ţările cele mai afectate, alocarea a peste 10 miliarde euro, noul cadru de coordonare şi cooperare pentru ţările din Balcanii de Vest, propunerea privind o nouă pază europeană de frontieră şi de coastă şi parteneriatul cu Turcia reprezintă cele mai semnificative progrese.

6. Observă că cifrele prezentate în comunicare, şi anume că proporţia migranţilor, ale căror amprente digitale sunt incluse în baza de date Eurodac, a crescut în Grecia de la 8%, în septembrie 2015, la 78%, în ianuarie 2016, iar în Italia de la 36% la 87% în decursul aceleiaşi perioade, demonstrează gradul inacceptabil de refuz al imigranţilor, la începutul crizei, de a coopera cu autorităţile.

Reţine că în comunicare se precizează că există în continuare probleme legate de migranţii aflaţi în situaţie neregulamentară care se sustrag înainte de finalizarea procedurilor.

7. Salută instalarea de centre de primire şi înregistrare (hotspot), întrucât acestea permit să se acţioneze cu prioritate în locurile expuse unei presiuni extreme şi contribuie la identificarea celor care au nevoie de protecţie internaţională şi a celor care nu au nevoie de o asemenea protecţie.

8. Recunoscând că înregistrarea este un prim pas esenţial îh controlul şi gestionarea fluxurilor, salută înfiinţarea de hotspoturi în Grecia şi Italia, unde echipe integrate de agenţi de frontieră acţionează non-stop pentru a verifica, identifica şi preleva amprente digitale ale resortisanţilor din ţările terţe, care ajung în mod neregulamentar la frontierele externe ale UE.

9. Susţine abordarea Comisiei privind obligaţia tuturor statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru blocarea imigranţilor care refuză procedurile de înregistrare pentru că doresc să solicite azil în altă parte; remarcă schimbarea de ton faţă de vara anului 2015: „Cei care sosesc în UE trebuie să ştie că, în cazul în care au nevoie de protecţie, o vor primi, dar nu este alegerea lor unde anume.”

10. Apreciază favorabil crearea grupului operativ pentru strategia de informare a migranţilor (MIS) în scopul de a elabora şi difuza solicitanţilor de azil informaţii eficiente cu privire la drepturile şi obligaţiile lor, dar consideră că acelaşi model instituţional ar fi fost binevenit şi pentru colectarea de date de la imigranţi, cu privire la reţelele de contrabandă/trafic prin care au ajuns în Europa.

Reaminteşte în acest sens că însuşi textul comunicării susţine că „este esenţial ca încă din prima fază, în hotspot-uri, să fie identificate victimele reale sau potenţiale ale traficului de persoane, să fie informate cu privire la drepturile lor şi să aibă loc cooperarea necesară cu autorităţile poliţieneşti şi judiciare pentru a se asigura că traficanţii sunt identificaţi şi urmăriţi penal”.

11. Având în vedere declaraţiile, angajamentele, dar şi reproşurile unor state membre la adresa poziţiei altor state membre, cu privire la modul în care ar fi trebuit gestionată criza migraţiei, îşi manifestă surprinderea faţă de indulgenţa Comisiei Europene cu privire la suspendarea temporară, la cerere, a obligaţiilor în temeiul procedurii de transfer, care reveneau Suediei şi Austriei; consideră că „dificultăţile deosebite” cj care s-ar fi confruntat aceste state nu puteau fi atât de mari încât să nu poată fi rezolvate prin alocări din fondurile de urgenţă de tipul celor utilizate şi pentru sprijinul Greciei; invită Comisia Europeană să ofere date suplimentare cu privire la natura şi profunzimea acelor „dificultăţi deosebite”.

12. Salută eforturile diplomatice ale Uniunii pentru rezolvarea crizelor, precum cele din Siria şi Libia şi pentru combaterea ameninţării pe care o reprezintă Daesh/ISIL, strategia sa de a se concentra pe cauzele profunde care generează fluxurile şi pe crearea unui mediu stabil în care refugiaţii să poată reveni; constată însă că probabilitatea ca Uniunea să înregistreze progrese este foarte redusă în condiţiile în care aceasta îşi exercită puterea de influenţă (soft power) în faţa unor forţe militare care nu recunosc acel concept.

13. Îşi exprimă satisfacţia că în zona central-sudică a Mării Mediterane, EU NAVFOR MED, operaţiunea navală „Sophia” a trecut într-o fază care include acţiuni de abordaj, percheziţionare, sechestrare şi deviere, în ape internaţionale, de nave suspectate că sunt folosite pentru introducerea ilegală de migranţi sau pentru trafic de persoane; observă totuşi că, deşi prezintă numărul de 9.000 de persoane salvate, nu se prezintă date despre câte nave au fost sechestrate sau deviate şi ce s-a întâmplat cu echipajul acelor nave.

Semnalează că acest aspect devine cu atât mai important cu cât un efect secundar al recentului acord între Uniunea Europeană şi Turcia, de punere în aplicare a planului comun de acţiune pentru gestionarea migraţiei, ar putea fi amplificarea traversărilor Mării Mediterane, ceea ce ar presupune ambarcaţiuni mai mari decât cele din Marea Egee, şi cu echipaj la bord.

14. Menţine toate observaţiile şi recomandările sale din opinia privind următoarele etape operaţionale ale cooperării dintre UE şi Turcia în domeniul migraţiei [COM(2016)166].

15. Reaminteşte că unele state membre au încercat să aplice, încă de la începutul crizei, normele de bază ale sistemului de azil al UE. pe care Comisia Europeană le susţine acum fără rezerve, dar care au fost criticate, printre alţii, chiar de către state membre principale de destinaţie, pentru presupusa încălcare a drepturilor refugiaţilor; în aceeaşi situaţie s-au aflat şi unele state de tranzit din ruta Balcanilor.

16. Având în vedere uşurinţa cu care mai multe state membre au acceptat cotele obligatorii, îşi exprimă surprinderea faţă de situaţia descrisă în comunicare, că multe state membre nu îşi respectă angajamentele privind punerea în aplicare a deciziilor privind transferul.

Subliniază că, în privinţa relocării externe, România participă la schema de relocare externă adoptată în 2015 pe baze voluntare, în spiritul principiului solidarităţii europene.

17. Regretă că Regulamentul Dublin pare să fie în mare măsură abandonat de Germania pentru solicitanţii de azil sirieni, mai multe state membre suspendând aplicarea regulamentului, sub presiunea fluxului de migranţi.

Subliniază că „reabilitarea” Regulamentului Dublin sau aplicarea riguroasă a unei eventuale noi formule aflate în pregătire la Comisia Europeană devin esenţiale pentru reluarea unui circuit normal şi pentru înlăturarea percepţiei de „criză a refugiaţilor”, precum şi de incapacitatea Uniunii de a răspunde adecvat.

18. Consideră că pe măsură ce frontierele externe redevin sigure sistemul de informaţii Schengen se va putea dispensa de controalele la frontierele interne, recăpătându-şi imaginea anterioară crizei, de cooperare consolidată exemplară.

Subliniază că, în pofida refuzului unor state membre de a-i permite accesul în spaţiul Schengen al cărui membru de fado este încă din anul 2010, România rămâne un susţinător hotărât al sistemului Schengen. În primul rând pentru ceea ce reprezintă acesta în materie de integrare europeană.

