MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 11/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 11         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 7 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.736/2015. - Ordin al ministrului transporturilor pentru publicarea acceptării rectificărilor aduse Rezoluţiei MSC.370(93) prin documentul MSC 93/22/Add.1/Corr.3 al Organizaţiei Maritime Internaţionale din 5 noiembrie 2015

 

3.769/2015. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

22/2015. - Normă privind autorizarea fondului de pensii administrat privat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru publicarea acceptării rectificărilor aduse Rezoluţiei MSC.370(93) prin documentul MSC 93/22/Add.1/Corr.3 al Organizaţiei Maritime Internaţionale din 5 noiembrie 2015

 

Având în vedere Ordinul ministrului transporturilor nr. 937/2015 privind publicarea acceptării amendamentelor la Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.370(93) a Comitetului de siguranţă maritimă din 22 mai 2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se publică rectificările aduse Rezoluţiei MSC.370(93) prin documentul MSC 93/22/Add.1/Corr.3 al Organizaţiei Maritime Internaţionale din 5 noiembrie 2015, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Marius Humelnicu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 decembrie 2015.

Nr. 1.736.

 

ANEXĂ

 

ORGANIZAŢIA MARITIMĂ INTERNAŢIONALĂ

 

COMITETUL DE SIGURANŢĂ MARITIMA

MSC 93/22/Add.1/Corr.3

A 93-a sesiune

5 noiembrie 2015

Agenda pct. 22

Original: ENGLEZĂ

 

RAPORTUL COMITETULUI DE SIGURANŢĂ MARITIMĂ PRIVIND CEA DE- A NOUĂZECI ŞI TREIA SESIUNE A SA

Rectificări

ANEXA 6

REZOLUŢIA MSC.370(93)

(adoptată la 22 mai 2014)

Amendamente la Codul Internaţional pentru Construcţia şi Echipamentul Navelor pentru Transportul în Vrac al Gazelor Lichefiate (Codul IGC)

 

 

1. În paragraful 5.12.1, cuvintele „să fie mai mare sau egală cu 55°C” se înlocuiesc cu cuvintele „să fie mai mare sau egală cu -55°C”.

2. În ultima frază de la alineatul 7.8.4, cuvintele „zonă protejată la gaze” se înlocuiesc cu cuvintele „locaţie sigură”.

3. În paragraful 8.2.18, cuvintele „de către Administraţie” se şterg.

4. Modificare fără obiect în limba română.

5. În ultima frază de la paragraful 13.6.11, cuvintele „zonă protejată la gaze” se înlocuiesc cu cuvintele „locaţie sigură”.

6. Paragraful 16.9.5 se înlocuieşte după cum urmează:

„16.9.5 în plus faţă de cerinţele de la 16.4.3.2, atât admisia, cât şi evacuarea ventilaţiei trebuie să fie localizate în afara încăperii de maşini. Admisia trebuie să fie într-o zonă protejată la gaze şi evacuarea trebuie să fie într-o locaţie sigură.”

7. În capitolul 19 - Rezumatul cerinţelor minime, în coloana „i” â tabelului care conţine rezumatul cerinţelor minime, toate apariţiile numărului paragrafului de referinţă „14.4.1” se înlocuiesc cu „14.4.2” şi toate apariţiile numărului paragrafijlui de referinţă „14.4.2” se înlocuiesc cu „14.4.3”.

8. În apendicele 2 - Model de Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, a două notă privind modul de completare a certificatului este înlocuită după cum urmează:

„2. În conformitate cu Schema privind numărul de identificare OMI al navelor, pe care Organizaţia l-a adoptat prin Rezoluţia A.1078(28).”

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate

în scopuri de TVA

 

În temeiul art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 59 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de

TVA în România sunt obligate să declare livrările de bunuri, prestările de servicii şi achiziţiile de bunuri şi servicii realizate pe teritoriul României către/de la orice persoană, aşa cum este definită la art. 266 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - În vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 1, se aprobă modelul şi conţinutul formularului (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA”, cod MFP 14.13.01.02/f, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 3. - Formularul prevăzut la art. 2 se completează şi se depune conform instrucţiunilor prevăzute în anexa nr. 2, iar condiţiile ce trebuie respectate de către fişierul XML pentru depunerea electronică a declaraţiilor vor fi disponibile pe portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Art. 4. - Formularul prevăzut la art. 2 se gestionează conform procedurii prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 5. - Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare ale formularului prevăzut la art. 2 sunt stabilite în anexa nr. 4.

Art. 6. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7. - Perioada de raportare pentru formularul menţionat la art. 2 este perioada fiscală declarată pentru depunerea decontului de taxă pe valoarea adăugată (formularul 300), prevăzută la art. 322 din Legea nr. 227/2015 , cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - Declaraţia menţionată la art. 2 se depune până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, la organul fiscal competent.

Art. 9. - Direcţiile de specialitate din cadrul aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi unităţile fiscale subordonate acestora vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin

Art. 10. - Prevederile prezentului ordin se aplică începând cu operaţiunile efectuate în trimestrul I 2016 pe teritoriul naţional.

Art. 11. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 aprilie 2016.

Art. 12. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.596/2011 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 28 decembrie 2011, cu modificările ulterioare.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

 

Bucureşti, 23 decembrie 2015.

Nr. 3.769.

 

ANEXA Nr. 1*)


Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCŢIUNI

de depunere şi completare a formularului (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA”, cod MFP 14.13.01.02/f

 

1. Declaraţia se completează şi se depune de către:

a) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, şi care sunt obligate la plata taxei conform art. 307 alin. (1), (2), (6) şi (7) din Codul fiscal, pentru operaţiuni impozabile în România conform art. 268 alin. (1) şi taxabile cu cota prevăzută de Codul fiscal. Declaraţia se depune pentru orice operaţiune taxabilă pentru care, conform titlului VII din Codul fiscal, este emisă o factură, inclusiv pentru avansuri, precum şi pentru operaţiunile la care se aplică sistemul TVA la încasare.

Declaraţia trebuie să conţină facturile care au fost emise în perioada de raportare, inclusiv cele care au înscrisă menţiunea „taxare inversă” sau „TVA la încasare”.

De asemenea, în declaraţie se înscriu:

- baza impozabilă şi TVA aferente facturilor emise prin autofacturare conform lit. I pct. 2 din anexa nr. 1 la ordin;

- valoarea totală a bonurilor fiscale, inclusiv facturile simplificate şi bonurile fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 319 alin. (12), (13) şi (21) din Codul fiscal, indiferent dacă au/nu au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului;

b) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România conform art. 316 din Codul fiscal, care realizează în România achiziţii de bunuri sau servicii.

Declaraţia trebuie să conţină facturile care au fost primite în perioada de raportare, inclusiv cele care au înscrisă menţiunea „taxare inversă” sau „TVA la încasare”, precum şi borderourile de achiziţii de bunuri şi filele din carnetele de comercializare a produselor din sectorul agricol în cazul achiziţiilor efectuate de la persoane fizice.

De asemenea, în declaraţie se înscrie valoarea totală a facturilor simplificate şi a bonurilor fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 319 alin. (12), (13) şi (21) din Codul fiscal, dacă au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului.

2. Declaraţia se depune la organul fiscal competent până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare declarate pentru depunerea decontului (lunar, trimestrial etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operaţiuni de natura celor care fac obiectul declaraţiei.

Prin excepţie, contribuabilii care au perioada fiscală luna calendaristică vor depune pentru lunile ianuarie şi februarie 2016 declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de TVA, prevăzută în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.596/2011 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, cu modificările ulterioare, urmând ca, până la data de 25 aprilie 2016 inclusiv, să depună declaraţia prevăzută în anexa nr. 1 la ordin pentru luna martie 2016, precum şi pentru lunile ianuarie şi februarie 2016, prin care vor fi înlocuite declaraţiile depuse anterior.

3. În cazul în care, după depunerea declaraţiei, persoana impozabilă constată existenţa unor omisiuni/erori în datele declarate, aceasta trebuie să depună o nouă declaraţie corect completată, cu operaţiunile care necesită modificarea şi/sau operaţiunile care nu au fost declarate, declaraţie care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial.

4. Declaraţia se depune în format electronic sub forma unui fişier PDF, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1 la ordin, care are ataşat fişierul XML, disponibil pe portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF),

4.1. Declaraţia se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, pe portalul e-România. Pentru depunerea declaraţiei, plătitorul trebuie să deţină un certificat calificat, eliberat în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată.

4.2. Declaraţia se poate depune şi în format electronic, pe suport electronic, însoţit de anexa nr. 1 la ordin, în format hârtie (doar prima pagină), semnat şi ştampilat, conform legii. Declaraţia în format electronic, însoţită de formularul listat, semnat şi ştampilat, se depune direct la registratura organului fiscal competent ori se comunică prin poştă cu confirmare de primire.

5. Declaraţia se completează/validează cu ajutorul programelor de asistenţă. Programele de asistenţă sunt puse la dispoziţia contribuabililor gratuit de unităţile fiscale subordonate sau pot fi descărcate de pe site-u! ANAF, la adresa www.anaf.mfinante.gov.ro

 

Completarea declaraţiei

 

SECŢIUNEA 1

 

Cartuşul referitor la tipul plătitorului şi perioada de raportare se completează cu:

a) la tip plătitor se înscrie perioada fiscală declarată pentru depunerea decontului de taxă pe valoarea adăugată (formularul 300), prevăzută la art. 322 din Codul fiscal, respectiv L - lunar, T - trimestrial, S - semestrial, A - anual;

b) anul la care se referă declaraţia; se înscrie anul calendaristic cu 4 caractere (de exemplu, 2015);

c) luna - se înscrie cu cifre arabe numărul aferent perioadei de raportare (de exemplu, 01 pentru ianuarie, 03 pentru trimestrul I, 06 pentru semestrul II, 12 pentru an);

d) sistem normal de TVA-se completează în cazul în care persoana impozabilă care depune declaraţia a optat pentru aplicarea sistemului normal de TVA;

e) sistem de TVA la încasare - se completează în cazul în care persoana impozabilă care depune declaraţia a optat pentru aplicarea sistemului de TVA la încasare;

f) în situaţia în care persoana impozabilă nu a desfăşurat operaţiuni în perioada de raportare, se va bifa căsuţa corespunzătoare.

A. Date de identificare ale persoanei înregistrate în scopuri de TVA

1. Cod de înregistrare în scopuri de TVA- se înscrie codul de înregistrare în scopuri de TVA (codul de identificare fiscală precedat de prefixul RO).

2. Denumire/nume şi prenume - se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele persoanei înregistrate în scopuri de TVA.

3. Domiciliul fiscal - se înscrie adresa domiciliului fiscal al persoanei înregistrate în scopuri de TVA.

B. Date de identificare ale reprezentantului fiscal/ legal/împuternicitului

1. Cod de identificare fiscală/CNP - se înscrie codul de identificare fiscală sau codul numeric personal al reprezentantului fiscal/legal ori al împuternicitului.

2. Denumire/nume şi prenume - se înscriu, după caz, denumirea sau numele şi prenumele persoanei impozabile care a fost desemnată ca reprezentant fiscal/legal sau împuternicit de către persoana impozabilă străină.

