MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 467/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 467         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 23 iunie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 323 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

199. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism privind procedura emiterii avizului prealabil de funcţionare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement din staţiunile turistice

 

783. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea şi completarea Cadrului general de echivalare a competenţelor profesionale necesare pentru obţinerea certificatului de atestare, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 659/2015

 

875. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului Sitului ROSCI0242 Tinovul Apa Roşie

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 2 februarie 2016 în Cauza Drăgan împotriva României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 323

din 17 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea „Radonis Cons” - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.566/100/2015 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.467D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.637D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeriu Petru Bălan în Dosarul nr. 242/265/2015/a1 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.

5. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor

7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

8. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.637D/2015 la Dosarul nr. 1.467D/2015, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierile din 18 septembrie şi 28 octombrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.566/100/2015 şi nr. 242/265/2015/a1, Tribunalul Maramureş - Secţia penală şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 87 alin. (1) din Codul da procedură penală şi, respectiv, art. 344 alin. (2) din Codul da procedură penală.

11. Excepţia a fost ridicată de Societatea „Radonis Cons” - S.R.L. din Baia Mare şi Valeriu Petru Bălan în dosarele de mai sus având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în procedura de cameră preliminară.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care „prin interpretarea acestora se restrânge dreptul persoanei responsabile civilmente de a formula cereri şi ridica excepţii în faţa judecătorului de cameră preliminară îh raport de obiectul acesteia prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală.”

13. Totodată, se mai arată că inculpatului îi este afectat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, deoarece acesta poate formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală doar până la termenul stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, pe când persoana vătămată, procurorul şi părţile pot formula cereri şi excepţii şi după expirarea acestui termen, până la închiderea procedurii de cameră preliminară.

14. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează, fără a-şi motiva poziţia, că prevederile art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar prevederile art. 344 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod sunt neconstituţionale.

15 Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procesuale criticate urmăresc desfăşurarea procedurilor penale într-un termen rezonabil care profită tuturor participanţilor la procesul penal.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 1.467D/2016 este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu critică prevederile legale pentru ceea ce conţin, ci pentru ceea ce nu conţin, astfel încât nu se poate solicita Curţii Constituţionale adoptarea unei alte soluţii legislative, în acest sens face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 13 februarie 2007.

18. În subsidiar, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu afectează dreptul părţii responsabile civilmente de a beneficia de drepturile şi garanţiile instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

19. Art. 124 din Constituţie reglementează înfăptuirea justiţiei şi prevede faptul că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Or, dispoziţiile criticate nu contravin în niciun fel acestor principii.

20. Totodată, în Dosarul nr. 1.637D/2015, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014.

21. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens a invocat jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr.663 din 11 noiembrie 2014, Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014 şi altele.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (3), cu denumirea marginală Măsurile premergătoare, şi art. 87 alin. (1) cu denumirea marginală Drepturile părţii responsabile civilmente, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 344 alin. (2) şi (3): „(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3) în cazurile prevăzute la art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.”;

- Art. 87 alin. (1): „(1) în cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81.”

25. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragrafele 16-21, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, făcând trimitere în esenţă la Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât soluţia legislativă prevăzută de acestea, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţ㠄fără participarea procurorului şi a inculpatului”, nu permitea participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară. În acest sens, Curtea a reţinut că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate.

27. Curtea a reţinut că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi în procesul penal. În ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, potrivit art. 86 din Codul de procedură penală, aceasta este persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces. S-a arătat că, deşi nu se identifică, din reglementarea obligaţiilor care îi incumbă părţii responsabile civilmente reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă.

28. Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că, potrivit art. 85 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât şi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaşi cod, printre care dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul, în condiţiile legii.

29. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că părţii civile şi celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul au aceeaşi calitate, de părţi, şi, prin urmare, se află în aceeaşi situaţie.

30. Curtea a observat, de asemenea, ca fiind stabilit deja faptul că prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv şi în ceea ce priveşte procedura camerei preliminare. Astfel, s-a apreciatei, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului.

31. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea a constatat că, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

32. De asemenea, în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 57-62, Curtea a reţinut că procedura desfăşurată îh camera preliminară nu se realizează într-o procedură orală în care părţile din proces să îşi poată expune susţinerile, ci pe baza celor depuse în scris de către inculpat şi a răspunsului parchetului. Or, în ceea ce priveşte dreptul la o procedură orală, Curtea a observat că numai în cadrul unor dezbateri desfăşurate oral procesul poate fi urmărit efectiv, în succesiunea fazelor sale, de către părţi. Aşa încât dreptul la o procedură orală conţine şi dreptul inculpatului, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente de a fi prezente în faţa instanţei. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător şi părţi, făcând ca expunerea susţinerilor formulate de părţi să respecte o anumită ordine şi facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor. Aşadar, analizând activitatea judecătorului de cameră preliminară, Curtea a reţinut că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. Or, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare şi având în vedere influenţa pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea a constatat că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor. Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (î) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţ㠄fără participarea procurorului şi a inculpatului” este neconstituţională, întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară.

33. De asemenea, prin Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, paragraful 34, Curtea Constituţională a statuat restrângerea sferei titularilor contestaţiei în camera preliminară doar la procuror şi inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiţie - consacrat de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - al părţii civile şi părţii responsabile civilmente, având în vedere faptul că, astfel cum a reţinut Curtea, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/ nevinovăţiei inculpatului. Curtea a reţinut că partea civilă, precum şi partea responsabilă civilmente trebuie să aibă posibilitatea, ca şi inculpatul şi procurorul, de a contesta cele statuate de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunţată în condiţiile art. 346 alin, (1) din Codul de procedură penală referitor la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor de restituire a cauzei la parchet - în caz de constatare a unor neregularităţi ale actului de sesizare; excluderea totală a probelor administrate în cursul urmăririi penale; neremedierea, în termen, de către parchet a neregularităţilor actului de sesizare - ori cu privire la cazurile în care judecătorul a exclus una sau mai multe probe administrate sau a constatat nulitatea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în condiţiile în care probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

34. De asemenea, instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unui termen în interiorul căruia inculpatul are dreptul de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, deoarece impunerea, prin lege, a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiţionări ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în [imitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora sfatul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

35. În concluzie, ţinând seama de considerentele care au fundamentat deciziile de admitere anterior menţionate, precum şi cete ale Deciziei nr. 776 din 18 decembrie 2014 prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din interpretarea sistematică a acestor considerente rezultă că, în raport cu obiectul procedurii din camera preliminară, inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate le este asigurat în mod egal dreptul de a formula cereri şi ridica excepţii în faţa judecătorului de cameră preliminară. De asemenea, prin Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie similară referitoare la dispoziţiile art. 344 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală.

36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Radonis Cons” - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.566/100/2015 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi de Valeriu Petru Bălan în Dosarul nr. 242/265/2015/a1 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedura penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi Tribunalului Bistriţa Năsăud - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU TURISM

 

ORDIN

privind procedura emiterii avizului prealabil de funcţionare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement din staţiunile turistice

 

Având în vedere dispoziţiile art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 511/2001 privind unele măsuri de organizare a activităţii de agrement în staţiunile turistice, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 9/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism emite următorul ordin:

Art. 1. - Anterior obţinerii autorizaţiei de funcţionare eliberate de primari, operatorii economici care desfăşoară activităţi de agrement în staţiunile turistice sunt obligaţi să solicite un aviz prealabil emis de Autoritatea Naţională pentru Turism.