Remarcă estimările Comisiei Europene privind faptul că reintroducerea controalelor la frontierele interne, pe o bază sistematică şi pe termen lung, ar genera costuri economice majore, între 5 miliarde şi 18 miliarde euro în ceea ce priveşte doar costurile directe totale, pentru cetăţeni şi întreprinderi, subminând piaţa unică.

19. Observă că asigurarea frontierelor poate provoca, în mod paradoxal, prin reducerea imigraţiei neautorizate, creşterea salariilor pentru locuri de muncă cu calificare scăzută în ţâra de primire şi scăderea salariilor din ţara de origine, ceea ce ar spori motivaţia de a migra ilicit; de asemenea, aplicarea riguroasă a legislaţiei privind munca nedeclarată în statele membre poate reduce salariile pentru imigranţii neautorizaţi, întrucât angajatorii ar deveni mai puţin dispuşi să îi angajeze.

20. la act de apelurile către Comisia Europeană de a sprijini instituirea accelerată a noii Paze europene de frontieră şi de coastă, pentru ca aceasta să devină operaţională în cursul verii anului în curs, dar semnalează că întreaga paradigmă s-a schimbat odată cu planul comun de acţiune UE-Turcia. Reaminteşte că în opinia sa privind Paza europeană de frontieră şi de coastă a arătat că modul în care agenţia acţionează pentru a-şi realiza obiectivele, operaţiunile agenţiei şi aria sa de responsabilitate se modifică substanţial, de vreme ce, de fado, migraţia ilegală, pentru care fusese concepută agenţia, se transformă în migraţie (aproape) legală; a subliniat, de asemenea, necesitatea ca agenţia să desfăşoare operaţiuni şi în Turcia, cu acordul şi în cooperare cu partea turcă.

21. Îşi manifestă surprinderea faţă de cifrele prezentate în comunicare, privind ratele scăzute ale returnărilor din 2014, respectiv 16% pentru ţările africane şi 40%, media UE; susţine poziţia Comisiei Europene, care consideră că returnarea şi readmisia reprezintă unele dintre priorităţile majore ale UE în cadrul relaţiilor sale cu ţările terţe de origine şi/sau de tranzit.

Observa că refuzul unora dintre ţările de origine de a reprimi returnaţii complică şi mai mult lucrurile.

Reţine că datele Europol indică drept principale focare ale contrabandei cu migranţi oraşele Amman, Alger, Beirut, Benghazi, Cairo, Casablanca, Istanbul, Izmir, Misrata, Oran şi Tripoli.

Reţine că unele ţări terţe, cu o rată scăzută de returnare, manifestă reticenţe pentru încheierea acordurilor de readmisie cu Uniunea Europeană, unele dintre aceste state fiind partenere ale Uniunii, în cadrul politicii europene de vecinătate.

Consideră că Uniunea ar trebui să îşi folosească toate resursele politice şi diplomatice pentru încheierea acordurilor de readmisie cu statele de origine a migranţilor economici, ar trebui să prevadă pachete de stimulente, inclusiv acordarea de preferinţe comerciale, dar ar trebui să pregătească şi mijloace de presiune adecvate.

22. Observând că în multe dintre statele de origine a fluxurilor de migranţi situaţia politică, economică şi socială s-a degradat continuu, ajungând la un nivel total inacceptabil pentru lumea civilizată, consideră că, în perspectivă, UE ar trebui să fie pregătită să iniţieze acţiuni globale pentru asigurarea administrării acelor state, cu sprijin internaţional; consideră că asumarea unui asemenea rol de actor global corespunde pe deplin strategiei de politică externă a Uniunii.

23. Reţine importanţa noţiunii de ,,ţară sigură”, precum şi apelul Comisiei Europene ca toate statele membre să prevadă în legislaţia lor naţională noţiunea de „ţări terţe sigure” şi să o aplice în stabilirea dreptului la protecţie internaţională.

24. Susţine activitatea Comisiei Europene privind punerea în aplicare a legislaţiei şi procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, pentru â corecta transpunerea incompletă şi o punere în aplicare incoerentă a normelor sistemului european comun de azil; îşi manifestă speranţa că adaptarea la realitate şi raţionalitatea noului sistem comun de azil vor convinge statele membre să îi acorde creditul necesar bunei sale funcţionări.

25. Reţine că Eurobarometrul Comisiei Europene din decembrie 2015 arată că 68% dintre europeni declară că sunt în favoarea unei politici europene comune privind migraţia, 79% cred că procedura ar trebui să fie aceeaşi în toate statele membre ale UE, iar 66% sunt în favoarea simplificării procedurilor legale de migraţie.

26. Conştientă că un sistem comun de azil va ridica probleme de suveranitate, consideră că metoda paşilor mici mai poate funcţiona doar la nivel tehnic şi că, în consecinţă, Comisia Europeană ar trebui să insiste în negocierile sale cu statele membre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 42.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Următoarele etape operaţionale ale cooperării dintre UE şi Turcia în domeniul migraţiei COM (2016) 166

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/404, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 12 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Felicită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre care, într-o perioadă scurtă, au elaborat, au negociat şi au realizat un plan comun de acţiune cu Turcia, susceptibil să contribuie decisiv la rezolvarea unei crize existenţiale a Uniunii Europene

2. Felicită Turcia pentru că a venit în întâmpinarea propunerilor Uniunii şi consideră că această atitudine poate antrena progrese şi în alte dosare dificile ale raporturilor Turciei cu Uniunea Europeană, în special cele legate de respectarea drepturilor omului.

3. Apreciază că măsurile adoptate sunt într-adevăr îndrăzneţe, atipice pentru Uniune, ceea ce demonstrează însă, pe de o parte, nivelul de risc excepţional al crizei, iar, pe de altă parte, nivelul de succes urmărit şi importanţa soluţiilor cuprinse în acordul UE-Turcia.

4. Observă că, în comunicarea sa, Comisia Europeană indică închiderea rutelor utilizate de persoanele care introduc ilegal migranţi şi subminarea modului de acţiune al acestora, ca obiective ale planului de acţiune; consideră că acestea ar putea fi marcate ca efecte ale planului comun de acţiune şi nu ca obiective, pentru că mobilizarea unor actori de proporţiile Uniunii Europene şi Turciei pentru combaterea unor infracţiuni la frontiera externă a Uniunii nu ar avea sens decât dacă cei care comit infracţiunile nu sunt simpli traficanţi sau contrabandişti, ci organizaţii puternice, cu o strategie şi scopuri care depăşesc aparenţele.

Consideră că această interpretare poate fi susţinută şi de operaţiunea NATO în Marea Egee, care pare supradimensionată în raport cu adversarul vizibil.

5. Recunoaşte că alternativele la planul comun de acţiune, prin oferta de asistenţă mai mare în ţările de prim azil sau prin sprijinirea dezvoltării sistemului de azil în Grecia, nu ar fi fost la fel de eficiente pentru lichidarea reţelelor de traficanţi, un aspect important, dacă avem în vedere iniţiativele Comisiei Europene sub titulatura „infracţiunea nu aduce profit” („crime does not pay*).

6. Salută distincţia categorică între imigranţii economici, care caută prosperitate, şi refugiaţii a căror viaţă a fost în pericol în zonele de conflict de unde provin, reflectată în regimul substanţial diferit din plan; consideră că ar trebui de asemenea făcută distincţia dintre zonele de război şi zonele neadministrate, unde nu există un risc permanent şi grav pentru viaţa locuitorilor, ci un risc discontinuu, difuz, rezultând din absenţa ordinii publice.

