MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 31/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 31         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 15 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 703 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Decizia nr. 707 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

13. - Decizie privind eliberarea, la cerere, a domnului Alexandru Năstase din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat

 

14. - Decizie privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Ion Anghel din funcţia publica de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică vacantă de secretar general adjunct al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor

 

15. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Bordei-Gheorghişor Alexandru-Sorin a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Tineretului şi Sportului

 

16. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Claudia Georgescu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Tineretului şi Sportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.002. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea domeniului de doctorat „Ingineria produselor alimentare” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

 

3.003. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind aprobarea domeniului de doctorat „Geografie” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea din Craiova

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

1. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în iei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 decembrie 2015-23 ianuarie 2016

 

2. - Circulară privind modificarea ratei rezervelor minime obligatorii pentru mijloacele băneşti în valută

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 703

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 230D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 307D/2Q15 şi nr. 308D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor aceluiaşi act normativ, ridicată de Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian în Dosarul nr. 10.141/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi, respectiv, de Mircea Babare şi Eugenia Babare în Dosarul nr. 10.143/300/2014 al aceleiaşi instanţe.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în aceste două dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis punctul său de vedere, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 307D/2015 şi nr. 308D/2015 la Dosarul nr. 230D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată de deciziile nr. 31 din 3 februarie 2015 şi nr. 530 din 14 iulie 2015

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin încheierile din 27 ianuarie 2015 şi 23 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 382/1.748/2014 si, respectiv, dosarele nr. 10.141/300/2014 şi nr. 10.143/300/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar În urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Mihai Anagnoste într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva unei sentinţe prin care contestaţia la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost respinsă, de Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, executarea silită purtând asupra sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a valorii despăgubirii băneşti acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, şi de Mircea Babare şi Eugenia Babare într-o cauză având  ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, executarea silită vizând despăgubiri băneşti acordate, de asemenea, în temeiul Legii nr. 290/2003.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că au fost nesocotite prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au fost respectate condiţiile impuse de acestea pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Astfel, nu a fost evidenţiată o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condiţiile în care dosarele de despăgubire ar fi trebuit soluţionate până în prezent pe cale administrativă în termenele stabilite de legile reparatorii existente. Se invocă şi art. 115 alin (6) din Legea fundamentală, susţinându-se că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate privată, ca drept fundamental, nerespectarea şi nerecunoaşterea acestuia echivalând, în opinia autorului excepţiei, cu o nouă expropriere. Se mai arată că persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unui drept de creanţă în accepţiunea conferită acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi deţin o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar condiţionarea plăţii de existenţa disponibilităţilor financiare constituie o ingerinţă vădit disproporţionată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite. Autorii excepţiei apreciază că autoritatea legislativă ar fi trebuit să estimeze resursele materiale necesare plăţii despăgubirilor la momentul adoptării legilor nr. 8/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. Mai arată că, odată cu suspendarea plăţii despăgubirilor cuvenite, persoanele îndreptăţite nu mai au garanţia că 6 luni vor fi suficiente ca Guvernul să găsească o soluţie optimă pentru a efectua plata. Precizează că în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor nu a fost respectat termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 apare ca „un veritabil extras” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 care a fost constatată ca neconstituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, Guvernul nefăcând altceva decât să amâne continuu îndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa prin lege. Totodată, se susţine că prin suspendarea plăţii despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor băneşti recunoscute prin titlurile de plată Care au încasat deja aceste sume de bani şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor.

10. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei

11. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Cele două articole ale ordonanţei de urgenţă criticate au următorul conţinut:

- Art. 1: „(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 1 septembrie 1940, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.”;

- Art. 2: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şl, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006,,.

16. Anterior aprobării ordonanţei de urgenţă prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei (14 martie 2014), aşadar până la 16 septembrie 2014. Prin legea de aprobare s-a stabilit data de 31 decembrie 2014 pentru reluarea plăţilor stipulate la art. 2 din ordonanţa de urgenţă. În ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, se observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data menţionată, 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările de fapt caracteristice cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare”este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca atare, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

17. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin, (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii care are ca efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, sunt evocate şi dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra ordonanţei de urgenţă criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţă şi prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea Constituţională a respins, Ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Prin decizia menţionată, ale cărei considerente au fost apoi reiterate şi în deciziile ulterioare, Curtea a observat că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014.

19. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la limitele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie unei situaţii extraordinare. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare a acesteia, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată în scopul suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor judeţene şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a plăţii despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluţionate, până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ, prin care să se reglementeze măsuri clare şi precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003. S-a avut în vedere, totodată, şi faptul că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost constatată neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea Constituţională apreciind, în esenţă, că eşalonarea plăţii despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, pe o perioadă de 10 ani, nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare â dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului. Ca atare, s-a apreciat că, de vreme ce dispoziţiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituţionale, necesitatea suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri şi a plăţii despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ.

20. În acest sens, Curtea a reţinut că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, Guvernul a depus la Parlament, spre dezbatere, la data de 3 iulie 2014, un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum şi al Legii nr. 290/2003, prin care s-a reglementat modalitatea de acordare a despăgubirilor, ele fiind eşalonate pe o perioadă de 5 ani. Acest proiect de lege a fost adoptat de Parlament, devenind Legea nr. 164/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prin urmare, Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia de a interveni legislativ pentru urgentarea şi finalizarea procesului de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, iar măsura suspendării, instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, este justificată, actul normativ analizat îndeplinindu-şi scopul pentru care a fost adoptat.

21. Din analiza istoricului modalităţii de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi a motivelor invocate de Guvern, Curtea a reţinut că situaţia extraordinară a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români. Astfel, Guvernul a arătat că necesitatea instituirii unui nou cadru legal este determinată de asigurarea menţinerii unui echilibru bugetar şi, în mod implicit, de asigurarea respectării angajamentelor interne şi internaţionale asumate de_Guvern, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situaţie care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgenţa reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.

22. În acelaşi timp, din perspectiva respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin (6) din Constituţie, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil. În acest scop, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa prin care a statuat că, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, în sensul că au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

23. Curtea a mai apreciat că termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligentele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie.

24. De altfel, acesta este şi motivul pentru care argumentele care au condus la soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 nu îşi găsesc raţiunea în cazul de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 prin care măsura reeşalonării plăţii despăgubirilor cuvenite beneficiarilor Legilor nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006 pe o durată de 10 ani nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

25. Situaţia supusă analizei Curţii în prezentele cauze vizează o altă ipoteză, aceea a suspendării, până la data de 31 decembrie 2014, a plăţii despăgubirilor stabilite conform celor trei legi reparatorii, interval de timp apreciat de Guvern ca fiind necesar pentru reglementarea unui nou cadru legal necesar acordării acestor despăgubiri. Ulterior, în interiorul acestui interval, a fost adoptată Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003. Art. 10 alin. (1) din aceasta prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

26. În ceea ce priveşte critica referitoare la nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii, prin Decizia nr. 346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, Curtea a constatat că, „fără a pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul instituit de art. 53 din Constituţie, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate” (paragraful 37). În acelaşi sens este şi Decizia nr. 503 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015 (paragraful 18). Prin această ultimă decizie, Curtea a mai reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, nu a negat existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin actele administrative prevăzute de cele trei legi reparatorii şi, în acelaşi timp, nici nu refuză punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian, respectiv Mircea Babare şi Eugenia Babare în dosarele nr. 10.141/300/2014 şi nr. 10.143/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 707

din 27 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Emilia Rişco şi alţii, în Dosarul nr. 2.988/83/2014 al Tribunalului Satu Mane - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 413D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 418-420D/2015 şi nr. 434D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Sindicatul Liber „Educaţia” Galaţi, în numele membrilor de sindicat Marilena Eftasiu, Vasilica Anastasoalei şi alţii, Ion Cristian Roman si, respectiv, Dana Bălăută şi alţii, în dosarele nr. 3.782/121/2014/a1, nr. 4.006/121 /2014/a1, nr. 4.007/121/2014/a1 şi nr. 3.859/121/2014/a1 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele nr. 418-420D/2015 şi nr. 434D/2015, Sindicatul Liber „Educaţia” Galaţi a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 418-420D/2015 şi nr. 434D/2015 la Dosarul nr. 413D/2015. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 418-420D/2015 şi nr. 434D/2015 la Dosarul nr. 413D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 25 februarie 2015 şi prin deciziile civile nr. 26, nr. 28, nr. 29 şi nr. 27 din 19 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.988/83/2014, respectiv nr. 3.782/121/2014/a1, nr. 4.006/121 /2014/a1, nr. 4007/121/2014/a1 şi nr. 3.859/121/2014/a1, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Emilia Rişco şi alţii, şi de Sindicatul Liber „Educaţia” Galaţi, în numele membrilor de sindicat Marilena Eftasiu, Vasilica Anastasoalei şi alţii, Ion Cristian Roman şi, respectiv, Dana Bălăuţă şi alţii, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea la plata diferenţelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 şi cele cuvenite.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 63/2011, instituind uniformizarea salariilor în învăţământ, a eliminat coeficienţii de ierarhizare din grilele de salarizare şi coeficienţii de multiplicare 1, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul avea obligaţia să se raporteze la valorile rezultate din înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare şi de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Însă, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, s-a raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi la cele ale art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniu! bugetar. În acest mod, s-a operat, în fapt, încă o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de nivelul prevăzut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.