3. Domiciliul fiscal - se înscrie adresa domiciliului fiscal al reprezentantului fiscal.

C. Rezumat declaraţie privind operaţiunile desfăşurate cu persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România

Acest cartuş conţine:

1. numărul total a! persoanelor înregistrate în scopuri de TVA incluse în declaraţie: indiferent de numărul operaţiunilor;

2. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

3. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

4. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

5. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile pentru care se aplică TVA la încasare şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

6. numărul total al facturilor primite pentru achiziţiile de bunuri şi servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA de la persoane impozabile care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost primite facturi simplificate;

7. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii taxabile şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA de la persoane impozabile care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care s-au primit facturi simplificate;

8. numărul total al facturilor primite pentru achiziţiile de bunuri şi servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA de la persoane impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost primite facturi simplificate;

9. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii taxabile pentru care se aplică TVA la încasare şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA de la persoane impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care s-au primit facturi simplificate;

10. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă;

11. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii efectuate pentru care se aplică taxarea inversă şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA şi pe categorii de bunuri/prestări de servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

12. numărul total al facturilor primite aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

13. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi serviciilor efectuate pentru care se aplică taxarea inversă şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA şi pe categorii de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă.

D. Rezumat declaraţie privind operaţiuni desfăşurate cu persoane neînregistrate în scopuri de TVA

Acest cartuş conţine:

1. numărul total al persoanelor neînregistrate în scopuri de TVA incluse în declaraţie, indiferent de numărul operaţiunilor;

2. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

3. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

4. numărul total ai facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

5. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile pentru care se aplică TVA la încasare şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

6. natura bunurilor/serviciilor care au fost achiziţionate de la persoane fizice, respectiv: cereale şi plante tehnice, deşeuri feroase şi neferoase, masă lemnoasă, terenuri, clădiri, alte bunuri, servicii;

7. numărul total al facturilor/borderourilor de achiziţii/filelor din carnetele de comercializare a produselor din sectorul agricol primite pentru achiziţiile de bunuri şi servicii efectuate de la persoanele neînregistrate în scopuri de TVA;

8. valoarea totală a achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate de la persoane neînregistrate în scopuri de TVA.

E. Rezumat declaraţie privind operaţiunile desfăşurate cu persoane nestabilite în România care sunt stabilite în alt stat membru, neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România

Acest cartuş conţine:

1. numărul total al persoanelor impozabile nestabilite în România, care sunt stabilite în alte state membre, neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, indiferent de numărul operaţiunilor;

2. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii defalcate pe fiecare cotă de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

3. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

4. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

5. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile pentru care se aplică TVA la încasare şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

6. numărul total al facturilor primite pentru achiziţiile de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

7. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA.

F. Rezumat declaraţie privind operaţiunile desfăşurate cu persoane impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene

Acest cartuş conţine:

1. numărul total al persoanelor impozabile care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene, indiferent de numărul operaţiunilor;

2. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate către persoane impozabile care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene;

3. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

4. numărul total al facturilor emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

5. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile pentru care se aplică TVA la încasare şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA efectuate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare, cu excepţia celor pentru care au fost emise facturi simplificate;

6. numărul total al facturilor primite pentru achiziţiile de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

7. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care se aplică taxarea inversă şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA.

G. Rezumat declaraţie privind încasările lunare realizate din operaţiuni efectuate prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, precum şi din activităţi exceptate, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Acest cartuş conţine:

1. numărul total al bonurilor fiscale şi valoarea totală a încasărilor efectuate prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, emise în perioada de raportare, inclusiv a încasărilor prin intermediul bonurilor fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate, indiferent dacă au/nu au înscris codul de TVA al beneficiarului. Nu vor fi incluse în acest cartuş bonurile fiscale pentru care au fost emise facturi definite la art. 319 din Codul fiscal, cu excepţia alin. (12), (13) şi (21) din cadrul aceluiaşi articol;

2. valoarea totală a bazei impozabile, în perioada de raportare, aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile efectuate prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA;

3. valoarea totală a încasărilor, în perioada de raportare, din activităţi exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale conform prevederilor legale în vigoare la data aplicării;

4. valoarea totală a bazei impozabile, în perioada de raportare, aferentă activităţilor economice exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, conform prevederilor legale în vigoare la data aplicării, şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcate pe cote de TVA.

H. Rezumat declaraţie privind operaţiunile realizate pe teritoriul României

Acest cartuş conţine:

I. numărul total al facturilor emise/primite în perioada de raportare, defalcate pe cote de TVA, cu excepţia celor pentru care au fost emise/primite facturi simplificate;

2. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile efectuate, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

3. valoarea totală a TVA aferentă livrărilor de bunuri/ prestărilor de servicii taxabile efectuate, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

4. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii taxabile efectuate, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă, precum şi cele pentru care se aplică TVA la încasare defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

5. valoarea totală a TVA aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii taxabile efectuate, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă, precum şi cele pentru care se aplică TVA la încasare defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%).

I. Alte informaţii

Acest cartuş conţine:

1.1. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care s-au emis facturi simplificate care au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului şi valoarea totală a TVA aferentă acestora defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

1.2. valoarea totală a bazei impozabile aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care s-au emis facturi simplificate fără a avea înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului şi pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

1.3. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care s-au primit facturi simplificate de la persoane impozabile care aplică sistemul normal de TVA şi care au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

1.4. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care s-au primit facturi simplificate de la persoane impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare şi care au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

1.5. valoarea totală a bazei impozabile aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care s-au primit bonuri fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate şi care au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%);

2.1. plaja de facturi utilizate în perioada de raportare de la seria nr. .../la seria nr. ...;

2.2. număr total de facturi emise în perioada de raportare de la seria nr. .../la seria nr. .... din care:

2.2.1. seria şi numărul facturilor stornate;

2.2.2. seria şi numărul facturilor anulate;

2.2.3. seria şi numărul facturilor emise prin autofacturare, inclusiv baza impozabilă şi TVA aferente, defalcată pe fiecare cotă (20%. 9%. 5%);

3. descrierea operaţiunilor din care provine soldul sumei negative înregistrat în decontul de TVA de către persoana impozabilă care depune declaraţia şi care este solicitat la rambursare în perioada de raportare - se va bifa Căsuţa/căsuţele corespunzătoare fiecărei operaţiuni în parte;

4. date aferente operaţiunilor desfăşurate de către persoana impozabilă care aplică sistemul normal de TVA:

4.1. valoarea totală a TVA deductibile aferentă facturilor achitate în perioada de raportare indiferent de data în care acestea au fost primite de la persoane impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare defalcate pe fiecare cotă de TVA (20%, 9%, 5%);

5. date aferente operaţiunilor desfăşurate de către persoana impozabilă care aplică sistemul de TVA la încasare:

5.1. valoarea totală a TVA colectate aferentă facturilor încasate în perioada de raportare indiferent de data la care acestea au fost emise de către persoana impozabilă care aplică Sistemul de TVA la încasare defalcate pe fiecare cotă de TVA (20%, 9%, 5%);

5.2. valoarea totală a TVA deductibile aferentă facturilor achitate în perioada de raportare indiferent de data în care acestea au fost primite de la persoane impozabile care aplică sistemul normal de TVA defalcate pe fiecare cotă de TVA (20%, 9%, 5%);

5.3. valoarea totală a TVA deductibile aferentă facturilor achitate în perioada de raportare indiferent de data în care acestea au fost primite de la persoane impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare defalcate pe fiecare cotă de TVA (20%, 9%, 5%);

6. În situaţia în care persoana impozabilă a desfăşurat activitate/activităţi definită/definite conform listei disponibile pe portalul ANAF, se vor completa valoarea livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii fără TVA, precum şi TVA aferentă defalcată pe cote (20%, 9%, 5%).

În cazul în care declaraţia este întocmită de:

- persoana juridică, se vor completa denumirea, CUI şi calitatea acesteia;

- persoana fizică, se vor completa numele şi prenumele, CNP/NIF, funcţia în cadrul persoanei impozabile, altă calitate în afara persoanei impozabile.

Datele înscrise îh declaraţie referitoare la tranzacţiile derulate cu fiecare persoană impozabilă (client/furnizor) înregistrată în scop de TVA pot fi consultate de către aceasta prin intermediul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de ANAF şi cu acordul persoanei impozabile care depune declaraţia. Acordul va fi dat în prima declaraţie depusă de persoana impozabilă şi va fi valabil pentru toate declaraţiile informative 394 pentru care există obligativitatea depunerii în anul fiscal menţionat, fără a avea posibilitatea schimbării opţiunii.

În cazul în care persoana impozabilă nu şi-a exprimat acordul, aceasta are posibilitatea schimbării opţiunii în cursul anului. Astfel, persoana impozabilă va bifa în mod corespunzător căsuţa corespunzătoare schimbării opţiunii.

În situaţia în care persoana impozabilă nu şi-a exprimat acordul prin nicio declaraţie informativă depusă pe parcursul anului, aceasta nu va putea consulta datele înscrise de parteneri în declaraţiile informative 394, referitoare la tranzacţiile bilaterale, indiferent de opţiunea acestora,

 

SECŢIUNEA a 2-a

 

Prezenta secţiune, pentru fiecare rezumat al declaraţiei, cuprinde:

- valorile totale înscrise în facturile emise/primite, în borderourile de achiziţii şi în filete carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol pentru fiecare partener de tranzacţie, pentru perioada de raportare, inclusiv raportul lunar al memoriei fiscale de la aparatele de marcat electronice fiscale, defalcate pe fiecare cotă de TVA;

- valorile totale înscrise în facturile emise/primite aferente tranzacţiilor pentru care se aplică taxarea inversă pentru cereale şi plante tehnice, deşeuri feroase şi neferoase, masă lemnoasă, certificate de emisii de gaze cu efect de seră, energie electrică, certificate verzi, clădiri/terenuri, aur de investiţii, telefoane mobile, microprocesoare, console de jocuri, tablete PC, laptopuri se completează separat faţă de celelalte operaţiuni, pentru fiecare cod de înregistrare în scopuri de TVA, categorie de bunuri/servicii supuse taxării inverse şi pentru fiecare cotă defalcată de TVA.

Listele operaţiunilor taxabile efectuate pe teritoriul naţional cuprind următoarele tipuri de operaţiuni;

- operaţiuni efectuate cu persoane impozabile (cu detaliere pe fiecare operaţiune cu TVA şi pe fiecare operaţiune cu taxare inversă pentru cereale şi plante tehnice, deşeuri feroase şi neferoase, masă lemnoasă, certificate de emisii de gaze cu efect de seră, energie electrică, certificate verzi, clădiri/terenuri, aur de investiţii, telefoane mobile, microprocesoare, console de jocuri, tablete PC, laptopuri);

- operaţiuni efectuate cu persoane neînregistrate în scopuri de TVA (cu detaliere pe fiecare operaţiune);

- operaţiuni efectuate cu persoanele impozabile nestabilite în România, care sunt stabilite în alte state membre, neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România (cu detaliere pe fiecare operaţiune);

- operaţiuni efectuate cu persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene (cu detaliere pe fiecare operaţiune);

- operaţiuni efectuate prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, cu excepţia celor pentru care s-au emis facturi, inclusiv încasările prin intermediul bonurilor fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate indiferent dacă au/nu au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului;

- operaţiuni efectuate din activităţile economice exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale.

1. Coloana „Nr. curent” de la lit. C, D, E, F - se înscrie o singură dată numărul curent pentru fiecare furnizor/beneficiar.

