MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 424/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 424         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 6 iunie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 200 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 aţin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 228 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

396. - Hotărâre privind alocarea temporară, pentru luna iunie a anului 2016, a unor sume din venituri rezultate din privatizare Ministerului Fondurilor Europene, în calitate de ordonator principal de credite cu rol de autoritate de management

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

201. - Decizie privind numirea domnului Dorin Emil Mantescu în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

202. - Decizie privind eliberarea domnului Nicolae Minea din funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

203. - Decizie privind numirea doamnei Ruxandra Elena Gîndu în funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

62. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

1.097. - Decizie privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ADA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

1.115. - Decizie privind sancţionarea Societăţii TENY BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

4. - Ordin privind suspendarea aplicării Ordinului nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic

 

13. - Circulară privind lansarea în circuitul numismatic a unei monede din argint dedicate împlinirii a 210 ani de exploatare industrială a apelor minerale naturale Borsec

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 200

din 7 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Preda Cătălina-Marina - întreprindere Individuală în Dosarul nr. 899/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.628D/2015.

2. La apelul nominal răspunde Preda Cătălina-Marina, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Prim - magistratul-asistent referă că autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei un punct de vedere, însoţit de petiţia pe care aceasta a adresat-o Avocatului Poporului, precum şi răspunsul acestei autorităţi în sensul că „nu se justifică sesizarea Curţii Constituţionale”.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi expune, pe larg, considerentele care fundamentează excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum au fost acestea prezentate în faţa instanţei de judecată şi punctul de vedere transmis. În opinia sa, omisiunea textului de lege de a preciza plafonul legal de natură să atragă incidenţa acestuia este de natură să inducă în eroare, iar referinţa la data aderării pe care o cuprinde se încadrează în practici neloiale. Codul fiscal se adresează atât cetăţenilor români, cât şi străinilor, aşa încât este şi mai dificil de înţeles trimiterea pe care textul criticat o face la data aderării, cât priveşte cursul de schimb necesar a fi aplicat pentru calcularea sumei în euro pe care o stabileşte. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

5. Având cuvântul, reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că data aderării României la Uniunea Europeană este cunoscută, fiind prevăzută în Tratatul de aderare, astfel încât nu poate li reţinută încălcarea prevederilor art. 31 din Constituţie. Prevederile legale criticate sunt clare, criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate fiind neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 27 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 899/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Preda Cătălina Marina - Întreprindere Individuală într-o cauză având ca obiect anulare acte de control impozite şi taxe.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul criticat este neconstituţional, deoarece referinţa „la data aderării”, nesuplinită de o prevedere expresă a unui echivalent în lei, a datei certe şi eventual al unui curs euro/leu, nu poate reprezenta o bază legitimă de impunere a unor obligaţii fiscale indiferent de natura acestora. Informaţia trebuie să fie clară, întrucât se adresează unor contribuabili ce au dreptul, potrivit legii, să îşi ţină evidenţa încasărilor şi cheltuielilor în partidă simplă, prin înregistrarea acestora într-un singur registru de încasări şi plăţi. Confuziile create de legislaţia fiscală prin lipsa reglementării exprese a unor valori de referinţă pentru o altă monedă decât cea naţională nu pot fi interpretate decât în sensul încălcării dreptului la o informare corectă şi exactă, care nu lasă ioc la interpretări şi neînţelegeri. Precizează faptul că, în ceea ce o priveşte, a avut în permanenţă reprezentarea cifrei de afaceri la suma de 35.000 euro, la cursul BNR actual anului 2011, şi nu altui an (2007). Mai mult decât atât, toate tranzacţiile economice, dar şi stabilirea preţurilor din România, a accizelor, a taxelor, sunt raportate la curs BNR actual anului în curs, şi nu anului 2007.

8. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu trebuie privit izolat, ci în corelare cu dispoziţiile de la alin, (2) ale aceluiaşi articol, unde se stabileşte modul decalcul al cifrei de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin, (1) al art. 152, precum şi cu Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Din corelarea acestor texte de lege se desprinde ideea clară că plafonul de 35.000 de euro trebuie calculat prin raportare la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării la Uniunea Europeană, cursul rotunjit la următoarea mie fiind de 119.000 lei. Data aderării României la Uniunea Europeană este cunoscută de toţi cetăţenii acestei ţări, prin urmare, norma legală atacată este clară, nelăsând loc Sa interpretări, şi previzibilă. Faptul că alte norme legale naţionale se raportează la cursul de schimb al monedei euro comunicat de BNR la data plăţii nu are nicio relevanţă în raport cu prevederile art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, care, pentru anul 2011, se raportează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării României la Uniunea Europeană.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.413/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 177 din 8 ianuarie 2016, prin care, reţinând considerentele similar celor ce fundamentează opinia instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, concluziile scrise depuse la dosar, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2). ale art. 2. 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, potrivit cărora „Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie. poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin, (1). cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).”

14. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 688 din 10 septembrie 2015, act care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 [a se vedea art. 501 şi art. 502 alin. (1) pct. 1 din lege]. Având în vedere însă considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează să se analizeze dispoziţiile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în redactarea dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, aceasta fiind aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, precum şi din concluziile scrise depuse de autoarea excepţiei.

15. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (2) şi (4), care consacră obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, respectiv obligaţia mijloacelor de informare în masă, publice şi private, de a asigura informarea corectă a opiniei publice.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. De principiu, stabilirea prin lege a unei date de referinţă pentru cursul de schimb ce trebuie avut în vedere la calcularea echivalentului în lei al sumei în euro ce constituie plafonul cifrei de afaceri pe care textul de lege îl prevede corespunde exigenţelor de securitate juridică impuse de principiul legalităţii instituit de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

17. Faptul că această dată este cea a aderării României la Uniunea Europeană, iar nu o altă dată, ulterioară, constituie o opţiune a legiuitorului, ce dă expresie competenţei sale prevăzute de art. 61 din Constituţie. Data aderării, respectiv 1 ianuarie 2007, este, de altfel, de notorietate, fiind reglementată şi în mod expres în art. 4 alin. (2) din Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005. Astfel fiind, nu se poate reţine critica referitoare la încălcarea dreptului la informare susţinută de autoarea excepţiei.

18. Cât priveşte, în sine, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro prevăzut de textul de lege criticat, acesta este reglementat expres de prevederile pct. 61 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în redactarea dată de art. I lit. E pct. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2011, pct. 61 alin. (2) menţionat are următorul cuprins: „La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal. Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcţie de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.”

19. Susţinerea potrivit căreia aşteptarea autoarei excepţiei era ca dispoziţiile Codului fiscal să se raporteze la cursul Băncii Naţionale a României pentru anul în curs nu este de natură să releve neîndeplinirea de către autorităţi a obligaţiilor de informare corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal sau o lipsă de claritate a normei criticate. Tot astfel, confuzia în care autoarea excepţiei s-ar fi aflat, şi anume aceea de a avea reprezentarea cifrei de afaceri de 35.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României corespunzător anului 2011, nu poate fi convertită într-un motiv de neconstituţionalitate a textului de lege, întrucât acesta nu lasă nicio posibilitate de interpretare cu privire la data de referinţă pentru cursul de schimb, de natură să acrediteze că acesta ar putea fi anul 2011 sau orice alt an decât cel al aderării.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Preda Cătălina Marina - Întreprindere Individuală în Dosarul nr. 899/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 228

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihai Cornel Ţifescu în Dosarul nr. 20.009/3/2014 (2.352/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.163D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate în sensul respingerii acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită

respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie. În acest sens face referire la Decizia Curţii nr. 714 din 9 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 12 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 20.009/3/2014 (2.352/2014), Curtea de Apei Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Mihai Comei Ţifescu în procedura de soluţionare a apelului declarat cu privire la Sentinţa civilă nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014 prin care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a decis validarea Dispoziţiei nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamţ.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că în data de 15 septembrie 2011 a formulat o acţiune având ca obiect obligaţia de a face, acţiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 543/32/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, soluţionat irevocabil sub imperiul Legii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 247/2005. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4.413 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să transmită dosarul reclamanţilor conţinând Dispoziţia nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamţ şi înregistrată la pârâtă cu nr. 22.105/CC, unui evaluator ori unei societăţi de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, prin aceeaşi sentinţă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, sub sancţiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului pârâtei. Arată autorul excepţiei că, în data de 8 februarie 2013, a notificat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea executării Sentinţei civile nr. 195 din 16 noiembrie 2011, iar, în data de 5 decembrie 2013 a demarat procedura de executare silită. În data de 13 martie 2014, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a decis, în temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 165/2013, validarea Dispoziţiei nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamţ, şi a emis Decizia de compensare nr. 673 din 13 martie 2014. În data de 12 iunie 2014 autorul excepţiei a formulat acţiune în anulare a Deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, scopul declarat al acestei acţiuni fiind „împiedicarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a comite un abuz, întrucât emiterea Deciziei de compensare nr. 673 din 13 martie 2014 are drept consecinţă lăsarea fără obiect a punerii în executare silită a Sentinţei nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, care ne îndrituieşte la emiterea unui titlu de despăgubire” şi care face obiectul unui dosar de executare silită. Mai arată autorul că, prin Sentinţa civilă nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare, cu motivarea că „prin Sentinţa civilă nr. 195/2011, pronunţată în Dosarul nr. 543/32/2011 al Curţii de Apel Bacău, s-a stabilit obligaţia de a se emite decizie reprezentând despăgubiri, situaţie ce se încadrează în dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cum în mod corect a fost reţinut de către pârâtă. Situaţia reclamanţilor nu se regăseşte în dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013”. Cu privire la Sentinţa civilă nr. 1,109 din 15 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a declarat apel autorul, excepţia fiind invocată în soluţionarea acestei căi ordinare de atac.

7. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că prevederile de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16. Susţine că prevederile art. 41 alin, (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 creează o gravă discriminare între persoanele care au obţinut titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi persoanele care aveau hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la evaluarea imobilelor şi emiterea titlului de despăgubire, însă nu au obţinut acest titlu din motive imputabile autorităţilor statului (face referire în acest sens la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente). Apreciază că cea de-a două categorie de persoane, printre care se află şi autorul excepţiei, deşi deţine hotărâri definitive şi irevocabile, pronunţate sub imperiul Legii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 247/2005, este forţată să se supună dispoziţiilor noii legi, respectiv Legea nr. 165/2013, mai exact dispoziţiilor art. 21 la care face trimitere art. 41 alin. (5). O asemenea soluţie - apreciază autorul excepţiei - este profund inechitabilă şi, totodată, aduce atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. Cu privire la invocarea principiului constituţional al neretroactivităţii arată că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu produc efecte juridice exclusiv în domeniul său temporal de acţiune, ci operează modificări cu privire la raporturi juridice consumate/intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării sale în vigoare, respectiv sub imperiul Legii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 247/2005. Aşadar, prin aplicarea textelor de lege criticate se ajunge la lipsirea de efecte juridice a Sentinţei civile nr. 195/2011, la imposibilitatea punerii ei în executare. Invocă, în acest sens, atât jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, şi Hotărârea din 7 iunie 2005, pronunţată în Cauza Fuklev împotriva Ucrainei, paragraful 84, cât şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr. 404 din 10 aprilie 2008, nr. 830 din 8 iulie 2008, nr. 972 din 21 noiembrie 2012, nr. 460 din 13 noiembrie 2013 şi nr. 88 din 27 februarie 2014. Apreciază că soluţia conformă cu dispoziţiile constituţionale invocate nu poate fi decât în sensul evaluării imobilelor şi emiterii titlului de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005, titlul VII, lege sub imperiul căreia a rămas irevocabilă Sentinţa civilă nr. 195/2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, iar plata sumelor astfel stabilite să fie făcută potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că prevederile art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 sunt clare, previzibile şi aplicabile deopotrivă tuturor persoanelor îndreptăţite aflate în situaţiile reglementate de cele două texte de lege, după intrarea în vigoare a noii legi, astfel că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Cu privire la principiul neretroactivităţii legii civile apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care dispoziţiile noii legi de reparaţie se aplică dispoziţiilor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat în mod definitiv şi irevocabil asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin, (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), întrucât acestea produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acţiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate anterior intrării sale în vigoare. Noul act normativ nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Cât priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 apreciază că, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte doar o obligaţie de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, fără ca instanţa să fi apreciat şi asupra existenţei sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, nu se poate pune în discuţie neconstituţionalitatea normelor criticate. Face referire la Decizia Curţii nr. 686 din 26 noiembrie 2014, însă, arată că, în prezenta cauză, există o hotărâre judecătorească privind o obligaţie de a face, mai exact obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a îndeplini anumite acte, respectiv transmiterea dosarului de despăgubire la evaluator, iar, ulterior, emiterea titlului de despăgubire. Ca atare, nu rezultă că instanţa s-ar fi pronunţat asupra calităţii de persoană îndreptăţită sau cu privire la întinderea dreptului de proprietate ce ar aparţine autorului excepţiei, ci doar a emis o hotărâre judecătorească prin care autoritatea era obligată la îndeplinirea unor sarcini ce îi reveneau prin lege.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, În natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut: „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.[...j (5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin, (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile şi art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în favoarea autorului excepţiei a fost pronunţată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să transmită dosarul conţinând Dispoziţia nr. 1.029 din 24 mai 2006, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamţ, unui evaluator ori unei societăţi de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, totodată, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005. Întrucât obligaţia stabilită în sarcina autorităţii în cauză nu a fost executată în termenul stabilit de instanţă, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluţionarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente, referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor, instituite prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. De asemenea, Curtea observă că obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.109 din 15 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care reclamantul, autor al prezentei excepţii, a solicitat anularea deciziei de compensare emise de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit noilor reguli stabilite de acest act normativ.

17. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin, (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceste norme nu au incidenţă în soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că, în speţă, nu este vorba despre sume de bani care, potrivit art. 41 alin. (1), au fost acordate cu titlu de despăgubiri, stabilite fie în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fie prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Din datele cuprinse Sa dosar, respectiv încheierea din 12 iunie 2015 (actul de sesizare a Curţii), rezultă că dosarul în cauză nu a fost aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se încadra în ipoteza normei art. 41 alin. (1) teza întâi şi nici nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 prin care să se fi stabilit anumite sume cu titlu de despăgubiri cuvenite - ipoteza art. 41 alin. (1) teza a doua. Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

18. Cât priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21 din lege, Curtea reţine că acestea reglementează situaţia care se regăseşte în speţa de faţă, în care, printr-o hotărâre judecătorească ce era deja definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligaţia de a transmite dosarul unui evaluator în vederea stabilirii valorii imobilului revendicat şi de a emite titlul de despăgubire în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

19. Curtea observă că, anterior rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei civile nr. 195 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire (sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4.413 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), a intrat în vigoare, la 15 martie 2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, adică până la 15 septembrie 2012, iar mai apoi, prin Legea nr. 117/2012 de aprobare a ordonanţei de urgenţă menţionate, până la 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Faţă de această împrejurare, autorul excepţiei critică faptul că i s-au aplicat noile prevederi legale, respectiv noile modalităţi de calcul, fiind lipsită de eficienţă juridică hotărârea definitivă şi irevocabilă emisă în mod legal anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

20. Pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară necesară până la adoptarea de măsuri în vederea reformării legislaţiei în domeniu şi a modului în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie. Curtea a reţinut că s-a avut în vedere adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncţionalităţi ale mecanismului de restituire sau de despăgubire şi care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. Curtea Constituţională a apreciat, cu acelaşi prilej, că Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu a negat existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu a refuzat punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic de la acel moment, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar. Guvernul român nu a refuzat executarea hotărârilor judecătoreşti, ci a suspendat, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 fiind motivată şi de dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti în această materie, generate de inexistenţa, la acel moment, a unui mecanism instituţional şi legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptăţite la acordarea despăgubirilor.

21. Curtea reaminteşte că, în prezenta cauză, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligaţia de a transmite dosarul unui evaluator în vederea stabilirii valorii imobilului revendicat şi de a emite titlul de despăgubire în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, fără ca instanţa să se pronunţe asupra întinderii dreptului de proprietate, aşadar fără să se oblige Comisia să emită o decizie pentru o anumită valoare determinată, în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Curtea observă că o situaţie similară a fost reţinută şi în deciziile nr. 714 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 5 februarie 2015, nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, nr. 328 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015, nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, nr. 805 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016, şi nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