10. De asemenea, s-a arătat că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reţinut faptul că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009. Se susţine că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învăţământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienţilor de ierarhizare şi a valorilor rezultate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, şi salarizarea conform coeficienţilor de salarizare şi a valorilor rezultate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Or, soluţia constituţională ar fi trebuit să fie cea a uniformizării salariilor din învăţământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

11. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

16. Curtea observă că, deşi Legea nr. 63/2011 ar fi trebuit să fie un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, având în vedere domeniul său de reglementare precizat în titlul său, respectiv salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârşitul anului 2015. Ca atare, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât îşi produce efectele în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

17. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii aceştia critică în esenţă faptul că Legea nr. 63/2011 a eliminat coeficienţii de multiplicare (ierarhizare) astfel cum erau prevăzuţi în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, instituind uniformizarea salariilor în învăţământ. În acest mod, s-a operat, în fapt, încă o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de nivelul prevăzut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai analizat critici similare, constatând că actul normativ suspus controlului de constituţionalitate nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei.

19. Astfel, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a statuat că actul normativ criticat îndeplineşte condiţiile unei legislaţii predictibile, unitare şi coerente, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări.

20. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

21. De asemenea, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea !, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniu! salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

22. Totodată, examinând excepţia de neconstituţionalitate prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

23. De asemenea, prin Decizia nr. 202 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015, Curtea a mai reţinut că legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Emilia Rişco şi alţii, în Dosarul nr. 2.988/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, şi de Sindicatul Liber „Educaţia” Galaţi, în numele membrilor de sindicat Marilena Eftasiu, Vasilica Anastasoalei şi alţii, Ion Cristian Roman şi, respectiv, Dana Bălăuţă şi alţii, în dosarele nr. 3.782/121/2014/a1, nr. 4.006/121/2014/a1, nr. 4.007/121/2014/a1 şi nr. 3.859/121/2014/a1 ale Curţii de Apei Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 743

din 3 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Oana-Lucia Vulpe în Dosarul nr. 1.839/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 790D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul în dosarele nr. 791D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015 şi nr. 868D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.841/63/2015, nr.  1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015,

nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1.850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 şi nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.272D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, excepţie ridicată de Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2.077/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.

6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 790D/2015- 794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 şi nr. 1.272D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor

9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 791 D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 şi nr. 1.272D/2015 la Dosarul nr. 790D/2015, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care s-a statut că legiuitorul poate interveni oricând din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul a indemnizaţiilor obţinute în urma avansării. Măsura legală criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu apare a fi disproporţionată, în opinia Ministerului Public, aceasta fiind determinată atât de prorogarea unor termene din acte normative, precum şi de faptul că unele măsuri fiscal-bugetare de reducere a cheltuielilor publice îşi încetau aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2013, iar neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2014 ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului anual, afectând semnificativ şi sustenabilitatea finanţelor publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

11. Prin încheierile din 8 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015 şi nr. 1844/63/2015, încheierea din 16 aprilie 2015, pronunţată 1h Dosarul nr. 1.837/63/2015, încheierea din 20 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.850/63/2015, încheierile din 21 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.847/63/2015 şi nr. 1.851/63/2015, încheierile din 23 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1845/63/2015 şi nr. 1.849/63/2015, încheierea din 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1 838/63/2015, încheierea din 27 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.852/63/2015, precum şi prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.846/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în cauze având ca obiect obligaţia de â face.

12. Prin Decizia civilă nr. 684/CA din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.077/88/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dumitra Bărăgan într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că reglementarea criticată este neconstituţională prin modalitatea de stabilire a salariului de bază (şi anume prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din instituţia/autoritatea publică în care este încadrat corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010), împrejurare ce aduce atingere dreptului salarial în chiar substanţa sa. Consideră că prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care dispun că, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât „creează o discriminare între salariaţii care se află deja încadraţi în funcţia similară, al căror salariu de bază a fost stabilit raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare corespunzător treptei I de salarizare utilizate în anul2010, fiind în imposibilitatea de a schimba cuantumul acestui salariu, prin Legea nr. 284/2010 nemaiexistând treptele de salarizare”.

