MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 443/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 443         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 14 iunie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE BIROULUI PERMANENT AL CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

5. - Decizie privind asigurarea interimatului funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 205 din 12 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014. precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Decizia nr. 220 din 12 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

207. - Decizie pentru numirea domnului Râul Călin Pop în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.036/2015. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0330 Oşeşti-Bârzeşti

 

HOTĂRÂRI ALE BIROULUI PERMANENT AL CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

DECIZIE

privind asigurarea interimatului funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor

 

În temeiul art. 35 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50 din 13 iunie 2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor,

 

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor adoptă prezenta decizie.

 

Articol unic. - Până la alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asigură interimatul funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor, începând cu data prezentei decizii.

 

Această decizie a fost adoptată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor din 13 iunie 2016.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 13 iunie 2016.

Nr. 5.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 205

din 12 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 535D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, asupra textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 743 din 3 noiembrie 2015 şi nr. 821 din 26 noiembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.159/112/2014 Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare parţială a Ordinului prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud nr. 37 din 1 aprilie 2014, emis cu aplicarea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, privind promovarea autorului excepţiei în gradul profesional următor, sub aspectul stabilirii cuantumului salariului de bază. S-a solicitat, de asemenea, stabilirea salariului de bază la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, la nivelul treptei întâi de salarizare utilizate în anul 2010, precum şi obligarea prefectului să modifice în acest sens ordinul menţionat şi plata drepturilor salariate la zi, actualizate, calculate la data pronunţării instanţei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că prin textele de lege criticate se aduce atingere dispoziţiilor art. 16, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece un funcţionar promovat în grad profesional superior, salarizat la nivelul treptei trei de salarizare al acelui grad, este lipsit de posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare, deoarece treptele de salarizare nu mai sunt reglementate în legislaţia actuală, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009, dar acestea se aplică de fado în temeiul legilor anuale de salarizare, care permit stabilirea unor salarii diferite la muncă egală. Întrucât salarizarea funcţionarilor publici nu se mai face în funcţie de trepte, există situaţii cum este aceea a funcţionarului public recrutat sau promovat care este salarizat la nivelul treptei trei de salarizare ai gradului profesional ocupat, şi există funcţionari publici transferaţi sau redistribuiţi pe o funcţie publică, care primesc salariu corespunzător treptelor întâi sau doi de salarizare în gradul profesional ocupat, pentru care cuantumul salariului a rămas la acelaşi nivel. Inegalitatea rezultă astfel între situaţia funcţionarului public transferat, care păstrează salarizarea corespunzătoare treptei în care se află şi funcţionarul public promovat, care va avea un salariu limitat la nivelul treptei trei de salarizare din gradul său, fără a mai avea posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare.

6. Autorul excepţiei mai arată că dreptul de a fi retribuit echitabil, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, este negat unui funcţionar public promovat în urma unui examen într-un grad profesional superior, raportat la situaţia unui funcţionar public transferat sau redistribuit pe un post identic sau echivalent. Se creează astfel o limitare permanentă a dreptului funcţionarilor publici din prima categorie, la un salariu echivalent cu acela al salariaţilor din cea de-a două categorie, ceea ce aduce atingere dreptului la muncă, precum şi prevederilor art. 53 din Constituţie.

7. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin textele de lege criticate se creează o situaţie ce discriminează funcţionarii publici nou-încadraţi prin recrutare sau promovaţi, raportat la funcţionarii publici transferaţi sau redistribuiţi pe un post identic sau echivalent, în situaţia în care desfăşurând activităţi similare, în condiţii identice, atât de studii, cât şi de vechime în muncă, sunt remuneraţi la un nivel inferior.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la considerentele de principiu reţinute prin Deciziile nr. 669 din 26 iunie 2012 şi nr. 6 din 7 ianuarie 2013.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, având următorul cuprins: (1) în anul 2014, pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

(3) în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.n

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 [care reglementa în art. 7 din secţiunea a 2-a a anexei nr. III - „Reglementări specifice funcţionarilor publici” trei trepte de salarizare pentru funcţionarii publici de execuţie definitivi, pentru fiecare grad profesional deţinut], a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Această intervenţie legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca.

15. Curtea mai observă că, până la apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarului public se realiza ţinându-se cont de funcţia în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul şi treapta de salarizare, şi vechimea în muncă. Prin art. 41 pct. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010, s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional. Prin urmare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar, în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional care urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii.

16. Curtea reţine, din interpretarea art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, că acestea stabilesc, de principiu, salarizarea funcţionarilor publici pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, constituind dispoziţii cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziţii, alin. (3) al art. 5 din acelaşi act normativ constituie prevederi speciale, prin care se stabileşte salarizarea funcţionarilor nou-încadraţi şi a celor promovaţi.

17. Curtea reţine, astfel, referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, făcând referire la jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se găsesc persoanele, în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum, nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragrafele 26,29 şi 32).

18. Distinct de cele reţinute, Curtea observă, cu acest prilej, că autorul critică diferenţa de salarizare existentă între acesta şi ceilalţi funcţionari publici care au avansat în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, şi între acesta şi funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie şi care, la rândul lor, avansaseră în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare Legii-cadru nr. 284/2010.

19. Referitor la aceste critici, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Legea nr. 188/1999, ocuparea funcţiilor publice se face prin: promovare, transfer, redistribuire, recrutare alte modalităţi prevăzute expres de lege. În ceea ce priveşte promovarea, situaţie în care se află autorul excepţiei, Curtea observă că aceasta este definită ca modalitatea de dezvoltare a carierei, prin ocuparea unei funcţii publice superioare. Promovarea în funcţia publică de execuţie în gradul profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autorităţile şi instituţiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public, ca urmare a promovării concursului sau examenului (art. 64 din Legea nr. 188/1999). Potrivit textului de lege criticat, salariul funcţionarilor publici va creşte în urma promovării, ajungând la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.