7. Observă că planul comun de acţiune se focalizează pe refugiaţii din Siria şi consideră că această orientare este justă, în măsura în care riscurile vitale şi suferinţele populaţiei din Siria sunt incomparabil mai mari decât ale imigranţilor proveniţi din orice alte regiuni.

8. În acest sens susţine abordarea Comisiei Europene potrivit căreia cetăţenii sirieni care au rămas în Turcia ar trebui să aibă prioritate la relocare, deoarece ei sunt eligibili pentru protecţie temporară.

9. Observă că planul comun de acţiune este destinat să uşureze, în primul rând, sarcina Greciei, ceea ce reprezintă O manifestare palpabilă a solidarităţii la nivel european, pe care o susţine fără rezerve; semnalează că un efect nedorit va fi o creştere a traversărilor Mării Mediterane şi posibil, chiar a Mării Negre, cu riscuri mai mari pentru migranţi; pentru a reduce aceste riscuri consideră că, pe termen scurt, operaţiunile de salvare în Marea Mediterană ar trebui să aibă loc cât mai aproape de coastele Nordului Africii, iar, pe termen mediu, ar trebui elaborat un pian de acţiune cu aceeaşi capacitate de rezolvare a provocărilor cu planul comun de acţiune UE-Turcia.

10. Salută faptul că acordul UE-Turcia vizează reducerea fluxului de migranţi din Marea Egee, dar semnalează riscul ca migranţii să se îndrepte către Marea Neagră; întrucât acordul UE-Turcia nu se referă în mod explicit la această posibilă rută, recomandă Comisiei Europene să reanalizeze efectele secundare ale acestui acord şi să propună măsuri în consecinţă.

11. Îşi exprimă speranţa că buna funcţionare a planului comun de acţiune va inversa tendinţa de ascensiune a forţelor politice naţionaliste, antieuropene, din mai multe state membre, care reprezintă principala ameninţare la adresa Uniunii.

12. Reamintind că a susţinut în toate ocaziile relocarea pe bază de voluntariat, îşi manifestă satisfacţia că principiul voluntariatului capătă consistenţă la nivelul Uniunii Europene şi îşi exprimă speranţa că negocierile în curs dintre Comisia Europeană şi statele membre pentru relocarea din Turcia a 54,000 de refugiaţi vor consacra acest principiu,

13. Estimează că sunt justificate aşteptările Comisiei Europene ca, odată ce fluxurile neregulamentare din Turcia către UE vor lua sfârşit, să crească numărul de state membre care doresc să participe la mecanism.

14. În legătură cu aserţiunea din comunicare că „mecanismul de relocare 1:1 va funcţiona dacă statele membre îşi asumă un număr suficient de angajamente de relocare”, reaminteşte că unele state membre obişnuiau să preia refugiaţi aflaţi în taberele din Turcia, Liban sau Iordania pe baza unor criterii şi decizii proprii şi crede că acum, când transferul refugiaţilor se va face în mod legal şi organizat prin noul mecanism, acest demers ar trebui să înceteze, astfel încât disponibilitatea acelor state membre de a prelua refugiaţi să servească succesului noului cadru al operaţiunilor de relocare, în beneficiul întregii Uniuni.

15. Susţine opinia Comisiei Europene potrivit căreia returnarea tuturor imigranţilor nou sosiţi din Turcia în insulele greceşti şi relocarea pentru fiecare sirian readmis de către Turcia a unui alt sirian din Turcia către UE ar trebui să fie o măsură temporară şi excepţională.

16. la act că Grecia a modificat legislaţia în domeniul azilului, facilitând returnarea în Turcia a migranţilor care nu au solicitat azil în Grecia şi reţinerea, în centre de detenţie, a migranţilor care nu întrunesc condiţiile pentru acordarea azilului.

17. la act că Turcia a modificat legislaţia pentru a permite înregistrarea migranţilor ilegali, cu statutul de „protejaţi temporar”, a elaborat un proiect de lege care va sancţiona facilitarea migraţiei ilegale, similar infracţiunilor de crimă organizată sau terorism, a demarat procedurile pentru încheierea unor acorduri de readmisie cu 14 dintre cele mai frecvente state de origine a migranţilor.

18. la act că întârzierea accelerării plăţilor prin instrumentul pentru refugiaţii din Turcia se datorează atât întârzierii de către partea turcă a propunerilor de proiecte, cât şi întârzierii de a debloca fondurile de către Uniunea Europeană şi statele membre.

19. Semnalează că una dintre interpretările posibile ale reducerii rapide şi semnificative a fluxului de imigranţi către insulele Greciei, care se produce deja, ar fi că de fapt imigranţii nu erau alungaţi de împrejurări ostile, ci erau motivaţi de dorinţa de a trăi în ţări civilizate, cu un standard de viaţă ridicat

20. Salută instituirea conceptului unui sistem colaborativ, de evaluare rapidă, condus de UE, care va funcţiona la frontierele externe ale Uniunii Europene, dar, întrucât procedurile de relocare nu exclud riscurile teroriste, consideră că acest sistem ar trebui dublat de un mecanism de securitate dedicat verificării cazurilor problematice; avertizează că în unele cazuri este imposibil de stabilit identitatea reală a imigranţilor, conexiunile sau scopurile lor şi că acest fapt este facilitat, printre altele, şi de reticenţele unor imigranţi de a coopera cu autorităţile statului gazdă sau ale agenţiilor Uniunii Europene; avertizează că liberalizarea regimului de vize pentru Turcia ar putea să faciliteze deplasarea unor cetăţeni turci, membri ai unor organizaţii extremiste/teroriste active în Turcia; de aceea consideră că verificările prin acest mecanism de securitate vor trebui să includă şi cetăţenii turci care corespund profilului respectiv.

21. Salută lansarea operaţiunilor de returnare din 4 aprilie 2016, când Frontex a asistat Grecia în transportarea a 202 migranţi pe trei feriboturi din insulele Lesbos şi Chios în Turcia.

22. Avertizează că propunerea legislativă pregătită de către Comisia Europeană pentru sfârşitul lunii aprilie 2016, de eliminare a obligativităţii vizelor pentru cetăţenii turci, vine în contextul votului negativ la referendumul consultativ olandez pe tema ratificării Acordului de asociere al UE cu Ucraina, ceea ce arată necesitatea unei mai bune comunicări cu cetăţenii europeni în privinţa relaţiilor cu statele din imediata vecinătate a UE.

23. la act de principalele critici aduse planului comun de acţiune, care ar fi predominant pragmatic, lipsit de etică şi reactiv şi nu ar răspunde unor obligaţii de natură juridică rezultate din Carta drepturilor fundamentale a UE, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi din hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar consideră că niciuna dintre aceste critici nu se susţine.

24. În ceea ce priveşte interdicţia expulzării colective a străinilor prevăzută de art. 19 din Carta drepturilor fundamentale a UE şi de art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului consideră că organizarea propusă de planul comun de acţiune nu are caracterul unei expulzări colective, din moment ce fiecărui imigrant i se oferă posibilitatea de a solicita protecţie internaţională şi de a-şi susţine cazul în mod individual.

25. Reaminteşte că, în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin expulzare colectivă se înţelege orice măsură prin care un străin, în calitate de membru al unui grup, este forţat să părăsească o ţară, în afară de situaţia în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile şi obiective a situaţiei particulare a fiecărui membru al grupului în cauză.