2. Coloana „Tip L/A/AÎ/V/C/N/Î1/Î2” de la lit. C, D, E, F, G - se înscrie tipul operaţiunii efectuate, şi anume:

- L-livrări de bunuri/prestări de servicii pentru care au fost emise facturi, cu excepţia facturilor simplificate;

- A-achiziţii de bunuri/servicii pentru care au fost primite facturi, cu excepţia facturilor simplificate;

- AÎ - achiziţii de bunuri/servicii pentru care au fost primite facturi cu TVA la încasare;

- V - livrări de bunuri/prestări de servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

- C - achiziţii de bunuri/servicii pentru care se aplică taxarea inversă;

- N - achiziţii de bunuri/servicii pentru care au fost primite facturi/borderouri de achiziţii/file din carnetele de comercializare a produselor din sectorul agricol de la persoane neînregistrate;

- Î1 - încasări realizate prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale;

- Î2 - încasări efectuate din activităţi exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor electronice de marcat fiscale.

3. Coloana „CU!/CNP/NIF/Cod de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului/beneficiarului/Cod valabil de TVA în statul membru/Cod de înregistrare” de la lit. C, D, E, F - se înscriu, după caz:

- CUI furnizor/beneficiar al persoanei impozabile neînregistrate în scopuri de TVA;

- CNP furnizor/beneficiar, persoană fizică;

- NIF furnizor/beneficiar, persoană fizică;

- codul de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului/ beneficiarului;

- codul de înregistrare în scopuri de TVA al reprezentantului fiscal desemnat, în cazul în care furnizorul/beneficiarul nu este stabilit în România şi este persoană obligată la plata taxei;

- cod valabil de TVA în statul membru al persoanei impozabile nestabilite în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România;

- cod de înregistrare din registrul companiilor din ţara de rezidenţă pentru persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene.

4. Coloana „Denumire/Nume şi prenume furnizor/beneficiar” de la lit. C, D, E, F - se înscriu, după caz:

- denumirea/numele şi prenumele persoanei impozabile înregistrate/neînregistrate în scopuri de TVA;

- numele şi prenumele persoanei fizice;

- denumirea persoanei impozabile nestabilite în România care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România;

- denumirea persoanei impozabile neînregistrate şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene;

- denumirea/numele şi prenumele reprezentantului fiscal desemnat, în cazul în care furnizorul/beneficiarul nu este stabilit în România şi este persoană obligată la plata taxei.

5. Coloana „Număr de facturi/borderouri de achiziţii/file carnet de comercializare a produselor din sectorul agricol” de la lit. C, D, E, F - se înscriu numărul total al facturilor emise/primite şi numărul total al borderourilor de achiziţii/filelor din carnetele de comercializare a produselor din sectorul agricol primite.

Prin excepţie, în situaţia în care în cuprinsul unei facturi emise/primite există operaţiuni cu cote de TVA diferite, la rubrica „număr de facturi” se vor înscrie valoarea 1 în dreptul operaţiunii cu valoarea cea mai mare a TVA şi valoarea 0 pentru restul operaţiunilor.

6. Coloana „Baza impozabilă” de la lit. C, D, E, F-se înscriu valoarea bazei impozabile, în lei, aferentă livrărilor/ prestărilor/achiziţiilor, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă, precum şi valoarea bazei impozabile aferentă facturilor de stornare, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%). În cazul în care baza impozabilă este negativă, valoarea totală a acesteia se înscrie cu semnul (-).

7. Coloana „Taxă pe valoarea adăugată” de la lit. C, D, E, F - se înscriu valoarea TVA, în lei, aferentă livrărilor/ prestărilor/ achiziţiilor, inclusiv cele pentru care se aplică taxarea inversă, precum şi TVA aferentă facturilor de stornare, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%). Dacă taxa pe valoarea adăugată este negativă, valoarea totală a acesteia se înscrie cu semnul (-).

8. Coloana „Bunuri/servicii” de la lit. C - se selectează categoria de bunuri sau servicii pentru care se aplică taxarea inversă.

9. Coloana „Cod şi denumire NC produs” de la lit. C - se înscriu bunurile din categoria cereale şi plante tehnice care figurează în nomenclatura combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, modificată conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012, ce se regăseşte pe portalul ANAF.

10. Coloana „Bunuri/servicii” de la lit. D - se înscrie natura bunurilor/serviciilor achiziţionate de la persoane neînregistrate în scopuri de TVA.

11. Coloana „Tip document” de la lit. D - se selectează tipul documentului: factură/borderou de achiziţii/filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol.

12. Coloana „Tip operaţiune” de la lit. G - se selectează tipul încasărilor:

- încasări prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, inclusiv încasările prin intermediul bonurilor fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate, indiferent dacă au/nu au înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului;

- încasări efectuate din activităţi exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, conform prevederilor legale în vigoare.

13. Coloana „Total încasări” de la lit. G - se înscrie totalul încasărilor, în lei, din perioada de raportare prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, respectiv încasări efectuate din activităţi exceptate de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, conform prevederilor legale în vigoare.

14. Coloana „Total bază impozabilă” de la lit. G - se înscrie valoarea bazei impozabile, în lei, din perioada de raportare aferentă încasărilor, inclusiv valoarea bazei impozabile aferentă stornărilor, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%).

15. Coloana „Taxa pe valoarea adăugată” de la lit. G - se înscrie valoarea TVA, în lei, din perioada de raportare aferentă încasărilor, inclusiv valoarea taxei pe valoarea adăugată aferentă stornărilor, defalcată pe cote de TVA (20%, 9%, 5%).

 

ANEXA Nr. 3

 

Procedura de gestiune a formularului (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA”, cod MFP 14.13.01.02/f

 

1. Declaraţia se depune până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, la organul fiscal competent.

2. Prelucrarea declaraţiei informative

2.1. Prelucrarea declaraţiilor informative depuse de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA se realizează de către organul fiscal competent, prin folosirea programului informatic de prelucrare pus la dispoziţie de Direcţia generală de tehnologia informaţiei, până la data de 15 a lunii următoare termenului de depunere a declaraţiei.

2.2. După prelucrare, declaraţia informativă se arhivează la dosarul fiscal al persoanei impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

2.3. În cazul în care, după depunerea declaraţiei, persoana impozabilă constată existenţa unor omisiuni/erori în datele declarate, persoana impozabilă trebuie să depună o nouă declaraţie, corect completată, care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial.

2.4. Declaraţia prevăzută la pct. 2.3 se prelucrează la momentul primirii de la persoana impozabilă.

3. Verificarea declaraţiei informative

3.1. După primirea declaraţiei, organul fiscal va verifica îndeplinirea obligaţiei de depunere a declaraţiei, prin corelarea informaţiilor referitoare la persoanele impozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA şi au declarat în decontul de TVA numai operaţiuni efectuate pe teritoriul naţional cu informaţiile referitoare la persoanele impozabile care au depus declaraţii informative.

3.2. Pentru persoanele impozabile care nu au depus declaraţiile informative conform pct. 3.1 se emit de către organul fiscal notificări.

3.3. Notificările prevăzute la pct. 3.2 se emit până cel târziu la data de 15 a lunii următoare termenului legal de depunere a decontului de TVA.

3.4. Verificarea faptului că este o declaraţie corectă reprezintă un proces ulterior depunerii, care se desfăşoară pe serverele centrale. După depunerea prin internet sau la ghişeu a formularului (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA”, cod MFP 14.13.01.02/f, denumită în continuare declaraţia (394), starea acesteia se poate verifica accesând portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

3.5. În cazul în care pe pagina de vizualizare a stării declaraţiei (394) se afişează un mesaj cu erorile pe care le conţine documentul depus, contribuabilul trebuie ca, în termen de 3 zile lucrătoare, să corecteze toate erorile comunicate şi să reia procesul de depunere a declaraţiei (394).

4. Gestionarea declaraţiei informative

4.1. Informaţiile din declaraţiile informative depuse la termenele legale de depunere, precum şi cele depuse conform pct. 2.3 se introduc într-o bază de date.

4.2. Informaţiile din baza de date sunt gestionate de Direcţia generală de informaţii fiscale şi Direcţia generală de tehnologia informaţiei şi vor fi valorificate de către Direcţia generală antifraudă fiscală, Direcţia generală coordonare inspecţie fiscală, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice.

4.3. Informaţiile din declaraţiile informative vor fi păstrate în baza de date pe o perioadă de 5 ani fiscali începând cu anul depunerii declaraţiei. După trecerea perioadei de 5 ani, informaţiile vor fi arhivate.

 

ANEXA Nr. 4

 

Caracteristici de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a formularului

 

Denumirea formularului: „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA1

Cod MFP: 14.13.01.02/f

Format: A4/t1

Caracteristici de tipărire:

- pe o singură faţă;

- se utilizează echipament informatic pentru completare şi editare cu ajutorul programului de asistenţă asigurat, gratuit, de către unităţile fiscale teritoriale sau descărcat de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la adresa www.anaf.mfinante.gov.ro.

Se difuzează gratuit.

Se utilizează la declararea livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii şi a achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România.

Se depune de către persoana înregistrată în scopuri de TVA sau de către reprezentantul său fiscal.

Circulă:

- în format electronic, la organul fiscal competent;

- formularul în format hârtie, în două exemplare listate, semnate şi ştampilate conform legii: un exemplar la contribuabil şi un exemplar la organul fiscal competent.

Se arhivează la organul fiscal: formalul electronic, în arhiva de documente electronice, iar formularul - în format hârtie - „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA” însoţitor, listat, semnat şi ştampilat conform legii, la dosarul fiscal al contribuabilului.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 19

din 5 octombrie 2015

 

Dosar nr. 12/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Raluca Moglan - judecător la Secţia I civilă

Simona Gina Pietreanu - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Mirela Vişan - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

NelaPetrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare.

La şedinţa de judecată participă prim-magistratul-asistent, Aneta Ionescu, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 56, 76 şi 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, în cazul prescripţiilor achizitive începute şi eventual împlinite înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil.

Se referă de către prim-magistratul-asistent că, la data de 5 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa a depus la dosarul cauzei note scrise care relevă punctul de vedere al acestei instanţe relativ la problema de drept supusă dezlegării.

După prezentarea referatului cauzei, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordă cuvântul doamnei Antonia Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reprezentantul procurorului general a învederat, în esenţă, că procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, cuprinsă în cartea a VI-a, titlul XII al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este aplicabilă şi uzucapiunilor începute anterior datei de 1 octombrie 2011, indiferent dacă imobilele au fost înscrise sau nu în cărţile funciare.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:

I. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin memoriul de recurs în interesul legii formulat de autorii sesizării a fost indicată următoarea problemă de drept ca fiind soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti:

„Interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1.050 - 1.053 din Codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 56, 76 şi 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (denumită în continuare Legea nr. 71/2011), cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, în cazul prescripţiilor achizitive începute şi, eventual, împlinite înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil”.

II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La data de 19 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu Sesizarea nr. 3.363/33 din 13 mai 2015, potrivit Hotărârii nr. 7 din 12 mai 2015 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, cu nr. 12/2015.

La data de 10 iunie 2015, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu aceeaşi problemă de drept, invocând adresa de informare a Curţii de Ape! Constanţa referitoare la Sesizarea nr. 3.363/33 din 13 mai 2015. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 16/2015.

Constatând că, prin cele două sesizări menţionate, problema de drept ce s-a solicitat a fi interpretată unitar este identică, prin rezoluţia din 16 iunie 2015, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Cristina Iulia Tarcea, a dispus conexarea Dosarului nr. 16/2015 la Dosarul nr. 12/2015.

III. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Practica judiciară neunitară ce a determinat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezentul recurs în interesul legii s-a conturat în modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1.050-1.053, din Codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 56, 76 şi 82 din Legea nr. 71/2011, cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii.

În sesizările Curţii de Apel Constanţa şi Curţii de Apel Suceava s-au expus, în esenţă, următoarele opinii jurisprudenţiale:

Într-o primă opinie, s-a apreciat că procedura specială prevăzută de art. 1.049-1.052 din Codul de procedură civilă (art. 1.050-1 .053, după republicare) este aplicabilă şi cererilor întemeiate pe posesia începută anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.

S-a argumentat în acest sens că, „dacă legiuitorul ar fi vrut să deroge de ia aplicabilitatea imediată a procedurii speciale prevăzute de art. 1.049 şi următoarele din Codul de procedură civilă în privinţa tuturor cererilor de uzucapiune imobiliară formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ar fi prevăzut expres că această procedura este aplicabilă doar în cazul uzucapiunilor începute sub imperiul noului Cod civil. Chiar dacă anumite dispoziţii procedurale fac trimitere la prevederile de drept material din noul Cod civil, respectiv art. 930, acestea nu pot fi aplicate în cazul cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în privinţa cărora este aplicabil Codul civil din 1864, în privinţa celorlalte dispoziţii procedurale, acestea urmând a fi aplicate corespunzător situaţiei de fapt şi normelor de drept material aplicabile, reprezentate de Codul civil de la 1864. În acest sens sunt prevederile art. 1.050 alin. (3), referitoare la înscrisurile ce trebuie anexate cererii, art. 1.051 alin. (7) din Codul de procedură civilă.”

În acelaşi sens s-a reţinut că prevederile art. 1.050-1.053 din noul Cod de procedură civilă, fiind norme de procedură cu caracter special şi neexistând nicio altă normă care să dispună altfel, trebuie admis că acestea sunt de imediată aplicare, astfel cum dispune expres art. 24 din noul Cod de procedură civilă. Mai mult, art. 1.049 din noul Cod de procedură civilă se referă la „orice” cereri de înscriere în cartea funciară, nefăcând nicio distincţie în raport cu data introducerii lor la instanţă.

Într-o a două opinie, s-a apreciat că procedura specială prevăzută de art. 1.049-1.052 din Codul de procedură civilă

(art. 1.050-1.053, după republicare) nu este aplicabilă şi cererilor întemeiate pe posesia începută anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.

Această opinie a fost argumentată prin aceea că, „din interpretarea coroborată şi teleologică a dispoziţiilor din cauză cu cele ale noului Cod civil ce reglementează instituţia uzucapiunii, se constată că aceste dispoziţii procedurale sunt reglementate pentru uzucapiunile cărora li se aplică normele noi, şi nu cele din Codul civil de la 1864, întrucât efecte constitutive de drept nu mai au hotărârile judecătoreşti care constată uzucapiunea, ci cele care dispun asupra unor cereri de intabulare în cartea funciară a dreptului dobândit ca urmare a uzucapiunii. Cum în sistemul Codului civil de la 1864, uzucapiunea constituia drepturi în temeiul hotărârii judecătoreşti, retroactiv, de la data începerii posesiei, în sistemul Codului civil din 2009, de la intabularea în cartea funciară şi de la data formulării cererii de chemare în judecată, dispoziţiile art. 1.049-1.052 din Codul de procedură civilă nu pot fi impuse în sistemul Codului civil vechi. Mai mult, procedura nouă, cu caracter special, deschide şi calea unei proceduri cu caracter necontencios în anumite condiţii de speţă, incompatibilă cu instituţia uzucapiunii reglementată de Codul civil de la 1864.”

În majoritatea cazurilor, din considerentele hotărârilor anexate sesizărilor, nu rezultă însă, în mod expres, argumentele avute în vedere pentru aplicabilitatea, respectiv inaplicabilitatea procedurii speciale reglementate de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă.

IV. Prevederile legale incidente

Art. 35 din Codul de procedură civilă:

„Art. 35. - Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”

Conform art. 1.050 din Codul de procedură civilă, titlul XII, Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii:

„Art. 1.050. - Dispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.”

Art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedură civilă:

„(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condiţiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii.”

Art. 56 din Legea nr. 71/2011:

„Art. 56. - (1) Dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.” Art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevede că:

„Art. 76. - Dispoziţiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.”

Art. 82 din Legea nr. 71/2011 prevede că:

„Art. 82. - (1) Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare !a uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare fa uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

(2) în cazul posesiilor începute după intrarea în vigoare a Codului civil, dacă erau deschise cărţi funciare, până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 56 alin. (1), uzucapiunea extratabulară prevăzută în art. 930 din Codul civil îşi produce efectele de la data introducerii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea îndeplinirii cerinţelor legale ale acestui mod de dobândire, dacă acţiunea a fost admisă, respectiv de la data invocării excepţiei uzucapiunii, dacă această excepţie a fost admisă.”

Conform art. 223 din Legea nr. 71/2011:

„Art. 223. - Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare !a data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile iegale, materiale şi procedurale în vigoare ia data când acestea au fost pornite.”

Art. 201 din Legea nr. 71/2011:

- Art. 201, - Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Art. 3 din Legea nr. 71/2011:

„Art. 3. - Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.”

Conform art. 6 din Codul civil:

„Art. 6. - (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.

(4) Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Conform art. 24 din Codul de procedură civilă:

„Art. 24. - Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”

V. Opinia procurorului general

La data de 3 octombrie 2015, Ministerul Public a transmis un

punct de vedere cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesului legii, procurorul general opinând, în esenţă, că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este aplicabilă şi uzucapiunilor începute anterior datei de 1 octombrie 2011, indiferent dacă imobilele au fost înscrise sau nu în cartea funciară.

VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu s-a identificat jurisprudenţa relevantă în această materie la nivelul secţiilor instanţei supreme.

În ceea ce priveşte, însă, aplicarea legii în timp în materia prescripţiei extinctive sau achizitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat următoarele decizii în interesul legii; nr. IV din 16 ianuarie 2006, nr. 86/2007 şi nr. 1/2014,

VII Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Problema de drept în discuţie a făcut obiect de analiză al Curţii Constituţionale din perspectiva domeniului de aplicare a dispoziţiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, cu referire la condiţiile impuse de noul Cod civil pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor dobândite prin uzucapiune şi în privinţa posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil.

Prin Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile reclamate sunt constituţionale, pentru următoarele considerente:

Făcând distincţia dintre normele de procedură, de imediată aplicare, şi normele de drept substanţial, la înscrierea dreptului dobândit trebuie să se ţină cont, în privinţa condiţiilor de fond ale uzucapiunii, de legea în vigoare la data începerii posesiei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora dispoziţiile noului Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, condiţiile de fond ale uzucapiunii (referitoare la condiţiile posesiei) vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, iar procedura aplicabilă înscrierii dreptului va fi cea prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, atunci când cererea a fost formulată după intrarea acestuia în vigoare. În acest sens sunt şi dispoziţiile de drept substanţial cuprinse în art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora uzucapiunile începute şi neîmplinite

la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Având în vedere faptul că norma procedurală are o sferă de cuprindere foarte largă, în sensul că aceasta se aplică cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii formulate în temeiul unor acte normative diferite, revine instanţei de judecată să interpreteze şi să aplice în concret dispoziţiile legale criticate, evitându-se instituirea în sarcina uzucapanţilor a prezentării unor înscrisuri care nu au legătură cu dispoziţiile de drept substanţial aplicabile cererilor acestora. De altfel, Curtea reţine că este de principiu că valorificarea dispoziţiilor de drept substanţial se face prin intermediul normelor de drept procedural, iar dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiţionări, astfel încât să nu fie afectată însăşi substanţa dreptului.

VIII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

La nivelul celor două instanţe europene nu s-a identificat jurisprudenţa relevantă care să vizeze în mod direct problema de drept supusă analizei.

IX. Punctul de vedere exprimat de specialişti

Opinia exprimată, în calitate de specialişti, de prof. univ. doctor Valeriu Stoica, conf. univ. doctor Adrian Almăşan, asist, univ. doctor Laura Toma-Dăuceanu, din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, în temeiul art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, a fost cea potrivit căreia problema de drept dedusă analizei trebuie soluţionată în sensul că, ori de câte ori cererea are ca obiect constatarea dobândirii dreptului real ca urmare a uzucapiunii, indiferent de momentul la care a început posesia, se aplică procedura specială reglementată de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, iar atunci când constatarea dobândirii dreptului de proprietate, ca urmare a uzucapiunii, se invocă pe cale de excepţie, respectiv cât timp înscrierile în cartea funciară nu au un efect constitutiv de drepturi, se aplică procedura contencioasă de drept comun. Acolo unde se aplică deja efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară şi, în viitor, pe măsură ce se va aplica efectul constitutiv, nu se va mai putea invoca uzucapiunea pe cale de excepţie, ci numai cu aplicarea procedurii speciale.

Punctul de vedere exprimat de specialiştii în procedură civilă ai Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj este în sensul că procedura specială a înscrierii drepturilor reale imobiliare dobândite prin uzucapiune trebuie aplicate şi prescripţiilor începute anterior noului Cod civil, aceştia apreciind că textul art. 35 privind procedura acţiunii în constatare ar putea fi înlăturat prin invocarea directă a încălcării textului art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1.

Specialiştii de la catedra de drept civil a Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj au apreciat că procedura specială a uzucapiunii extratabulare nu este susceptibilă de a fi aplicată tuturor uzucapiunilor al căror curs a început înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil. Totodată, subliniind că există o diferenţă de natură juridică între uzucapiunea reglementată de vechiul Cod civil şi uzucapiunea extratabulară, s-a apreciat că nu ar fi justificată extinderea procedurii judiciare specifice uneia dintre cele două modele de uzucapiune la uzucapiunea instituită de vechiul Cod civil. Astfel, procedura din art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este mult prea puternic legată/condiţionată de natura juridică a uzucapiunii extratabulare pentru a putea fi extinsă şi la un alt tip de uzucapiune. O atare extindere ar presupune modificare de facto fie a legii materiale, condiţionând uzucapiunea din vechiul Cod civil de înscrierea în cartea funciară, fie a legii procesuale, prin trunchierea procedurii speciale, care nu poate fi doar preluată, fără adaptarea conţinutului actual.

Opinia Institutului Naţional al Magistraturii, exprimată de formatorii cu normă întreagă din cadrul catedrei de drept civil şi drept procesual civil, a fost în sensul că procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este aplicabilă numai în ipoteza în care obiectul cererii introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă vizează înscrierea dreptului dobândit în temeiul uzucapiunii extratabulare prevăzută de art. 930 din noul Cod civil. S-a subliniat că, în ipoteza în care posesia imobilului a început sub imperiul Codului civil din 1864, iar cererea de constatare a dobândirii dreptului real prin efectul uzucapiunii achizitive este introdusă pe rolul instanţelor judecătoreşti ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile dispoziţiile Codul civil de la 1864, iar, sub aspectul dreptului procesual, dispoziţiile noului cod de procedură civilă, însă nu procedura specială, ci dispoziţiile generale şi cele vizând procedura contencioasă.