20. Curtea observă, referitor la transfer, că acesta poate avea ioc în interesul serviciului sau la cererea funcţionarului public. Transferul în interesul serviciului se poate face numai CU acordul scris al funcţionarului public transferat. Transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior, îh acest din urmă caz numai cu acordul sau la cererea funcţionarului public (art. 90 din Legea nr. 188/1999).

21. Referitor la redistribuirea funcţionarilor publici, Curtea observă că aceasta se face de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public. Redistribuirea se poate face şi într-o funcţie publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcţionarului public (art. 104 din Legea nr. 188/1999).

22. În ceea ce priveşte reintegrarea, Curtea constată că acesta se dispune, la solicitarea funcţionarului public, de instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art. 106 din Legea nr. 188/1999).

23. Din analiza situaţiilor anterior menţionate, Curtea reţine că acestea nu sunt similare, scopul urmărit fiind diferit pentru fiecare dintre acestea, astfel încât principiul egalităţii nu poate fi aplicat în cazul funcţionarilor ale căror raporturi de muncă sunt supuse incidenţei lor.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, funcţionarii care promovează sub imperiul actelor normative adoptate ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, care a eliminat treptele de salarizare, nu se află în aceeaşi situaţie cu aceia care au promovat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, când erau reglementate trepte de salarizare. Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

25. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de a fi retribuit echitabil, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, Curtea reţine că prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, a statuat că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragraful 31).

26. În final, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, eu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 220

din 12 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea „Dinamic Company” - S R L. din judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 1.678/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.363D/2015.

2. La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 753 din 5 noiembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 30 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.678/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea „Dinamic Company” - S.R.L. din judeţul Ilfov cu ocazia soluţionării plângerii formulate împotriva Deciziei nr. 128/CA/72 din 2 februarie 2015 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, într-o cauză având ca obiect „litigiu privind achiziţiile publice”.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că instituirea obligaţiei de plată a garanţiei de bună conduită este neconstituţională şi contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, întrucât caracterul gratuit al procedurii nu mai este asigurat, iar neîndeplinirea acestei obligaţii conduce la respingerea contestaţiei. Se mai susţine, totodată, că garanţia de bună conduită este contrară raţiunii juridice a unor directive europene, şi anume, Directiva 2004/18/CE, Directiva 2014/25/UE şi Directiva 89/665/CEE, referitoare la aspecte prioritare în domeniul achiziţiilor publice, în fine, autoarea excepţiei arată că. „prin însăşi Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/2015, s-a consacrat caracterul abuziv al măsurii de obligare la constituirea garanţiei de bună conduită”.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Raportat la critica formulată, instanţa de judecată arată că reglementarea obligaţiei de „constituire a garanţiei de bună conduită nu are legătură cu gratuitatea procedurii, care are în vedere posibilitatea de a formula o contestaţie administrativă fără ca autorităţile statului să perceapă taxe de timbru sau timbru judiciar”. Astfel, „garanţia de bună conduită nu are natura unei taxe, care este percepută de stat în scopul împiedicării dreptului de acces la jurisdicţia administrativă, ci reprezintă o condiţie impusă în scopul protejării interesului public pentru evitarea formulării unor plângeri abuzive, de natură a produce prejudicii autorităţii publice contractante care organizează procedura de achiziţie publică”.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, şi arată că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006. Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 2711: (1) în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel.

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.

(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.

(6) în cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conformări. 231.”

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4) potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a constatat că sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă” este neconstituţională. Ca atare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27l1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă.

14. Referitor la prevederile art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care instituie condiţiile de valabilitate ale garanţiei de bună conduită şi cazurile reţinerii acesteia, din actele depuse la dosar, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a constituit garanţia de bună conduită. Prin urmare, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei deduse judecăţii, Curtea constată că prevederile art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, astfel cum stabileşte art. 29 alin, (1) din Legea nr. 47/1992 şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (6) este inadmisibilă.

15. În ceea ce priveşte prevederile art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că are incidenţă jurisprudenţa recentă a instanţei de contencios constituţional, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016, sau Decizia nr. 753 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016.

16. Astfel, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin raportare la normele constituţionale care consacră gratuitatea jurisdicţiilor administrative, respectiv art. 21 alin. (4) din Constituţie, prin deciziile precitate, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat ori la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a precizat că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012). Aşa fiind, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta ori, după caz, de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

17. De altfel, Curtea a subliniat faptul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale a fost aceea de a institui o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate. Existenţa acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze direct la calea de atac judiciară, în măsura în care apreciază că aceasta îi serveşte mai bine interesele. Nicio dispoziţie din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităţilor contractante pot fi atacate numai la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum nicio dispoziţie din acelaşi act normativ nu împiedică persoana să se adreseze instanţelor de judecată. Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare (a se vedea Decizia nr. 234 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012).

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în ce priveşte sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă”, excepţie ridicată de Societatea „Dinamic Company” - S.R.L. din judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 1.678/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Râul Călin Pop în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

Având în vedere Adresa Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 3.996/CPP din 6 iunie 2016,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Râul Călin Pop se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 14 iunie 2016.

Nr. 207.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0330 Oşeşti-Bârzeşti

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 105.905 din 9 decembrie 2015 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Vaslui - Decizia etapei de încadrare nr. 11 din 20 octombrie 2014, Avizul Ministerului Culturii nr. 4.522 din 30 iulie 2015, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 225.715 din 23 februarie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 25.732 din 30 martie 2015 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 152.950/IM din 25 martie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului ROSCI033Q Oşeşti-Bârzeşti, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Paşca Palmer

 

Bucureşti, 29 decembrie 2015.

Nr. 2.036.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.