MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 544         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 20 iulie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

128. - Lege pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

Acord de garantare între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei. Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei. Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Republica Ungaria, Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Banca Europeană pentru investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană pentru Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări

 

Acord de gestionare arierate între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Ungaria, Republica Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Banca Europeană pentru Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană pentru Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mân

 

653. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de piaţă şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 255 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Decizia nr. 268 din 10 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.125. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0091 Herculian

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Acordul de garanţie*) dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnat la 1 iulie 2015 la Bucureşti.

Art. 2. - Cu ocazia semnării, România declară că, având în vedere prevederile art. 15 din Constituţia României, republicată, acesteia nu i se va aplica prevederea „şi va intra în vigoare în data de 1 ianuarie 2014” din art. 11 al Acordului de garanţie. Obligaţiile României cu privire la Acordul de garanţie vor avea efect doar cu privire la împrumuturile, aşa cum sunt definite în Acordul de garanţie, acordate după semnarea Acordului de garanţie.

Art. 3. - Se ratifică Acordul de gestionare arierate*) dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnat la 1 iulie 2015 la Bucureşti.

Art. 4, - Cu ocazia semnării, România declară că, având în vedere prevederile art. 15 din Constituţia României, republicată, acesteia nu i se va aplica prevederea „şi va intra în vigoare în data de 1 ianuarie 2014” din art. 11 al Acordului de gestionare arierate. Obligaţiile României cu privire la Acordul de gestionare arierate vor avea efect doar cu privire la împrumuturile, aşa cum sunt definite în Acordul de gestionare arierate, acordate după semnarea Acordului de gestionare arierate.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 128.


*) Traducere oficială.

 

ACORD DE GARANTARE

între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Republica Ungaria, Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Banca Europeană pentru Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană pentru Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări

 

Acest Acord a intervenit între: Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Republica Ungaria, Republica Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care au acţionat prin intermediul ministerelor menţionate în anexa 1 la prezentul Acord (în cele ce urmează „Acordul de garantare” sau „Garanţia*) şi reprezentate fiind de părţile semnatare listate în paginile cu semnături (fiecare în parte „Garant” şi împreună „Garanţii” sau „statele membre*)

şi

Banca Europeană pentru Investiţii, cu sediul în bd. Konrad Adenauer 100, L-2950 Luxembourg Kirchberg, Ducatul Luxembourg, reprezentată prin domnul Werner Hoyer, în calitate de preşedinte („Banca*)

unde:

1. Garanţii au preluat anumite obligaţii de a acţiona în calitate de garant în conformitate cu prevederile art. 4 din Acordul intern semnat la Luxemburg şi Bruxelles în zilele de 24 şi, respectiv, 26 iunie 2013 („Acordul intern Cotonou III*) privind acordarea ajutorului comunitar în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (echivalent cu cel de-al treilea Protocol financiar) în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, încheiat la Cotonou (Benin), în data de 23 iunie 2000, între Uniunea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi statele din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de altă parte, cu primele modificările aduse la Luxemburg în data de 25 iunie 2005 şi revizuit a două oară la Ouagadougou în ziua de 22 iunie 2010 („Acord Cotonou*) şi cu privire la alocarea asistenţei financiare pentru ţările şi teritoriile de peste mări, în cazul cărora se aplică prevederile conţinute în partea a patra din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene, în conformitate cu Decizia Consiliului 2001/822/CE din 27 noiembrie 2001 privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări (împreună „Cadrul Cotonou*).

2. Având în vedere preambulul de mai sus, Consiliul Guvernatorilor Băncii a autorizat, în data de 31 mai 2013, acordarea de împrumuturi din resursele proprii ale Băncii pentru sprijinirea proiectelor de investiţii în perioada 2014-2020 incluse în cel de-al treilea Protocol financiar la Acordul Cotonou în valoare totală de până la EUR 2500 milioane şi, respectiv, EUR 100 milioane în ţările şi teritoriile de peste mări.

3. În continuarea politicii decise de Consiliul Guvernatorilor Băncii la data de 1 martie 2012 cu privire la posibilitatea Băncii de asumare a riscului comercial total pe fiecare operaţiune individuală derulată în sectorul privat pe resursele proprii cu o distribuire sistematică a riscului politic, care va continua să fie garantat de către statele membre, autorizarea mai sus menţionată a Consiliului Guvernatorilor Băncii a fost acordată cu condiţia ca împrumuturile acordate de către Bancă să aibă loc cu disponibilitatea continuă a unei garanţii satisfăcătoare (care va fi această Garanţie) din partea garanţilor pentru suma agregată plus toate sumele aferente în conformitate cu decizia Consiliului Guvernatorilor Băncii din data de 1 martie 2012 şi ca finanţarea să fie alocată pentru proiectele de investiţii care îndeplinesc criteriile obişnuite ale Băncii privind acordarea de împrumuturi din resurse proprii.

4. Art. 4 din Acordul intern Cotonou III prevede ca această Garanţie să se limiteze la 75% din valoarea totală a creditelor deschise de către Bancă în baza tuturor Acordurilor de împrumut încheiate în baza Acordului de parteneriat Cotonou III şi a Deciziei de asociere şi să acopere toate riscurile aferente tuturor proiectelor din sectorul public. Se prevede de asemenea că, pentru proiectele sectorului public, această Garanţie va acoperi totalitatea riscurilor politice, în timp ce riscul comercial va li în întregime asumat de către BEI.

5. Respectivul articol 4 prevede în continuare faptul că responsabilitatea statelor membre în cadrul acestei Garanţii va fi proporţională cu contribuţiile acestora la capitalul Băncii. Contribuţiile respective ale statelor membre la capitalul Băncii, la data semnării acestei Garanţii, se regăsesc, pentru informare, în anexa 2.

6. Garanţii şi Banca intenţionează ca, acolo unde garanţii se subrogă drepturilor şi despăgubirilor Băncii în legătură cu un împrumut, Banca - în baza solicitării garanţilor-va administra şi va gestiona Acordul de împrumut respectiv unde s-a înregistrat nerespectarea obligaţiilor contractuale, în conformitate cu termenii şi condiţiile Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III intervenit între Bancă şi garanţi, care guvernează procedurile legate de efectuarea plăţilor şi rambursărilor în cadrul garanţiei statelor membre stabilită în favoarea Băncii (Acordul Cotonou III de gestionare a arieratelor).

S-au convenit următoarele:

Definiţii

A. În această garanţie:

„Împrumutat” înseamnă orice beneficiar al unui împrumut acordat de Bancă în cadrul celui de-al treilea Protocol financiar la Acordul Cotonou sau Decizia de asociere.

„Ghidurile privind politica riscului de credit” înseamnă instrucţiunile Băncii privind politica riscului de credit pe operaţiunile din resurse proprii derulate în afara teritoriului Uniunii Europene, precum şi, unde este cazul, ghidurile Băncii privind politica riscului de credit în cadrul Uniunii Europene, aşa cum au fost aprobate, amendate, completate sau revizuite periodic de către Bancă.

„Operaţiune de finanţare BEI” înseamnă un împrumut

Acordat de Bancă, din resurse proprii şi conform propriilor reguli şi proceduri, pentru proiecte de investiţii eligibile implementate într-o Ţară gazdă, în sfera Cadrului Cotonou şi guvernate de un Acord de împrumut încheiat între Bancă şi un împrumutat.

„Debitor garantat” înseamnă un împrumutat sau un Terţ garant.

„Sumă/Sume garantată/garantate” înseamnă o obligaţie acoperită de prezenta Garanţie care constă în capital, dobândă, comisioane, despăgubiri, taxe, cheltuieli şi alte plăţi accesorii, precum şi orice alte sume datorate Băncii la un moment dat de către un Debitor garantat în baza unui împrumut sau a unei Garanţii emise de un Terţ garant,

„Guvernul gazdă” reprezintă autorităţile actualmente în funcţie sau orice succesor, care deţin controlul efectiv, în întregime sau în parte, asupra teritoriului unei Ţări gazdă sau al unei subdiviziuni teritoriale sau politice, precum şi orice altă autoritate publică a ţării respective, inclusiv orice entitate amplasată în interiorul sau în afară Ţării gazdă şi care deţine putere de legiferare conform legilor respectivei Ţări gazdă.

„Ţară gazdă” înseamnă oricare dintre statele ACP sau din ţările şi teritoriile de peste mări cuprinse în Cadrul Cotonou.

„Împrumut” înseamnă acordarea de fonduri unui împrumutat, de către Bancă, sub forma unui împrumut sau a obligaţiunilor, sau orice alt tip de instrument echivalent, care este acceptabil de către Bancă ca înlocuitor al împrumutului în conformitate cu Ghidurile privind politica riscului de credit şi conform termenilor prevăzuţi în Acordul de împrumut.

„Acord de împrumut” înseamnă un acord semnat, încheiat între Bancă şi un împrumutat, prin care se stabilesc termenii care se aplică unei Operaţiuni de Finanţare BEI care îmbracă forma unui împrumut.

„Cont de acoperire a pierderilor din împrumut - Loan-loss Cover Account” reprezintă un cont denominat în euro deschis de Bancă în numele Garanţilor, care va fi finanţat din venitul provenit din aplicarea preţurilor de risc la operaţiunile de finanţare BEI şi care va fi gestionat în conformitate cu prevederile Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III.

„Participare proporţională” înseamnă, în legătură cu fiecare dintre garanţi, proporţia în care garantul participă la capitalul Băncii; această proporţie va fi măsurată la fiecare executare în conformitate cu prevederile art. 2 la momentul executării garanţiei; contribuţiile fiecăruia dintre garanţi la capitalul Băncii la data prezentei Garanţii sunt stabilite şi incluse pentru informare în anexa 2.

„Garanţie terţă” reprezintă garanţia emisă de un terţ în favoarea Băncii, incluzând cel puţin scrisoarea de credit sau scrisoarea de confort emisă în legătură cu acordarea unui împrumut către un împrumutat, precum include şi orice asumare de către o parte care răspunde solidar pentru obligaţiile Debitorului garantat, în întregime sau în parte, faţă de Bancă, cu privire la un împrumut acordat de către Bancă.

„Terţ garant” înseamnă persoana care emite o Garanţie terţă în numele unui împrumutat.