26. Reaminteşte, în continuare, că imigranţii aflaţi în Grecia evitau să depună cereri de azil care ar fi fost procesate în deplină legalitate, tocmai pentru că doreau să depună cererea de azil în alt stat membru, dar că, după începerea aplicării planului de acţiune, au depus masiv cereri de azil în Grecia; consideră că, prin acest act, nu se mai poate pune problema „expulzării colective”.

27. În ceea ce priveşte imigranţii nou-veniţi în Grecia ia act că în comunicarea Comisiei Europene este prevăzută garanţia că li se va aplica directiva privind procedurile de azil; consideră că această garanţie este suficientă pentru respectarea celor mai înalte standarde privind drepturile solicitanţilor de azil.

28. Cu privire la creşterea capacităţii de procesare a cererilor de azil/protecţie internaţională reaminteşte că, în cadrul Consiliului European din 17-18 martie, Comisia Europeană a distribuit un document neoficial (non-paper) privind viziunea sa referitoare la punerea în aplicare a Declaraţiei UE-Turcia prin sprijinirea rapidă a capacităţii Greciei, conţinând o evaluare a necesarului de resurse umane, operaţionale, precum şi informaţii privind structura organizatorică şi precondiţiile juridice.

Subliniază că România a pus la dispoziţia Greciei una dintre cele mai consistente oferte de sprijin.

29. Reaminteşte că, potrivit Agenţiei ONU pentru Refugiaţi, termenul „ţară terţă sigură” se aplică statelor care nu produc refugiaţi sau în care refugiaţii se pot bucura de privilegiile azilului, fără niciun pericol; în acest cadru temerile că Turcia nu ar îndeplini cu adevărat criteriile pentru a fi desemnată o ţară sigură, aşa cum este considerată în planul comun de acţiune, nu au temei.

30. Susţine aserţiunea Comisiei Europene potrivit căreia Turcia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica apariţia de noi rute terestre şi maritime pentru fluxul migraţiei din Turcia către UE; în primul rând, consideră că autorităţile turce ar trebui să prevină crearea unor noi rute maritime prin Marea Mediterană şi Marea Neagră, mult mai periculoase pentru imigranţi decât rutele terestre.

31. Consideră că primirea de către Turcia a peste două milioane de imigranţi şi refugiaţi, cu mult înainte de adoptarea planului de acţiune comun, dovedeşte toleranţa statului turc şi dorinţa de a acorda asistenţă migranţilor şi crede că tocmai această caracteristică a determinat Uniunea Europeană să lanseze negocierile pentru planul comun de acţiune.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 43.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei - Raportul de ţară al României pentru 2016, inclusiv un bilanţ aprofundat privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice SWD(2016)91

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/398, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 5 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:

îşi manifestă satisfacţia cu privire la faptul că România nu înregistrează dezechilibre economice, prezintă o structură echilibrată a finanţelor publice, se bucură de încrederea investitorilor şi se află pe o traiectorie de dezvoltare sustenabilă, fiind create premisele ca următorul raport de ţară să evidenţieze o situaţie şi mai bună.

Solicită Comisiei Europene ca, având în vedere caracterul lacunar al raportului de ţară, să depună eforturi pentru a îmbunătăţi substanţial mecanismul de informare cu privire la datele necesare elaborării acestui raport, să le verifice şi să le actualizeze, precum şi să extindă şi să diversifice sursele de informare, inclusiv prin consultarea parlamentelor naţionale, astfel încât raportul să devină o sursă de referinţă cu un grad de realism şi credibilitate mai ridicat.

Îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că raportul de ţară nu cuprinde o multitudine de aspecte şi evoluţii pozitive ale economiei României, a căror analiză ar fi conturat un tablou mai realist al situaţiei societăţii româneşti şi ar fi condus la previziuni şi recomandări cu un grad de acurateţe mai ridicat; aduce în atenţia Comisiei Europene următoarele aspecte pozitive ce nu au fost prezentate în raportul de ţară:

a) PIB-ul potenţial a accelerat de la 1,0% în 2011 la 2,8% în 2015 şi se aşteaptă să sporească treptat până la 3,8% în 2017, în condiţiile adoptării măsurilor de relaxare fiscală;

b) în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, creşterea PIB-ului potenţial este peste creşterea economică efectivă;

c) în 2014 şi 2015, importurile de bunuri de consum au avut o evoluţie inferioară celor de bunuri de capital, ceea ce arată că principala sursă a deficitului comercial sunt investiţiile (în principal, investiţiile străine directe şi fondurile europene), cu toate că, începând cu 2014, s-au luat măsuri succesive de relaxare fiscală, precum: reducerea TVA la produse de panificaţie şi alimente şi reducerea CAS;

d) România şi-a îmbunătăţit structura exporturilor, ponderea exporturilor de înaltă şi medie tehnologie crescând de la 49% în 2010 la aproape 51% în 2015;

e) competitivitatea exporturilor României a fost susţinută de menţinerea dinamicii salariale sub cea a productivităţii muncii;

f) în 2015 România se situa printre primele state membre din UE cu un cost unitar al muncii pronunţat negativ în termeni reali.

Subliniază impactul pozitiv semnificativ pe care fondurile europene (al căror grad de absorbţie urmează să crească până în luna iunie 2016, odată cu finanţarea proiectelor retrospective) l-au avut asupra indicatorilor macroeconomici, conform studiului recent elaborat de Comisia Naţională de Prognoză.

Subliniază că România are în continuare nevoie de investiţii pentru a-şi consolida situaţia economico-socială şi că interpretarea valorilor indicatorilor macroeconomici necesită o interpretare pe termen lung pentru a dobândi acurateţea necesară fundamentării solide a unor recomandări şi acţiuni.

În mod specific face următoarele observaţii:

1. Subliniază faptul că investiţiile în inovare realizate de marile companii, inclusiv cele ce desfăşoară activităţi în România, se reflectă în operaţiunile derulate de acestea în toate statele membre unde sunt prezente; acest lucru face ca analiza investiţiilor sectorului privat în inovare să fie elocventă doar dacă ia în considerare toate statele membre în ansamblu şi nu fiecare stat membru în parte.

2. Împărtăşeşte preocuparea Comisiei Europene cu privire la impactul economic pe termen lung al emigraţiei lucrătorilor cu înaltă calificare; atrage atenţia că fenomenul acesta face parte dintr-o mobilitate acceptată a forţei de muncă în Uniune, context în care ar trebui analizate toate fluxurile de forţă de muncă şi extins orizontul de analiză pe termen lung, pentru a surprinde şi eventualele mişcări de reintrare în România a lucrătorilor români înalt calificaţi.

3. Atrage atenţia că „supravegherea postprogram1 referitoare la al treilea program consecutiv de asistenţă financiară privind balanţa de plăţi pentru România (2013-2015) ar trebui Să includă şi măsuri de sprijinire a eforturilor României, şi nu doar monitorizarea sa; atrage atenţia că nu există nicio menţiune cu privire la implicarea Comisiei Europene după primăvară anului 2018, când se estimează că 70% din împrumutul acordat de Uniunea Europeană va fi rambursat.

4. Salută menţionarea atingerii obiectivelor naţionale din Strategia Europa 2020 în domenii cum ar fi: emisii de gaze cu efect de seră, energii din surse regenerabile, eficienţă energetică, învăţământ terţiar, precum şi în ceea ce priveşte reducerea numărului de persoane care sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; asigură de depunerea de eforturi în continuare pentru consolidarea acestor rezultate.