X. Raportul asupra recursului în interesul legii

Raportul întocmit de judecătorii-raportori desemnaţi, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a concluzionat că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă şi art. 56,76 şi 82 din Legea nr. 71/2011, stabileşte că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa prescripţiilor achizitive începute anterior intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept în vigoare la data începerii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplică dispoziţiile generale şi cele vizând procedura contencioasă din Codul de procedură civilă.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizările cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:

Din perspectiva legitimării procesuale active, se poate constata că sunt îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii fiind exercitat de către colegiile de conducere ale Curţii de Apel Constanţa şi Curţii de Apel Suceava.

Articolul 515 din Codul de procedură civilă, care reglementează condiţiile de admisibilitate ale recursului în interesul legii, statuează că acesta este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.

Norma legală impune, astfel, trei condiţii de admisibilitate distincte, dar care nu se apreciază gradual, ci cumulativ, respectiv:

- problema de drept vizată să facă obiectul judecăţii;

- problema de drept să fi fost soluţionată diferit de instanţe diferite, prin hotărâri judecătoreşti definitive;

- hotărârile judecătoreşti definitive de soluţionare diferită a problemei de drept să fie anexate cererii de recurs în interesul legii.

Din analiza hotărârilor anexate sesizărilor conexate rezultă că aceste condiţii legale sunt, în mod formal, îndeplinite.

În ceea ce priveşte dezlegarea problemei de drept care a determinat jurisprudenţă neunitară, Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii consideră că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este aplicabilă numai uzucapiunilor guvernate de Codul civil.

Astfel, în cazul în care posesia a început anterior intrării în vigoare a Codului civil, iar acţiunea este introdusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept în vigoare la data începerii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplică dispoziţiile generale şi cele vizând procedura contencioasă din Codul de procedură civilă.

Primul argument în susţinerea acestei soluţii decurge din prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. În acord cu principiul de drept tranzitoriu al neretroactivităţii legii noi în materie de prescripţie, acest text legal prevede că: „(1) Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei. Înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.

La adoptarea acestei soluţii s-a ţinut seama, aşa cum era firesc, de faptul că circumstanţele istorice şi evoluţia legislativă au determinat coexistenţa pe teritoriul ţării noastre a mai multor sisteme de publicitate imobiliară, ceea ce a influenţat şi reglementarea diferită a instituţiei uzucapiunii.

Codul civil de la 1864 reglementează două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890) şi uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, numită şi uzucapiunea prescurtată (art. 1895).

Cele două forme de uzucapiune presupun îndeplinirea unor condiţii specifice, dintre care unele sunt comune (să existe o posesie utilă, posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege, iar îndeplinirea prescripţiei achizitive să fie invocată de posesor, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie), iar altele se cer a fi întrunite numai în cazul uzucapiunii de 10 până la 20 de ani (să existe un just titlu, iar posesorul să fie de bună-credinţă).

În mod unanim, atât practica judiciară, cât şi jurisprudenţa recunosc caracterul retroactiv al uzucapiunii, în special în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate de către posesor, respectiv stingerea acestui drept în ceea ce îl priveşte pe adevăratul proprietar.

Dobândirea de către posesor a dreptului exercitat asupra imobilului în cauză are loc nu de la data împlinirii termenului de prescripţie, nici de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, ci retroactiv, din ziua începerii cursului prescripţiei achizitive, altfel spus, din momentul intrării efective în posesia bunului.

Această trăsătură a mecanismului prescripţiei are o serie de implicaţii sub diverse aspecte, precum cel al drepturilor constituite de posesor în favoarea terţilor, în materia comunităţii de bunuri a soţilor sau în ceea ce priveşte situaţia juridică a fructelor bunului frugifer uzucapat.

În regiunile de carte funciară (Transilvania, Banat, Crişana, Satu Mare şi Bucovina), uzucapiunea are o aplicaţie restrânsă, acest mod de dobândire a proprietăţii fiind permis în mod excepţional, numai în condiţiile prevăzute de art. 27 (uzucapiunea tabulară sau „prin convalescenţa titlului”) şi art. 28 (uzucapiunea extratabulară) din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare (denumit în continuare Decretul-lege nr. 115/1938).

Potrivit art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938: „în cazul care s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani”.

Expresia „uzucapiune tabulară” este de natură a evidenţia faptul că dreptul real ce se prescrie achizitiv este deja înscris sau intabulat în cartea funciară pe numele uzucapantului. De asemenea, sintagma „prin convalescenţa titlului” subliniază faptul că titlul în baza căruia s-a realizat intabularea, deşi nevalabil, se curăţă de viciile sale prin trecerea termenului de 10 ani, devenind pe deplin valabil.

În jurisprudenţa mai veche a instanţei supreme (Decizia nr. 493/1968 a fostului Tribunal Suprem, Secţia civilă) s-a statuat că, în ipoteza prevăzută de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, legiuitorul reglementează un caz special de uzucapiune, având drept scop „asanarea” titlului nevalabil în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Această uzucapiune se produce cu efect retroactiv, astfel încât titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul titlului nevalabil îşi va vedea consolidată situaţia juridică creată prin starea de aparenţă, chiar de la data înscrierii făcute în favoarea sa, ca şi când acea înscriere s-ar fi făcut în temeiul unui titlu valabil.

Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, care reglementează uzucapiunea extratabulară, prevede că: „Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemişcător, în condiţiunile legii, timp de 20 de ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiunii de renunţare la proprietate.”

Denumirea de „uzucapiune extratabulară” se datorează faptului că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără ca acesta să fi fost intabulat, la începerea posesiei, în cartea funciară.

Sub aspect procedural, înscrierea drepturilor dobândite prin uzucapiune este reglementată de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Decretul-lege nr. 115/1938 prevede, în capitolul V („Dispoziţii de procedură”) secţiunea a II-a („Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite prin uzucapiune”) art. 130, că „cererea de înscriere se va îndrepta la tribunalul (...) în circumscripţia căruia este aşezat imobilul”, care „prin încheiere va emite o somaţie care se va afişa (...) şi se va publica într-unul din ziarele mai răspândite din capitală (...). Dacă nu s-a făcut opoziţie, tribunalul (...) se va pronunţa printr-o încheiere; în cazul contrar, opoziţia se va judeca de către instanţa competentă, după dreptul comun (...). Notariatul de stat nu va putea, în temeiul uzucapiunii, dispune înscrierea dreptului, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu, în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul când s-ar fi făcut numai o notare, notariatul de stat va dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea”.

Şi în acest caz, efectele uzucapiunii se produc retroactiv, de la data începerii posesiei. În situaţia admiterii cererii de intabulare (prin încheiere sau hotărâre judecătorească), dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară cu data notării cererii, iar efectele uzucapiunii se produc retroactiv de la data începerii

posesiei. Între data începerii posesiei şi data la care s-a înscris dreptul uzucapat în cartea funciară, posesorului i se recunoaşte retroactiv un drept de proprietate extratabulară.

În acelaşi sens, însă într-o manieră nuanţată, se consideră că mai corect ar fi de spus că acest efect retroactiv coboară în timp, în cazul unei posesii începute încă din timpul vieţii proprietarului tabular, numai până la momentul la care a survenit decesul titularului dreptului real ce se prescrie achizitiv.

În plus, faţă de formele de uzucapiune enumerate, pentru posesiile începute anterior punerii în aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938 (prin Legea nr. 241/1947 în Transilvania şi prin Legea nr. 511/1938 în Bucovina), în regiunile ţării în care cărţile funciare au fost introduse de ocupaţia habsburgică şi austro-ungară, se poate invoca uzucapiunea supusă condiţiilor şi regulilor prevăzute de Codul civil austriac sau uzucapiunea reglementată de legile locale maghiare.

Deşi perioada de timp care s-a scurs de la momentul începutului unor asemenea posesii este destul de mare, nu este exclusă invocarea uzucapiunii în astfel de condiţii, dată fiind imprescriptibilitatea unei astfel de acţiuni, dar şi posibilitatea ca uzucapiunea să fie invocată pe cale de excepţie

Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 (denumită în continuare Legea nr. 7/1996), care a înlocuit regimul de publicitate imobiliară prin registre de transcripţiuni şi inscripţiuni şi pe cel prin cartea funciară, nu a mai consacrat cazurile speciale de uzucapiune prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938 întrucât dispoziţiile Legii nr. 7/1996 nu au reglementat în niciun fel prescripţia achizitivă în sistem de carte funciară, s-a cristalizat concluzia că, în privinţa posesiilor începute după intrarea în vigoare a acestei legi, este aplicabilă uzucapiunea de drept comun, reglementată de Codul civil.

Pornind de la principiul retroactivităţii efectelor uzucapiunii (coborând în timp până la data la care aceasta a început) şi de la regula de aplicabilitate generală potrivit căreia verificarea îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii se supune normelor juridice în vigoare la data la care posesorul a început să prescrie achizitiv, în doctrină, s-a mai susţinut că momentul la care trebuie să fie raportată data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 nu este acela al introducerii acţiunii având ca obiect constatarea împlinirii uzucapiunii şi a producerii efectelor sale, ci cel al începerii, respectiv al împlinirii termenului de prescripţie achizitivă.

Astfel, în teritoriile de carte funciară, pentru uzucapiunile începute şi împlinite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, independent de promovarea ulterioară a cererii introductive având ca obiect tocmai constatarea acestui fapt. De asemenea, pentru acele prescripţii achizitive începute după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat, urmează a fi incidente dispoziţiile Codului civil.

În schimb, în cazul unei uzucapiuni începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 şi împlinite după acest moment, nici doctrina şi nici practica judiciară nu au avut un punct de vedere unitar. Unificarea practicii judiciare s-a realizat prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008). Prin această decizie s-a statuat că, în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

Codul civil actual (Legea nr. 287/2009), intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, reglementează două forme de uzucapiune imobiliară, şi anume uzucapiunea extratabulară (art. 930) şi uzucapiunea tabulară (art. 931).

Conform art. 930 alin. (1) şi (2) „(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:

a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa;

b) a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate;

c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.

(2) în toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune”.

Conform art. 931 alin. (1) şi (2) „(1) Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credinţă a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.

(2) Este suficient ca buna-credinţă să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere şi în momentul intrării în posesie”.

Cele două forme de uzucapiune se grefează pe sistemul de publicitate imobiliară prin cârti funciare, astfel cum a fost regândit şi structurat în titlul VII al cărţii a III-a din Codul civil, intitulat „Cartea funciară”, relevant din perspectiva analizei de faţă fiind unul dintre principiile pe care se bazează acest sistem, şi anume principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii (art. 885 şi art. 886 din Cod civil).

Acest principiu este activ şi în materie de uzucapiune, deoarece art. 887 din Codul civil nu mai include uzucapiunea printre excepţiile de la regula efectului translativ, constitutiv sau extinctiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, aşa cum făcea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

Pe de altă parte, art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedură civilă, intrat în vigoare ulterior Codului civil, prevede că: „(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condiţiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii”.

Ca atare, se constată că, în noua reglementare, s-a abandonat efectul retroactiv al uzucapiunii, dreptul de proprietate nefiind dobândit de posesor decât din momentul înscrierii lui în cartea funciară.

Prevederile art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o simplă aplicaţie a principiului efectului constitutiv al înscrierii în materia uzucapiunii, ci reprezintă o normă specială, intrată în vigoare ulterior Codului civil, prin care legiuitorul a înţeles ca, în materie de uzucapiune, să modifice drastic regimul juridic al acestei instituţii, sub aspectul momentului dobândirii dreptului de proprietate. În consecinţă, aplicabilitatea art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedură civilă în privinţa posesiilor începute după intrarea în vigoare a Codului civil nu poate fi înlăturată prin efectul art. 56 şi 76 din Legea nr. 71/2011, în condiţiile în care aceste prevederi legale sunt anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă şi conţin norme tranzitorii care se referă în mod explicit şi exclusiv la „dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară”, respectiv la „dispoziţiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară”.