 

B. Următorii termeni vor avea înţelesurile respective atribuite în preambul, articole şi anexele specificate mai jos:

 

Termen

Preambul, articol sau anexă

Tribunal arbitrai

Secţiunea 4 din anexa 3

Decizie de asociere

Preambul 1

Obligaţie

Secţiunea 4 din anexa 3

Aplicabil

Secţiunea 4 din anexa 3

Cadrul Cotonou

Preambul 1

Acord intern Cotonou III

Preambul 1

Acord de gestionare a arieratelor Cotonou III

Preambul 7

Acord Cotonou

Preambul 1

Riscuri politice

Articolul 2.03

Proiect

Secţiunea 4 din anexa 3

Acord de proiect

Secţiunea 4 din anexa 3

Parte relevantă

Secţiunea 4 din anexa 3

 

În această Garanţie, cu excepţia cazurilor în care prin context se specifică altfel:

a) titlurile sunt doar convenţii şi nu afectează interpretarea acestei Garanţii;

b) cuvintele la singular includ şi sensul acestora la plural şi invers;

c) orice trimitere la textul unui articol, o parte sau o anexă reprezintă o trimitere la un articol, parte sau anexă din această Garanţie.

 

ARTICOLUL 1

Sfera de cuprindere a Garanţiei

 

1.01 Proporţional cu propria participare şi fără a aduce prejudicii prevederilor articolului 2.02, fiecare Garant în calitate de debitor principal şi nu doar ca simpla garanţie, prin prezenta, în mod irevocabil:

(a) garantează, renunţând totodată la orice drept de obiecţie, în concordanţă cu termenii şi condiţiile prevăzute mai jos, efectuarea cu punctualitate şi în totalitate a tuturor obligaţiilor financiare ale fiecărui Debitor garantat care decurg din împrumuturile acordate de către Bancă din resurse proprii în baza Cadrului Cotonou;

(b) se obligă să achite orice plată din Suma garantată datorată Băncii de către Debitorul garantat, la solicitarea făcută de Bancă, în euro şi în conformitate cu prevederile articolului 3.

1.02 Obligaţiile garanţilor definite în articolul 1.01 de mai sus se vor aplica pentru toate Operaţiunile de finanţare BEI încheiate în baza Acordului intern Cotonou III sub care este sau a fost semnat Acordul de împrumut relevant în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020.

1.03 A. Această Garanţie va acoperi:

- toate riscurile aferente Acordurilor de împrumut încheiate de Bancă cu împrumutaţii sectorului public sub incidenţa Cadrului Cotonou; şi

- riscurile politice, aşa cum este acest termen definit în articolul 2.03, pentru Acordurile de împrumut încheiate de Bancă cu împrumutaţii sectorului public sub incidenţa Cadrului Cotonou.

B. Valoarea totală a obligaţiei garanţilor din această Garanţie în Cadrul Cotonou este limitată la 75% din valoarea totală a creditelor deschise de către Bancă în baza Cadrului Cotonou cu respectarea următoarelor plafoane, respectiv:

- EUR 2500 milioane, pentru cel de al treilea Protocol financiar la Acordul Cotonou; şi

- EUR 100 milioane pentru Decizia de asociere în perioada de după 31 decembrie 2013.

1.04 Obligaţiile garanţilor în conformitate cu prezenta Garanţie vor continua până la plata în totalitate a Sumelor garantate

 

ARTICOLUL 2

Executarea Garanţiei

 

2.01 Această Garanţie poate fi executată ori de câte ori un Debitor garantat nu respectă, în întregime sau în parte, obligaţia contractuală de a achita la scadenţă o Sumă garantată. Orice sumă primită sau realizată de către Bancă în scopul descărcării unei Sume garantate nu va fi luată în considerare, dacă utilizarea de către Bancă a sumei respective este restricţionată în orice fel.

2.02 Premergător executării unei Garanţii ca urmare a neplăţii, parţiale sau totale, de către un Debitor garantat, a Sumei garantate la data scadenţei acesteia, Banca va transmite garanţilor o notificare conform uzanţelor pentru a-şi anunţa intenţia de a depune o solicitare pentru executarea garanţiei respective. Pentru evitarea oricăror îndoieli, obligaţiile Băncii conform acestui articol 2.02 nu vor fi interpretate în niciun caz ca o condiţie suspensivă pentru aplicarea obligaţiilor garanţilor în conformitate cu prevederile articolului 1.01.

2.03 Cu toate acestea, în cazul acordurilor dintre Bancă şi împrumutaţii sectorului privat, Garanţia poate fi executată oricând, că urmare a producerii unuia dintre evenimentele definite în anexa 3 (în cele ce urmează „Risc politic*):

(i) un Debitor garantat nu are capacitatea de a plăti sau Banca de a primi o Sumă garantată la data scadenţei acesteia; sau

(ii) un Terţ garant este împiedicat să colecteze sumele care i se datorează dintr-o Sumă garantată, cu următoarele condiţii:

(a) orice cerere de plată efectuată de către un Terţ garant în contul unei plăţi pe care a realizat-o în numele unui Debitor garantat trebuie să fie transmisă Băncii în termen de maximum 2 (doi) ani de la (x) data finală de rambursare specificată contractual în acordul relevant sau (y) în situaţia 1h care este vorba de o plată anticipată, indiferent că este voluntară sau obligatorie, a împrumutului relevant, de la data scadentă a rambursării anticipate respective; şi

(b) această Garanţie este limitată la suma care ar fi putut fi recuperată de către Bancă sau Terţul garant, după caz, dacă nu ar fi intervenit un Risc politic.

2.04 Un Terţ garant poate efectua o cerere de tip preventiv către Bancă în baza unei Garanţii terţe, în situaţiile prevăzute în secţiunea 4, paragraful 2, punctul (b) din anexa 3, dacă perioada de aplicare menţionată aici nu a expirat în timpul perioadei de siguranţă de doi ani prevăzute la articolul 2.03 (ii) din prezenta Garanţie. Această cerere preventivă nu îndreptăţeşte Banca Să efectueze o cerere de plată în cadrul acestei Garanţii, ci serveşte mai degrabă ca mijloc de suspendare a perioadei de siguranţă prevăzute la articolul 2.03 (ii) din prezenta Garanţie. Orice parte rămasă din perioada de siguranţă va începe să curgă din nou după expirarea perioadei de aplicare prevăzute la secţiunea 4, paragraful 2, punctul (b) din anexa 3. Banca va informa garanţii cu privire la orice cerere de tip preventiv depusă de un Terţ garant.

2.05 A. Cu condiţia respectării punctului B de mai jos, decizia Băncii cu privire la apariţia unui Risc politic va fi finală şi obligatorie. Această decizie va intra în vigoare în termen de 15 zile calendaristice de la data notificării garanţilor.

B. În situaţia în care majoritatea garanţilor, determinată pe baza participării proporţionale a acestora, solicită Băncii contestarea revendicării de către un Debitor garantat a apariţiei unui Risc politic, Banca va da curs acestei solicitări în conformitate cu obligaţiile care îi revin în cadrul Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III. Cu toate acestea, atât garanţii, cât şi Banca au obligaţia reciprocă de a se supune unei sentinţe definitive emise de un tribunal competent sau un tribunal arbitrai într-o dispută intervenita între Bancă şi Debitorul garantat care generează apariţia unui Risc politic. Banca va informa periodic garanţii cu privire la evoluţia unor astfel de proceduri.

2.06 Banca va informa garanţii cu privire la apariţia oricărui Risc politic şi oricărui dezacord dintre Bancă şi un Debitor garantat cu privire la apariţia unui Risc politic.

2.07 Garanţia poate fi de asemenea executată ori de câte ori un Debitor garantat efectuează ori Banca prin realizarea unei Garanţii Terţe primeşte o plată pe care Banca nu poate, indiferent de motiv, să o utilizeze fără restricţii sau asupra căreia nu are control nelimitat.

 

 

ARTICOLUL 3

Termeni ele plată în cadrul Garanţiei

 

 

3.01 Garanţii vor achita Băncii sumele solicitate de către Bancă, în euro. Sumele solicitate de către Bancă vor avea în vedere orice fonduri care pot fi aplicate de către Bancă din contul de acoperire a pierderilor din împrumut cu privire la Sumele garantate neachitate. Contul de acoperire a pierderilor din împrumut va fi gestionat în conformitate cu prevederile Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III, precum şi cu termenii şi condiţiile prevăzute periodic de organismele de guvernare ale Băncii.

3.02 Obligaţiile de plată ale garanţilor în cadrul acestei Garanţii se vor efectua în conformitate cu prevederile Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III şi în orice caz se vor efectua în termen de maximum 3 ani de la transmiterea cererii scrise a Băncii, în cadrul Garanţiei.

3.03 Banca nu va pretinde niciunuia dintre garanţi, individual, efectuarea unei plăţi ajunse la scadenţă, fără a pretinde în acelaşi timp şi cu respectarea proporţiei participării garanţilor celorlalţi garanţi efectuarea plăţilor care decurg din prezenta Garanţie. În situaţia în care Banca decide că s-a produs un Risc politic, Banca poate face această solicitare, care va fi respectată de către garanţi, chiar şi în cazul în care garanţii au făcut o cerere către Bancă în condiţiile prevăzute la articolul 2.05 B.

 

 

ARTICOLUL 4

Condiţii de împrumut, administrare şi informare

 

4.01 Banca va gestiona toate împrumuturile acoperite de prezenta Garanţie în conformitate cu bunele practici bancare şi cu criteriile şi procedurile standard ale Băncii, în mod deosebit în concordanţă cu Ghidurile privind politica riscurilor de creditare, cu modificările ulterioare periodice şi cu respectarea uzanţelor de control. Banca va acţiona pentru recuperarea oricăror sume garantate de la oricare dintre Debitorii garantaţi sau oricărei Garanţii, în concordanţă cu diligenţa aplicată în cazul procedurilor de recuperare iniţiate pentru oricare dintre sumele care urmează a fi recuperate în legătură cu proiectele finanţate de Bancă fără avantajul prezentei Garanţii.

Termenii şi condiţiile aplicabile împrumuturilor acoperite de prezenta Garanţie vor fi definite în conformitate cu principiile şi ghidurile prevăzute de organismele de guvernare ale Băncii, în mod periodic.

4.02 Garanţii, prin prezenta, autorizează Banca să acorde unui Debitor garantat una sau mai multe prelungiri şi, în general, să aducă amendamente la termenii acordului relevant încheiat cu un Debitor garantat, inclusiv orice amendament care are efectul de a reduce sau şterge o sumă neachitata ca parte a procesului de restructurare sau reeşalonare cu creditorii, cu condiţia rămânerii în sfera de acoperire a Cadrului Cotonou.

4.03 Banca va transmite garanţilor, de două ori pe an, până la data de 31 ianuarie şi, respectiv, 31 iulie, următoarele:

(i) o informare, în forma prezentată în anexa 4, conţinând informaţiile referitoare la Acordurile de împrumut acoperite prin această Garanţie, informaţii care intră în vigoare la 31 decembrie şi, respectiv, 30 iunie; şi

(ii) limitele de prudenţă, sub forma anexei 5, aşa cum sunt definite în concordanţă cu principiile şi ghidurile stabilite periodic de către organismele de guvernare ale Băncii.