5. Împărtăşeşte îngrijorarea Comisiei Europene cu privire la zonele rurale ce se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi: utilizarea foarte deficitară a capitalului uman şi existenţa unor „insule” de sărăcie şi de excluziune socială, adânc înrădăcinate, dar atrage atenţia că impulsionarea capitalului uman şi combaterea sărăciei sunt acţiuni pe termen foarte lung, iar surprinderea rezultatelor intermediare în aceste procese este deosebit de dificilă într-o analiză anuală.

6. Îşi manifestă rezerva cu privire la previziunile privind creşterea presiunilor inflaţioniste în 2016, odată cu creşterea cererii interne şi cu majorarea salariului minim, începând cu luna mai, în coroborare cu reducerea impactului reducerilor de TVA.

7. Îşi manifestă rezerva cu privire la estimarea conform căreia datoria publică va creşte treptat la peste 40% din PIB până în 2017 şi la peste 60% până în 2026, având în vedere aşteptările pentru politici publice mai prudente şi pentru o creştere a PIB mai solidă.

8. Îşi manifestă preocuparea cu privire la menţionarea unui efect cumulat semnificativ al finanţării acordate în cadrul noului Fond european pentru investiţii strategice (FEIS), a programului Orizont 2020, a Mecanismului pentru interconectarea Europei şi al altor fonduri ale Uniunii Europene gestionate direct, cu fondurile structurale şi de investiţii, deoarece primele sunt competitive pe planul Uniunii (nu au sume rezervate pentru fiecare stat membru), iar România ar trebui să acceseze fonduri competitive gestionate direct de Comisia Europeană, lucru mult mai dificil.

9. Salută îmbunătăţirea considerabilă a poziţiei investiţionale internaţionale nete (PIIN) a României în 2015 faţă de 2012, ca urmare a reducerii deficitului de cont curent şi a creşterii puternice a PIB-ului nominal, dar consideră că evoluţia pozitivă va continua dacă nivelul de coeziune pe planul UE va creşte.

10. Salută constatarea dependenţei reduse de importurile de gaze naturale şi de produse petroliere, ce a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei contului curent ajustat ciclic în perioada 2013-2015, şi îşi exprimă speranţa că dependenţa aceasta va scădea în continuare, ca urmare a politicii energetice a UE.

11. Îşi manifestă îngrijorarea cu privire la estimarea că exporturile se vor modera, în concordanţă cu creşterea principalilor parteneri comerciali, în timp ce se preconizează o intensificare a importurilor, stimulate de cererea internă, dar consideră că impactul acestei situaţii va fi limitat,

12. Îşi exprimă speranţa că, în urma măsurilor de sprijinire a IMM-urilor, acestea se vor alătura Într-o măsură mai ridicată întreprinderilor străine ce contribuie în mod considerabil la exporturile României, mai ales în situaţia în care Comisia Europeană va acţiona în direcţia sprijinirii acestora,

13. Este în dezacord cu Comisia Europeană în ce priveşte faptul că lipsa viziunii pe termen mediu şi punerea în aplicare deficitară a normelor bugetare sunt principalii factori care determină prociclicitatea, având în vedere nivelul înalt de integrare al economiei naţionale, precum şi revirimentul investiţiilor din 2015.

14. la act cu îngrijorare de faptul că investiţiile întreprinderilor în cercetare şi dezvoltare în România sunt încă insuficient dezvoltate, în ciuda unor noi stimulente, dar recomandă ca analiza acestor investiţii să cuprindă o latură calitativă şi transferul rezultatelor acestor activităţi între statele membre UE.

15. la act de constatarea că gradul redus de sofisticare al mediului de afaceri şi calitatea în general slabă a bazei ştiinţifice afectează capacitatea României de a atrage investiţii ale întreprinderilor în activităţi de cercetare şi dezvoltare şi de a stimula cooperarea dintre sectorul public şi sectorul privat în domeniul cercetării şi inovării; consideră că mediul de afaceri este robust, cu un regim fiscal favorabil în special pentru IMM-uri, şi se aşteaptă la rezultate în creştere pe termen mediu.

16. la act de constatarea creşterii negative a creditelor acordate societăţilor nefinanciare, dar nu consideră că preferinţa întreprinderilor de a reinvesti profiturile ar reprezenta neapărat o frână în calea dezvoltării, ci ar putea reflecta şi o creştere a diversităţii de finanţare, cu impact benefic pe termen mediu şi lung.

17. Este în dezacord cu Comisia Europeană că dificultăţile în stabilirea priorităţilor sunt deosebit de acute la nivel local, deoarece, deşi programul naţional de dezvoltare locală nu are priorităţi detaliate, acesta a fost elaborat în condiţiile unui deficit de infrastructură foarte mare şi pornind de la solicitările de pe plan local, astfel încât este firesc să nu îmbrace o formă ierarhizată şi cuantificată în detaliu.

18. Semnalează ca, deşi liberalizarea pieţelor de consum casnic este programată să se încheie până în 2018, şi că, deşi preţurile pentru gospodării rămân la niveluri cu mult sub media Uniunii Europene, acest lucru nu implică în mod necesar un efect negativ sau noi riscuri pentru absorbţia fondurilor Uniunii destinate eficienţei energetice a clădirilor; reaminteşte, în acest context, susţinerea acordată diversificării ofertei de energie electrică, a producătorilor mici locali şi a sistemelor individuale de tip off-grid (denumite şi sisteme „insulă*), ceea ce sugerează că preţul curentului electric furnizat de marii distribuitori va juca un rol mai scăzut decât ar fi de aşteptat, judecând doar după situaţia actuală a tipurilor de furnizori.

19. Atrage atenţia că slaba dezvoltare a soluţiilor de e-guvernare pentru îmbunătăţirea eficienţei administraţiei publice este justificată într-o anumită măsură de numărul foarte mare de comunităţi rurale din România, unde, în mod tradiţional, comunicarea cu autorităţile se face personal.

20. Atrage atenţia că, deşi participarea la învăţământul pentru adulţi în România este printre cele mai scăzute din UE, există planuri de a corela mai bine programele de învăţământ cu nevoile angajatorilor şi că situaţia reflectă o valoare redusă alocată învăţării de către adulţi, ceea ce s-ar cere abordat mai insistent şi la nivelul Uniunii, având în vedere că „Economia bazată pe cunoaştere” este un obiectiv al UE.

21. la act cu îngrijorare de faptul că lipsurile materiale grave continuă să reprezinte o provocare, de faptul că multe persoane cu handicap nu îşi pot permite să cumpere produse considerate a fi de dorit sau necesare pentru a duce o viaţă corespunzătoare şi că o parte considerabilă din copiii din România trăiesc în condiţii de lipsuri materiale grave şi sunt expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială; asigură că va avea în vedere îmbunătăţirea legislaţiei protecţiei persoanelor cu handicap, inclusiv în ce priveşte angajarea, şi că va depune eforturi susţinute pentru protecţia familiilor vulnerabile.