14. Apreciază că „prin această modalitatea de stabilire a salariului de bază sunt nesocotite şi prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 referitoare la „dreptul la muncă, (...) la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, (...) la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;” astfel încât restrângerea exerciţiului dreptului la un salariu decent, corespunzător pentru munca prestată de fiecare, încalcă dreptul la muncă, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare, precum şi dreptul la o plată egală pentru o muncă egală. De asemenea, arată că prin prevederile criticate se aduce atingere principiilor care stau la baza organizării şi dezvoltării carierei funcţionarului public, şi anume principiului egalităţii de şanse şi principiului motivării.

15. Consideră, totodată, că sunt încălcate dispoziţii cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 referitor la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent); Carta socială europeană (art. 1 pct. 2 şi 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabilă şi art. 20 privind egalitatea de şanse a lucrătorilor); art. 1 din protocol nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (noţiunea de „bun”, care îmbracă natura unui drept patrimonial); precum şi din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului nr. 95/1949. Referitor la art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că, în situaţiile de faţă, noţiunea de „bun” îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică” (a se vedea Cauza Buchen contra Cehiei), iar dreptul salarial este un bun care, în accepţiunea CEDO, poate acoperi atât bunuri actuale, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe în baza cărora reclamanţii pot pretinde să aibă cel puţin o speranţă legitimă pentru a obţine utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.

16 Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Instanţa de judecată are în vedere, în exprimarea acestei opinii, şi prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd că sistemul de salarizare are la bază principiul echităţii şi coerenţei, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar. În acest context, invocă Cauza Marcks împotriva Belgiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că diferenţa de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, precum şi Cauza Driha împotriva României, prin care instanţa europeană a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale. Or, în cauzele de faţă, instanţa observă că este invocată „tocmai discriminarea faţă de alţi colegi, funcţionari publici, aflaţi în situaţii comparabile”, împrejurare în care nu poate fi reţinut „niciun motiv care să justifice o asemenea discriminare, fiind vorba de situaţii identice, funcţionari în cadrul aceleiaşi instituţii, îndeplinind aceleaşi sarcini, având aceeaşi activitate”, consecinţa fiind încălcarea art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

17. Arată, de asemenea, că art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „toţi oamenii, fără discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală”, iar Carta socială europeană instituie necesitatea adoptării măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile, care să ţină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru o muncă de valoare egală.

18. Având în vedere că aceste prevederi internaţionale, în temeiul art. 20 din Constituţie, se aplică cu prioritate faţă de legislaţia naţională, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în condiţiile în care activitatea desfăşurată de reclamanţi este identică cu cea a celorlalţi colegi, diferenţa de remunerare nu se justifică.

19. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, „analizând cauza sub aspectul motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul sesizării instanţei, constată ca fiind întemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013”.

20. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă de urgenţă ce a fost aprobată, cu completări, prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Prevederile criticate stipulează că, „în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.”

24. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a! României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa în această materie, această intervenţie legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca.

26. Până la apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarului public se realiza ţinându-se cont de funcţia în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul şi treapta de salarizare şi vechimea în muncă. Ulterior, prin art. 41 pct. 2 din Legea nr. 284/2010, s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii.

27. Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 a fost prevăzută, iniţial, cu un conţinut normativ identic, în art. II art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2013, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Prin art. 2, capitolul L din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, legiuitorul a stipulat că „Prevederile (...) art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.” De asemenea, Curtea constată că aceeaşi reglementare a fost preluată şi în cuprinsul art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. Toate aceste acte normative au aplicabilitate temporară, după cum rezultă din chiar titlul acestora.

28. Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, „în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.” Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou încadrat/promovat se va face la un singur nivel de salarizare şi nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ.

29. De altfel, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 stabilesc, de principiu, salarizarea funcţionarilor publici pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, constituind dispoziţii cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziţii, alineatul (3) al art. 5 din acelaşi act normativ constituie prevederi speciale prin care se stabileşte salarizarea celor două categorii de funcţionari publici, respectiv cei nou încadraţi şi cei promovaţi. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.

30. În contextul criticilor formulate, prin Decizia nr. 389 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a reţinut că art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări şi completări, articol introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noţiunii de „nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare” prin care se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, şi sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplineşte aceleaşi condiţii ca şi salariaţii aflaţi în funcţii la data de 31 decembrie 2009.

31. Prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, Curtea a reţinut că „atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.”

32. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

33. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 266 din 13 mai 2013). Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

34. În fine, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragralul 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

35. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015, nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1 850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 şi nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal,

precum şi de către Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2,077/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publica sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea, la cerere, a domnului Alexandru Năstase din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat

 

Având în vedere Cererea domnului Alexandru Năstase, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/162 din 11 ianuarie 2016,

în temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 145/2015,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Alexandru Năstase se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 13.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Ion Anghel din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică vacantă de secretar general adjunct al Ministerului Mediului,

Apelor şi Pădurilor

 

Având în vedere propunerea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor formulată prin Adresa nr. 235/CPP din 13 ianuarie 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1)lit. b) şi art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici/republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 27 alin. (1) lit. a), art. 30 lit. a) şi art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea În categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie,

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnului Ion Anghel i se aplică mobilitatea din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică vacantă de secretar general adjunct al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Art. 2. - La data prevăzută la art. 1, Decizia prim-ministrului nr. 10/2016 privind stabilirea atribuţiilor domnului Ion Anghel, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 7 ianuarie 2016, se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 14.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Bordei-Gheorghişor Alexandru-Sorin a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct  al Ministerului Tineretului şi Sportului

 

Având în vedere Cererea formulată de domnul Bordei-Gheorghişor Alexandru-Sorin, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/557/SSC din 12 ianuarie 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), al art.89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11 j din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, încetează exercitarea cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Bordei-Gheorghişor Alexandru-Sorin a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Tineretului şi Sportului

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2015.

Nr. 15.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Claudia Georgescu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Tineretului şi Sportului

 

Având în vedere propunerea Ministerului Tineretului şi Sportului formulată prin Adresa nr. 15.207 din 23 decembrie 2015, precum şi Avizul favorabil nr. 64.642/2016 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Claudia Georgescu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Tineretului şi Sportului,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin, (1) lit. b), ai art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Claudia Georgescu exercită, cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 16.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea domeniului de doctorat „Ingineria produselor alimentare” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

 

Având în vedere prevederile art. 138, 158, 159, 168 şi 169 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, conform prevederilor Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5.125/2015 privind aprobarea de noi domenii în cadrul şcolilor doctorale organizate în instituţiile de învăţământ superior, organizatoare de studii universitare de doctorat,

ca urmare a validării domeniului de către Consiliul general al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) în data de 4 decembrie 2015,

în baza raportului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS) elaborat pe baza rezultatelor evaluării instituţionale a instituţiei de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat, incluzând date privind activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul acestei instituţii,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă domeniul de doctorat „Ingineria produselor alimentare” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Art. 2. - Direcţia generală învăţământ universitar din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 6 ianuarie 2016.

Nr. 3.002.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

privind aprobarea domeniului de doctorat „Geografie” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea din Craiova

 

Având în vedere prevederile art. 138, 158, 159, 168 şi 169 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, conform prevederilor Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5.125/2015 privind aprobarea de noi domenii în cadrul şcolilor doctorale organizate în instituţiile de învăţământ superior, organizatoare de studii universitare de doctorat,

ca urmare a validării domeniului de către Consiliul general al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) în data de 4 decembrie 2015,

în baza raportului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS) elaborat pe baza rezultatelor evaluării instituţionale a instituţiei de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat, incluzând date privind activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul acestei instituţii,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă domeniul de doctorat „Geografie” în cadrul şcolii doctorale organizate în Universitatea din Craiova.

Art. 2. - Direcţia generală învăţământ universitar din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Universitatea din Craiova vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 6 ianuarie 2016.

Nr. 3.003.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în lei şi în euro începând cu perioada de aplicare 24 decembrie 2015-23 ianuarie 2016

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15,16 şi 17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 decembrie 2015-23 ianuarie 2016, rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei este de 0,14% pe an, iar rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,09% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2016.

Nr. 1.

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind modificarea ratei rezervelor minime obligatorii pentru mijloacele băneşti în valută

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi 8 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 13 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

Începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2016, rata rezervelor minime obligatorii pentru mijloacele băneşti în valută cu scadenţa mai mică de 2 ani de la finele perioadei de observare şi mijloacele băneşti în valută cu scadenţa reziduală mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri, transferări anticipate, se stabileşte la un nivel de 12%.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2016.

Nr. 2.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.