4.04 Banca va informa garanţii cu privire la orice fapt sau circumstanţă despre care consideră că nu sunt cunoscute în general şi despre care crede că pot duce la efectuarea unei solicitări în scopul executării prezentei Garanţii. Banca nu are obligaţia de a cere astfel de informaţii.

 

 

ARTICOLUL 5

Subrogarea

 

5.01 În măsura în care un garant efectuează o plată către Bancă în baza acestei Garanţii, acest garant se va subroga drepturilor, inclusiv cele de garantare, ale Băncii cu privire la revendicările faţă de Debitorii garantaţi. Acest drept de subrogare nu poate fi invocat în detrimentul Băncii.

5.02 În toate Garanţiile terţe, Banca va exclude orice drept de contribuţie al Terţului garant împotriva garanţilor şi va exclude de asemenea orice drept de recurs de către un Terţ garant împotriva garanţilor. Banca va despăgubi garanţii faţă de orice obligaţie către Terţii garanţi decurgând din această Garanţie.

5.03 În situaţia în care garanţii sunt subrogaţi drepturilor Băncii, Banca - la solicitarea garanţilor - va administra şi gestiona creanţele relevante conform articolului 5.01 îh conformitate cu termenii şi condiţiile stabilite în Acordul de gestionare a arieratelor Cotonou III.

5.04 Garanţii şi Banca au convenit aplicarea Acordului de gestionare a arieratelor Cotonou III pentru toate acţiunile de recuperare iniţiate de către Bancă cu privire la acordurile de împrumut acoperite de această Garanţie.

5.05 Ca parte a subrogării la producerea unui risc de netransferare a valutei, conform definiţiei din anexa 3, se vor aplica următoarele prevederi:

La scadenţa unei sume garantate, în situaţia în care un Debitor garantat efectuează, în termenii acceptaţi de către Bancă, un depozit într-o valoare echivalentă cu respectiva Sumă garantată sau produce un activ financiar echivalent, în favoarea Băncii, fie în valuta împrumutului sau orice altă valută liber convertibilă, garanţii prin prezenta autorizează Banca să limiteze revendicarea garanţilor privind valoarea din Suma garantată corespunzătoare valorii depozitului sau a activului respectiv, la acest depozit sau activ.

 

 

ARTICOLUL 6

Impozite şi cheltuieli

 

6.01 Toate taxele fiscale şi alte cheltuieli efectuate în legătură cu realizarea, aplicarea sau executarea acestei Garanţii se vor suporta de către garanţi proporţional cu ponderea participării fiecăruia.

6.02 Garanţii vor despăgubi Banca pentru toate taxele şi cheltuielile efectuate de către aceasta din urmă în încercarea de a recupera Sumele garantate în conformitate cu Acordul de gestionare a arieratelor Cotonou II sau în aşteptarea adoptării acestuia, în conformitate cu Acordul de administrare a arieratelor Cotonou III.

 

 

ARTICOLUL 7

Legea aplicabilă

 

7.01 Prezenta Garanţie va fi guvernată şi interpretată în concordanţă cu principiile generale comune ale legislaţiilor statelor membre.

 

 

ARTICOLUL 8

Jurisdicţie

 

8.01 Orice dispută între părţile semnatare ale acestei Garanţii, care nu va putea fi soluţionată prompt şi amiabil, văii înaintată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, conform articolului 272 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene.

 

 

ARTICOLUL 9

Confidenţialitate

 

9.01 Având în vedere caracterul potenţial confidenţial şi, în unele cazuri, de sensitivitate comercială al unora dintre informaţiile schimbate îh contextul acestei Garanţii, atât Banca, cât şi garanţii se obligă să nu divulge, fără consimţământul prealabil scris al celeilalte părţi, nicio informaţie primită în contextul prezentei Garanţii. Asumarea acestei obligaţii nu afectează, cu toate acestea, comunicarea informaţiilor obligatorii prin aplicarea legii sau a unui ordin emis de un tribunal cu competenţă şi jurisdicţie.

 

 

ARTICOLUL 10

Înştiinţări şi comunicări

 

10.01 Înştiinţările şi alte comunicări către garanţi sau către Bancă vor fi transmise prin poştă cu confirmare de primire sau prin intermediul altor mijloace recunoscute de comunicare, la adresele destinatarilor, după cum urmează:

Pentru garant: Adresa respectivă prevăzută în anexa 1

Pentru Bancă: 100, boulevard Konrad Adenauer L-2950 Luxembourg

Orice modificare a adreselor de mai sus va intra în vigoare doar după notificarea în scris a celorlalte părţi.

Preambulurile şi cele trei anexe constituie parte integrantă din prezenta Garanţie.

 

ARTICOLUL 11

Semnarea Garanţiei

 

11.01 Această Garanţie va deveni obligaţie contractuală pentru fiecare garant imediat după semnarea sau, după caz, odată cu ratificarea acestei Garanţii şi va intra în vigoare în data de 1 ianuarie 2014.

11.02 Textul original al prezentei Garanţii va fi în limbile engleză, franceză şi germană. Fiecare garant va putea semna în oricare dintre cele trei limbi ale textului original.

11.03 Această Garanţie va fi semnată în mai multe exemplare, iar fiecare garant va semna două originale pe care le va livra Băncii. Banca va returna fiecărui garant un exemplar original semnat de garantul respectiv şi de Bancă. Banca va produce o copie conformă cu originalul în limba engleză.

Drept mărturie a celor de mai sus, părţile au semnat prezenta Garanţie prin reprezentantul autorizat.

 

Semnătura în numele Regatului Belgiei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Bulgaria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Cehia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Danemarcei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Federale Germania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Estonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

 Semnătura în numele Republicii Irlanda

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Elene

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Spania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Franceze

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Croaţiei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Italia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Cipru

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Letonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Lituania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

 Semnătura în numele Ducatului Luxemburg

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Ungaria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Malta

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Olandei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Austria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Polonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Portugalia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii România

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Slovenia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Slovacia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Finlanda

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Suediei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Băncii Europene pentru Investiţii

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Anexa 1

 

Lista adreselor conform articolului 10

 

REGATUL BELGIEI

Service Public Fédéral Finances
Administration de la Trésorerie
Questions Financičres Internationales et Européennes
30, avenue des Arts
B-1040 Bruxelles

REPUBLICA BULGARIA

Миρеρство на финансите
Диρеқция «Междүңаρодңи фиңаңсови иңститүции и сътρүдңичество»
Отдел "Европейсқи финансови институции»
Үлица « РақовсқИ », No 102
1040 Coфия
Републқа Бьлгария

Ministerul Finanţelor
Direcţia pentru Instituţii Financiare Internaţionale şi Cooperare
Departamentul pentru Instituţii Financiare Europene
Str. Rakovsky nr. 102
1040 Sofia
Republica Bulgaria

REPUBLICA CEHIA

Ministerstvo financí
Mezinárodní vztahy
Letenská 15
CZ-118 10 Praha 1

REGATUL DANEMARCEI

Udenrigsministeriet
Asiatisk Plads 2
DK-1448 - Copenhagen K

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Bundesministerium der Finanzen,
Referat EA2
Wilhelmstrasse 97
D-10117 Berlin

REPUBLICA ESTONIA

Rahandusministeerium
Suur-Ameerika 1
EE-15006 Tallinn

IRLANDA

Department of Finance
International Financial Institutions Section
South Block
Government Buildings
Upper Merrion Street
IE-Dublin 2

REPUBLICA ELENĂ

Yπουργείο Oιkovoμίας kαι Oιkοvομιkώv
Гεvιkό Λoγιστριo του Κράτoυς
Διεύθυνση 25η
Пανεπιστημίου 25
GR-10165 Αθήνα

Ministerul Economiei şi Finanţelor,
Oficiul de Stat al Contabilităţii Generale
Direcţia 25
Str. Panepistimiou 25
GR-10165 Atena

REGATUL SPANIA

Ministerio de Economía y Competitividad,
Secretaría General del Tesoro y Política Financiera,
Servicio de Avales
Paseo del Prado, Num. 6,
E-28071 Madrid

REPUBLICA FRANCEZĂ

Ministčre de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi
Direction général du Trésor et de la Politique Économique,
Service des politiques macroéconomiques et des affaires européennes
Teledoc 652
139, rue de Bercy,
FR-75572 Paris CEDEX 12

REPUBLICA CROAŢIA

Ministerul Finanţelor
Katančićeva nr. 5
HR-10000 Zagreb

REPUBLICA ITALIA

Ministero dell'Economia e delle Finanze,
Dipartimento del Tesoro,
Rapporti Finanziari Internazionali - Ufficio XI
Via XX Settembre, 97
I-00187 Rome

REPUBLICA CIPRU

Үпоυργεíо O|kovoμ|kώv
Δ|εύөυvση Xρημαtoσotήδεωv kαι Еπεvδύσεωv
Γωvία Mιхαήσoλή και Γρηγόγη Aυξεvтίo
CY-1439 Λευkωσίσ

Ministerul Finanţelor
Divizia pentru Finanţe şi Investiţii
Str. Michael Karaoli şi Grigori Afxentiou
CY-1439 Nicosia

REPUBLICA LETONIA

Latvijas Republikas Finanšu Ministrija
Smilšu iela 1
LV-1919, Rīga

REPUBLICA LITUANIA

Lietuvos Respublikos Finanšu Ministerija
Lukiškiч 2
LT-01512 Vilnius

DUCATUL LUXEMBURG

Ministčre des Finances,
3, rue de la Congrégation,
L-2931 Luxembourg

UNGARIA

NemzetGazdăsági Minisztérium
1051 Budapest, József nádor tér 2-4

REPUBLICA MALTA

Miniseru tal-Finanzi, I-Ekonomija u Investiment
Maison Demandois
MT-Valletta VLT 2000

REGATUL OLANDEI

Ministerie van Financiën,
Prinses Beatrixlaan 512
NL-2511 CW Den Haag

REPUBLICA AUSTRIA

Bundesministerium fűr Finanzen
Sektion III, Wirtschaftspolitik und Finanzmärkte
Johannesgasse 5
A-1010 Wien

REPUBLICA POLONIA

Ministerstwo Finansów
Ul. Świętokrzyska 12
PL-00-916 Warszawa

REPUBLICA PORTUGALIA

Ministério das Finanças,
Direcçăo Geral do Tesouro
Rua da Alfândega, 5-1° andar
P-1194 Lisboa

ROMÂNIA

Ministerul Finanţelor Publice
Direcţia Generală
Relaţii Financiare Internaţionale
Str. Apolodor nr. 17
RO - sector 5, Bucureşti