Art. 2. - Cererea-tip privind emiterea avizului prealabil de funcţionare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement din staţiunile turistice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, va fi însoţită de următoarele documente:

a) documente administrative emise de către primarul staţiunii turistice, prin care este stabilit perimetrul delimitat pentru agrement, indiferent de proprietarul acestuia, aferent desfăşurării activităţii supuse avizării, conform planurilor urbanistice aprobate, în condiţiile legii;

b) copie, certificată de solicitant pentru conformitate cu originalul, a autorizaţiei tehnice de funcţionare emise, în condiţiile legii, de autoritatea de stat competentă, pentru toate echipamentele şi instalaţiile de agrement puse În circulaţie turistică;

c) copie, certificată de solicitant pentru conformitate cu originalul, a acordului, avizului sau autorizaţiei de mediu, după caz, emise de către autoritatea de stat competentă în domeniul protecţiei mediului, pentru desfăşurarea activităţii/activităţilor de agrement supuse avizării, în perimetrul aferent;

d) certificat constatator (forma extinsă) emis de oficiul registrului comerţului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din care să rezulte activităţile autorizate a fi desfăşurate la punctul de lucru şi codul/codurile CAEN corespunzătoare, pentru structura de primire turistică respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul instituţiilor publice, organizaţiilor, asociaţiilor, fundaţiilor, cultelor religioase şi altora asemenea se va depune copia documentului de înfiinţare (hotărâre a Guvernului, hotărâre a instanţei etc.), copia documentului de înregistrare fiscală, statutul sau documentul care atestă posibilitatea desfăşurării activităţii de agrement însoţit de documentele din care să rezulte dreptul de administrare şi adresa structurii de primire turistice respective.

Art. 3. - (1) Avizul prealabil prevăzut la art. 1 se emite îh termen de 30 de zile de la data înregistrării documentaţiei complete,

(2) în cazul unei documentaţii incomplete sau în cazul în care din documentele depuse rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de avizare, Autoritatea Naţională pentru Turism notifică operatorul economic, în termenul prevăzut la alin. (1), pentru completarea documentaţiei respective sau emite aviz negativ, după caz, motivând în cuprinsul notificării decizia.

(3) Pentru îndeplinirea procedurii de avizare prealabilă, Autoritatea Naţională pentru Turism, în cazul în care consideră necesar, poate solicita operatorului economic şi alte documente suplimentare justificative,

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism,

Anca Pavel-Nedea

 

Bucureşti, 13 iunie 2016.

Nr. 199.

 

ANEXA

 

CERERE-TIP

privind emiterea avizului prealabil de funcţionare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement din staţiunile turistice

 

Subsemnatul(a) ............................................................, C.N.P.  |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, act de identitate ..........., seria ..... nr. ........................, în calitate de (Se bifează cu x căsuţa corespunzătoare.):

 Administrator/Asociat (în sensul Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare) sau titular pentru:

 Persoană fizică autorizată

 întreprindere familială

 întreprindere individuală

 Altă formă juridică

 Mandatar (prin procură notarială ataşată) pentru:

Denumire operator economic: (S.C., PFA etc.) ............................................................, cu sediul social în localitatea ............................................................, str. ............................................................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ............................................................, telefon fix ............................................................, telefon mobil ............................................................, fax ............................................................, e-mail ............................................................, adresa web ............................................................,

solicit emiterea avizului prealabil de funcţionare pentru structura de primire turistică cu funcţiune de agrement amplasată în:

Adresă: localitatea ............................................................, str. ............................................................ nr. ...., judeţul ............................................................

Date de contact: telefon ............................................................, e-mail ............................................................, web ............................................................

având în componenţă următoarele echipamente/instalaţii de agrement:

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

Declar pe propria răspundere că datele specificate în prezenta cerere sunt reale şi complete şi că am luat cunoştinţă de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 511/2001 privind unele măsuri de organizare a activităţii de agrement în staţiunile turistice, cu modificările ulterioare. Consider că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 511/2001, cu modificările ulterioare, pentru structura de primire turistică cu funcţiuni de agrement nominalizată mai sus, condiţii pe care mă oblig să le respect pe toată durata funcţionării, iar în cazul în care se constată contrariul celor declarate, voi suporta consecinţele şi înţeleg să îmi fie aplicate reglementările legale în vigoare.

 

Data ............................................................

Semnătura şi ştampila............................................................

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Cadrului general de echivalare a competenţelor profesionale necesare pentru obţinerea certificatului de atestare, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 659/2015

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Cadrul general de echivalare a competenţelor profesionale necesare pentru obţinerea certificatului de atestare, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 659/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 22 iunie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 15, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Auditorilor interni din sectorul public şi persoanelor fizice care depun la dosarul de atestare o adeverinţă prin care fac dovada vechimii în funcţia de auditor intern de cel puţin 5 ani, raportată la data expirării termenului prevăzut la art. III pct. 1 din Legea nr. 191/2011. le sunt recunoscute de drept competenţele profesionale în domeniul Auditului intern şi în domeniul Managementul riscului, control intern şi guvernantă, în temeiul art. III pct. 2 din Legea nr. 191/2011,”

2. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Protocolul de colaborare reprezintă documentul încheiat între Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi universităţi, pe de altă parte, în vederea obţinerii de informaţii necesare în procesul de atestare naţională şi de dezvoltare de programe de formare profesională continuă a auditorilor publici interni.”

3. La articolul 18, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) Lista disciplinelor studiate în cadrul universităţii care acoperă competenţele profesionale prevăzute de art. 20 alin. (1) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2012, denumită în continuare Lista disciplinelor, reprezintă documentul oficial prin care se obţin de la universităţi informaţii cu privire la corespondenţa dintre competenţele profesionale minime pe domeniile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2012 şi disciplinele studiate în cadrul programelor de studii universitare sau postuniversitare, pe baza cărora auditorii interni din sectorul public şi persoanele fizice solicită obţinerea certificatului de atestare.”

4. La articolul 18 alineatul (5), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) Lista disciplinelor completată de către universităţi se prezintă sub semnătura reprezentantului legal al acesteia;”.

5. La articolul 24 alineatul (3), literele b) şi c) se abrogă.

6. La articolul 24, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) în situaţia în care universitatea la care a absolvit solicitantul certificatului de atestare nu mai este acreditată sau nu mai există, Grupul de lucru interinstituţional se formează din cadrul universităţii la care s-a susţinut examenul de licenţă.”

7. La articolul 24 alineatul (4), litera b) se modifica şi va avea următorul cuprins:

,,b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern pune la dispoziţia grupului diploma şi foaia matricolă depusă de auditorul intern din sectorul public sau persoana fizică ce solicită obţinerea certificatului de atestare, cu precizarea disciplinei/disciplinelor pentru care trebuie să se pronunţe cu privire la competenţele profesionale minime asigurate prin programele de studii universitare şi postuniversitare;”.

8. La articolul 41 alineatul (3), literele a) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) recomandările sunt întocmite de auditori interni sau specialişti în domeniu, cu experienţă de minimum 5 ani în activitatea publică; calitatea persoanelor care formulează recomandările este precizată şi asumată în mod clar prin recomandare;

c) recomandarea respectă structura şi cerinţele standard prevăzute în anexa nr. 6.”

9. După articolul 46 se introduce un nou articol, articolul 461, cu următorul cuprins:

„Art. 461. - Legalitatea şi autenticitatea documentelor şi informaţiilor prezentate în vederea obţinerii/menţinerii valabilităţii/suspendării/încetării suspendării certificatului de atestare sunt în responsabilitatea solicitantului. Acesta răspunde, conform reglementărilor în vigoare, pentru depunerea unor documente/date/informaţii eronate, care conduc, în mod nelegal, la obţinerea/menţinerea valabilităţii/suspendarea/ încetarea suspendării certificatului de atestare.”

10. În tot cuprinsul ordinului, sintagma „protocol de cooperare” se modifică şi se înlocuieşte cu sintagma „protocol de colaborare”, iar sintagma „diplome postuniversitare” se modifică şi se înlocuieşte cu sintagma „diplome/certificate postuniversitare”.

11. Anexa nr. 6 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se afişează pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 24 mai 2016.

Nr. 783.

 

ANEXA

(Anexa nr. 6 la cadrul general da echivalare)

 

RECOMANDARE

 

În atenţia Comisiei de atestare a auditorilor publici interni din sectorul public şi a persoanelor fizice

Subsemnata/Subsemnatul ............................................................ 1, auditor intern/specialist în domeniu ............................................................ 2, cu experienţă de ...... 3 în activitatea publică, dobândită în cadrul ............................................................ 4, recomand pe domnul/doamna ............................................................ 5 în vederea obţinerii certificatului de atestare, având la bază următoarele considerente:

a) ............................................................ 6

b) ............................................................ 7

c) ............................................................ 8

Având în vedere cele menţionate mai sus, consider că domnul/doamna ............................................................ 5 are un comportament profesional care corespunde unei persoane care poate accede la ocuparea unui post de auditor intern.

 

Data

............................................................

Numele şi prenumele persoanei care a elaborat recomandarea

............................................................