Rezultă că, pentru toate cererile de uzucapiune soluţionate după procedura specială prevăzută de Codul de procedură civilă [cu excepţia celor la care se referă art. 82 alin. (2) din Legea nr. 71/2011], momentul dobândirii dreptului de proprietate este cel al înscrierii acestui drept în cartea funciară, în baza încheierii sau a hotărârii pronunţate asupra cererii de uzucapiune, după caz. Or, dacă procedura specială s-ar aplica şi în cazul posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil, s-ar ajunge la modificarea regimului juridic al formelor de uzucapiune respective, sub aspectul momentului dobândirii dreptului de proprietate, prin aplicarea retroactivă a unei noi reguli în această materie, ceea ce contravine principiului general potrivit căruia uzucapiunea se supune normelor juridice în vigoare la data la care posesorul a început să prescrie achizitiv.

Deşi se observă similitudinea între condiţiile de fond ale uzucapiunii extratabulare, astfel cum sunt reglementate în Codul civil şi condiţiile de fond ale uzucapiunii extratabulare din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi asemănarea între procedura de înscriere a drepturilor dobândite prin uzucapiune, prevăzuta de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, şi procedura specială reglementată de Codul de procedură civilă actual, această din urmă procedură nu poate fi extinsă nici măcar asupra posesiilor începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, deoarece, aşa cum s-a arătat, efectul achizitiv al posesiei se produce în mod diferit.

În sistemul vechilor cărţi funciare, efectele uzucapiunii extratabulare se produc retroactiv, de la data începerii posesiei, înscrierea dreptului uzucapat în cartea funciară nu are efect constitutiv, ci doar un rol de publicitate, pentru a-l face opozabil terţilor, în timp ce, în cazul uzucapiunii reglementate de actualul Cod civil, proprietatea se dobândeşte fără efect retroactiv, fiind condiţionată de înscrierea dreptului în cartea funciară, ca urmare a parcurgerii procedurii speciale, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care această procedură se finalizează.

Diferenţa de regim juridic este şi mai evidentă în comparaţia dintre uzucapiunea reglementată de Codul civil din 1864 şi uzucapiunea din Codul civil actual. Dacă, în sistemul vechiului Cod civil, uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a proprietăţii, cu efect retroactiv de la data începerii posesiei, opozabil erga omnes, independent de orice formă de publicitate şi fără ca dreptul de dispoziţie să fie condiţionat de o eventuală înscriere în evidenţele de publicitatea imobiliară, în sistemul actualului cod civil, dreptul de proprietate se dobândeşte numai de la data înscrierii în cartea funciară, în temeiul hotărârii judecătoreşti pronunţate în procedura specială „privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii”, prevăzută de titlul XII al cărţii a VI-a a Codului civil.

Sub aspect procedural, în ipoteza uzucapiunii reglementate de Codul civil de la 1864, cererea de chemare în judecată vizează constatarea dreptului real dobândit în temeiul acesteia, acţiunea îmbrăcând forma cererii în constatare, în timp ce acţiunea formulată pe calea procedurii speciale are ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit prin uzucapiune, fiind o cerere în realizare de drepturi.

De asemenea, efectele hotărârii judecătoreşti sunt diferite, în primul caz, hotărârea având efect declarativ (deoarece recunoaşte dreptul de proprietate cu efect retroactiv, de la data începerii posesiei), pe când, în cazul procedurii speciale reglementate de actualul cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească (încheierea sau sentinţa, după caz) conţine dispoziţia de înscriere în cartea fundară a dreptului real dobândit de reclamant, care va fi considerat proprietar de la data înscrierii în cartea funciară, astfel încât hotărârea nu are caracter declarativ, deoarece nu recunoaşte un drept preexistent.

Din prezentarea formelor diferite de uzucapiune reglementate de legislaţia aplicabilă pe teritoriul ţării noastre în decursul timpului rezultă că acestea sunt supuse unor condiţii de fond diferite, ceea ce determină administrarea unui probatoriu specific şi efectuarea de către judecător a unor verificări corespunzătoare, în raport cu forma de uzucapiune incidenţă în cauză. În plus, hotărârea judecătorească are consecinţe diferite, atât sub aspectul momentului dobândirii dreptului de proprietate, dar şi din perspectiva efectelor înscrierii dreptului dobândit prin uzucapiune în cartea funciară.

Chiar dacă dispoziţiile tranzitorii ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 se referă la modul de aplicare a normelor care vizează condiţiile de fond ale uzucapiunii, nu trebuie omis faptul că normele de procedură reprezintă forma de valorificare în plan procesual a normelor de drept material. Or, dacă legea aplicabilă în ce priveşte condiţiile şi termenele uzucapiunii este cea de la data începerii posesiei, aceasta trebuie aplicată în întregime, nu numai parţial, deci şi cu privire la efectele posesiunii.

Prevederea art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedură civilă, deşi înglobată în reglementarea-cadru a procedurii de judecată în materie civilă, constituie o normă de fond, care guvernează regimul juridic al uzucapiunii, sub aspectul momentului naşterii dreptului de proprietate. Stabilind că reclamantul este considerat proprietar de !a data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii, noua reglementare schimbă în mod radical concepţia anterioară în privinţa efectelor uzucapiunii, neputând fi aplicată decât dacă i s-ar recunoaşte caracter retroactiv, ceea ce este contrar art. 15 alin (2) din Constituţia României, republicată.

Un alt considerent în susţinerea acestei soluţii decurge din însuşi textul art. 1.052 alin. (7) din Codul de procedură civilă, care prevede expres că instanţa va cerceta „dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Codul civil pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii “. Singura interpretare validă este aceea că trimiterea avută în vedere de legiuitor se referă la Codul civil în vigoare.

Argumentul potrivit căruia s-ar putea da o interpretare mai largă textului, în sensul că referinţa ar viza atât noul Cod civil, cât şi Codul civil de la 1864, este lipsit de fundament şi nu poate fi acceptat, deoarece textul legal examinat este cuprins în cartea a VI-a a Codului de procedură civilă, intitulată „Proceduri speciale , fiind, aşadar, o normă specială, de strictă interpretare şi aplicare.

De altfel, prin terminologia utilizată, legiuitorul a făcut distincţia clară între Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 şi Codul civil anterior. Astfel, în conţinutul art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 se face referire la „Codicele civil” sau „Codul civil din 1864”.

Cu atât mai puţin poate fi argumentată interpretarea art. 1.052 alin. (7), în sensul extinderii aplicării procedurii speciale în materie de uzucapiune, prevăzută de Codul de procedură civilă, cu privire la celelalte forme speciale de uzucapiune, prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938. Oricât de largă ar fi interpretarea, acest din urmă act normativ nu poate fi înglobat în Codul civil, fiind o reglementare specială, care ar fi trebuit să fie indicată în mod expres în situaţia în care s-ar fi intenţionat extinderea procedurii speciale şi cu privire la aceasta.

Art. 1.052 alin. (7) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o dispoziţie singulară prin care se face trimitere la Codul civil. Bunăoară, art. 94 pct. 1 lit. a) şi art. 114 alin. (1) din Codul de procedură civilă cuprind norme de competenţă referitoare la „cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie (...)”, fiind evident că textul se raportează la dispoziţiile Codului civil în vigoare.

La fel, art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă se referă la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil, iar art. 397 alin. (3) şi art. 454 din Codul de procedură civilă fac trimitere directă la anumite articole din Codul civil, care se regăsesc în textul Codului civil în vigoare, ceea ce exclude orice dubiu cu privire la faptul că, pentru legiuitor, „Codul civil” la care se face trimitere este cel adoptat prin Legea nr. 287/2009, nu cel anterior.

În continuarea aceluiaşi raţionament mai trebuie remarcat şi faptul că, atunci când s-a dorit trimiterea atât fa dispoziţiile Codului civil, cât şi la alte dispoziţii legale, aceasta s-a făcut în mod expres. Un exemplu în acest sens sunt prevederile art. 237 alin. (2) pct. 9 şi 10 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în etapa cercetării procesului, judecătorul „va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale”, respectiv „va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale”.

Dintr-o altă perspectivă, problema de drept analizată prezintă similitudini cu cea dezlegată prin Decizia în interesul legii nr. 1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014, prin care s-a statuat că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Problema care a fost supusă analizei în cadrul acestui recurs în interesul legii a fost aceea dacă. după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanţele de judecată, din oficiu, ori părţile interesate mai pot invoca, în orice fază procesuală, excepţia prescripţiei extinctive atunci când prescripţiile au început înainte de 1 octombrie 2011.

Completul învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii a avut în vedere dispoziţia tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

S-a reţinut, în argumentarea soluţiei, că, „din punctul de vedere al aplicării legii civile în timp, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi reprezintă facta pendentia, ca situaţii juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data apariţiei acesteia.

Reglementând conflictul de drept intertemporal generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în partea privitoare la prescripţie, legiuitorul a optat să supună legii vechi prescripţiile începute şi neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, în vederea asigurării stabilităţii juridice, spre a da satisfacţie principiilor respectării drepturilor câştigate şi a aşteptărilor legitime, iar, nu în ultimul rând, spre a evita aplicarea retroactivă a legii noi, faţă de imperativul respectării principiului de ordin constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Aceasta întrucât, de principiu, modificările aduse prin legea nouă condiţiilor ori regimului prescripţiei - fie că legea nouă ar institui ori suprima prescripţia, fie că ar mări sau micşora durata termenelor de prescripţie, fie că ar modifica începutul acesteia, cauzele de suspendare, întrerupere, de repunere în termen ori condiţiile invocării în vederea producerii de efecte juridice - nu pot ataşa unui fapt trecut alte consecinţe juridice decât cele prevăzute de legea atunci în vigoare. Acest lucru s-ar putea realiza doar dacă legea nouă ar retroactiva, fapt inadmisibil în actuala ordine constituţională.

Aceeaşi soluţie legislativă a fost consacrată şi prin dispoziţiile art. (6) alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora «Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit».

(...) întrucât norma tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011 nu utilizează nicio distincţie, iar «ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus», în timp ce aceea a art. 6 alin. (4) din Codul civil - care consacră o soluţie identică, dând expresie aceloraşi principii de drept - conţine sintagma «în întregime», se înţelege că legea sub imperiul căreia prescripţia a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât şi pe cele de drept procesual referitoare la prescripţie, chiar dacă aceasta se împlineşte după intrarea în vigoare a Codului civil”.

Având în vedere raţionamentul acestei decizii, ţinând seama că şi în cazul posesiilor începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi suntem în prezenţa unor facta pendentia, ca situaţii juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data apariţiei acesteia, faţă de prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (4) din Codul civil şi pentru identitate de raţiune, soluţia care se impune este aceea că pentru posesiile începute anterior intrării în vigoare a Codului civil nu pot fi aplicate noile dispoziţii procedurale, a căror consecinţă ar fi renunţarea la caracterul retroactiv al uzucapiunii şi schimbarea, în acest mod, a regimului juridic al uzucapiunii.