REPUBLICA SLOVENIA

Ministrstvo za Finance
Żupančičeva 3
Sl-1502 Ljubljana

REPUBLICA SLOVACIA

Ministerstvo Financií Slovenskej Republiky
Sekcia medzinárodnŷch vzt'ahov
Štefanovičova 5
SK-817 82 Bratislava

REPUBLICA FINLANDA

Ulkoasiainministeriő
Kehityspoliittinen osasto
Yleisen Kehityspolitiikan ja suunnittelun yksikkő
Katajanokanlaituri 3
FIN-00161 Helsinki

REGATUL SUEDIEI

Finandepartementet/Ministerul Finanţelor,
Internationella avdelningen/
Departamentul Internaţional Drottninggatan 21
S-10333 Stockholm

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD

The Head of Europe Department,
Department for International Development,
22 Whitehall
UK-London SW1A 2EG
United Kingdom

 

Anexa 2

 

Participaţia garanţilor la data prezentei Garanţii

 

Capitalul Băncii

EUR

Subscris de către statele membre, după cum urmează:

243 284 154 500

Germania

39 195 022 000

Franţa

39 195 022 000

Italia

39 195 022 000

Regatul Unit

39 195 022 000

Spania

23 517 013 500

Belgia

10 864 587 500

Olanda

10 864 587 500

Suedia

7 207 577 000

Danemarca

5 501 052 500

Austria

5 393 232 000

Polonia

5 017 144 500

Finlanda

3 098 617 500

Grecia

2 946 995 500

Portugalia

1 899 171 000

Republica Cehia

1 851 369 500

Ungaria

1 751 480 000

Irlanda

1 375 262 000

România

1 270 021 000

Croaţia

891 165 500

Slovacia

630 206 000

Slovenia

585 089 500

Bulgaria

427 869 500

Lituania

367 127 000

Luxemburg

275 054 500

Cipru

269 710 500

Letonia

224 048 000

Estonia

173 020 000

Malta

102 665 000

 

Anexa 3

 

Definirea riscurilor politice

 

Netransferarea de valută, expropriere, război sau conflict civil şi denegarea în justiţie la încălcarea contractului

1. Netransferarea valutei

înseamnă:

orice acţiune întreprinsă de un Guvern gazdă care, direct sau indirect, împiedică un Debitor garantat să convertească fonduri din valuta locală în valuta Acordului de împrumut sau într-o valută liber convertibilă sau orice altă valută considerată acceptabilă de către Bancă sau îl împiedică pe acesta să transfere în afara Ţării gazdă fondurile în valuta locală respectivă sau în valuta în care au fost convertite, pentru scopul de a (i) achita o Sumă garantată, (ii) primi o Sumă garantată în valuta specificată şi în conformitate cu termenii şi condiţiile convenite sau (iii) recupera o Sumă garantată care a fost achitată corespunzător; şi

orice lipsă de acţiune a Guvernului gazdă în sensul efectuării sau permiterii conversiei sau transferului valutar de către sau în numele Băncii sau ai unui Debitor garantat;

dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) Debitorul garantat are posibilitatea de a obţine în mod liber şi legal, în Ţara gazdă, valuta locală sau altă valută în care a fost convertită valuta locală; şi

(b) Debitorul garantat respectiv, sau, după caz, Banca au încercat fără succes timp de 30 zile să finalizeze, prin toate mijloacele rezonabile, formalităţile necesare în vederea efectuării conversiei sau transferului.

 

2. Expropriere

înseamnă:

orice măsură sau set de măsuri luate, dictate, autorizate, ratificate sau aprobate de Guvernul gazdă, care sunt menite a reprezenta o acţiune administrativă sau legislativă şi constituie expropriere în sensul acestei secţiuni 2.

O măsură constituie un act de expropriere în înţelesul acestei secţiuni 2, dacă această măsură:

(a) împiedică Debitorul garantat să achite o Sumă garantată şi are drept consecinţă o neîndeplinire a obligaţiei contractuale care continuă timp de 90 zile; sau

(b) lipseşte un Terţ garant sau Banca, pe o perioadă de 90 zile, de drepturile care le revin în calitate de creditori faţă de o garanţie colaterală sau garanţiile comerciale de rambursare în baza plăţilor planificate care au depăşit termenul de scadenţă, din alte motive decât consecinţa unuia dintre riscurile definite în această anexă; sau

(c) lipseşte un Terţ garant sau Banca, pe o perioadă de 90 zile, de posibilitatea de a utiliza fondurile depuse fie în valuta locală, fie într-o valută străină, la o instituţie financiară din Ţara gazdă, personal sau în numele lor, în scopul recuperării prin plăţi planificate.

Nicio măsură luată de Guvernul gazdă nu va fi considerată măsură de expropriere dacă se încadrează în categoria măsurilor nediscriminatorii bona fide cu aplicare generală, de tipul celor pe care guvernele le întreprind în mod normal pentru interesul public, în scopuri precum asigurarea siguranţei publice, majorarea veniturilor fiscale, protejarea mediului înconjurător sau reglementarea activităţilor economice, cu excepţia situaţiei în care măsura respectivă este aplicată de către Guvernul gazdă cu efect de confiscare.

Încălcarea de către un Guvern gazdă a obligaţiei contractuale datorate unui Debitor garantat nu va constitui în sine o măsură de expropriere.

3. Război sau conflict civil

înseamnă;

orice act de război (declarat sau altfel), revoluţie, insurecţie, război civil, revoltă sau acţiune socială, de terorism sau sabotaj, care au ca efect direct şi imediat:

(i) împiedicarea unui Debitor garantat de a achita o Sumă garantată pe o perioadă de 90 zile; sau

(ii) împiedicarea unui Terţ garant sau împiedicarea Băncii, pe o perioadă de 90 zile, de a recupera sumele garantate care au fost plătite corespunzător sau de a primi Sume garantate în valuta corespunzătoare şi în maniera contractuală prevăzută.

În toate aceste situaţii, pentru a constitui un act de război sau conflict civil, actul respectiv trebuie să fi fost întreprins cu intenţia de a urmări un obiectiv politic. Actele întreprinse în principal în scopul de a sprijini munca, ocuparea forţei de muncă, interesele studenţilor sau alte obiective care nu sunt de natură politică nu vor fi tratate în această secţiune 3.

Perioadele de timp de 30 zile şi 90 zile la care se face referire în secţiunile 1, 2 şi 3 din această anexă nu se vor aplica dacă neîndeplinirea obligaţiei de plată, lipsirea de drepturi sau nerecuperarea rezultă din prelungirea unui eveniment, aşa cum este definit în această anexă, a cărui existenţă a fost în mod corespunzător stabilită într-un eveniment anterior de neachitare a obligaţiei contractuale pentru care s-au aplicat deja perioadele la care se face referire mai sus.

4. Denegarea justiţiei la încălcarea contractului

înseamnă:

repudierea sau încălcarea de către un Guvern gazdă a unui acord de proiect (aşa cum este definit mai jos) unde repudierea sau încălcarea:

(i) împiedică sau contribuie în mod substanţial la împiedicarea Debitorului garantat de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de Bancă; sau

(ii) împiedică Banca sau un Terţ garant să realizeze întreaga valoare a Garanţiei luate pentru veniturile sau alte beneficii derivate din orice garanţie reală imobiliară inclusă în acordul de proiect.

Acoperirea se va limita la cazurile în care un tribunal arbitrai emite o sentinţă definitivă şi irevocabilă în care se acordă părţii relevante despăgubirile solicitate de aceasta ca urmare a unui act de încălcare sau repudiere; cu condiţia ca:

(a) sentinţa să fie pentru o sumă de bani specificată şi să fie dată ca urmare a încălcării unei obligaţii contractuale sau ca urmare a unei repudieri în acordul de proiect de către Guvernul gazdă;

(b) partea relevantă a depus eforturi rezonabile pentru a epuiza toate remediile legale de aplicare a sentinţei împotriva Guvernului gazdă pe o perioadă de 180 zile consecutive de la data sentinţei. Un Terţ garant poate face o cerere de siguranţă faţă de Bancă în cazurile în care această perioadă nu a expirat în perioada de excludere de 2 ani prevăzută în articolul 2.03 (ii) din această Garanţie. Această cerere de siguranţă nu îndreptăţeşte Banca să efectueze o cerere de plată în cadrul acestei Garanţii, însă serveşte ca mijloc de suspendare a perioadei de excludere prevăzută în articolul 2.03 (ii) din această Garanţie. Orice parte rămasă din perioada de excludere va începe să curgă din nou la expirarea perioadei de aplicare. Banca va informa garanţii cu privire la orice cereri de siguranţă efectuate de un Terţ garant;

(c) refuzul Guvernelor gazdă de a pune în aplicare sentinţa este arbitrar şi/sau discriminatoriu.

În acest scop:

(a) Un „tribunal arbitral” înseamnă orice tribunal arbitrai sau juriu, indiferent de locul unde este stabilit, care este independent de Guvernul gazdă şi căruia i se încredinţează, conform acordului de proiect, emiterea unei decizii arbitrale finale, obligatorii şi irevocabile în cazul unei solicitări ale unei părţi relevante din acordul respectiv şi a cărui sentinţă poate fi pusă în aplicare în Ţara gazdă în conformitate cu prevederile Convenţiei de la New York privind recunoaşterea şi aplicarea deciziilor arbitrale;

(b) O decizie este considerată a fi „obligatorie”, dacă aceasta creează drepturi legale ale părţilor în legătură cu fondul disputei dintre părţi;

(c) O decizie este considerată „aplicabilă” doar în situaţia în care tribunalul arbitrai care emite această decizie sau orice alt organism competent nu suspendă sau neagă aplicarea acestei decizii;

(d) O decizie a unui tribunal arbitrai este considerată „definitivă”, dacă perioada în care se poate depune un apel sau o contestare a expirat fără să fi intervenit un apel sau o contestare admisibile;

(e) „Proiect” înseamnă un proiect în sfera de cuprindere a Cadrului Cotonou şi care este descris într-un Raport de credit al proiectului;

(f) .Acordul proiectului” înseamnă un acord, contract sau angajament contractual intervenit între o parte relevantă şi un Guvern gazdă, care este direct legat de un proiect şi este, în opinia rezonabilă a Băncii, de o importanţă crucială în ceea ce priveşte viabilitatea financiară şi tehnică a proiectului, incluzând, ca exemplificare, oricare dintre următoarele tipuri de acorduri sau angajamente, şi anume acorduri de furnizare de bunuri, acorduri de exploatare, acorduri de subvenţionare, acorduri de utilizator, concesiuni, licenţe de exploatare sau mecanisme de stabilire a preţurilor;

(g) „Parte relevantă” înseamnă un împrumutat sau o

companie-mamă sau filială a împrumutatului situată în aceeaşi ţară cu împrumutatul.