22. la act cu îngrijorare de marea discrepanţă constatată între speranţa de viaţă în condiţii bune de sănătate, estimată la naştere, şi speranţa de viaţă care arata că oamenii petrec o perioadă de viaţă îndelungată în condiţii de morbiditate şi dizabilitate; recomandă ca medicina preventivă, medicina muncii şi asigurarea unui climat favorabil persoanelor în vârstă să fie abordate mai insistent şi la nivelul Uniunii, având în vedere faptul că tot mai mulţi cetăţeni apelează la libera circulaţie a forţei de muncă.

23. Recomandă Comisiei Europene să ia în considerare cu mai multă insistenţă contracararea deficitului de cerere ce afectează economia Uniunii, mai ales că instituţii sau organizaţii internaţionale, precum: FMI, OECD, G20 atrag atenţia asupra deficitului de cerere şi nevoii de reducere al acestuia prin investiţii publice directe, nu doar garanţii publice pentru investiţii private, aşa cum preconizează Planul european de investiţii strategice.

24. Regretă că referirile la deficitul de cerere din Analiza anuală a creşterii pentru 2015 au fost eliminate în Analiza anuală a creşterii pentru 2016.

25. Reaminteşte că divergenţele publice asupra diagnosticului crizei ar fi trebuit să conducă, în mod normal, la o analiză mai echilibrată care să ia în considerare, pe de o parte, atât problemele de cerere, cât şi cele de ofertă, iar pe de altă parte, atât indisciplina statelor, cât şi indisciplina pieţelor, în special a celor financiare.

26. Îşi exprimă preocuparea pentru faptul că raportul se concentrează asupra deficitului de ofertă şi a măsurilor pe care România ar trebui să le întreprindă pentru a-i reduce, opţiune ce nu ia în seama incertitudinile analizei-diagnostic a economiei Uniunii.

27. Reaminteşte că PIB-ul potenţial nu este o mărime observabilă direct, iar estimarea lui diferă semnificativ în funcţie de diverse metodologii de calculare şi, mai important, pentru aceeaşi metodologie, conduce la estimări semnificativ diferite, în funcţie de anul în care se face estimarea;

În acest context recomandă prudenţă în procesul de identificare a concluziilor bazate pe o mărime atât de volatilă şi ambiguă, mai ales în perioade de fluctuaţii economice majore, şi recomandă elaborarea de scenarii alternative.

28. Semnalează aşteptarea pentru o creştere potenţială ce ar spori treptat, înainte de a se stabiliza cu puţin deasupra nivelului de 3%, pe termen mediu, dar subliniază că pentru o ţară ca România, aflată în proces de recuperare a decalajelor, creşterea cu numai 3% poate fi considerată modestă, chiar în contextul european curent; acesta este însă un scenariu ce necesită un timp îndelungat pentru realizarea convergenţei şi nu corespunde, aşadar, cu obiectivul de ansamblu al Uniunii Europene privind coeziunea.

29. Semnalează că tabloul macroeconomic prezentat de Comisia Europeană nu ia în considerare modul în care se distribuie produsul naţional, cunoscut fiind că raportul dintre salarii şi profituri este critic pentru realizarea creşterii durabile.

30. Semnalează că România are cea mai mică pondere a masei salariale în produsul naţional din Uniune, aspect pe care raportul îl neglijează, şi consideră, din acest motiv, că îngrijorarea Comisiei privind creşterea salariilor este discutabilă, în contextul în care în România salariile sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană, iar ţintele Strategiei Europa 2020 au în vedere dimensiunea socială, inclusiv reducerea sărăciei şi a riscului de sărăcie.

31. Recomandă Comisiei Europene să analizeze cauzele pentru care o măsură rezonabilă, aceea de creştere a salariilor, se realizează pe seama riscului creşterii deficitului bugetar, o tendinţă care produce o legitimă îngrijorare.

32. Recomandă Comisiei Europene să analizeze şi să găsească soluţii pentru a scoate România din paradoxul în care se află: are cea mai mare creştere economică în Uniunea Europeană şi este printre cele mai sărace ţări din UE, chiar pe ultimul loc în ceea ce priveşte inegalitatea.

33. Recomandă Comisiei să analizeze deficienţele structurale ale modelului de creştere care nu lucrează în beneficiul cetăţenilor şi să propună modele alternative de creştere inclusivă.

34. Recomandă Comisiei Europene să realizeze o analiză comprehensivă a cauzelor dinamicii productivităţii, în care să ia în discuţie nu numai relaţia salarii-productivitate, dar şi relaţia profituri-productivitate, pentru a atenua îngrijorarea manifestată faţă de creşterea salariilor ce se bazează pe o relaţie ambiguă între salarii şi productivitate.

35. Constată că, deşi poziţia investiţională internaţională netă (PUN) s-a îmbunătăţit începând cu anul 2012, compoziţia sa arată o pondere relativ ridicată a surselor de finanţare volatile, care amplifică riscurile legate de şocuri externe.

36. Atrage atenţia că existenţa unei PIIN negative tinde să mărească diferenţa între produsul intern brut şi produsul naţional brut, cu consecinţe de fapt adverse asupra recuperării decalajelor.

37. la act de constatarea că România a realizat progrese limitate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a recomandărilor specifice, dar semnalează că România se încadrează totuşi în tendinţa generală, fapt ce ar trebui să se constituie într-un semnal de alarmă asupra adecvării recomandărilor specifice de tară în general şi a cadrului temporal în care ele ar trebui înfăptuite.

38. Salută intenţia Comisiei Europene de a reduce recomandările specifice de ţară şi de a se concentra asupra unui număr limitat de priorităţi semnificative pentru creşterea economică şi coeziunea socială.

39. Recomandă mărirea cadrului temporal, cel puţin pentru unele recomandări specifice de ţară, la 2-3 ani în loc de 1 an.

40. Constată inadvertenţa între multitudinea de măsuri care trebuie întreprinse şi capacitatea de finanţare a acestora, în contextul în care una dintre liniile de forţă ale politicii economice recente a UE este responsabilitatea bugetară, realizată în special prin reducerea cheltuielilor.

41. Recomandă Comisiei Europene să facă o analiză a nevoii de finanţare pentru punerea în aplicare a întregului pachet de măsuri din recomandările specifice de ţară.

42. Constată că o parte din vulnerabilităţile şi provocările identificate nu sunt la îndemâna acţiunilor guvernelor naţionale, ci ţin de factori externi în afara ariei de acţiune a guvernelor naţionale.

43. Atrage atenţia asupra faptului că finanţarea adecvată a sistemului de sănătate este limitată de doi factori externi, aflaţi în afara Controlului Guvernului: preţul mare al medicamentelor şi procedurilor medicale determinate de caracterul de oligopol al pieţei farmaceutice globale şi constrângerile bugetare impuse de reforma guvernanţei economice în Uniune, în special Compactul fiscal, iar alternativa finanţării private, spre care este împins sistemul de sănătate din cauza constrângerilor externe menţionate mai sus, poate rezolva problema numai pentru o parte a populaţiei, dar cu sacrificarea pachetului de sănătate de bază pentru populaţia cu venituri mici, majoritară în România.

44. Recomandă îmbunătăţirea cooperării la nivel european pentru realizarea investiţiilor în tehnologii înalte şi analizarea oportunităţii unui instrument european privind transferul de tehnologie, realizată în întreprinderi publice şi private.