 

Semnătura

............................................................


1 Se vor menţiona numele şi prenumele persoanei care elaborează recomandarea.

2 Se va menţiona domeniul de activitate publică în care este specialist persoana care elaborează recomandarea.

3 Se va menţiona numărul de ani de când este auditor intern sau specialist într-un domeniu de activitate publică.

4 Se va înscrie denumirea entităţii publice unde a desfăşurat activitate persoana care elaborează recomandarea

5 Se vor prezenta numele şi prenumele persoanei pentru care se elaborează recomandarea.

6 Se prezintă calităţile individuale ale persoanei pentru care se elaborează recomandarea.

7 Se prezintă abilităţile profesionale ale persoanei pentru care se elaborează recomandarea.

8 Dacă se consideră necesar se pot prezenta alte aprecieri care să susţină probitatea profesională a persoanei pentru care se elaborează recomandarea

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului Sitului ROSCI0242 Tinovul Apa Roşie

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 109.767/AC din 21 aprilie 2016 al Direcţiei biodiversitate, ţinând cont de Decizia etapei de încadrare nr. 35 din 23 noiembrie 2015, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Covasna, Avizul Ministerului Culturii nr. 952 din 25 februarie 2016, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 88.741/109.600/320.897 din 23 martie 2016, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 26.796 din 14 martie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 27,877/ES din 14 aprilie 2016,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului ROSCI0242 Tinovul Apa Roşie, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului ROSC10242 Tinovul Apa Roşie, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea J.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 875.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A PATRA

 

HOTĂRÂREA

din 2 februarie 2016

în Cauza Drăgan împotriva României

(Cererea nr. 65.158/09)

Strasbourg

 

Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă, în Cauza Drăgan împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-o cameră compusă din András Sajó, preşedinte, Vincent A. De Gaetano, Nona Tsotsoria, Paulo Pinto de Albuquerque, Egidijus Kủris, Iulia Antoanella Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători, şi Fatoş Aracý, grefier adjunct de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 12 ianuarie 2016, pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 65.158/07 îndreptată împotriva României, prin care o persoană apatridă, domnul Adrian Drăgan (reclamantul), a sesizat Curtea la 25 noiembrie 2009, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Reclamantul, care a beneficiat de asistenţă juridică, a fost reprezentat de doamna N.T. Popescu, avocată în Bucureşti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul s-a plâns în special că în penitenciarele Galaţi, Rahova şi Jilava condiţiile sale de detenţie au fost inumane. De asemenea, a susţinut lipsa unui tratament medical adecvat, faptul că a fost supus la rele tratamente de un agent de pază al penitenciarului şi lipsa de eficacitate a anchetei cu privire la aceste evenimente, toate cu încălcarea art. 3 din Convenţie.

4. La 4 martie 2014, capetele de cerere referitoare la condiţiile inumane de detenţie, lipsa tratamentului medical şi relele tratamente la care a fost supus de un agent de pază al penitenciarului au fost comunicate Guvernului, iar restul capetelor de cerere au fost declarate inadmisibile, în temeiul art. 54 § 3 din Regulamentul Curţii.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1956 şi se află în prezent în detenţie în Penitenciarul Giurgiu.

6. În ultimii 9 ani a fost condamnat în mai multe rânduri şi a fost plasat în detenţie în diferite penitenciare. Pentru anumite perioade de timp a fost ţinut în spitalele-penitenciare Jilava şi Rahova.

7. La 1 noiembrie 2007, reclamantul a fost condamnat de Tribunalul Arad pentru două capete de acuzare, tâlhărie şi furt, la 7 ani de închisoare. Instanţa a dispus, de asemenea, internarea reclamantului în secţia de psihiatrie a Spitalului - Penitenciar Bucureşti - Jilava până la însănătoşire.

A. Condiţii de detenţie

1. Versiunea reclamantului

8. În formularele de cerere şi scrisorile adresate Curţii începând din 2009 reclamantul s-a plâns de supraaglomerarea gravă pe care a trebuit să o suporte în Penitenciarul Galaţi, unde între 13 şi 15 persoane private de libertate erau ţinute într-o celulă cu dimensiuni între 20 şi 24 mp, ca şi în penitenciarele Rahova şi Jilava.

9. Reclamantul s-a mai plâns, de asemenea, de slaba calitate a alimentelor şi a apei potabile din aceste penitenciare, că nu i s-a oferit întotdeauna un regim alimentar potrivit convingerilor religioase musulmane şi că, de cele mai multe ori, ar fi suferit de foame întrucât porţiile nu erau suficiente.

10. În toate cele trei penitenciare apa caldă nu era furnizată decât pentru perioade scurte de timp, în care nu ar fi avut suficientă vreme să se spele pe dinţi. În plus, în Penitenciarul Jilava nu era furnizată suficientă apă rece.

11. Reclamantul a susţinut în continuare că, deşi nu dispunea de resurse financiare şi nu mai avea o familie care să îl sprijine, autorităţile din toate cele trei penitenciare nu i-au furnizat îmbrăcămintea necesară, hârtie igienică, săpun de toaletă sau articole de toaletă pentru a se spăla pe dinţi.

2. Versiunea Guvernului

a) Penitenciarul Galaţi

12. În Penitenciarul Galaţi reclamantul a fost cazat aproximativ 8 luni în 6 celule diferite, inclusiv la infirmerie şi în celula destinată celor aflaţi în „refuz de hrană”. În acest penitenciar, celulele au aproximativ 24 mp, cu maximum 15 paturi. Reclamantul a împărţit celulele cu maximum 11 alte persoane private de libertate (2,1 mp de spaţiu personal, inclusiv spaţiul ocupat de paturi sau alte piese de mobilier).

13. Apa rece era disponibilă la diferite intervale, pentru un total de 7 ore pe zi, şi nu era disponibilă între orele 9 p.m. şi 6,30 a.m. Calitatea apei potabile a fost certificată de Autoritatea de Sănătate Publică Galaţi.

14. Reclamantul primea un regim alimentar potrivit convingerilor sale religioase şi compoziţia meniului zilnic respecta regulamentele în materie.

15. Articolele de toaletă erau furnizate potrivit bugetului alocat. În cele aproximativ 8 luni pe care reclamantul le-a petrecut în Penitenciarul Galaţi a primit următoarele: 2 tuburi de pastă de dinţi, 6 aparate de ras, 4 tuburi de spumă de ras, 9 săpunuri de calitate inferioară, 6 role de hârtie igienică, 2 periuţe de dinţi şi detergent.

16. În cursul detenţiei în Penitenciarul Galaţi reclamantul nu a primit vizite şi a fost considerat inapt de muncă. Acesta nu avea niciun venit.

b) Penitenciarul Rahova

17. Reclamantul a fost cazat în Penitenciarul Rahova timp de 6 luni şi 4 zile. A fost plasat în celule cu o suprafaţă de 21 mp, pe care le-a împărţit cu alte 9 persoane private de libertate (2,1 mp de spaţiu personal, inclusiv spaţiul ocupat de paturi sau alte piese de mobilier). Celulele aveau băi dotate cu 2 chiuvete, un duş şi o toaletă. Apa rece era disponibilă permanent, iar apa caldă de două ori pe săptămână potrivit unui program.

18. Alimentele erau pregătite în conformitate cu standardele şi regulamentele. Renovarea zonelor pentru pregătirea şi conservarea alimentelor era în desfăşurare la momentul în care au fost transmise observaţiile Guvernului.

19. Guvernul a susţinut că, în momentul plasării în centrul de detenţie, persoanele private de libertate primeau un set de lenjerie de pat.

20. În cursul detenţiei în Penitenciarul Rahova reclamantul nu a primit vizite, a fost considerat inapt de muncă şi nu avea niciun venit.

c) Penitenciarul Jilava

21. Reclamantul s-a aflat în detenţie la Penitenciarul Jilava timp de 22 de zile. Câteva zile a împărţit o celulă de aproximativ 40,28 mp alături de alte 27 de persoane private de libertate; existau 30 de paturi, precum şi alte piese de mobilier (1,43 mp de spaţiu personal, inclusiv spaţiul ocupat de paturi sau alte piese de mobilier). Această celulă era dotată cu două toalete şi două chiuvete, iar apa rece era disponibilă permanent în restul perioadei a fost ţinut la infirmerie, unde avea la dispoziţie aproximativ 6 mp de spaţiu personal.