22. În jurisprudenţa anterior menţionată Curtea a reţinut că, deşi evaluarea imobilului urmează să se facă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit altor criterii, respectiv prin aplicarea grilei notariale valabile la acel moment, acest fapt nu poate reprezenta o atingere adusă de legiuitor asupra forţei hotărârilor judecătoreşti. În înţelegerea acestei chestiuni trebuie avute în vedere prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc cu privire la modalitatea concretă de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 vizează însă o cu totul altă ipoteză, cea în care prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi fusese stabilită în sarcina fostei Comisii Centrale obligaţia de emitere a titlurilor de despăgubire, ceea ce implica stabilirea de către această instituţie a valorii imobilului pentru care se cuvin despăgubiri. Cu alte cuvinte, instituirea prin lege a unei alte modalităţi de calcul nu impietează asupra dispoziţiilor imperative ale unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile referitoare la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - ale cărei atribuţii şi, implicit, obligaţii stabilite pe cale judecătorească au fost preluate de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, conform noii proceduri administrative.

23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză susţine, în esenţă, că aplicarea textelor de lege criticate creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 la executarea aceluiaşi tip de hotărâre judecătorească, ceea ce contravine şi principiului neretroactivităţii legii civile. În legătură cu susţineri similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile precitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară. Astfel, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Legea fundamentală, reiterând cele statuate în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, în sensul că, dacă prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective, totodată, Curtea constatând că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a două din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce priveşte modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite.

24. Curtea a reţinut, totodată, că prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă de trimitere la dispoziţiile art. 21 din aceleaşi act normativ, inclusiv la alin. (5) şi (8) ale art. 21. Or, prevederile art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 au fost constatate ca fiind neconstituţionale în măsura în care se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate (Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015). În legătură cu tehnica trimiterilor legislative, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, Curtea a reţinut că abrogarea textului de lege la care se face trimitere poate să influenţeze aplicarea normei de trimitere, în cazul în care legătura dintre aceste texte de lege este una substanţială. Aşadar, constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, prin înlăturarea prezumţiei de constituţionalitate numai în legătură cu o singură interpretare, şi anume atunci când se aplică unor decizii/dispoziţii ale entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, are drept efect înlăturarea de la aplicare a normei la care se face trimitere, din cuprinsul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, în accepţiunea care a fost constatată ca neconstituţională. Prin urmare, în ipoteza în care, prin hotărâri definitive şi irevocabile, instanţele de judecată au instituit obligaţii privind emiterea titlurilor de despăgubire, pronunţându-se inclusiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului la despăgubire, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu se mai poate pronunţa asupra existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, având doar obligaţia de a valida decizia entităţii învestite de lege. Dar în situaţia în care instanţele nu s-au pronunţat cu privire la aceste aspecte (existenţa dreptului şi întinderea acestuia), devin incidente prevederile Legii nr. 165/2013 referitoare la competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida, după caz, decizia entităţii învestite de lege prin care s-au acordat despăgubiri.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihai Cornel Ţifescu în Dosarul nr. 20.009/3/2014 (2.352/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea temporară, pentru luna iunie a anului 2016, a unor sume din venituri rezultate din privatizare Ministerului Fondurilor Europene, în calitate de ordonator principal de credite cu rol de autoritate de management

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în scopul asigurării necesarului de finanţare al autorităţilor de management pentru programele operaţionale finanţate din instrumente structurale în cadrul obiectivului convergenţă - Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice (POS CCE) şi Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane (POS DRU), denumite în continuare programe operaţionale, aferent lunii iunie a anului 2016, în vederea efectuării plăţilor pentru rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari, aferente instrumentelor structurale, se aprobă alocarea temporară din venituri din privatizare de către Ministerul Finanţelor Publice a echivalentului în euro al sumei de 500.000.000 lei.

(2) Repartizarea sumelor alocate temporar, pentru luna iunie a anului 2016, din venituri rezultate din privatizare, pentru autorităţile de management ale programelor operaţionale, care beneficiază de prevederile alin. (1), este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Sumele alocate autorităţilor de management din venituri din privatizare şi utilizate vor fi rambursate Ministerului Finanţelor Publice, în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Comisia Europeană, până la data de 30 septembrie 2016.