Partea relevantă sau Terţul garant va avea obligaţia de a depune toate eforturile rezonabile pentru a epuiza metodele disponibile de punere în aplicare a unei decizii emise faţă de Guvernul gazdă sau de a utiliza toate mijloacele rezonabile pentru a se asigura că partea relevantă sau Terţul garant care are capacitatea de a exercita aceste mijloace va face acest lucru.

Orice acord încheiat cu un Debitor garantat va rezerva Băncii dreptul de a specifica măsurile pe care partea relevantă sau Terţul garant le vor întreprinde sau se vor asigura că vor fi întreprinse, în vederea punerii în aplicare a unei decizii arbitrale cu privire la o solicitare privind încălcarea sau repudierea unui contract. Banca nu are obligaţia de a solicita vreuneia dintre părţi să ia măsuri care nu sunt, în opinia Băncii, proporţionale cu potenţialele beneficii ale părţii respective.

Banca poate fi de acord cu rambursarea către orice Debitor garantat a costurilor rezonabile cu procedurile de punere în aplicare a sentinţelor/deciziilor. Garanţii vor rambursa Băncii toate costurile care decurg de aici.

5. Excludere generală

Niciuna dintre următoarele nu vor garanta solicitarea executării unei Garanţii;

- un act al Guvernului gazdă pentru care Debitorul garantat sau, în cazul secţiunii 4 din această anexă, partea relevantă, şi-a exprimat consimţământul liber sau în care cauza preponderentă constă în conduita ilegală şi neacceptabilă a Debitorului garantat sau a părţii relevante;

- un risc politic, conform definiţiei de mai sus, care prevalează în mod clar la data la care Banca semnează Acordul de împrumut relevant sau acordul de Garanţie şi care produce efectele la care se face referire în această anexă la data respectivă.

 

Anexa 4

 

Acord de Garanţie între statele membre şi BEI datat ZZ/LL/AA pentru împrumuturile acordate de BEI din resurse proprii în cadrul protocoalelor financiare*)

 

Fişă de informare semestrială la data [31/12/AA] [30/06/AA], conform articolului 4.03 din Acordul de Garanţie

(Toate sumele sunt exprimate în mii euro.)

 

A. Operaţiuni de împrumut raportate anterior

 

Data semnăturii

Proiect

Împrumutat

Valoarea

împrumutului

Suma trase şi nerambursate

Terţ garant

Act

Sector public/privat

Solicitare estimată

D/N 1)

Următoarea plată 2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B. Operaţiuni de împrumut noi

 

Data

Proiect

Împrumutat

Valoarea împrumutului

Sume trase şi nerambursate

Terţ garant

Act

Sector public/privat

Solicitare estimată

Da/Nu 1)

Următoarea

Plată 2)

TOTALA + B

 

 

 

Note:

1) Împrumut notat cu Yes în „solicitarea preconizată” reprezintă faptul că sumele solicitate anterior în contul Garanţiei nu au fost încă rambursate statelor membre şi pentru care Banca estimează solicitarea executării Garanţiei şi la următoarea plată.

2) Suma în euro a următoarei plaţi în contul capitalului sau dobânzii (semestrială, dacă nu se specifică altfel). Sumele sunt orientative şi declarate fără asumarea responsabilităţii, deoarece pot varia în funcţie de fluctuaţia cursului de schimb şi a altor factori, cum ar fi eliberarea sumelor ulterioare din împrumut.

 

Anexa 5

 

Foale de informare semestrială la data de [31/12/AA] [30/06/AA] cu privire la limitele de prudenţă

 

 

 

 

 

Plafon

Aprobare netă

 

 

%

milioane

EUR

milioane

EUR

% din plafon

 

 

Operaţiuni suverane ca procent din mandatul Cotonou

Cotonou I

Cotonou II

Cotonou III

60%

80%

80%

1032

1624

2080

 

 

 

 

Plafon-ţintă la pierderea estimată pe portofoliul de împrumuturi pentru suverani

Cotonou I

Cotonou II

Cotonou III

8%

8%

8%

 

 

 

 

 

Datorie restantă a împrumutaţilor suverani cu rating C ca procent din portofoliul suveran

Cotonou I

Cotonou II

Cotonou III

25%

25%

25%

258

406

520

 

 

 

 

Expunere suverană faţă de o singură ţară, ca procent din expunerea totală

Cotonou I

Cotonou II

Cotonou III

20%

20%

20%

206

325

416

 

 

 

 

 

ACORD DE GESTIONARE ARIERATE

între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Ungaria, Republica Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Banca Europeană pentru Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană pentru Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări

 

Acest Acord a intervenit între: Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehia, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Ducatul Luxemburg, Republica Ungaria, Republica Malta, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Polonia, Republica Portugalia, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care au acţionat prin intermediul ministerelor menţionate în anexa la prezentul Acord (în cele ce urmează „Acordul de garantare” sau „Garanţia*) de părţile semnatare listate în paginile cu semnături (fiecare în parte „garant” şi împreună „garanţii” sau „statele membre*)

Banca Europeană pentru Investiţii, cu sediul în Bd. Konrad Adenauer 100, L-2950 Luxembourg Kirdnberg, Ducatul Luxembourg, reprezentată prin domnul Werner Hoyer („Banca”)

unde:

1. Garanţii sunt părţi constituite la Acordul de garantare încheiat cu Banca la data menţionată în acord (în cele ce urmează .Acordul de garantare” sau „Garanţie*) pentru împrumuturile efectuate de către Bancă din resursele proprii în cadrul Acordului intern semnat la Luxemburg şi Bruxelles în zilele de 24 şi respectiv 26 iunie 2013 cu privire la finanţarea ajutorului comunitar în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 şi de asemenea în conformitate cu Acordul de parteneriat semnat la Cotonou (Benin) în data de 23 iunie 2000 între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia şi statele africane, din Caraibe şi Pacific, cu modificările aduse mai întâi la Luxemburg în data de 25 iunie 2005 şi revizuit ulterior pentru a două oară la Ouagadougou în data de 22 iunie 2010, precum şi cu privire la alocarea asistenţei financiare pentru ţările şi teritoriile de peste mări în cazul cărora se aplică partea a patra din Tratatul CE, conform Deciziei Consiliului 2001/822/EC din 27 noiembrie 2001 privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări (cu modificările şi înlocuirile ulterioare),

2. Acordul de garanţie prevede preluarea de către garanţi a drepturilor şi despăgubirilor Băncii faţă de Debitorul garantat, în măsura în care garanţii efectuează o plată în cadrul Acordului de garantare.

3. Garanţii şi Banca doresc, prin intermediul prezentului Acord (în Acordul de garantare „Acord Cotonou III pentru gestionarea arieratelor*) să stabilească prevederi şi proceduri pentru recuperarea creanţelor în legătură cu sumele subrogate.

4. Prezentul Acord pune de asemenea în aplicare Garanţia care prevede obligaţia Băncii şi a garantului de a semna un acord de administrare şi gestionare a împrumutului, atunci când un garant se subrogă drepturilor şi despăgubirilor Băncii cu privire la un împrumutul respectiv.

Prezentul Acord nu împiedică încheierea de către Bancă şi garanţi a unor acorduri specifice în vederea gestionării anumitor împrumuturi individuale.

 

Prin prezentul Acord, părţile au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

 

În cadrul prezentului Acord:

Acord” înseamnă acest Acord pentru gestionarea arieratelor.

„Data solicitării” înseamnă data la care garanţii sunt solicitaţi în conformitate cu prevederile Acordului de garantare.

„Cursul de schimb la data solicitării” înseamnă, cu privire la orice valută, cursul de schimb dintre euro şi valuta respectivă, publicat de Banca Centrală Europeană la ora 2 pm, ora din Frankfurt cu 5 zile lucrătoare BEI înainte de Data solicitării,

„Împrumutat” are semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Data nerespectării obligaţiei contractuale” înseamnă data scadentă a unei sume datorate de către Debitorul garantat în cadrul unui Acord de împrumut, pentru care nu s-a efectuat nicio plată.

„Valoarea unei obligaţii contractuale nerespectate” înseamnă o sumă datorată de către un Debitor garantat în cadrul unui Acord de împrumut, a cărei dată scadentă a trecut fără ca plata să fie efectuată.

„Zi lucrătoare BEI” înseamnă o zi în care Banca este deschisă pentru desfăşurarea obişnuită a activităţii, în Luxemburg.

„Operaţiune de finanţare BEI1 are semnificaţia atribuită în Acordul de garanţie.

„Acordul de garantare” sau „Garanţie” are semnificaţia atribuită în primul preambul.

„Debitor garantat” are semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Plată garantată” înseamnă o plată efectuată de către un garant către Bancă în contul Sumelor garantate prin Garanţie.

„Sumă/e garantată/e” cu semnificaţia atribuită în Acordul de garantare,

„Tară Gazdă” are semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Împrumut” are semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

Acord de împrumut” are semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Contul de acoperire a pierderilor din împrumut” sau „CAPI” înseamnă un cont în euro care va fi constituit de către Bancă în numele garanţilor, cu scopul de a reduce riscurile asumate de către statele membre în cadrul acestei Garanţii şi care va fi gestionat în conformitate cu prevederile şi condiţiile stabilite periodic de către organismele de guvernare ale Băncii. CAPI va fi constituit din (i) veniturile obţinute din aplicarea preţurilor de risc asupra Operaţiunilor de finanţare BEI aşa cum au fost aprobate de organismele de guvernare ale Băncii în conformitate cu regulile proprii stabilite periodic, (ii) sume recuperate şi (iii) dobânda creditului care se va calcula la rata zilnică a dobânzii, se va plăti lunar şi va fi determinată şi notificată de către Bancă în conformitate cu principiile aplicabile prevăzute periodic de către organismele de guvernare ale Băncii. CAPI va fi debitat cu (i) Plăţile garantate, conform prezentului Acord, şi (ii) Comisionul de administrare a recuperării, cu condiţia existenţei în cont a unor fonduri suficiente.

„Contul de solicitare a statului membru” ori „CSSM” înseamnă un cont denominat în euro care se va constitui de către Bancă pe numele fiecărui garant şi care va fi gestionat în concordanţă cu prevederile şi condiţiile stabilite în mod periodic de către organismele de guvernare ale Băncii. Conturile CSSM vor fi debitate cu (i) Plăţile garantate, în conformitate cu prezentul Acord, (ii) dobânda la datorie care va fi calculată luând în considerare rata zilnică a dobânzii şi se va plăti lunar, pe baza determinării şi notificării de către Bancă în conformitate cu principiile aplicabile stabilite în mod periodic de către organismele de guvernare ale Băncii şi (iii) Comisionul de administrare a recuperării. Conturile CSSM vor fi creditate de către garanţi cu (i) valorile echivalente ale Plăţilor garantate aşteptate conform Acordului de garantare; (ii) sumele pentru orice sold negativ şi dobânda la credit acumulată şi de către Bancă cu (i) sumele recuperate şi (ii) dobânda la credit calculată la o rată zilnică a dobânzii, pentru care plata se face lunar, pe baza determinării şi notificării de către Bancă în conformitate cu principiile aplicabile stabilite în mod periodic de către organismele de guvernare ale Băncii.