22. Apa caldă era furnizată în spaţiile de duş comune potrivit unui program prestabilit de 2 ore lunea şi vinerea pentru jumătate de penitenciar şi marţea şi sâmbăta pentru cealaltă jumătate. Într-una dintre secţiile infirmeriei, în care reclamantul a petrecut 14 zile, erau disponibile 2 duşuri cu apă caldă pentru până la 7 persoane private de libertate, pentru aceleaşi perioade de timp ca şi cele din programul general (2 ore pe săptămână).

23. În cursul celor 22 de zile pe care le-a petrecut în acest penitenciar, reclamantul a primit o rolă de hârtie igienică, un aparat de ras şi un tub de spumă de ras.

24. Guvernul a susţinut că, la 17 mai 2013, reclamantul a primit, de asemenea, îmbrăcăminte pe care o putea folosi în timpul şederii sale în acest penitenciar, dar nu a depus niciun document în sprijinul acestei afirmaţii.

25. Reclamantul a primit „meniul pentru religia musulman㔠în conformitate cu regulamentul intern.

26. Reclamantul a avut acces la curtea destinată desfăşurării exerciţiilor timp de 6 ore pe zi,

27. În cursul detenţiei în Penitenciarul Jilava reclamantul nu a primit vizite şi nu a avut niciun venit.

28. La 11 iunie 2013, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu.

3. Plângerile depuse de reclamant cu privire la condiţiile de detenţie

29. Reclamantul a depus numeroase plângeri către autorităţile penitenciarului sau către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, subliniindu-şi nemulţumirea faţă de supraaglomerare, slaba calitate a apei potabile sau faţă de calitatea şi cantitatea de alimente pe care o primea. A solicitat în mai multe rânduri să fie plasat într-o celulă pentru ocupare în regim de o persoană şi i se dea anumite alimente, cum ar fi ouă prăjite sau cartofi prăjiţi.

30. Aceste plângeri au fost întotdeauna respinse ca nefondate

31. La 30 septembrie 2009, judecătoria de sector din Bucureşti a respins definitiv plângerea reclamantului referitoare la furnizarea neadecvată a apei potabile în Penitenciarul Jilava, motivând că această situaţie este rezultatul constrângerilor bugetare. O altă plângere formulată către judecătorul delegat în timp ce reclamantul era în detenţie la Penitenciarul Rahova are pe verso nota „Transferat”.

32. Plângerile referitoare la supraaglomerare au fost întotdeauna soluţionate cu concluzia că repartizarea deţinuţilor în secţiuni şi celule reprezintă o funcţie a administraţiei penitenciarului şi că plasarea în celule individuale nu era posibilă şi nu era permisă de lege.

33. În mai multe rânduri reclamantul s-a plâns judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate că alimentele care îi erau servite în închisoare erau de slabă calitate, iar porţiile nu erau corespunzătoare. Toate plângerile sale au fost respinse ca nefondate, întrucât judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a considerat că afirmaţiile reclamantului ar fi fost contrazise de informaţiile transmise de autorităţile din penitenciarele respective.

34. La 7 martie 2013 în timp ce se afla în detenţie în Penitenciarul Rahova, reclamantul a solicitat o pereche de pantofi, două perechi de şosete şi un trening. O notă privind cererea afirmă că aceasta va fi examinată în funcţie de stocuri, dar nu există nicio menţiune ulterioară dacă reclamantul a primit vreunul din articolele solicitate.

B. Tratament medical

1. Starea de sănătate şi tratamentul reclamantului

35. În iulie 2009, în urma unui examen stomatologic la Spitalul - Penitenciar Rahova, reclamantul a fost diagnosticat cu parodontită (gradele I şi II) şi edentaţie frontală, laterală şi terminală. Medicul a prescris tratament specific pentru parodontită, instalarea unei proteze mobile şi o dietă lichidă sau semilichidă până la instalarea protezei.

36. Ulterior acelui moment, reclamantul a fost dus la medicul dentist în numeroase rânduri ca răspuns la cererile sale, în urma crizelor produse de inflamarea gingiilor sau a durerilor dentare. I s-a prescris în mod constant un tratament simptomatic cu medicamente antibiotice sau antiinflamatoare. De fiecare dată medicii au repetat recomandarea pentru urmarea unei diete lichide sau semilichide.

37. în noiembrie 2009, reclamantul a fost diagnosticat cu parodontită marginală generalizată cronică şi i-au fost prescrise antibiotice, medicamente antiinflamatoare şi igienizarea cavităţii orale de către un dentist din cadrul sistemului penitenciar. Cu aceeaşi ocazie a fost, de asemenea, diagnosticat cu inflamarea glandelor salivare şi i s-a prescris efectuarea unei intervenţii chirurgicale, care s-a realizat la 28 martie 2013.

38. La 11 mai 2010 reclamantul a fost diagnosticat cu ulcer duodenal şi la 11 august 2011 cu gastroduodenită cronică.

39. La 21 iulie 2011, în timpul unei examinări medicale la Penitenciarul Galaţi, reclamantul, care fusese diagnosticat anterior cu diverse tulburări de personalitate, a fost diagnosticat ca prezentând simptome de paranoia; s-a recomandat să fie internat în secţia de psihiatrie a Penitenciarului - Spital Poarta Albă.

40. Între 15 şi 19 octombrie 2012, reclamantul a fost internat pentru inflamarea acută a glandelor salivare şi stomatită generalizată. A fost externat cu recomandarea de a consuma alimente lichide şi semilichide, să se spele pe dinţi de trei ori pe zi, să ia antibiotice şi să folosească apă de gură.

41. Reclamantului i-a fost extras un dinte la 29 noiembrie 2012,

42. La 24 februarie 2014, reclamantul a fost dus la spitalul penitenciarului având congestie şi inflamaţie a gingiilor. A fost diagnosticat, printre alte afecţiuni, cu otită acută cronică, stomatită generalizată, parodontită apicală cronică, tulburări neurovegetative, conjunctivită şi spondiloză.

43. Reclamantul a fost dus în mai multe rânduri la spitale - penitenciar sau la unitatea de urgenţă a spitalelor publice având nasul spart sau coastele rupte după ce a fost agresat de alte persoane private de libertate.

44. Pe parcursul detenţiei reclamantul a refuzat tratamentul cu medicamente sau, în câteva rânduri, să fie transportat la Spitalul - Penitenciar Rahova pentru afecţiuni care nu aveau legătură cu afecţiunile sale dentare. În noiembrie 2011 reclamantul, care era într-o stare de agitaţie, a refuzat să fie examinat de medicul dentist al penitenciarului. La 3 februarie 2014, reclamantul a refuzat efectuarea unei extracţii dentare.

2. Plângeri depuse de reclamant cu privire la problemele sale dentare

45. La 15 octombrie 2009, reclamantul s-a plâns autorităţilor penitenciarului şi judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate că nu i s-a dat dieta lichidă şi semilichidă care îi fusese prescrisă de medic. La 3 noiembrie 2009 judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Rahova a respins plângerea, fiind de acord cu autorităţile penitenciarului că nu exista o prescripţie din partea unui medic pentru o astfel de dietă în dosarul medical al reclamantului. O altă plângere similară depusă de reclamant în ianuarie 2013 a fost respinsă de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din acelaşi motiv.

46. La 21 mai 2012, în august 2012 şi la 10 septembrie 2012, reclamantul s-a plâns administraţiei penitenciarului că are dureri de dinţi şi că nu poate să mănânce întrucât nu i s-a dat o dietă lichidă, aşa cum a solicitat. Nu există răspunsuri la aceste plângeri în dosarul de penitenciar al reclamantului, transmis de Guvern.

47. În ianuarie 2013 reclamantul s-a plâns judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate despre slaba calitate a alimentelor servite în penitenciar; legumele nu erau suficient gătite; primise oase fără carne. În continuare s-a plâns că nu i s-a dat dieta lichidă prescrisă de medici şi că a primit astfel în mod constant alimente pe care nu putea să le mestece şi să le mănânce. Administraţia penitenciarului a afirmat în faţa judecătorului că reclamantului nu i-a fost prescrisă nicio dietă specială de către un medic şi că alimentele servite în închisoare erau în conformitate cu reglementările şi în limitele bugetului de 4,06 lei per deţinut pe zi (aproximativ 1 euro). La 8 ianuarie 2013, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată, având în vedere că alimentele primite de reclamant erau în conformitate cu regulamentele şi bugetul.