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, efectuează transferul integral, în euro, al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) în termen de două zile lucrătoare de la data solicitării de către Autoritatea de certificare şi plată.

(2) Echivalentul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) se determină pe baza cursului de schimb al Băncii Naţionale a României valabil la data efectuării transferului sumelor În valută din contul 3216.800000EUR „Disponibil la vedere, Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în contul analitic denominat în euro 3216,800100EUR „Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României şi administrat de Autoritatea de certificare şi plată,

(3) Autoritatea de certificare şi plată efectuează schimbul valutar al întregii sume în euro transferate potrivit alin. (1) şi virează echivalentul în lei al sumei rezultate în contul 54.01.03.00. „Disponibil de la bugetul de stat reprezentând prefinanţări şi fonduri în cazul indisponibilităţii temporare aferente instrumentelor structurale”, deschis la Trezoreria Operativă Centrală şi gestionat de Autoritatea de certificare şi plată.

(4) Autoritatea de certificare şi plată efectuează transferul în contul de disponibil deschis pe numele ordonatorului principal de credite cu rol de autoritate de management, integral sau în tranşe, în limita sumei rezultate în urma operaţiunii de schimb valutar prevăzute la alin. (3), proporţional cu sumele prevăzute în anexă, pe baza solicitărilor de fonduri ale autorităţilor de management, cuprinzând cereri de rambursare ale beneficiarilor autorizate la plată de autorităţile de management.

(5) Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia efectuării plăţilor în conturile beneficiarilor, din sumele transferate de Autoritatea de certificare şi plată conform alin. (4), în termen de 10 zile, dar nu mai târziu de data de 30 iunie 2016.

(6) Ordonatorul principal de credite cu rol de autoritate de management pentru programele operaţionale şi Autoritatea de certificare şi plată restituie Ministerului Finanţelor Publice contravaloarea în euro a sumelor neutilizate în lei din venituri din privatizare în contul 3216.8000Q0EUR „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, până la data de 8 iulie 2016.

(7) Autorităţile de management notifică Autoritatea de certificare şi plată cu privire la cheltuirea integrală a sumelor transferate potrivit alin. (4) sau cu privire la restituirea sumelor neutilizate, prevăzute la alin. (6), în termen de două zile lucrătoare de la data efectuării operaţiunii.

Art. 3. - (1) Reconstituirea veniturilor din privatizare se realizează de ordonatorul principal de credite cu rol de autoritate de management prin intermediul Autorităţii de certificare şi plată, din sumele primite de la Comisia Europeană, ca urmare a transmiterii către aceasta a aplicaţiilor de plată aferente programelor operaţionale, în conformitate cu calendarul de închidere stabilit pentru perioada de programare 2007-2013.

(2) Reconstituirea sumelor transferate potrivit art. 2 alin. (4) se va efectua prin transferarea echivalentului în euro din contul denominat în euro „Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe ne rambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Autorităţii de certificare şi plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în contul „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, până la concurenţa sumei în euro prevăzute la art. 2 alin. (2), potrivit notificării autorităţii de management prevăzute la art. 2 alin. (7).

(3) Sumele necesare pentru finanţarea eventualelor diferenţe nefavorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se asigură din bugetul propriu al ordonatorului principal de credite cu rol de autoritate de management.

(4) Sumele reprezentând diferenţe favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se fac venit la bugetul de stat.

Art. 4. - Sumele în euro încasate potrivit art. 2 alin. (6) şi art. 3 alin. (2) şi (3) până la concurenţa totală a sumei alocate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit art. 2 alin. (2) se înregistrează ca venituri din privatizare în valută şi se stinge obligaţia de restituire a sumelor alocate din venituri din privatizare în euro a ordonatorului principal de credite cu rol de autoritate de management.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Cristian Ghinea

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 2 iunie 2016.

Nr. 396.

 

ANEXĂ

 

Repartiţia sumelor alocate temporar, pentru luna iunie a anului 2016, din venituri din privatizare, Ministerului Fondurilor Europene, în calitate de ordonator principal de credite cu rol de autoritate de management

 

 

 

 

- lei –

Nr. crt.

Ordonator principal de credite - AM

Total necesar fonduri iunie (FEN)

1

Ministrul Fondurilor Europene - POS CCE

300.000000

2

Ministrul Fondurilor Europene - POS DRU

200.000.000

3

TOTAL

500.000.000

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Dorin Emil Mantescu în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dorin Emil Mantescu se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 3 iunie 2016.