„Comisionul de administrare a recuperării” sau „Comisionul” înseamnă un comision definit conform articolului 5 din prezentul Acord.

„Sume recuperate” înseamnă părţile din suma subrogată efectiv recuperate de către Bancă şi plătite acesteia.

„Cursul de schimb la data recuperării” înseamnă cursul de schimb dintre euro şi valuta în care este denominată suma recuperată din valoarea unei obligaţii contractuale nerespectate, curs care se publică de către Banca Centrală Europeană la ora 2 pm, ora oraşului Frankfurt după 5 zile lucrătoare BEI de la data la care suma relevantă este recuperată şi la dispoziţia Băncii.

„Garanţia terţă” va avea semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Terţ garant” va avea semnificaţia atribuită în Acordul de garantare.

„Suma subrogată” înseamnă o sumă la care garanţii au dreptul ca urmare a unei plăţi efectuate de către garanţi, către Bancă, în cadrul Garanţiei.

În prezentul Acord, dacă nu se specifică altceva prin context:

(a) titlurile reprezintă doar o convenţie şi nu afectează interpretarea acestui Acord;

(b) cuvintele la singular includ şi semnificaţia acestora la plural şi invers; şi

(c) orice trimitere la textul unui articol, o parte sau o anexă reprezintă o trimitere la un articol, parte sau anexă din prezentul acord.

 

ARTICOLUL 2

Sfera de cuprindere a Acordului

 

2.01 Prezentul Acord stabileşte prevederile şi procedurile pentru recuperarea creanţelor din sumele subrogate.

2.02 Prezentul Acord se va aplica oricăror garanţii acordate de către garanţi Băncii, cu privire la Sumele garantate, cu condiţia ca garanţii şi Banca să convină acest lucru în scris. Părţile declară că sunt de acord cu aceasta, cu privire la orice amendament la prezentul Acord care ar putea interveni ulterior cu consimţământul părţilor.

2.03 Fiecare garant confirmă propriile obligaţii aşa cum reies din Acordul de garanţie şi numeşte Banca pentru administrarea sumelor subrogate în scopul efectuării recuperării în conformitate cu prevederile şi condiţiile stabilite în prezentul Acord.

 

ARTICOLUL 3

Condiţii de plată

 

3.01 Atunci când, într-un acord de împrumut, apare valoarea unei obligaţii nerespectate care rămâne neachitată pe o perioadă de aproximativ 5 luni, Banca va executa Garanţia pentru suma respectivă.

3.02 Banca va executa Garanţia pentru suma garantată în conformitate termenii din Acordul de garantare şi în baza acestora. Sumele garantate solicitate de către Bancă în baza Garanţiei vor fi exprimate îh euro şi se vor calcula ţinând cont de cursul de schimb la data solicitării privind executarea Garanţiei. Termenul în care garanţii trebuie să efectueze plata unei sume garantate va fi cel specificat în Acordul de garantare.

3.03 Banca va aplica fondurile existente în CAPI pentru achitarea Sumei garantate la Data solicitării privind executarea Garanţiei. În cazul în care fondurile existente în CAPI nu sunt suficiente pentru a achita în întregime Suma garantată, Banca va retrage, la Data solicitării privind executarea Garanţiei, din fiecare dintre conturile CSSM o sumă proporţională cu participarea fiecăruia dintre garanţi conform Garanţiei. Dobânda la datorie se va acumula şi se va achita pentru orice sold negativ al CSSM care decurge de aici. Fiecare garant are obligaţia de a achita Băncii valoarea soldului negativ din contul propriu CSSM conform solicitării respective, în termenul de plată impus garanţilor pentru Suma garantată, conform celor prevăzute în Garanţie. Dobânda la datorie acumulată în conturile CSSM se va achita de către garanţi în fiecare an până cel mai târziu la 31 decembrie.

3.04 Banca va emite un extras de cont pentru fiecare solicitare de executare a unei Garanţii, informând garantul cu privire la sumele aplicate atât din CAPI, cât şi din CSSM în contul Sumelor garantate şi cu privire la soldul corespunzător conturilor CAPI şi CSSM.

3.05 Până la 30 aprilie în fiecare an, Banca va furniza fiecărui garant un raport în care va specifica:

(i) o estimare non-exhaustivă a solicitărilor în contul Garanţiei pe care Banca le preconizează pentru anul calendaristic curent; şi

(ii) procedura sau procedurile de recuperare iniţiate în contul şi în numele garantului în anul calendaristic precedent.

În plus, Banca va pune la dispoziţia garanţilor, în fiecare lună, extrasele de cont electronice aferente conturilor CAPI şi CSSM.

 

ARTICOLUL 4

Procedura după recuperare

 

4.01 La recuperarea de către Bancă a oricărei părţi dintr-o sumă subrogată în contul garanţilor, Banca va plăti fără întârziere nejustificată, în contul CAPI, o sumă echivalentă sumelor aplicate din CAPI pentru achitarea valorii unei obligaţii nerespectate, reţinând contravaloarea comisionului datorat conform articolului 5. Sumele rămase se vor redistribui în conturile CSSM proporţional cu participarea corespunzătoare a acestora, conform celor prevăzute în Garanţie, scăzând valoarea comisionului datorat conform articolului 5. Banca va face conversia în euro, dacă este cazul, a sumelor recuperate aplicând în acest scop cursul de schimb la data recuperării.

4.02 În situaţiile descrise în articolul 5.05 din Garanţie şi dacă acest lucru este solicitat de către garanţi, în cazul în care se constată că valoarea unui depozit sau â unui activ financiar echivalent s-a diminuat la data la care acest depozit sau activ financiar echivalent pus la dispoziţie de către Debitorul garantat pentru împrumuturile din Ţara gazdă, ca fiind suma subrogată, a devenit transferabil sau convertibil, Banca va face uz de orice drepturi sau despăgubiri instituite conform acordului-cadru intervenit între Banca şi Guvernul gazdă şi decurgând din acesta, în vederea încercării de a recupera o sumă echivalentă cu valoarea deprecierii.

4.03 Cu respectarea instrucţiunilor emise de un Debitor garantat, Banca poate aloca orice sumă recuperată în contul unei valori a unei obligaţii nerespectate datorată de către acesta pentru achitarea acesteia sau oricărei altei valori a unei obligaţii nerespectate datorate de către Debitorul garantat. În acest scop, Banca poate aplica conversia monetară considerată necesară.

 

ARTICOLUL 5

Remunerarea Băncii

 

5.01 în vederea remunerării serviciilor furnizate de către Bancă garanţilor, în cadrul prezentului Acord, ca şi pentru acoperirea oricărui risc temporar decurgând din cursul de schimb, fiecare Garant în parte va achita Băncii partea care îi revine din Comisionul de administrare a recuperării.

Comisionul se va calcula la o rată de 2% p.a. care poate fi modificată şi notificată de către Bancă în conformitate cu principiile aplicabile stabilite periodic de către organismele de guvernare ale Băncii şi se va aplica de către Bancă de la o zi la alta la valoarea neachitată a oricărei Sumei garantate, minus orice recuperări obţinute. Comisionul se va achita pe perioada cuprinsă între data scadentă a valorii unei obligaţii nerespectate şi data la care are loc recuperarea de către Bancă a ultimei sume restante din această valoare.

Comisionul va fi calculat luând în considerare luna de 30 zile şi anul ca fiind de 360 zile.

Comisionul se va achita într-o singură plată la fiecare dată la care are loc recuperarea unei părţi din Suma garantată. Comisionul se va plăti în euro şi se va calcula ţinând cont de cursul de schimb de la data recuperării.

5.02 După o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului Acord, iar ulterior la intervale periodice convenabile, Banca va propune, în cazul în care consideră necesar, modificarea ratei de calcul pentru comisionul menţionat în acest articol 5. Această modificare va ţine cont de modificarea volumului de muncă pe care îl presupune execuţia prezentului Acord, precum şi de alţi factori relevanţi. Modificarea se poate face în sensul reducerii sau majorării acestei rate. Orice modificare de reducere a ratei va avea efect imediat. Orice modificare în sensul majorării ratei va intra în vigoare odată cu primirea de către Bancă a consimţământului a 75% dintre garanţi, procent care se calculează conform celor prevăzute în articolul 9. Garanţii au obligaţia de a nu amâna sau refuza în mod nejustificat acordarea acestui consimţământ.

 

ARTICOLUL 6

Descărcarea responsabilităţii de administrare

 

6.01 Banca va fi eliberată de responsabilitatea de administrare a unei sume subrogate în următoarele situaţii:

(a) atunci când, în urma unei decizii care are consimţământul garanţilor care deţin cel puţin 75% din valoarea drepturilor agregate ale garanţilor asupra sumei subrogate, determinată conform articolului 9, garanţii autorizează Banca să suspende/abandoneze orice acţiune în legătură cu aceasta, alta decât remiterea sumelor recuperate; sau

(b) atunci când Banca renunţă la responsabilităţile sale cu privire la o sumă subrogată prin notificarea în acest sens a garanţilor care se poate face în orice moment ulterior (i) împlinirii a 12 luni de la data scadentă a plăţii şi (ii) data care corespunde împlinirii a nouă luni de la data scadentă a ultimei plăţi programate conform Acordului de împrumut relevant; sau

(c) atunci când Banca modifică termenii unui acord cu un Debitor garantat conform articolului 4.02 din Garanţie, iar această modificare are efectul de a reduce sau şterge o Sumă garantată şi/sau subrogată, cu condiţia ca 1h legătură cu aceasta Banca să fi acţionat în orice moment în conformitate cu articolul

4.01 din Garanţie.

6.02 în sensul articolului 6(a), Banca îşi va suspenda acţiunea vizând Debitorul garantat de la data la care Banca este 1h posesia consimţământului suficient pentru a forma majoritatea necesară sau, după caz, data la care Banca transmite garanţilor notificarea de renunţare, cu condiţia ca suspendarea să nu prejudicieze obligaţia Băncii de a reţine obligaţia Debitorului garantat cu privire la valoarea unei obligaţii nerespectate şi să nu prejudicieze obligaţia Băncii de a menţine conturile în legătură cu valoarea unei obligaţii nerespectate care decurge din prezentul Acord. Banca va informa neîntârziat garanţii în privinţa suspendării. Suspendarea este ireversibilă.