În ceea ce priveşte unul dintre argumentele opiniei contrare, bazat pe interpretarea prevederilor art. 1.050 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile titlului XII al cărţii a VI-a se aplică „oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii”, se apreciază că acestea nu pot fi interpretate izolat, ci prin raportare la celelalte prevederi ale aceluiaşi titlu, în special, la art. 1.052 alin. (7), care face trimitere la condiţiile uzucapiunii prevăzute de Codul civil. Din analiza sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că cererile vizate de art. 1.050 din Codul de procedură civilă sunt cele care au ca obiect uzucapiunile guvernate de Codul civil.

Prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, nu pot constitui un argument în favoarea opiniei contrare, deoarece, în cazul posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil şi valorificate printr-o cerere de chemare în judecată formulată ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, nu se pune problema aplicării vechii legi procedurale, ci se aplică tot legea nouă, însă nu cea configurată în procedura specială (care este circumscrisă uzucapiunilor întemeiate pe Codul civil), ci dispoziţiile generale ale Codului de procedură civilă.

Condiţiile de exercitare a acţiunii, impuse prin art. 1.051 din Codul de procedură civilă, precum şi împrejurările pe care judecătorul trebuie să le verifice, conform art. 1.052 al aceluiaşi cod, conduc spre concluzia că această procedură specială a fost elaborată în strânsă corelaţie cu prevederile Codului civil în materie de uzucapiune.

Înscrisurile solicitate de lege în dovedirea dreptului dedus judecăţii pe calea procedurii speciale, respectiv cele menţionate în cadrul art. 1.051 alin. (3) lit. a) şi g) din Codul de procedură civilă, vizează în mod evident uzucapiunea extratabulară sub cele două forme reglementate de art. 930 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul civil (respectiv uzucapiunea întemeiată pe decesul proprietarului tabular şi uzucapiunea întemeiată pe renunţarea la proprietate), neexistând nicio justificare ca instanţa să administreze astfel de probe în situaţia în care, de exemplu, se invocă uzucapiunea întemeiată pe Codul civil din 1864.

Împrejurarea că unele dintre probele şi verificările prevăzute de procedura specială se efectuau şi în procedura aplicabilă anterior datei de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă) şi se vor administra şi în procedura de drept comun descrisă de acest cod nu poate justifica aplicarea procedurii speciale pentru posesiile începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Aspectele reţinute în considerentele Deciziei nr. 225 din 2 aprilie 2015 a Curţii Constituţionale, referitoare la incidenţa procedurii de înscriere a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii, prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, şi în cazul posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil, sunt de natură să creeze în practică situaţii de aplicare neuniformă şi secvenţială a legii, lăsând la latitudinea fiecărui judecător posibilitatea de a aprecia dacă aplică sau nu o anumită dispoziţie din procedura specială.

Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională analizează conformitatea textului legal criticat (art. 1.049 din Codul civil, devenit art. 1.050 după republicare) în raport cu prevederile Constituţiei, fără ca prin aceasta să se poată limita atributul constituţional al instanţei supreme, prevăzut de art. 126 alin. (3) din Constituţie, de a se pronunţa cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Totodată, în cazul uzucapiunii pentru un imobil neînscris în cartea funciară, dacă în timpul sau după împlinirea termenului de uzucapiune de 30 ani proprietarul imobilului sau moştenitorii acestuia decid să deschidă o primă carte funciară (fapt ce nu este de natură să întrerupă cursul prescripţiei achizitive, deoarece este vorba despre o simplă cerere adresată unui organ administrativ), uzucapantul nu va putea obţine înscrierea dreptului său în cartea funciară şi, ca atare, nici nu va putea dobândi însuşi dreptul de proprietate, deoarece s-ar opune prevederile art. 1.053 alin. (2) din Codul de procedură civilă, text potrivit căruia înscrierea dreptului dobândit în temeiul uzucapiunii nu se poate efectua dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane.

În raport cu aspectele relevate şi având în vedere caracterul special al procedurii instituite de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă se apreciază că aceasta nu poate fi aplicată trunchiat, în sensul că instanţa de judecată, în soluţionarea unei cereri întemeiate pe aceste dispoziţii procedurale, nu poate să aleagă între a aplica sau nu o anumită normă şi nu poate atribui hotărârii pronunţate un alt efect decât cel pe care legea îl prevede în mod expres.

Fiecare regim juridic de reglementare a uzucapiunii are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi succesive. De asemenea, instanţa nu se poate substitui legiuitorului şi să creeze un nou regim juridic ad-hoc (tex tertia), alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi succesive, deoarece s-ar ajunge la consecinţa inadmisibilă ca organul judiciar să exercite un atribut care nu îi revine, intrând în sfera de competenţă constituţională a legislativului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava.

În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă şi art. 56, art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINATARCEA

Prim-magistrat-asistent,

Aneta Ionescu

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

                                                                                                                                     

NORMĂ

privind autorizarea fondului de pensii administrat privat

 

Având în vedere prevederile art. 3-10 şi ale art. 17-20 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 24 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 16 decembrie 2015,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

 

 

 

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1 - Prezenta normă reglementează procedura,

condiţiile de autorizare şi documentele care trebuie depuse la Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în procesul de autorizare a fondului de pensii administrat privat.

Art. 2. - Fondul de pensii administrat privat se înfiinţează în scopul punerii în practică a unei scheme de pensii private al cărei prospect a fost autorizat de A.S.F. În condiţiile legii.

Art. 3. - Fondurile de pensii administrate privat pot funcţiona pe teritoriul României numai pe baza deciziei de autorizare emise de A.S.F.

Art. 4. - Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege.

 

CAPITOLUL II

Înfiinţarea fondului de pensii administrat privat

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

 

Art. 5. - (1) Fondul de pensii administrat privat se constituie pe bază de contract de societate, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil, prevederilor Legii şi ale prezentei norme.

(2) Iniţiativa constituirii unui fond de pensii administrat privat aparţine fondatorilor acestuia, care îndeplinesc condiţiile pentru a deveni participanţi conform prevederilor Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(3) Numărul fondatorilor necesar constituirii unui fond de pensii administrat privat este de minimum 5 persoane,

Art. 6. - Sediul fondului de pensii administrat privat este acelaşi cu cel al administratorului.

Art. 7. - (1) Membrii fondatori semnează un contract de administrare cu un administrator de fond de pensii administrat privat, denumit în continuare administrator, contract prin care fondul de pensii administrat privat îşi însuşeşte schema de pensii private al cărei prospect a fost autorizat de A.S.F.

(2) Prin contractul de administrare, membrii fondatori ai fondului de pensii împuternicesc administratorul să reprezinte fondul de pensii administrat privat în raporturile cu terţii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Conţinutul minim al contractului de societate

 

Art. 8. - Contractul de societate are următorul conţinut minim:

a) părţile contractante;

b) denumirea fondului de pensii administrat privat;

c) fundamentarea legală a constituirii fondului de pensii administrat privat;

d) durata fondului de pensii administrat privat;

e) obiectivele fondului de pensii administrat privat;

f) drepturile şi obligaţiile părţilor;

g) atribuţiile şi responsabilităţile administratorului referitoare la activitatea de administrare a fondului de pensii administrat privat;

h) limitele mandatului acordat fondatorilor;

i) unitatea de fond - definiţia, descrierea, valoarea iniţială;

j) forţa majoră - definire;

k) clauze privind încetarea contractului în condiţiile prevăzute în Codul civil şi de Lege, proceduri şi modalităţi de protecţie a participanţilor în asemenea cazuri;

l) dispoziţii din care să rezulte că participanţii devin parte contractuală prin semnarea actului individual de aderare;

m) alte clauze.

 

CAPITOLUL III

Procedura de modificare a contractului de societate

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

 

Art. 9. - (1) Contractul de societate poate f modificat cu îndeplinirea procedurii prevăzute în prezenta normă.

(2) Procedura de modificare a contractului de societate cuprinde două etape:

a) obţinerea avizului prealabil de modificare a contractului de societate, emis în baza cererii şi a documentelor depuse de administratorul care solicită modificarea;

b) obţinerea avizului definitiv de modificare a contractului de societate, după îndeplinirea tuturor cerinţelor stabilite prin prezenta normă.

Art. 10. - Modificarea contractului de societate se poate face la propunerea administratorului sau a majorităţii participanţilor la fondul respectiv, dacă în contractul de societate nu este prevăzut altfel.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Procedura da avizare prealabilă a modificării contractului de societate

 

Art. 11. - (1) Pentru a obţine avizul prealabil de modificare a contractului de societate, administratorul depune la A.S.F. o cerere de avizare prealabilă a modificării acestuia, însoţită de următoarele documente:

a) nota de fundamentare a administratorului;

b) proiectul actului adiţional la contractul de societate;

c) documentul de informare şi solicitare a consimţământului participanţilor;

d) dovada plăţii taxei de avizare a modificării contractului de societate.

(2) Nota de fundamentare prevăzută la alin. (1) lit. a) conţine cel puţin următoarele:

a) motivaţia modificării contractului de societate;

b) modificările propuse de administratori şi/sau de către participanţii la fondul de pensii, evidenţiate comparativ;

c) menţiunea că exprimarea voinţei proprii a participantului trebuie să se realizeze în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data transmiterii documentului de informare şi solicitare a consimţământului participanţilor.

(3) Documentul de informare şi solicitare a consimţământului participanţilor prevăzut la alin. (1) lit. c) conţine cel puţin:

a) modificările propuse la contractul de societate, evidenţiate comparativ cu prevederile din contractul în vigoare;

b) menţiunea că exprimarea voinţei proprii a participantului trebuie să se realizeze în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data transmiterii documentului;

c) menţiunea că participanţii care nu sunt de acord cu modificările propuse la contractul de societate pot solicita, în scris, transferul la un alt fond de pensii administrat privat, fără penalităţi de transfer, toate cheltuielile aferente transferului fiind în sarcina administratorului.

(4) Prin documentul de informare şi solicitare a consimţământului, participanţilor le este adus la cunoştinţă faptul Că, în cazul în care nu se obţine acordul participanţilor cu privire la modificările aduse contractului de societate, solicitările de transfer depuse ca urmare a exprimării dezacordului cu privire la modificarea contractului de societate nu produc efecte, iar modificarea contractului de societate nu are loc.

Art. 12. - (1) A.S.F. hotărăşte cu privire la cererea de avizare prealabilă în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrarea ultimului document aferent cererii, transmis de către solicitant.

(2) Orice solicitare a A.S.F. privind informaţii suplimentare sau modificarea documentelor prezentate iniţial întrerupe termenul prevăzut la alin. (1), un nou termen începând să curgă de la data depunerii respectivelor informaţii sau modificări, depunere care nu poate fi făcută mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data solicitării A.S.F., sub sancţiunea respingerii cererii.

(3) în situaţia în care documentele depuse sunt incomplete, ilizibile sau se constată depunerea acestora într-o formă necorespunzătoare, precum şi în cazul lipsei unor documente se solicită completarea sau înlocuirea acestora, după caz.

Art. 13. - (1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a uneia dintre condiţiile prevăzute în prezenta normă atrage respingerea cererii de avizare prealabilă a modificării contractului de societate.

(2) Avizul prealabil sau decizia de respingere, scrisă şi motivată, se comunică solicitantului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la adoptare.

(3) în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării acesteia, decizia de respingere poate fi contestată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 554/2004.