Nr. 201.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Nicolae Minea din funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Nicolae Minea se eliberează din funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 3 iunie 2016.

Nr. 202.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Ruxandra Elena Gîndu în funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Ruxandra Elena Gîndu se numeşte în funcţia de preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 3 iunie 2016.

Nr. 203.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 2.540 din 14 aprilie 2016, întocmit de către Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 2 şi 24 din Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, republicată,

ţinând cont de prevederile art. 63 şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1,156/2013 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor aferente acestora,

în baza art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I.- Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 30 octombrie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Radu Roatiş Cheţan

 

Bucureşti, 18 martie 2016.

Nr. 62.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1214/2009)

 

LISTA

cuprinzând bolile pentru care se acorda despăgubiri

 

1. Tuberculoza bovină

2. Febra aftoasă

3. Leucoza enzootică bovină

4. Turbarea*)

5. Paratuberculoza**)

6. Bruceloza bovină

7. Encefalopatiile spongiforme transmisibile ale rumegătoarelor; encefalopatia spongiformă a bovinelor, scrapia

8. Pesta porcină clasică

9. Anemia infecţioasă ecvină

10. Boala Aujeszky***)

11. Salmoneloze aviare zoonotice****)

12. Loca americană şi bolile virotice ale albinelor

13. Varooza albinelor

14. Pesta porcină africană

15. Pesta bovină

16. Pesta ecvină

17. Pesta rumegătoarelor mici

18. Pesta aviară (influenţa aviară)

19. Stomatita veziculoasă

20. Pleuropneumonia contagioasă a bovinelor

21. Boala veziculoasă a porcului

22. Dermatoza nodulară contagioasă a bovinelor

23. Variola ovină şi caprină

24. Bluetongue*****)

25. Febra Văii de Rift

26. Furunculoza salmonidelor

27. Iersinioza salmonidelor

28. Septicemia hemoragică virală a salmonidelor

29. Necroza hematopoietică infecţioasă

30. Trichineloza******)


*) În caz de confirmare a unui focar de rabie se acordă despăgubiri pentru animale de interes economic ucise şi animalele receptive la rabie din grădinile zoologice autorizate sanitar-veterinar, altele decât carnasierele sălbatice.

**) Cu excepţia animalelor din comerţ intracomunitar/import din ţări terţe cu reacţii pozitive la testele efectuate pe perioada de aşteptare sau carantină.

***) Doar specia porcină.

****) 1. În cazul efectivelor de păsări de reproducţie specia Gallus gallus salmonelozele produse de serotipurile Salmonella Enteritis, Salmonalla Typhimurium. Salmonella Hadarş i Salmonella Vircow.

2. În cazul efectivelor de găini ouă consum specia Gallus gallus salmonelozele produse de serotipurile Salmonella Enteritis şi Salmonella Typhimurium.

*****) Bluetongue - denumită „boala limbii albastre” şi febra catarală ovină.

******) În cazul sacrificărilor pentru consum familial.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ADA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 5 mai 2016, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului inopinat efectuat la societatea ADA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, şos. Colentina nr. 3B, bl. 33B, sc. B, et. 2, ap. 46, camera 1, sectorul 2, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2045/13.02.2004, cod unic de înregistrare 16136913/13,02.2004 şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK-480/05.05.2008, reprezentată de doamna Anghel Anca Diana, în calitate de conducător executiv/administrator,

a constatat următoarele:

1. Prin Decizia asociatului unic al societăţii nr. 101 din 21 decembrie 2015 s-a hotărât să se solicite retragerea autorizaţiei de funcţionare începând cu 1 ianuarie 2016.

2. Situaţia financiară a societăţii a fost verificată la data de 31 decembrie 2015, societatea înregistrând un profit în valoare de 27.988,18 lei.

3. Brokerul a notificat toate societăţile de asigurare cu care a colaborat, cu privire la decizia de încetare a activităţii de intermediere şi denunţarea unilaterală a contractelor de intermediere.

4. Brokerul a solicitat tuturor societăţilor de asigurare informaţii privind situaţia decontărilor (prime intermediate şi documente cu regim special).