6.03 Dacă Banca se descarcă de responsabilitatea sa de recuperare a unei sume subrogate, garanţii vor plăti valoarea reziduală a comisionului acumulat până la data descărcării. Cu toate acestea, dacă Banca este eliberată de responsabilitate în legătură cu o sumă subrogată ca urmare a unui program general de descărcare, de exemplu programul pentru ţările sărace cu un grad foarte mare de îndatorare [„heavily indebted poor countries” (HIPC)], Comisionul de administrare a recuperării se va achita la rata de 1% p.a., supusă modificării prin notificare de către Bancă în conformitate cu principiile aplicabile stabilite în mod periodic de către organismele de guvernare ale Băncii, şi nu la rata menţionată în articolul 5. Comisionul rezidual se plăteşte şi se va debita din contul CAPI şi/sau conturile CSSM în termen de 2 luni de la data încetării responsabilităţii Băncii, în conformitate cu notificarea făcută garanţilor de către Bancă.

 

ARTICOLUL 7

Taxe şi cheltuieli

 

7.01 Garanţii vor despăgubi Banca pentru toate impozitele achitate de către Bancă în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în cadrul prezentului Acord. Banca va ţine cont de orice eventuală rambursare a impozitelor din alte surse.

7.02 Suplimentar faţă de comisioanele datorate conform articolului 5, garanţii, proporţional cu participarea fiecăruia la Sumele garantate şi în limita cumulată a 2% din valoarea unei obligaţii nerespectate stabilită în articolul 1.01 din Garanţie, vor despăgubi Banca pentru toate cheltuielile externe efectuate în mod rezonabil de către Bancă. Limita menţionată nu se aplică în situaţia în care Banca transmite garanţilor o notificare scrisă prealabilă în care se specifică că sunt considerate de natură a majora suma netă recuperată. Această despăgubire se va limita la cheltuielile necesare pentru obţinerea de servicii de consiliere şi alte servicii de la terţi, care altfel nu pot fi furnizate de către Bancă în mod rezonabil. Banca poate deduce aceste cheltuieli din orice sumă recuperată dintr-o sumă subrogată. Banca va da socoteală în acest sens garanţilor. Obligaţiile garanţilor apar după eşuarea tuturor încercărilor Băncii, pe o perioadă de 90 zile, de a obţine rambursarea cheltuielilor de la Debitorul garantat. Banca va continua să încerce obţinerea rambursării de la Debitorul garantat, independent de plata garanţilor.

 

ARTICOLUL 8

Lege şi jurisdicţie

 

8.01. Acest Acord va fi guvernat şi interpretat în conformitate cu principiile generale comune legilor din statele membre. Orice dispută intervenită între părţile semnatare ale prezentului Acord care nu poate fi rezolvată prompt şi amiabil va fi înaintată la

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 272 din Tratatul de funcţionare a CE.

 

ARTICOLUL 9

Amendamente

 

9.01 Orice amendament la prezentul Acord se va face cu acordul Băncii şi prin decizia favorabilă a 75% ca pondere a garanţilor, calculată luând în considerare contribuţia procentuală a fiecărui garant la capitalul Băncii. Fiecare garant este de acord în mod individual cu obligaţia care îi revine prin amendamentul astfel aprobat.

 

ARTICOLUL 10

Notificări şi comunicări

 

10.01 Notificările şi alte comunicări către garanţi sau Bancă vor fi trimise prin poştă cu confirmare de primire sau alte modalităţi acceptate de comunicare la adresele destinatarilor, după cum urmează:

Pentru garant: Adresa din anexa 1

Pentru Bancă: 100, boulevard Konrad Adenauer L-2950 Luxemburg

Orice modificare de adresă faţă de cele menţionate mai sus va avea efect doar după notificarea în scris adresată celeilalte părţi.

Preambulurile şi anexele fac parte integrantă din acest Acord.

 

ARTICOLUL 11

Semnarea Acordului

 

11.01 Prezentul Acord va constitui obligaţie contractuală pentru fiecare garant imediat după semnarea de către acesta a prezentului Acord, sau, după caz, ratificarea Acordului, urmând să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014.

11.02 Textele autentice ale prezentului Acord vor fi în limbile engleză, franceză şi germană. Fiecare garant poate semna în oricare dintre aceste trei limbi.

11.03 Acest Acord se va semna în mai multe exemplare, fiecare garant urmând să semneze două originale şi să le transmită Băncii. Banca va returna garantului un original semnat de către Bancă. Banca va produce o copie conformă cu originalul în limba engleză.

Drept mărturie a celor de mai sus, părţile au semnat prezenta Garanţie prin reprezentantul autorizat.

 

Semnătura în numele Regatului Belgiei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Bulgaria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Cehia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Danemarcei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Federale Germania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Estonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Irlanda

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Elene

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Spania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Franceze

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Croaţiei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Italia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Cipru

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Letonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Lituania

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Ducatului Luxemburg

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Ungaria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Malta

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Olandei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Austria

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Polonia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Portugalia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii România

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Slovenia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Slovacia

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Republicii Finlanda

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Suediei

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Semnătura în numele Băncii Europene pentru Investiţii

de către: ...................................................

data: ...........................

Numele semnatarului: ............................

 

Anexa 1

 

Lista adreselor în scopul articolului 10

 

REGATUL BELGIEI

Service Public Fédéral Finances
Administration de la Trésorerie
Questions Financičres Internationales et Européennes
30, avenue des Arts
B-1040 Bruxelles

REPUBLICA BULGARIA

Миρеρство на финансите
Диρеқция «Междүңаρодңи фиңаңсови иңститүции и сътρүдңичество»
Отдел "Европейсқи финансови институции»
Үлица « РақовсқИ », No 102
1040 Coфия
Републқа Бьлгария

Ministerul Finanţelor
Direcţia pentru Instituţii Financiare Internaţionale şi Cooperare
Departamentul pentru Instituţii Financiare Europene
Str. Rakovsky nr. 102
1040 Sofia
Republica Bulgaria

REPUBLICA CEHIA

Ministerstvo financí
Mezinárodní vztahy
Letenská 15
CZ-118 10 Praha 1

REGATUL DANEMARCEI

Udenrigsministeriet
Asiatisk Plads 2
DK-1448 - Copenhagen K

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Bundesministerium der Finanzen,
Referat EA2
Wilhelmstrasse 97
D-10117 Berlin

REPUBLICA ESTONIA

Rahandusministeerium
Suur-Ameerika 1
EE-15006 Tallinn

IRLANDA

Department of Finance
International Financial Institutions Section
South Block
Government Buildings
Upper Merrion Street
IE-Dublin 2

REPUBLICA ELENĂ

Yπουργείο Oιkovoμίας kαι Oιkοvομιkώv
Гεvιkό Λoγιστριo του Κράτoυς
Διεύθυνση 25η
Пανεπιστημίου 25
GR-10165 Αθήνα

Ministerul Economiei şi Finanţelor,
Oficiul de Stat al Contabilităţii Generale
Direcţia 25
Str. Panepistimiou 25
GR-10165 Atena

REGATUL SPANIA

Ministerio de Economía y Competitividad,
Secretaría General del Tesoro y Política Financiera,
Servicio de Avales
Paseo del Prado, Num. 6,
E-28071 Madrid

REPUBLICA FRANCEZĂ

Ministčre de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi
Direction général du Trésor et de la Politique Économique,
Service des politiques macroéconomiques et des affaires européennes
Teledoc 652
139, rue de Bercy,
FR-75572 Paris CEDEX 12

REPUBLICA CROAŢIA

Ministerul Finanţelor
Katančićeva nr. 5
HR-10000 Zagreb

REPUBLICA ITALIA

Ministero dell'Economia e delle Finanze,
Dipartimento del Tesoro,
Rapporti Finanziari Internazionali - Ufficio XI
Via XX Settembre, 97
I-00187 Rome

REPUBLICA CIPRU

Үпоυργεíо O|kovoμ|kώv
Δ|εύөυvση Xρημαtoσotήδεωv kαι Еπεvδύσεωv
Γωvία Mιхαήσoλή και Γρηγόγη Aυξεvтίo
CY-1439 Λευkωσίσ

Ministerul Finanţelor
Divizia pentru Finanţe şi Investiţii
Str. Michael Karaoli şi Grigori Afxentiou
CY-1439 Nicosia

REPUBLICA LETONIA

Latvijas Republikas Finanšu Ministrija
Smilšu iela 1
LV-1919, Rīga

REPUBLICA LITUANIA

Lietuvos Respublikos Finanšu Ministerija
Lukiškiч 2
LT-01512 Vilnius

DUCATUL LUXEMBURG

Ministčre des Finances,
3, rue de la Congrégation,
L-2931 Luxembourg

UNGARIA

NemzetGazdăsági Minisztérium
1051 Budapest, József nádor tér 2-4

REPUBLICA MALTA

Miniseru tal-Finanzi, I-Ekonomija u Investiment
Maison Demandois
MT-Valletta VLT 2000

REGATUL OLANDEI

Ministerie van Financiën,
Prinses Beatrixlaan 512
NL-2511 CW Den Haag

REPUBLICA AUSTRIA

Bundesministerium fűr Finanzen
Sektion III, Wirtschaftspolitik und Finanzmärkte
Johannesgasse 5
A-1010 Wien

REPUBLICA POLONIA

Ministerstwo Finansów
Ul. Świętokrzyska 12
PL-00-916 Warszawa

REPUBLICA PORTUGALIA

Ministério das Finanças,
Direcçăo Geral do Tesouro
Rua da Alfândega, 5-1° andar
P-1194 Lisboa

ROMÂNIA

Ministerul Finanţelor Publice
Direcţia Generală
Relaţii Financiare Internaţionale
Str. Apolodor nr. 17
RO - sector 5, Bucureşti

REPUBLICA SLOVENIA

Ministrstvo za Finance
Żupančičeva 3
Sl-1502 Ljubljana

REPUBLICA SLOVACIA

Ministerstvo Financií Slovenskej Republiky
Sekcia medzinárodnŷch vzt'ahov
Štefanovičova 5
SK-817 82 Bratislava

REPUBLICA FINLANDA

Ulkoasiainministeriő
Kehityspoliittinen osasto
Yleisen Kehityspolitiikan ja suunnittelun yksikkő
Katajanokanlaituri 3
FIN-00161 Helsinki

REGATUL SUEDIEI

Finandepartementet/Ministerul Finanţelor,
Internationella avdelningen/
Departamentul Internaţional Drottninggatan 21
S-10333 Stockholm