48. În martie 2013, reclamantul s-a plâns din nou în faţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. El a afirmat că, din cauza problemelor sale dentare, nu putea mânca alimentele servite în închisoare. Reclamantul a menţionat despre carne că nu era gătită suficient şi că, foarte des, în timp ce era transportat, a primit şuncă crudă, nefeliată, şi biscuiţi, alimente pe care el nu le putea mânca. La 21 martie 2013, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a respins plângerea reclamantului pe motiv că faptele descrise de acesta au fost infirmate de autorităţile penitenciarului. La acel moment, niciun medic nu prescrisese ca reclamantul să primească dietă lichidă sau semilichidă. La 14 mai 2013, judecătoria de sector din Bucureşti a respins definitiv plângerea reclamantului, susţinând că meniurile din penitenciar erau preparate şi administrate în conformitate cu regulamentele interne şi în limitele bugetului.

49. La 16 şi 25 iunie, 23 decembrie 2013 şi la 12 şi 24 martie 2014, reclamantul s-a plâns administraţiei penitenciarului de dureri de dinţi şi a solicitat tratament pentru parodontită. Autorităţile au răspuns la aceste plângeri că medicul este în concediu şi că va fi stabilită ulterior o programare.

C. Rele tratamente pretins aplicate de un agent de pază al penitenciarului

50. Potrivit reclamantului, la 14 februarie 2013, în timp ce era transportat la o infirmerie din afara închisorii, a fost supus la rele tratamente de un agent de pază al penitenciarului care îl escorta.

51. Imediat după incident, reclamantul a depus o plângere penală împotriva agentului de pază al penitenciarului pentru rele tratamente şi purtare abuzivă.

52. La 27 noiembrie 2013, parchetul de pe lângă judecătoria de sector din Bucureşti a emis o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în cauză. Potrivit unei copii a jurnalului de corespondenţă al penitenciarului, astfel cum a fost transmisă de Guvern, reclamantul a primit o copie a rezoluţiei la 12 decembrie 2013.

53. Reclamantul nu a contestat această rezoluţie în faţa procurorului ierarhic superior, astfel cum prevede Codul de procedură penală.

II. Dreptul intern şi standardele internaţionale relevante

54. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor prevede la art. 38 că persoanele private de libertate au dreptul să depună plângeri cu privire la măsurile adoptate de autorităţile penitenciarului în ceea ce priveşte drepturile lor, în faţa unui judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate delegat de curtea de apel să supravegheze respectarea acestor drepturi. Deciziile judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pot fi contestate în faţa unei instanţe judecătoreşti. Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate şi instanţa pot fie să anuleze măsura contestată, fie să respingă plângerea.

Legea nr. 275/2006 prevede, de asemenea, că pedepsele se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane şi că, printre alte prevederi, persoanele private de libertate trebuie să poarte ţinută civilă atunci când îşi ispăşesc pedepsele, iar în cazul în care nu dispun de aşa ceva, aceasta se asigură gratuit de către autorităţile penitenciarului.

55. Ordinul nr. 433/C al ministrului justiţiei din 5 februarie 2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate a intrat în vigoare la 15 februarie 2010. Conform acestui ordin, camerele de cazare trebuie să asigure cel puţin 6 metri cubi de persoană (circa 2 mp) pentru persoanele private de libertate încadrate în regimul semideschis sau deschis şi 4 mp pentru celelalte categorii de persoane private de libertate, inclusiv minori şi persoane arestate preventiv.

56. Ordinul comun nr. 1.361/C/1.016/2007 al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii din 6 iulie 2007 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate prevedea, printre altele, că numai persoanele private de libertate care şi-au pierdut mai mult de 50% din funcţia masticatorie în perioada detenţiei şi care nu au nicio posibilitate financiară au dreptul la o proteză gratuită. În celelalte cazuri, persoanele private de libertate trebuie să suporte o parte din contravaloarea unei astfel de proteze.

57. Hotărârea Guvernului nr. 1.113 din 3 noiembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicarea Legii nr. 275/2006 prevede la pct. 14:

„La articolul 28, alineatele (2), (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins: (....) (6) La solicitarea persoanei private de libertate care are afectată grav funcţia masticatorie în perioada detenţiei, cu consecinţe asupra funcţiei digestive, situaţie identificată de un medic specialist din sistemul penitenciar, şi atunci când se constată din analizarea veniturilor sale că nu are mijloacele financiare necesare, contravaloarea contribuţiei personale va fi suportată din bugetul unităţii, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.”

58. La 7 februarie 2012, ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii au emis un nou ordin comun - Ordinul nr. 429/125/2012. Acest ordin prevede că şi contravaloarea protezelor dentare suportate de persoanele private de libertate este acoperită parţial de sistemul de asigurări sociale de stat şi parţial de persoana privată de libertate. Partea de contribuţie de la sistemul de asigurări sociale de stat se recalculează anual, potrivit anumitor factori. În plus, art. 39 din acest ordin prevede următoarele:

Art.39

„În situaţia în care persoana privată de libertate şi-a pierdut funcţia masticatorie în perioada detenţiei, cu afectarea concomitentă şi a funcţiei digestive, şi se constată din analizarea veniturilor sale că nu are posibilităţi financiare necesare pentru plata contribuţiei personale, aceasta este suportată din bugetul unităţii în care execută pedeapsa, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.”

59. Într-o scrisoare adresată agentului guvernamental la 8 mai 2013, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a declarat că, intre 7 februarie 2012 şi 8 mai 2013, 2 persoane private de libertate au beneficiat de dispoziţiile art. 39 din noul ordin comun. Scrisoarea mai menţiona faptul că nu exista un buget special alocat penitenciarelor pentru a îndeplini aceste cerinţe şi că eventualele costuri generate de achiziţionarea de proteze dentare trebuie să fie deduse din bugetul general pentru servicii medicale.

60. Părţile relevante din rapoartele elaborate de Comitetul Helsinki român în urma vizitelor acestora în penitenciarele Rahova şi Jilava sunt citate în Iacov Stanciu împotriva României (nr. 35.972/05, pct. 146-58, 24 iulie 2012). Constatările lor în ceea ce priveşte Penitenciarul Galaţi sunt citate în Porumb împotriva României (nr. 19.832/04, pct. 48, 7 decembrie 2010).

61. Extrase din părţile relevante ale rapoartelor generale ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT), precum şi din rapoartele acestora privind penitenciarele din România sunt, de asemenea, redate în Iacov Stanciu (citată anterior, pct. 121-27).

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie

62. Reclamantul s-a plâns de condiţiile sale inumane de detenţie, de lipsa tratamentului medical, de lipsa unei diete adecvate pentru afecţiunile sale dentare şi de relele tratamente la care a fost supus de un agent de pază al penitenciarului. Acesta a invocat art. 3 din Convenţie, redactat după cum urmează:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A. Cu privire la admisibilitate

63. Guvernul a obiectat că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în ceea ce priveşte plângerea sa referitoare la relele tratamente la care a fost supus de către un agent de pază al penitenciarului Guvernul a susţinut ca reclamantul nu a contestat Rezoluţia procurorului din 27 noiembrie 2013 în faţa procurorului ierarhic superior şi ulterior în faţa instanţelor, astfel cum prevede Codul de procedură penală.

64. Reclamantul a afirmat că nu a primit niciodată rezoluţia procurorului.

65. Curtea observă că rezoluţia în cauză a fost trimisă reclamantului la 12 decembrie 2013 şi că reclamantul nu a contestat-o în faţa procurorului ierarhic superior şi a instanţelor de judecată (a se vedea supra, pct. 52 şi 53).

Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 1 şi art. 35 § 4 din Convenţie pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

66. În ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la condiţiile de detenţie, lipsa tratamentului medical şi dieta oferită, Curtea observă că acestea nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenţie. De asemenea, observă că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile.