45. Atrage atenţia că propunerea Comisiei Europene de împărţire în semestrul european şi în semestrul naţional poartă riscul ca parlamentele naţionale să fie implicate mai degrabă în urmărirea punerii în practică a recomandărilor specifice de ţară şi mai puţin în elaborarea priorităţilor de politici economice care configurează modelul economic pe care se bazează ulterior recomandările de ţară; această abordare poate conduce la o deplasare de la legitimitatea parlamentară, esenţială în regimurile de democraţie liberală, spre legitimitatea tehnocrată, tendinţă primejdioasă constatată în ultimii ani, mai ales după criza financiară din 2008-2009.

46. Recomandă Comisiei Europene, Consiliului UE şi Parlamentului European să caute soluţii pentru înzestrarea Uniunii Europene cu instrumente europene care să compenseze restrângerea posibilităţii de utilizare a instrumentelor naţionale, deoarece punerea în practică a recomandărilor specifice de ţară are nevoie atât de instrumente naţionale, cât şi de instrumente europene.

47. Se declară în dezacord cu Comisia Europeană privind estimarea pentru România a unei abateri de la Obiectivul bugetar pe termen mediu în anii 2016 şi 2017, precum şi o valoare de 3,8% din PIB pentru deficitul bugetar în anul 2017 - ceea ce ar reprezenta o depăşire a limitei de 3% din PIB stabilite prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ar atrage declanşarea procedurii de deficit excesiv, deoarece, conform datelor oficiale, în anul 2017, deficitul structural este estimat la 2,86% din PIB, în creştere cu 0,13% faţă de 2016.

48. Remarcă faptul că totalul veniturilor bugetare colectate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în anul 2015 a însumat cu 7,8% mai mult decât în anul 2014, ceea ce contrazice afirmaţia Comisiei Europene conform căreia colectarea impozitelor ar continua să fie nesatisfăcătoare.

49. Subliniază faptul că reducerea TVA la alimente a fost precedată de îmbunătăţirea sistemului de monitorizare şi a fost însoţită de un număr mare de controale ce au verificat lanţurile tranzacţionale şi plata TVA aferentă, cu rezultate notabile,care au condus la creşterea gradului de conformare în acest domeniu; aceste rezultate contrazic opinia Comisiei Europene conform căreia cota redusă de TVA pentru produsele de panificaţie nu şi-ar fi îndeplinit obiectivele de reducere a evaziunii fiscale.

50. Precizează că munca nedeclarată şi veniturile subdeclarate fac în prezent obiectul inspecţiilor fiscale vizând impozitul pe veniturile de natură salarială la contribuabilii care prezintă risc fiscal, ceea ce este de natură să înlăture îngrijorarea exprimată de Comisia Europeană că astfel de fenomene ar continua să afecteze veniturile fiscale şi să perturbe economia.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 45.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind înaintarea în gradul de general-locotenent cu trei stele, în retragere, a unui general-maior cu două stele, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare, având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 73/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general-maior cu două stele, în retragere, veteran de război, Răbăcel Gheorghe Gheorghe se înaintează în gradul de general-locotenent cu trei stele, în retragere.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti. 10 mai 2016.

Nr. 492.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind înaintarea în gradul general-maior cu două stele, în retragere, a unui general de brigadă cu o stea, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare, având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 73/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea, în retragere, veteran de război, Conţeanu Dumitru Petre se înaintează în gradul de general-maior cu două stele, în retragere.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicata, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 493.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind înaintarea în gradul de viceamiral cu trei stele, în retragere, a unui contraamiral cu două stele, în retragere, veteran de război din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 73/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul contraamiral cu două stele, în retragere, veteran de război. Petre Ion Zamfir se înaintează în gradul de viceamiral cu trei stele, în retragere.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 494.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de brigadă cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 74/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Harabagiu Gheorghe Marius se înaintează în gradul de general-maior cu două stele.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 495.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare, având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 74/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel Nicolau Constantin Adrian-Cornel i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 496.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 74/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel Vlad Constantin Gheorghiţă i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 497.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 53

din 16 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz în Dosarul nr. 699/188/2015 al Judecătoriei Bicaz, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.106 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală prin compararea acestuia cu art. 396 alin. (10) din acelaşi cod, însă situaţiile juridice avute în vedere sunt diferite. Se arată, în acest sens, că nu se poate susţine că ipoteza în care se află un inculpat care încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, în etapa urmăririi penale, este identică cu cea a unui alt inculpat care optează pentru recunoaşterea, în faţa instanţei de judecată, a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu. Se observă că, în situaţia încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul are posibilitatea de a negocia cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, aspecte procesuale ce nu se regăsesc în cazul recunoaşterii faptelor în faţa instanţei de judecată. Se mai arată că, în această din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei, dar nu are nicio certitudine cu privire la cuantumul pedepsei sau la modalitatea de executare a acesteia. Se susţine, prin urmare, că cele două ipoteze juridice invocate în susţinerea excepţiei sunt diferite, fapt ce justifică aplicarea de către legiuitor a unui tratament sancţionator diferit.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa penală nr. 53 din 10 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 699/188/2015, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri referitoare la încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, formulată de inculpat, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală creează discriminare între persoanele care, în faza urmăririi penale, încheie acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, şi cele care solicită aplicarea procedurii simplificate, recunoscând faptele reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu în faza judecăţii. Se observă că celor dintâi le sunt aplicate pedepse între limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, în timp ce inculpaţii din cea de-a două categorie beneficiază de pedepsele prevăzute pentru infracţiunile săvârşite ale căror limite se reduc cu o treime. Pentru aceste motive se arată că legiuitorul a reglementat un regim sancţionator mai blând pentru inculpaţii care îşi recunosc învinuirea în faţa instanţei în comparaţie cu cel prevăzut în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În consecinţă, se susţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.

6. Judecătoria Bicaz opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că textul criticat creează discriminare între inculpaţii care recunosc faptele săvârşite în diferite etape ale procesului penal. Se susţine că recunoaşterea faptelor în cursul urmăririi penale, prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, duce la stabilirea unei pedepse între limitele speciale prevăzute de legea penală pentru infracţiunile săvârşite, pe când recunoaşterea faptelor reţinute prin rechizitoriu, în faza judecăţii, are ca efect reducerea limitelor pedepselor prevăzute pentru infracţiunile săvârşite cu o treime în cazul pedepsei închisorii, şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii. Se observă că aceeaşi reducere este aplicată şi atunci când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) sau ale art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat. Se susţine că diferenţa de tratament sancţionator anterior arătata este discriminatorie, încălcând prevederile art. 16 din Constituţie.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată, însă, că sunt criticate, în realitate, dispoziţiile art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013,

11. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală: „Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior,;

- Art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013: „La articolul 480, alineatul (3) se abrogă. “

12. Art. 480 din Codul de procedură penală referitor la condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei prevedea la alin. (3), abrogat prin dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013, că: „Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. “.

13. Se susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013, Curtea constată că, prin Decizia nr. 461 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 17 august 2015, a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă O procedură specială ce are ca obiect, conform art. 479 din Codul de procedură penală, recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia. Potrivit art. 478 din Codul de procedura penală, în cursul urmăririi penale, după punerea în mişcarea acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat. Limitele încheierii lui sunt stabilite prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior, iar efectele sunt supuse aceluiaşi aviz. Conform art. 480 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

15. Spre deosebire de acordul de recunoaştere a vinovăţiei, recunoaşterea învinuirii are loc în faza judecăţii în primă instanţă. Aceasta constituie o procedură simplificată de judecare şi soluţionare a cauzei, în cadrul căreia inculpatul recunoaşte situaţia de fapt reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicită să fie judecat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale şi a înscrisurilor noi prezentate de părţi şi de persoana vătămată. Conform art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele completului pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i, totodată, la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură  penală. Potrivit acestora din urmă, recunoaşterea de către inculpat a învinuirii are ca efect reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi reducerea cu o pătrime a acestor limite în cazul pedepsei amenzii.