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD

The Head of Europe Department,
Department for International Development,
22 Whitehall
UK-London SW1A 2EG
United Kingdom

 

 

 

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin, (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din ţările şi teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 653.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 255

din 5 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Balate Florica, Balate Gianina Elena, în nume propriu, şi ca reprezentant legal al minorilor Balate Karina şi Balate Alexandru în Dosarul nr. 19.032/197/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.656D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că abrogarea prin dispoziţiile criticate a unor cazuri de casare a fost realizată ţinându-se seama de finalitatea şi de specificul recursului în casaţie, care reprezintă o cale de atac extraordinară. Susţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Având îh vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, apreciază că soluţia şi considerentele reţinute în jurisprudenţă îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel că solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 19 032/197/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Balate Florica, Balate Gianina Elena, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor Balate Karina şi Balate Alexandru, cu ocazia soluţionării admisibilităţii în principiu a unei cereri de recurs în casaţie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat nu îndeplineşte cerinţa previzibilităţii, întrucât cazurile de casare rămase în legislaţie nu asigură o verificare efectivă sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a hotărârii definitive. Astfel, sunt încălcate şi prevederile art. 21 din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că nu pot fi găsite raţiuni de politică penală care să stea la baza legii abrogatoare, aceasta din urmă fiind inechitabilă şi neproporţională, încălcând prevederile constituţionale ale art. 53.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casaţie”, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii ţări prin analizarea conformităţii hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Faţă de specificul acestei căi extraordinare de atac. legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de recurs în casaţie şi la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

7. Instanţa apreciază că reţinerea neconstituţionalităţii unui text de lege pentru considerentele expuse de autorii excepţiei ar presupune să se constate că părţilor fie nu li se recunoaşte un grad de jurisdicţie în condiţiile impuse de tratatele internaţionale, fie că, în raport de persoanele aflate în aceeaşi situaţie se prevăd condiţii diferite de declarare şi examinare a căii de atac, fie că textele invocate limitează dreptul la apărare. Dispoziţiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 sunt în acord cu prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124, precum şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, modul de reglementare a recursului în casaţie nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. Posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare reprezintă o garanţie în plus a eliminării „pericolului neîndreptării erorilor judiciara”, în concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, câtă vreme acestea nu împiedică părţile interesate să apeleze la o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină, adică să analizeze cauza atât în ceea ce priveşte aspectele de fapt cât şi cele de drept, nici nu limitează dreptul acestora de a fi apărate, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. De asemenea, arată că, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, motiv pentru care apreciază că dispoziţiile criticate, prin care s-au restrâns cazurile în care se poate formula o cerere de recurs în casaţie, sunt conforme cu prevederile convenţionale şi constituţionale invocate.

10. În continuare, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut faptul că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

11. Avocatul Poporului susţine că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, care se poate exercita în condiţiile expres stabilite de lege. Astfel, arată că potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, ca atare reglementarea acesteia (cazuri, condiţii, termene) intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Stabilirea de către legiuitor a cazurilor în care se poate recurge la calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine. Mai mult decât atât, aminteşte că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii”.

12. În ceea ce priveşte reducerea numărului motivelor de recurs în casaţie, prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală prin Legea nr. 255/2013, arată că din expunerea de motive rezultă că legiuitorul a urmărit, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, pe de altă parte, asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În realizarea acestui scop, au fost menţinute, ca motive ale recursului în casaţie, doar acelea care vizează îndreptarea erorilor de drept fiind eliminate din sfera acestei instituţii şi din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie motivele care vizau aspecte procedurale şi care au fost transformate în motive ale contestaţiei în anulare, potrivit naturii acestei căi de atac. În final, arată că textul criticat a fost supus controlului de constituţionalitate faţă de critici similare, Curtea, prin Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, respingând excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 267. La articolul 438 alineatul (1), punctele 2-6, 9,10,13 şi 14 se abrogă “

16. În opinia autorilor excepţiei textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, răspunzând unor critici similare, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015, a constatat că, potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, denumită recurs în casaţie, ce are ca scop controlul legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitiv©. Soluţionarea recursului în casaţie este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, finalitatea recursului în casaţie este aceea de a înlătura erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazuri de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

18. Totodată, Curtea a reţinut că, aşa cum reiese şi din expunerea de motive a Legii nr. 255/2013, prin reducerea numărului motivelor de recurs în casaţie, prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, pe de altă parte, asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În realizarea acestui scop, au fost menţinute, ca motive ale recursului în casaţie, doar acelea care vizează îndreptarea erorilor de drept, fiind eliminate din sfera acestei instituţii şi din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie motivele care vizau aspecte procedurale şi care au fost transformate în motive ale contestaţie în anulare, potrivit naturii acestei căi de atac.

19. Având în vedere argumentele expuse anterior şi raportând textele criticate la scopul recursului în casaţie, Curtea a reţinut că restrângerea de către legiuitor a hotărârilor ce pot fi supuse casării la cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, aşa cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013, este justificată de finalitatea instituţiei analizate, aceea de verificare a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, şi de natura acesteia, cea de cale extraordinară de atac. Astfel, pentru considerentele expuse anterior şi având în vedere că recursul în casaţie reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se realizează un control de legalitate, Curtea nu a putut reţine încălcarea prin prevederile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 a dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţie.

20. În final, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, Curtea apreciază că soluţia şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Balate Florica, Balate Gianina Elena, în nume propriu, şi ca reprezentant legal al minorilor Balate Karina şi Balate Alexandru în Dosarul nr. 19.032/197/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 268

din 10 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv

în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin, (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oana Mihuţiu în Dosarul nr. 3.375/30/2009*** al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.034D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.375/30/2009***, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin, (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oana Mihuţiu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de atribuire în compensare a unui bun imobil în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 165/2013 pune persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii într-o situaţie vădit mai grea şi mai nefavorabilă prin comparaţie cu modul în care se putea beneficia de instituţia compensării în sistemul anterior. Or, este neconstituţional ca unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, determinată de depunerea notificărilor în acelaşi interval de timp, fixat potrivit Legii nr. 10/2001, să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor şi mecanismelor compensării. Neconstituţionalitatea rezultă şi din faptul că actualul regim al compensării tinde să se aplice şi persoanelor îndreptăţite care sunt părţi în procese care au fost începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Autorul excepţiei precizează că, în opinia sa, este aplicabil raţionamentul Curţii Constituţionale cuprins în Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, dar constatarea neconstituţionalităţii prin decizia menţionată numai în raport cu situaţia din acea speţă nu este îndestulătoare şi nu acoperă întreg spectrul situaţiilor de neconstituţionalitate generate de Legea nr. 165/2013. Mai susţine că se încalcă obligaţia de previzibilitate şi coerenţă legislativă, precum şi principiul securităţii raporturilor juridice. Soluţionarea cu întârziere, care este o simplă împrejurare de fapt, nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptăţite la restituire în natură prin compensare, aflate în situaţii identice. Faţă de tergiversarea cu rea-credinţă a soluţionării notificărilor de către entităţile deţinătoare au fost defavorizate tocmai persoanele care, cu bună-credinţă, au respectat termenul legal şi ritmicitatea pentru emiterea deciziilor de restituire.

6. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, atât din perspectiva art. 15 din Constituţie, întrucât reglementarea se referă la o situaţie juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, doar aplicarea imediată a legii civile noi unor efecte juridice consumate putând da naştere unei încălcări a principiului neretroactivităţii legii civile, cât şi din perspectiva art. 16 din Constituţie, în condiţiile în care textul de lege instituie un tratament juridic egal pentru toţi subiecţii de drept aflaţi în aceeaşi situaţie juridică.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că, în opinia sa, măsurile stabilite prin Legea nr. 165/2013 au ca rezultat acordarea unei reparaţii echitabile tuturor persoanelor îndreptăţite, în deplină concordanţă cu interesul general al societăţii, aceasta dovedindu-se singurul remediu viabil în condiţiile economice actuale.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile şi nici pe cel al egalităţii în faţa legii. Precizează că, totuşi, prin modificarea adusă de Legea nr. 368/2013, este posibil ca problema neconstituţionalităţii privind respectarea principiului egalităţii din perspectiva măsurilor reparatorii reglementate iniţial prin Legea nr. 10/2001 să rămână nerezolvată, întrucât compensarea cu servicii nu a mai fost inclusă în noua lege.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele

ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 din legea menţionată, având în vedere că acţiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, se observă că în cauză sunt incidente prevederile tezei a două a acestui articol. Ca atare, Curtea va examina constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (2): (2) în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.

“Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile şi la art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, Curtea a observat că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 - potrivit căreia în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte - a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conţinut normativ diferit, în sensul că, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situaţie sunt compensarea prin puncte şi compensarea prin bunuri. Prin decizia menţionată (paragraful 24), instanţa de contencios constituţional a reţinut că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

15. Curtea Constituţională a constatat că prevederile de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, concluzie desprinsă şi din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Totodată, a reţinut că, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură dare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).

16. Tot astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, Decizie nr. 1.241 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013.

17. În sublinierea aceleiaşi idei, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.

18. Totodată, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, Iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, în consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a reţinut că, deşi prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

19. Faţă de criticile formulate în cauza de faţă, similare celor la care Curtea a răspuns prin jurisprudenţa citată, se justifică menţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

20. În ce priveşte referirea la Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2015, Curtea observă că nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej avea un alt conţinut normativ decât cel criticat în cauza de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, este compensarea prin puncte. În redactarea a cărei neconstituţionalitate a fost constatată, textul avea o influenţă decisivă asupra soluţionării litigiului în cursul căruia a fost ridicată acea excepţie de neconstituţionalitate. În schimb, în cauza de faţă, nu are incidenţă textul în redactarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 368/2013, ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, şi posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001. Curtea remarcă, totodată, că, în dosarul de faţă, imposibilitatea practică a compensării, care o nemulţumeşte pe autoarea excepţiei, derivă din faptul că municipiul Timişoara a declarat că nu deţine bunuri disponibile care să poată fi acordate în compensare.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 fit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oana Mihuţiu în Dosarul nr. 3.375/30/2009*** al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate îl mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0091 Herculian

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 110.537/A.C. din 7 iunie 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia etapei de încadrare nr. 55 din 15 decembrie 2011 şi Adresa nr. 3.121 din 6 iulie 2016 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Covasna, Avizul Ministerului Culturii nr. 2.107 din 12 aprilie 2016, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 89.827/322.096 din 10 mai 2016, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 42.775 din 28 aprilie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 27.877/ES din 14 aprilie 2016,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0091 Herculian, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului Natura 2000 ROSCI0091 Herculian, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

 

Bucureşti, 16 iunie 2016.

Nr. 1.125.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 544 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.