5. Pe perioada controlului, brokerul a procedat la notificarea asiguraţilor cu privire la încetarea activităţii de intermediere în asigurări, precum şi cu privire la faptul că gestionarea contractelor de asigurare se va face de către societăţile de asigurare.

6. Brokerul nu are înregistrat niciun litigiu pe rolul instanţelor de judecată cu asigurătorii şi/sau reasiguratorii, clienţii, păgubiţii, salariaţi/foştii salariaţi, asistenţi în brokeraj şi alte persoane fizice/juridice,

7. La data de 31 decembrie 2015, brokerul nu figurează cu debite faţă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în contul taxei de funcţionare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 lit. f) şi art. 35 alin. (7) lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii ADA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, şos. Colentina nr. 3B, bl. 33B, sc. B, et. 2, ap. 46, camera 1, sectorul 2, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2045/13.02.2004, cod unic de înregistrare 16136913/13.02.2004, reprezentată de către doamna Anghel Anca Diana, în calitate de conducător executiv/administrator şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu nr. RBK- 480/05.05.2008, şi radierea acesteia din secţiunea Aşi trecerea în secţiunea B din Registrul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare, conform dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (4) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 29/2015 privind Registrul asigurătorilor-reasigurătorilor şi Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.

Art. 2. - După data retragerii autorizaţiei, Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheierea de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 20 mai 2016.

Nr. 1.097.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii TENY BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având În vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 18 mai 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 2715 din 5 mai 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la societatea TENY BROKER DE ASIGURARE - S.R.L,, cu sediul social în Sibiu, str. Mirăslău nr. 34, ap. 44, judeţul Sibiu, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J32/340/26.02.2008, cod unic de înregistrare fiscală 23381419/27.02.2008, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu nr. 498/23.07.2008, reprezentată legal de domnul Iuhas Teo Walter în calitate de director executiv şi administrator,

a constatat următoarele:

Societatea TENY BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea TENY BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Sibiu, str. Mirăslău nr. 34, ap. 44, judeţul Sibiu, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J32/340/26.02.2008, cod unic de înregistrare fiscală 23381419/27.02.2008, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare al Autorităţii de Supraveghere Financiară cu nr. 498/23.07.2008, reprezentată legal de domnul Iuhas Teo Walter în calitate de director executiv şi administrator, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheierea de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii, Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 24 mai 2016.

Nr. 1.115.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind suspendarea aplicării Ordinului nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1), art. 101 şi ale art. 126^ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 255, 276, 277, 281,283, 285-289 şi ale art. 682 alin. (1) şi (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, precum şi Recomandarea Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară nr. 1/2016 privind suspendarea implementării amortizorului pentru riscul sistemic aplicabil instituţiilor de credit din România,

în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi ale art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. 1. - Aplicarea Ordinului nr. 1/2016 privind amortizorul de capital pentru risc sistemic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 15 martie 2016, se suspendă până la data de 31 decembrie 2016.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 27 mai 2016.

Nr. 4.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind lansarea în circuitul numismatic a unei monede din argint dedicate împlinirii a 210 ani de exploatare industrială a apelor minerale naturale Borsec

 

Art. 1. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 30 mai 2016, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint dedicată împlinirii a 210 ani de exploatare industrială a apelor minerale naturale Borsec.

Art. 2. - Caracteristicile monedei sunt următoarele:

Valoare nominală                    10 lei

Metal                           argint

Titlu                             999%o

Formă                          rotundă

Diametru                     37 mm

Greutate                      31,103 g

Calitate                                    proof

Cant                            zimţat

Aversul monedei redă o reprezentare parţială a oraşului Borsec, inscripţia „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” şi anul de emisiune „2016”.

Reversul monedei prezintă o imagine de epocă reprezentând un atelier de îmbuteliere a apei minerale, inscripţiile „EXPLOATAREAAPELOR MINERALE NATURALE”, „BORSEC” şi anul evenimentului aniversat „1806”.

Art. 3. - Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.

Art. 4. - Monedele din argint dedicate împlinirii a 210 ani de exploatare industrială a apelor minerale naturale Borsec au putere circulatorie pe teritoriul României.

Art. 5. - Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, laşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 26 mai 2016.

Nr. 13.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.