B. Cu privire la fond

1. Capătul de cerere referitor la condiţiile materiale de detenţie

a) Argumentele părţilor

67. Reclamantul s-a plâns de supraaglomerarea severă, de calitatea slabă a alimentelor şi a apei potabile, furnizarea necorespunzătoare a apei calde şi de faptul că nu i-au fost puse la dispoziţie haine sau articole de toaletă. Reclamantul a susţinut că numeroasele sale plângeri referitoare la aceste condiţii de detenţie au rămas nerezolvate de autorităţile din penitenciar. Făcând referire la rapoartele Comitetului Helsinki român citate în Cauza Iacov Stanciu (citată anterior, pct. 146-63), reclamantul a susţinut că acele condiţii pe care le-a descris au fost, de asemenea, confirmate de către organizaţia sus-menţionată în urma vizitelor în penitenciarele Galaţi, Rahova şi Jilava.

68. Referitor la informaţiile prezentate cu privire la condiţiile generale de detenţie (a se vedea supra, pct. 12-26), Guvernul a subliniat că autorităţile interne au luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că reclamantul beneficia de condiţii de detenţie adecvate.

b) Motivarea Curţii

69. Curtea reaminteşte că, în temeiul art. 3 din Convenţie, statul trebuie să se asigure că o persoană este ţinută în detenţie în condiţii compatibile cu respectarea demnităţii sale umane, că modul şi tipul de executare a măsurii de detenţie nu o supun stresului sau unor greutăţi de o intensitate care depăşeşte nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi că, având în vedere nevoile practice ale detenţiei, sănătatea şi bunăstarea acesteia sunt asigurate în mod adecvat [a se vedea Kudca împotriva Poloniei (MC), nr. 30.210/96, pct. 94, CEDO 2000-XI, şi Enăşoaie împotriva României, nr. 36.513/12, pct. 46, 4 noiembrie 2014],

70. Atunci când se evaluează condiţiile de detenţie trebuie să se ţină seama de efectele cumulate ale condiţiilor respective, precum şi de acuzaţiile specifice făcute de reclamant [a se vedea Dougoz împotriva Greciei, nr. 40.907/98, pct. 46, CEDO 2001-11, şi Todireasa împotriva României (nr. 2), nr. 18.616/13, pct. 54, 21 aprilie 2015].

71. Lipsa acută a spaţiului în camerele penitenciarului reprezintă un factor semnificativ ce trebuie luat în considerare atunci când se stabileşte dacă acele condiţii de detenţie descrise au fost „degradante” în sensul art. 3 (a se vedea Enăşoaie, citată anterior, pct. 47, şi Karalevieius împotriva Lituaniei, nr. 53,254/99, pct. 39, 7 aprilie 2005).

72. Curtea observă de asemenea că, pe lângă supraaglomerare, alte aspecte privind condiţiile fizice de detenţie sunt relevante pentru evaluarea conformităţii cu art. 3 (a se vedea Babushkin împotriva Rusiei, nr. 67,253/01, pct. 44 şi 48, 18 octombrie 2007, şi Iacov Stanciu, citată anterior, pct. 169). Curtea a stabilit că următoarele condiţii de detenţie ridică o problemă în temeiul art. 3 din Convenţie: lipsa mobilierului corespunzător în celule: instalaţii sanitare necorespunzătoare, precum numărul limitat de toalete şi chiuvete pentru un mare număr de persoane private de libertate; chiuvete în celulă doar cu apă rece pentru diverse necesităţi (igienă personală, spălatul hainelor şi obiectelor personale, curăţarea toaletelor); acces limitat la duşuri cu apă caldă; condiţii igienice necorespunzătoare în general; slaba calitate a alimentelor (a se vedea Iacov Stanciu, citată anterior, pct. 175).

73. Revenind la cauza prezentă, Curtea observă că reclamantul s-a plâns de condiţiile inumane în care a fost ţinut în detenţie pe o perioadă de un an şi 3 luni în penitenciarele Galaţi, Rahova şi Jilava.

74. Guvernul a recunoscut existenţa supraaglomerării în toate locurile de detenţie în care s-a aflat reclamantul. Mai precis, statisticile furnizate de Guvern în replică la acuzaţiile reclamantului legate de supraaglomerare arată că, în majoritatea timpului, spaţiul personal al reclamantului era semnificativ mai mic decât cel impus de jurisprudenţa Curţii. Curtea accentuează faptul că aceste cifre erau chiar mai mici în realitate, ţinând cont de faptul că aceste celule includeau şi paturile deţinuţilor şi alte obiecte de mobilier. Această stare a lucrurilor ridică în sine o problemă în temeiul art. 3 din Convenţie [a se vedea Iacov Stanciu, citată anterior, pct. 173; Cotlet împotriva României (nr. 2), nr. 49.549/11, pct. 34, 1 octombrie 2013; şi Todireasa, citată anterior, pct. 57].

75. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, de calitatea slabă a alimentelor şi a apei potabile şi de furnizarea necorespunzătoare a apei calde şi reci. Aceste acuzaţii nu au fost respinse de către Guvern, care s-a limitat la a declara că atât calitatea, cât şi cantitatea alimentelor şi apei au fost în conformitate cu regulamentele şi constrângerile bugetare şi că apa caldă şi rece au fost furnizate în conformitate cu un program stabilit de administraţia penitenciarului. În plus, Curtea observă că acuzaţiile reclamantului referitoare la calitatea slabă a apei potabile în Penitenciarul Jilava au fost confirmate de instanţele interne (a se vedea supra, pct. 31). În ceea ce priveşte furnizarea de apă caldă şi rece nu a fost dat niciun detaliu de către Guvern dacă programul stabilit de administraţia penitenciarului a fost efectiv adaptat la numărul de persoane private de libertate.

76. În ceea ce priveşte plângerea reclamantului privind furnizarea de articole de toaletă şi haine, este evident din observaţiile Guvernului că reclamantului nu i-au fost furnizate suficiente articole de acest tip, astfel încât să fie în măsură să îşi menţină o igienă personală adecvată. De exemplu, în perioada petrecută în Penitenciarul Galaţi, reclamantul a primit un tub de pastă de dinţi în 4 luni şi o bucată de săpun pe lună pe care se presupunea că trebuie să o utilizeze pentru a se spăla zilnic pe mâini, precum şi pentru a face duş (a se vedea supra, pct. 15). Guvernul nu a prezentat informaţii cu referire la celelalte penitenciare despre care s-a plâns reclamantul. În ceea ce priveşte îmbrăcămintea, Guvernul s-a limitat doar la a cita textul regulamentului care reglementează furnizarea hainelor pentru deţinuţi, dar nu a prezentat niciun document care să indice dacă reclamantul a primit efectiv hainele necesare (a se vedea supra, pct. 24 şi 34).

77. în plus, acuzaţiile reclamantului referitoare la condiţiile de detenţie din penitenciarele Galaţi, Rahova şi Jilava corespund constatărilor specifice ale Comitetului Helsinki român privind vizitele sale în aceste penitenciare, precum şi constatărilor generale ale CPT în ceea ce priveşte penitenciarele din România (a se vedea supra, pct. 60 şi 61).

78. Curtea a constatat, de nenumărate ori, o încălcare a art. 3 din Convenţie având drept motiv lipsa de spaţiu personal alocat persoanelor private de libertate, condiţiile de igienă nesatisfăcătoare şi slaba calitate a alimentelor în penitenciarele Galaţi, Rahova şi Jilava (a se vedea Toma Barbu împotriva României, nr. 19.730/10, 30 iulie 2013; Iacov Stanciu, citată anterior; şi Porumb, citată anterior). În speţă, Guvernul nu a prezentat argumente sau informaţii care să permită Curţii să ajungă la o concluzie diferită. Nu numai că niciuna dintre condiţiile de mai sus nu respectă standardele europene stabilite de CPT, dar, după cum s-a pronunţat deja Curtea, efectul cumulat al supraaglomerării în dormitoare de mare capacitate - uneori şi insalubre -, slaba calitate a alimentelor şi condiţiile de igienă precare se pot dovedi dăunătoare pentru persoanele private de libertate (a se vedea Todireasa, citată anterior, pct. 61).

79. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curţii să concluzioneze că, în mod cumulativ, toate condiţiile de detenţie ale reclamantului sus-menţionate i-au cauzat acestuia un grad de suferinţă care a depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi au atins astfel gradul minim de gravitate necesar pentru a constitui tratament degradant în sensul art. 3 din Convenţie.

Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie.