Art. 14. - O nouă cerere de avizare prealabilă a modificării contractului de societate poate fi adresată A.S.F. numai după ce au fost remediate deficienţele care au constituit motivele de respingere a cererii iniţiale.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Procedura de obţinere a consimţământului participanţilor cu privire la modificarea contractului de societate

 

Art. 15. - (1) Pentru modificarea contractului de societate este necesară obţinerea consimţământului participanţilor la respectivul fond de pensii administrat privat, existenţi la data comunicării avizului prealabil.

(2) în vederea obţinerii consimţământului participanţilor cu privire la modificarea contractului de societate, administratorul fondului de pensii administrat privat procedează, în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării avizului prealabil, la publicitatea operaţiunii, după cum urmează:

a) publicarea pe pagina proprie de internet a documentelor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c);

b) publicarea unui anunţ, în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională, pe o perioadă de cel puţin 3 zile consecutive, prin care face cunoscută publicarea pe pagina proprie de internet a documentelor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c);

c) transmiterea către participanţi a documentului de informare şi solicitare a consimţământului prevăzut la art. 11 alin, (1) lit. c).

Art. 16. - Administratorul este obligat să transmită documentul de informare şi solicitare a consimţământului participanţilor, prin servicii poştale, la ultima adresă de corespondenţă a participantului.

Art. 17. - (1) Participanţii îşi pot exprima voinţa în mod expres, în scris, în termenul prevăzut la art. 11 alin. (3) lit. b).

(2) în cazul în care participanţii nu îşi manifestă voinţa în termenul prevăzut la art. 11 alin. (3) lit. b), se consideră câ şi-au dat consimţământul în mod tacit.

Art. 18. - (1) în termen de maximum 40 de zile lucrătoare de la data avizului prealabil, dar nu mai devreme de cea de-a 35-a zi lucrătoare de la data obţinerii acestuia, administratorul întocmeşte un raport referitor la îndeplinirea obligaţiilor privind obţinerea consimţământului participanţilor.

(2) în raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să se menţioneze cel puţin modul de îndeplinire a obligaţiilor de publicitate cu menţionarea exactă a datelor de efectuare a acestora, numărul participanţilor care au fost informaţi în scris şi numărul participanţilor care şi-au exprimat dezacordul cu privire la modificarea contractului de societate.

(3) Dacă în urma întocmirii raportului prevăzut la alin, (1) se constată că nu s-a obţinut consimţământul participanţilor, expres sau tacit, administratorul publică pe pagina proprie de internet un anunţ prin care se aduce la cunoştinţa acestora faptul că modificarea contractului de societate nu mai are loc şi notifică A.S.F. În acest sens.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Procedura de avizare definitivă a modificării contractului de societate

 

Art. 19. - A.S.F. hotărăşte cu privire la avizarea definitivă a modificării contractului de societate, în baza cererii de avizare definitivă şi a documentelor depuse de administrator.

Art. 20. - Cererea se depune însoţită de raportul prevăzut la art. 18 alin. (1), de actul adiţional la contractul de societate în original şi de documentele din care să reiasă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 15.

Art. 21. - (1) A.S.F. hotărăşte cu privire la cererea de avizare definitivă a modificării contractului de societate, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrarea ultimului document aferent cererii, transmis de către solicitant.

(2) Orice solicitare a A.S.F. privind informaţii suplimentare sau modificarea documentelor prezentate iniţial întrerupe termenul prevăzut la alin. (1), un nou termen începând să curgă de la data depunerii respectivelor informaţii sau modificări, depunere care nu poate fi făcută mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data solicitării A.S.F., sub sancţiunea respingerii cererii.

(3) în situaţia în care documentele depuse sunt incomplete, ilizibile sau se constată depunerea acestora într-o formă necorespunzătoare, precum şi în cazul lipsei unor documente se solicită completarea ori înlocuirea acestora, după caz.

Art. 22. - (1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a uneia dintre condiţiile prevăzute în prezenta normă atrage respingerea cererii de avizare definitivă a modificării contractului de societate.

(2) Avizul definitiv sau decizia de respingere, scrisă şi motivată, se comunică solicitantului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la adoptare,

(3) Decizia de respingere poate fi contestată în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării ei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Art. 23. - (1) în ziua lucrătoare următoare comunicării avizului definitiv, administratorul publică pe pagina proprie de internet un anunţ prin care se aduce la cunoştinţa participanţilor modificarea contractului de societate, precum şi actul adiţional la contractul de societate, în forma actualizată.

(2) în cazul în care A.S.F. emite decizie de respingere, administratorul publică pe pagina proprie de internet, în ziua următoare primirii deciziei, un anunţ prin care se aduce la cunoştinţa participanţilor faptul că modificarea contractului de societate nu mai are loc.

 

CAPITOLUL IV

Autorizarea fondului de pensii administrat privat

 

SECŢIUNEA 1

Condiţii de autorizare

 

Art. 24. - În vederea autorizării fondului de pensii administrat privat, la momentul depunerii cererii de autorizare acesta trebuie să îndeplinească cumulativ, condiţiile prevăzute de Lege, precum şi următoarele:

a) fondul să fie constituit prin contract de societate, contract întocmit cu respectarea prevederilor prezentei norme privind conţinutul minim;

b) administratorul să fie autorizat de A.S.F. sau de autorităţi similare dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;

c) administratorul să aibă prospectul schemei de pensii private autorizat de A.S.F., în condiţiile Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

d) actul individual de aderare la fondul de pensii administrat privat să fie avizat de A.S.F., în condiţiile Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

e) depozitarul activelor fondului de pensii administrat privat să fie avizat de A.S.F., în condiţiile Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

f) auditorul financiar al fondului de pensii administrat privat să fie avizat de A.S.F., în condiţiile Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

g) membrii fondatori ai fondului de pensii administrat privat îndeplinesc condiţiile pentru a deveni participanţi conform prevederilor Legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Documentaţia necesară pentru autorizarea fondului do pensii administrat privat

 

Art. 25. - Decizia de autorizare a fondului de pensii administrat privat se eliberează în baza unei cereri pentru autorizarea fondului de pensii administrat privat, întocmită de către administrator conform anexei.

Art. 26. - Cererea de autorizare a fondului de pensii administrat privat se depune de către reprezentantul legal al administratorului la A.S.F., însoţită de următoarele documente, în copie:

a) documentul care atestă autorizarea ca administrator de fonduri de pensii, eliberat de către A.S.F. sau de către autorităţi similare dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, după caz;

b) contractul de administrare încheiat între administrator şi membrii fondatori ai fondului de pensii administrat privat şi care intră în vigoare la data autorizării acestuia;

c) contractele de depozitare şi custodie încheiate între administratorul fondului şi depozitar, contracte încheiate sub condiţia autorizării fondului de pensii administrat privat şi care intră în vigoare la data autorizării acestuia;

d) contractul încheiat între administratorul fondului şi auditorul financiar, pentru auditarea activităţii fondului de pensii administrat privat, contract încheiat sub condiţia autorizării fondului de pensii administrat privat şi care intră în vigoare la data autorizării acestuia;

e) contractul de societate de constituire a fondului de pensii;

f) actele individuale de aderare la contractul de societate prin care se înfiinţează fondul de pensii şi la prospectul schemei de pensii private;

g) copia actului de identitate al fiecărui membru fondator al fondului de pensii administrat privat, a cărei conformitate cu originalul este certificată de titular, prin semnătură olografă, pe aceeaşi pagină pe care este reprodusă imaginea prin copiere;

h) documentaţia necesară pentru a dovedi îndeplinirea de către fiecare dintre membrii fondatori a condiţiilor prevăzute de Lege şi de normele emise în aplicarea acesteia, pentru a deveni participant.

Art. 27. - A.S.F. poate verifica orice aspect legat de cererea de autorizare a fondului de pensii administrat privat, fiind îndreptăţită să se adreseze autorităţilor competente sau să solicite alte documente şi informaţii din alte surse.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Procedura de aprobare sau respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii administrat privat

 

Art. 28. - (1) A.S.F. verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Lege şi de prezenta normă, avizează contractul de societate şi hotărăşte, în termen de 30 de zile calendaristice, aprobarea sau respingerea motivată a cererii de autorizare a fondului de pensii administrat privat.

(2) Decizia de aprobare a cererii de autorizare a fondului de pensii administrat privat se comunică administratorului în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării acesteia de către A.S.F.

Art. 29. - (1) Orice solicitare a A.S.F. de informaţii suplimentare sau de modificare a documentelor prezentate iniţial întrerupe termenul prevăzut la art. 28 alin. (1), un nou termen începând să curgă de la data depunerii respectivelor informaţii sau modificări, depunere care nu poate fi făcută mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data solicitării A.S.F., sub sancţiunea respingerii cererii de autorizare.

(2) în situaţia în care documentele depuse sunt incomplete, ilizibile sau se constată depunerea acestora într-o formă necorespunzătoare, precum şi lipsa unor documente, se solicită completarea ori înlocuirea acestora, după caz.

Art. 30. - (1) A.S.F. respinge cererea de autorizare a fondului de pensii administrat privat, în condiţiile prevăzute de Lege, inclusiv dacă documentaţia prezentată:

a) rămâne incompletă şi după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la solicitarea unor informaţii sau documente suplimentare;

b) nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

c) conţine clauze care pot prejudicia interesele participanţilor sau nu le protejează în mod corespunzător.

(2) Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii administrat privat, scrisă şi motivată, se comunică în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.

(3) Decizia de respingere poate fi contestată în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării ei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Art. 31. - O nouă cerere de autorizare poate fi adresată A.S.F. numai dacă au fost remediate deficienţele care au constituit motivele de respingere a cererii iniţiale.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 32. - (1) Toate documentele depuse la A.S.F. sunt numerotate, semnate pentru conformitate de către reprezentanţii legali ai solicitantului şi sunt însoţite de un opis în care acestea sunt menţionate.

(2) Toate documentele şi informaţiile prevăzute în prezenta normă se transmit în limba română, iar documentele emise într-o altă limbă vor fi depuse în original, în formă autentică, după caz, împreună cu traducerea legalizată.

Art. 33. - Anexa face parte integrantă din prezenta normă.

Art. 34. - (1) Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă Norma nr. 4/2007 privind autorizarea fondului de pensii administrat privat, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 22/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007, cu completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 17 decembrie 2015.

Nr. 22.

 

ANEXĂ

 

CERERE

pentru autorizarea fondului de pensii administrat privat

 

1. Denumirea fondului: ………………………………………………..

2. Denumirea administratorului solicitant: ………………………………………………..

3. Împuternicit:

………………………………………………..

………………………………………………..

 

(numele, prenumele şi funcţia)

(numărul de telefon)

 

………………………………………………..

………………………………………………..

 

(numele, prenumele şi funcţia)

(numărul de telefon)

5. Certificat de înregistrare al administratorului eliberat de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului: ……………………………………………….. (seria, numărul şi data emiterii)

6. Cod unic de înregistrare al administratorului la Oficiul Naţional al Registrul Comerţului:  ………………………………………………..

 

 

7. Documentul care atestă autorizarea de administrare emisă de către A.S.F. sau de către autorităţi similare dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European: ………………………………………………..

(numărul şi data emiterii)

8. Decizia de autorizare a prospectului schemei de pensii private emisă de către A.S.F.: ………………………………………………..

(numărul şi data emiterii)

 

Semnătura împuternicit: ………………………………………………..

 

Data: ………………………………………………..

 

 

FALSE DECLARAŢII SAU OMISIUNI INTENŢIONATE ALE UNOR FAPTE POT CONSTITUI ÎNCĂLCĂRI ALE LEGII PENALE

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.