16. Curtea a reţinut, de asemenea, că regimul sancţionator prevăzut la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cazul recunoaşterii învinuirii a fost reglementat prin art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală şi pentru cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală a fost însă abrogat prin dispoziţiile art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, nefiind astfel niciodată în vigoare. Prin urmare, Curtea a constatat că în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 sunt comparate două texte legale, dintre care unul este în vigoare şi este aplicabil în faza de judecată, iar cel de-al doilea nu a fost niciodată în vigoare şi, aşadar, nici aplicat în cursul urmăririi penale, întrucât a fost abrogat prin legea de punere în aplicare a actului normativ din cuprinsul căruia a făcut parte.

17. Curtea a reţinut că, în aceste condiţii, neconstituţionalitatea textului criticat este dedusă prin compararea celor două instituţii sub aspectul regimului sancţionator aplicabil, argumentele expuse în susţinerea pretinsei neconstituţionalităţi referindu-se la posibilitatea aplicării regimului sancţionator prevăzut în cazul procedurii recunoaşterii învinuirii şi cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Or, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 este inadmisibilă.

18. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate este argumentată prin compararea regimului sancţionator aplicabil în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei cu cel aplicabil în cazul recunoaşterii de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

19 Referitor la critici de neconstituţionalitate similare, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că acestea urmează să fie respinse ca inadmisibile, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne (a se vedea Decizia nr. 362 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 18 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 823 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2016).

20. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz în Dosarul nr. 699/188/2015 al Judecătoriei Bicaz.

Decizia se comunică Judecătoriei Bicaz şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 73

din 23 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei laşi şi care formează obiectul Dosarului nr. 511D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.104D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curţii că, în ambele dosare, părţile Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară laşi şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară au transmis la dosar precizări, respectiv concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând, totodată, că aceasta nici nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.104D/2Q15 la Dosarul nr. 511D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând, în acest sens, că, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin Decizia civilă nr. 157 din 5 februarie 2015 şi prin încheierea din 4 iunie 2015, pronunţate în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 si, respectiv, în Dosarul nr. 13.1117233/2014, Tribunalul laşi - Secţia I civilă şi Judecătoria Galaţi - Secţia 1 civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Elisabeta Văcaru, respectiv Oltiţa Manafu, în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor încheieri de carte funciară. Curtea Constituţională a fost sesizată de Tribunalul laşi prin decizia prin care acesta a admis recursul declarat împotriva încheierii prin care Judecătoria laşi - instanţa învestită cu soluţionarea plângerii - a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat nu asigură egalitatea în faţa justiţiei, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile judeţene ale acesteia fiind favorizate, întrucât sunt exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, de vreme ce nu pot fi chemate în judecată] deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerinţă asupra dreptului de proprietate. Se arată, în acest sens, că, uneori, titularii drepturilor de proprietate sunt puşi în situaţia de a solicita rectificarea documentelor cadastrale şi acced cu dificultate la o soluţie favorabilă, mai ales atunci când terenurile fac obiectul unor contracte de vânzare. Se susţine, totodată, că justiţia nu poate obliga oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară să dea curs cererii de intabulare, întrucât judecata are loc fără citarea acestei autorităţi.

10. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

11. Judecătoria Galaţi - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, precizând că, în funcţie de speţă, calitate procesuală pasivă într-o acţiune promovată împotriva încheierii registratorului-şef al oficiului de cadastru pot avea doar persoanele care au obţinut sau nu intabularea, înscrierea provizorie, notarea sau radierea unui drept imobiliar.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că normele criticate dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, reglementată de Legea nr. 7/1996, fără să creeze discriminări între persoanele care se adresează Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, din moment ce acestea se aplică tuturor destinatarilor prevăzuţi în ipoteza normei.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise şi precizările depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, potrivit cărora „Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”. Ulterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 7/1996 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, textul criticat menţinându-şi conţinutul normativ şi regăsindu-se la acelaşi art. 32.

17. În opinia autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră dreptul de acces liber Sa justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 148 alin. (2) care instituie principiul priorităţii prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Se invocă, de asemenea, şi Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi â libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în Legea nr. 7/1996 în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluţii unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, Înalta Curte a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară.

19. Prin decizia menţionată, Înalta Curte a confirmat soluţia acelor instanţe care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.

20. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, a fost introdus art. 501, care, după republicarea Legii nr. 7/1996, a devenit art. 32, criticat în cauza de faţă.

21. În vederea soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competenţa de a verifica îndeplinirea unor condiţii limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părţilor şi menţionarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare: individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară şi a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existenţa unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existenţa, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existenţa dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.

22. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informaţii cu caracter obiectiv, care presupune activităţi de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigenţe legale clare, explicite şi a căror neîndeplinire apare cu uşurinţă ca evidentă. Aşadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiţii, strict şi inechivoc prevăzute de lege.

23. Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeaşi soluţie va pronunţa şi în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

24. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.

Împotriva încheierii registratorului-şef, aceleaşi subiecte de drept menţionate pot formula plângere, care va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. Critica de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţă vizează faptul că, la judecarea acestei plângeri, legea prevede că nu va fi citat oficiul teritorial de cadastru, ceea ce ar fi de natură, în opinia autoarelor excepţiei, să încalce egalitatea în fata justiţiei, ca urmare a faptului că Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi oficiile teritoriale sunt exonerate de răspundere fată de  proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cârtii funciare.

25. Faţă de cele mai sus prezentate, Curtea constată că nu poate reţine o asemenea susţinere, având în vedere că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operaţiunii juridice încheiate de părţile raportului juridic generator de drepturi sau obligaţii susceptibile de a fi înscrise în cărţile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia faţă de terţi.

26. Deşi înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) şi (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este, totuşi, consecinţa actului juridic încheiat de părţi, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu faţă de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluţionării de către instanţă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanţa va soluţiona plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părţile actului juridic, instituţia care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

27. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autoarele excepţiei. Astfel, nu se poate vorbi despre o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, aşa cum rezultă din cele mai sus precizate, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective.

28. De asemenea nu este întemeiată nici critica în sensul că oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară nu sunt obligate să dea curs cererii de intabulare ca urmare a dispoziţiilor instanţei de judecată. Este de reţinut, sub acest aspect că, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, hotărârea judecătorească definitivă se comunică din oficiu biroului teritorial al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului. Scopul acestei comunicări este, în mod evident, acela de a aduce la cunoştinţă oficiului de cadastru soluţia pronunţată de instanţă, pentru ca acesta să poată aduce la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina sa, în cazul în care aceasta a constatat nelegalitatea sau netemeinicia încheierii de carte funciară contestate.

29. Nu în ultimul rând, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri cu efect de ingerinţă asupra dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea observă că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau menţiuni greşite. Într-o asemenea situaţie, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcţionarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât şi împotriva oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Văcaru în Dosarul nr. 24.306/245/2014/a1 al Judecătoriei laşi şi de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 13.111/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului laşi - Secţia I civilă şi Judecătoriei Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.