2. Capătul de cerere privind tratamentul medical

a) Argumentele părţilor

80. Reclamantul a susţinut că autorităţile penitenciarului nu i-au asigurat tratament medical adecvat pentru parodontită. Mai precis, recomandarea medicului său din 2009 de a i se instala o proteză dentară şi de a i se acorda o dietă semilichidă sau lichidă nu a fost soluţionată de autorităţi. Ca urmare, a trebuit să sufere de foame şi dureri constante, a pierdut aproape 70% din dentiţie şi a dezvoltat ulcer şi gastroduodenită. A adus această situaţie în atenţia autorităţilor competente în repetate rânduri, fără niciun efect. Reclamantul a susţinut că regulamentul care prevedea ca suportarea cheltuielilor pentru proteze dentare pentru persoanele private de libertate care nu au niciun venit să fie efectuată în comun de sistemul de securitate socială şi bugetul penitenciarului a fost ineficient, întrucât nu a existat niciun buget special alocat lucrărilor protetice pentru persoanele private de libertate şi, potrivit informaţiilor transmise de autorităţile naţionale, doar 2 persoane private de libertate au beneficiat de acest sistem de plăţi între 2012 şi 2013. Reclamantul a concluzionat că suferinţa la care a fost supus din cauza inacţiunii autorităţilor pentru o perioadă mai mare de 5 ani a depăşit pragul necesar pentru a constitui un tratament degradant în temeiul art. 3 din Convenţie.

81. Guvernul a subliniat faptul că reclamantul a primit dietă specială pentru persoanele private de libertate care sunt bolnave, formată din alimente uşor masticabile. În ceea ce priveşte tratamentul medical, reclamantul a fost tratat în mod adecvat pentru afecţiunile sale dentare. În plus, reclamantul a refuzat în mai multe rânduri să fie transportat la spitale - penitenciar pentru a primi tratament medical şi că, de exemplu, în una dintre ocazii, a refuzat să fie transportat pentru tratament într-un alt penitenciar, echipat cu o secţie stomatologică. În plus, nu a cerut în mod specific o proteză dentară şi nu a informat autorităţile cu privire la situaţia sa financiară, pentru a putea beneficia de prevederile Ordinului nr. 429/C/125 din 7 februarie 2012.

Guvernul a concluzionat că legislaţia naţională şi sistemul intern i-au oferit reclamantului accesul efectiv la un tratament dentar adecvat.

b) Motivarea Curţii

82. Curtea a subliniat în mai multe rânduri că lipsa unui tratament medical adecvat în penitenciar poate prin ea însăşi ridica o problemă în temeiul art. 3, chiar dacă starea de sănătate a reclamantului nu impune eliberarea sa imediată. Statul trebuie să se asigure că, date fiind nevoile practice ale detenţiei, sănătatea şi bunăstarea unei persoane private de libertate sunt asigurate în mod adecvat, acordându-i, între altele, asistenţa medicală necesară [a se vedea Kudca împotriva Poloniei (MC), nr. 30.210/96, pct. 93-94, CEDO 2000-XI; Sarban împotriva Moldovei, nr. 3.456/05, pct. 90, 4 octombrie 2005; şi Cirillo împotriva Italiei, nr. 36.276/10, pct. 35, 29 ianuarie 2013],

83. Curtea reiterează în continuare că tratamentul medical în unităţile penitenciare trebuie să fie adecvat şi comparabil cu calitatea tratamentului pe care autorităţile statului s-au angajat să îl ofere întregii populaţii. Acest lucru nu înseamnă totuşi că fiecărei persoane private de libertate trebuie să îi fie garantat acelaşi tratament medical care este disponibil în cele mai bune unităţi de sănătate din afara unităţilor penitenciare (a se vedea Cara-Damiani împotriva Italiei, nr. 2.447/05, pct. 66,7 februarie 2012).

84. Simplul fapt că o persoană privată de libertate este văzută de un medic şi primeşte un anumit tip de tratament nu poate duce automat la concluzia că asistenţa medicală este corespunzătoare (a se vedea Hummatov împotriva Azerbaidjanului, nr. 9.852/03 şi 13.413/04, pct. 116, 29 noiembrie 2007). Autorităţile trebuie să se asigure totodată că se păstrează un dosar complet privind starea de sănătate a persoanei private de libertate şi tratamentul primit în cursul detenţiei (a se vedea, de exemplu, Khudobin împotriva Rusiei, nr. 59.696/00, pct. 83, CEDO 2006-XII), că diagnosticele şi îngrijirile sunt prompte şi corecte (a se vedea Hummatov, citată anterior, pct. 115, şi Melnik împotriva Ucrainei, nr. 72.286/01 pct. 104-106, 28 martie 2006) şi că, acolo unde natura afecţiunii medicale o impune, supravegherea este periodică şi sistematică şi implică o strategie terapeutică comprehensivă menită să vindece afecţiunile persoanei private de libertate sau să prevină agravarea lor, mai degrabă decât să le abordeze în mod simptomatic (a se vedea Hummatov, citată anterior, pct. 109 şi 114; Sarban, citată anterior, pct. 79; şi Popov împotriva Rusiei, nr. 26.853/04, pct. 211,13 iulie 2006). De asemenea, autorităţile trebuie să demonstreze că au fost create condiţiile necesare pentru a se urma în mod concret tratamentul prescris (a se vedea Visloguzov împotriva Ucrainei, nr. 32,362/02, pct. 69, 20 mai 2010),

85. În cele din urmă, simplul fapt al deteriorării stării de sănătate a reclamantului, deşi capabil să ridice, într-o etapă iniţială, anumite îndoieli în ceea ce priveşte caracterul adecvat al tratamentului în penitenciar, nu este suficient ca atare pentru constatarea încălcării obligaţiilor pozitive ale statului în temeiul art. 3 din Convenţie dacă, pe de altă parte, se poate stabili că autorităţile interne de resort au recurs în timp util la toate măsurile medicale rezonabil posibile într-un efort conştient de a împiedica evoluţia bolii în cauză. Într-adevăr, obligaţia statului de a vindeca o persoană privată de libertate care este grav bolnavă este o obligaţie de mijloace, nu de rezultat (a se vedea, printre altele, Goloshvili împotriva Georgiei, nr. 45.566/08, pct. 38, 20 noiembrie 2012, şi Cirillo, citată anterior, pct. 37).

86. În cauza prezentă, Curtea observă că, în iulie 2009, reclamantul a fost diagnosticat cu parodontită (gradele I şi II) şi edentaţie frontală, laterală şi terminală şi i s-a prescris instalarea unei proteze dentare. 4 ani şi 7 luni mai târziu, la 24 februarie 2014, când reclamantul a fost dus la spital pentru congestie şi umflarea gingiilor, starea sa medicală evoluase către parodontită apicală cronică şi stomatită generalizată.

87. În pofida diagnosticului iniţial şi a evoluţiei acestuia, Curtea observă că reclamantul a fost tratat constant în mod simptomatic cu medicamente antibiotice şi antiinflamatoare. Nu a fost ţinut niciun dosar detaliat privind evoluţia bolii şi procentul dinţilor pierduţi de reclamant. În plus, nu s-a stabilit o strategie terapeutică menită, pe cât posibil, să vindece parodontită reclamantului ori să prevină agravarea acesteia odată cu pierderea suplimentară a dentiţiei şi inflamaţia generalizată a gingiilor.

88. Curtea observă că, potrivit afirmaţiilor Guvernului, reclamantul a refuzat tratamentul medical în mai multe rânduri. Cu toate acestea, din dosar nu este evident că reclamantului i-a fost oferit un tratament protetic pentru parodontită, pe care el să îl refuze (a se vedea supra, pct. 44). De asemenea, nu este evident dacă reclamantul a contribuit sub vreo formă la agravarea stării sale de sănătate (a contrarie, Epners-Gefners împotriva Letoniei, nr. 37.862/02, pct. 44, 29 mai 2012, şi V.D, împotriva României, nr. 7.078/02, pct. 100,16 februarie 2010).

89. Guvernul a subliniat, de asemenea, că recomandarea medicului de instalare a unei proteze nu a fost pusă în aplicare deoarece reclamantul nu a solicitat nici dispozitivul, nici plata contribuţiei la tratament din bugetul penitenciarului. În această privinţă, Curtea observă că reclamantul a alertat autorităţile cu privire la situaţia sa în numeroase ocazii. Mai precis, reclamantul s-a plâns de 5 ori de dureri de dinţi de nesuportat şi a solicitat un tratament pentru această suferinţă, fără a primi un răspuns relevant din partea autorităţilor penitenciarului (a se vedea supra, pct. 49). În plus, reclamantul a depus plângeri în faţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de 3 ori, atrăgând atenţia autorităţilor asupra faptului că problemele sale dentare sunt atât de grave încât îl împiedică să mănânce alimentele servite în penitenciar. Toate aceste plângeri au fost respinse ca nefondate (a se vedea supra, pct. 45-48). În plus, reiese în mod evident din dosar că autorităţile penitenciarului erau conştiente de lipsa de mijloace financiare a reclamantului (a se vedea supra, pct. 15,20 şi 26).

90. În ceea ce priveşte o eventuală solicitare din partea reclamantului pentru copiata din bugetul penitenciarului a costului pentru tratamentul protetic, Curtea observă că regulamentul în vigoare până în 2012 a fost deja analizat şi declarat ineficient în cauza V.D. (citată anterior, pct. 96), în care Curtea a constatat o problemă sistemică cauzată de deficienţele din sistemul de asigurări medicale pentru asigurarea serviciilor stomatologice persoanelor private de libertate lipsite de orice mijloace financiare. La 7 februarie 2012 a intrat în vigoare un nou regulament care prevede că, în cazurile în care persoanele private de libertate nu au mijloacele financiare necesare, partea lor de cheltuieli va fi acoperită de administraţia penitenciarului, dintr-un buget special. Cu toate acestea, în această privinţă, Guvernul a informat că nu a existat niciun buget special alocat pentru acest tip de cheltuieli şi, într-o perioadă de un an, doar două persoane private de libertate din întregul sistem penal românesc au beneficiat efectiv de acest ajutor financiar (a se vedea supra. pct. 59). În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Guvernul nu a probat eficienţa noului sistem pus în aplicare în 2012.

91. În plus, având în vedere patologia psihiatrică a reclamantului (a se vedea supra, pct. 39), Curtea reaminteşte că a hotărât anterior, în cauze care implică persoane cu dizabilităţi mintale, că trebuie acordata atenţie vulnerabilităţii acestora, în special în ceea ce priveşte incapacitatea lor, în unele situaţii, de a-şi pleda în mod coerent cauza [a se vedea V.D., citată anterior, pct. 87, şi B. Împotriva României (nr. 2), nr. 1.285/03, pct. 78, 19 februarie 2013]. În această privinţă, Curtea observă că reclamantul nu ar fi trebuit plasat într-un penitenciar, ci mai degrabă într-un spital de psihiatrie, astfel cum fusese decis de instanţele interne în momentul condamnării sale penale, în 2007, şi astfel cum reconfirmase medicul său în 2011.

92. În concluzie, având în vedere cele de mai sus şi ţinând seama de circumstanţele speciale ale cauzei, Curtea consideră că reclamantului nu i se poate reproşa că nu a depus încă o anumită cerere, astfel cum sugerează Guvernul.

93. În ceea ce priveşte plângerea reclamantului privind faptul că autorităţile nu i-au asigurat o dietă lichidă sau semilichidă prescrisă, Curtea observă că, în iulie 2009, reclamantului i-a fost prescrisă o dietă lichidă sau semilichidă până în momentul în care i se va instala o proteză. Această recomandare iniţială a fost total ignorată de autorităţile penitenciarului, care i-au asigurat reclamantului acest tip de dietă doar pentru perioade limitate de timp (a se vedea supra. pct. 14, 18 şi 25). În plus, plângerile reclamantului în această privinţă formulate către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate şi, ulterior, către instanţele de judecată au fost respinse fără să fi fost analizate în detaliu, din motive care au inclus constrângerile bugetare sau chiar pe motiv că autorităţile penitenciarului au afirmat că nu a existat nicio prescripţie pentru o astfel de dietă în dosarul medical al reclamantului (a se vedea supra, pct. 45-48).

94. Consideraţiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curţii să concluzioneze că reclamantul nu a primit asistenţă medicală corespunzătoare şi o dietă adecvată pentru parodontită, care, în sine, având în vedere perioada lungă în cauză şi consecinţele în ceea ce priveşte sănătatea reclamantului, i-au cauzat reclamantului o suferinţă care a atins pragul de tratament inuman şi degradant interzis de art. 3 din Convenţie.

Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

95. Art. 41 din Convenţie prevede:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

A. Prejudiciu

96. Reclamantul a solicitat 200.000 euro (EUR) cu titlu de daune morale pentru suferinţele la care a fost supus, având în vedere condiţiile inumane ale detenţiei sale, lipsa unui tratament medical corespunzător şi lipsa unei diete adecvate pentru parodontită şi relele tratamente la care a fost supus de un agent de pază al penitenciarului.

97. Guvernul a susţinut că pretenţiile reclamantului sunt excesive.

98. Curtea observă că în prezenta cauză a constatat o încălcare a art. 3 din Convenţie din două motive distincte, având în vedere condiţiile de viaţă inumane din penitenciarele în care a fost cazat reclamantul şi lipsa unei asistenţe medicale corespunzătoare şi a unei diete adecvate pentru parodontită. În consecinţă, având în vedere circumstanţele cauzei văzute în ansamblul ei şi pronunţându-se în echitate, Curtea acordă reclamantului 11.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecată

99. Reclamantul a solicitat totodată 5.192,5 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa Curţii. Mai precis, 4.892,5 EUR pentru onorariile avocatului, de achitat direct în contul avocatului, Şi 300 EUR pentru suport tehnic şi diferite cheltuieli pentru corespondenţă efectuate de Comitetul Helsinki român, de achitat direct în contul respectivei organizaţii. Reclamantul a prezentat un contract semnat de reprezentantul său şi un document detaliat care indică numărul de ore lucrate pentru pregătirea cauzei. El a prezentat, de asemenea, un acord semnat cu Comitetul Helsinki, prin care acesta din urmă se angaja să îi ofere suport tehnic şi să plătească taxele de corespondenţă efectuate în faţa Curţii.

100. Guvernul consideră că numărul de ore lucrate în cauză indicat de avocat este, într-o oarecare măsură, excesiv. Acesta consideră că, având în vedere obiectul cauzei, un avocat diligent ar fi avut nevoie de mai puţin timp pentru a lucra în cauză. În continuare, Guvernul afirmă că suma de 300 EUR solicitată de Comitetul Helsinki nu a fost susţinută de vreo dovadă.

101. Curtea reiterează faptul că, pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 41, trebuie să se stabilească caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora [a se vedea, de exemplu, Nilsen şi Johnsen împotriva Norvegiei (MC), nr. 23.118/93, pct. 62, CEDO 1999-VIII, şi Cobzaru împotriva României, nr. 48.254/99, pct. 110,26 iulie 2007]. În conformitate cu art. 60 § 2 din Regulamentul Curţii, toate cererile trebuie să fie însoţite de informaţii detaliate, în caz contrar Curtea putând respinge integral sau parţial cererea.

102. În cauza de faţă, având în vedere criteriile menţionate mai sus şi lista detaliată prezentată de reclamant, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 3.000 EUR, în ceea ce priveşte onorariile avocatului, din care se scade suma deja primită în temeiul acestui capăt de cerere sub formă de asistenţă judiciară (850 EUR), în total 2.150 EUR, de plătit direct în contul bancar specificat de reprezentatul reclamantului.

C. Dobânzi moratorii

103. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

în unanimitate,

CURTEA:

1. declară capetele de cerere întemeiate pe art. 3 privind condiţiile de detenţie şi lipsa unui tratament medical adecvat şi a unei diete corespunzătoare admisibile, iar celelalte capete de cerere inadmisibile;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 3 din Convenţie din cauza condiţiilor de detenţie ale reclamantului şi a lipsei unui tratament dentar adecvat şi a unei diete corespunzătoare;

3. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 11.000 EUR (unsprezece mii euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit reclamantului, pentru prejudiciul moral;

(ii) 2.150 EUR (două mii o sută cincizeci de euro), de plătit direct doamnei Nicoleta Tatiana Popescu;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 2 februarie 2016, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii.

 

PREŞEDINTE

ANDRÁS SAJÓ

Grefier adjunct,

Fatoş Aracý

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.