MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 89/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 89         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 5 februarie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 664 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011

 

Decizia nr. 685 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006

 

Decizia nr. 806 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

34. - Hotărâre pentru acordarea unor ajutoare de urgenţă suplimentare în cazul persoanelor rănite în tragicul eveniment din 30 octombrie 2015

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

531. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind impozitele, contribuţiile şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 664

din 15 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă în Dosarul nr. 4.833/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 360D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 17 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4,833/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă cu prilejul soluţionării apelurilor împotriva Sentinţei civile nr. 4.630 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi băneşti.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că prin Legea nr. 63/2011 salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate, prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, iar cuantumul salariilor a rămas la acelaşi nivel cu cel avut conform Legii nr. 285/2010. Se arată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, începând cu 1 ianuarie 2010, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, iar, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Legea nr. 221/2008.

6. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, sens în care reţine că prevederile legii de salarizare care dispun cu caracter general cu privire la modul de salarizare a personalului didacticei didactic auxiliar începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate şi că niciunul dintre textele a căror neconstituţionalitate se invocă nu are legătură cu normele constituţionale pretins încălcate. Reţine că autorul excepţiei pare a critica, în realitate, interpretarea legii de către instanţa de fond şi că asupra acestui aspect este competentă a se pronunţa doar Curtea Constituţională, nu şi instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare au fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum şi dispoziţiile anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011.

11. Curtea observă că, deşi Legea nr. 63/2011 reglementează salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ în anul 2011, având aşadar aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Legea nr. 63/2011, întrucât actul normativ menţionat produce efecte juridice în cauzele în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, Curtea reţine că aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015.

12. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 au următoarea redactare:

- Art. 1: „(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a şi 3b, după caz.”;

- Art. 2: „(1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”;

- Art. 6: „Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă

Anexa nr. 2 la Legea nr. 63/2011 prevede salariile de încadrare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum şi dispoziţiile anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în cauzele de faţă. în acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, Decizia nr. 285 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 25 iunie 2015, Decizia nr. 77 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015, şi Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014.

15. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Curtea a statuat că Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat şi că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementările deduse controlului de constituţionalitate.

16. Curtea a mai constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

17. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia actele normative din domeniul salarizării personalului didactic încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie deoarece contravin considerentelor reţinute prin Decizia nr.877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea constată că, prin Decizia nr. 553 din 15 octombrie 2014, publicată îh Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, a arătat că cete statuate prin respectivele decizii nu au incidenţă faţă de conţinutul normativ al textelor legale examinate, situaţiile avute în vedere cu prilejul pronunţării lor fiind diferite. Astfel, în Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, Curtea s-a referit la neconstituţionalitatea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă ale cărei reglementări urmăreau să contracareze măsurile de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, situaţie ce nu poate fi confundată cu cea a adoptării unor noi măsuri în domeniul salarizării printr-o nouă lege adoptată de Parlament, aşa cum este cazul Legii nr. 63/2011. De asemenea, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, Curtea Constituţională, analizând pe calea controlului de constituţionalitate a priori dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, a arătat că măsurile privind diminuarea salariilor cu 25% erau constituţionale atât timp cât îndeplineau condiţiile art. 53 din Constituţie, între altele referindu-se şi la caracterul temporar al acestor măsuri. Curtea a arătat, într-adevăr, că începând cu data de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, dar cele statuate de Curte nu pot fi interpretate ca reprezentând un obstacol pentru Parlament ca, în viitor, în funcţie de condiţiile economice şi sociale avute în vedere, să adopte o nouă politică de salarizare, aşa cum a procedat prin dispoziţiile Legii nr. 63/2011.

18. În final, Curtea a subliniat că, deşi legiuitorului îi revine rolul de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare, în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie o prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi găsesc aplicabilitatea şi în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă în Dosarul nr. 4.833/63/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 685

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, excepţie ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 464D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea „Ecoterm” - S.A. Făgăraş, consilierul juridic Iulia Roxana Mailat, cu delegaţie depusă la dosar, şi se constată lipsa autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat.

4. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 4 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.141/226/2014, Judecătoria Făgăraş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, excepţie ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea la plata debitului restant pentru energie termică şi a majorărilor de întârziere.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, care definesc utilizatorul de energie termică - respectiv ca fiind unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înţelegând u-se toţi consumatorii din condominiul respectiv -, sunt contrare art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (5) din Constituţie, deoarece, în realitate, sunt incluşi toţi proprietarii de imobil-apartament din condominiu, chiar şi aceia cu instalaţii proprii de încălzire care nu sunt racordaţi la sistemul public de alimentare cu energie termică. Astfel, obligaţiile sunt stabilite în sarcina proprietarului atât pentru coloanele de distribuţie aparţinând reţelei de distribuţie interioară a energiei termice care alimentează corpurile de încălzire, amplasate pe proprietatea individuală sau comună, cât şi pentru coloanele de încălzire aparţinând reţelei de distribuţie interioară a energiei termice, proiectată şi montată în vederea asigurării încălzirii incintelor aparţinând proprietăţii individuale sau comune, chiar şi pentru zona de subsol tehnic care nu este un spaţiu destinat încălzirii, în acest context susţin că un „proprietar” nu poate fi considerat implicit „utilizator”, în sensul art. 5 pct. 8 din Legea nr. 325/2006, din moment ce nu consumă în scop propriu energie termică de la sistemul public de alimentare cu energie termică, nefiind încălzit nici apartamentul în proprietate şi nici spaţiul comun. Consideră că, în realitate, serviciul public de alimentare cu energie termică, prin coloanele de încălzire şi de distribuţie, este cel care foloseşte spaţiul din subsolurile imobilului proprietate privată, fără a-i despăgubi pe proprietarii acestuia.

7. Referitor la prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 susţin că acestea sunt neconstituţionale, întrucât obligă un proprietar de apartament individual, cu care nu există raport juridic, să plătească cotă-parte din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor care sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat şi, în acest mod, proprietarul debranşat suportă în fapt un cost nedatorat.

8. Judecătoria Făgăraş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, definiţia noţiunii de „utilizator de energie termică” realizată prin art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, precum şi obligaţia instituită prin art. 38 alin. (2) pentru proprietarii apartamentelor individuale situate îh imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţional cu cota indiviză, nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate. În acest sens se arată că aceste cheltuieli sunt generate de părţile comune dintr-un imobil de tip condominiu, obiect al coproprietăţii forţate care aparţine tuturor proprietarilor apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuinţe din imobilul respectiv.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care arată că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, legiuitorul ordinar fiind competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

În plus, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc apărarea unor interese de ordin general, aşa cum este şi asociaţia de proprietari. Ca atare, în cadrul acestor asociaţii, pentru existenţa unei bune convieţuiri, legiuitorul a reglementat plata unor cheltuieli, printre acestea se află şi plata unei cote-părţi din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţionale cu cota indiviză, de către proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, aspect care nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticatei raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 27 iulie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 5 pct. 35: „în sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoare/e semnificaţii: [...] 35. utilizator de energie termică - unui sau mai mulţi consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, prin utilizator se înţelege toţi consumatorii din condominiul respectiv;”;

- Art. 38 alin. (2): „(2) Proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză. “

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (5) referitor la dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, astfel cum acestea sunt edictate, prin lor conţinutul normativ nu conţin elemente care să reglementeze sau să afecteze aspecte cu privire la dreptul de proprietate, ci definesc semnificaţia şi înţelesul noţiunii de „utilizator de energie termică”, folosite în cuprinsul Legii nr. 325/2006, respectiv unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, care beneficiază de serviciul public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înţelegându-se toţi consumatorii din condominiul respectiv. Astfel, această definire a noţiunii de „utilizator de energie termică” este o aplicare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu denumirea marginală - Determinarea conceptelor şi noţiunilor -, potrivit cărora, în cadrul soluţiilor legislative, trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.

16. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de proprietate privată, întrucât obligă proprietarul unui apartament dintr-un condominiu, apartament debranşat de la reţeaua de alimentare cu energie termică, la plata unei cote-părţi din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor ale căror apartamente sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat şi, în acest mod, proprietarul debranşat suportând în fapt un cost nedatorat, Curtea reţine că această critică nu este întemeiată.

17. Potrivit art. 44 alin. (7) din Constituţie, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, legiuitorul are obligaţia constituţională de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu fie afectate interesele generale sau interesele particulare legitime a altor subiecte de drept. În acest context au fost adoptate mai multe acte normative care să reglementeze atât cadrul general de realizare, exploatare şi administrare a locuinţelor sau organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cât şi unele măsuri privind desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiţii de eficienţă şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie şi cu respectarea normelor de protecţie a mediului. Având în vedere situaţia de indiviziune forţată, este necesară instituirea unui cadru legal pentru asigurarea unei bune vecinătăţi şi convieţuiri, în acest sens fiind, spre exemplu, Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001 (abrogată în prezent), Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi prevederile criticate în prezenta cauză sau chiar unele prevederi referitoare la coproprietatea forţată, coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil - Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

18. Din punctul de vedere al regimului juridic, proprietatea comună pe cote-părţi se împarte în coproprietate obişnuită şi temporară şi coproprietate forţată şi perpetuă, iar în cazul coproprietăţii forţate asupra dotărilor şi utilităţilor comune dintr-un imobil cu mai multe locuinţe, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007, obiectul proprietăţii comune forţate îl constituie toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, sens în care este Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014. Referitor la părţile comune din clădirile cu etaje şi apartamente, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi din Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea a reţinut caracterul perpetuu al coproprietăţii, ieşirea din indiviziune nefiind posibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003).

19. Totodată, art. 647 alin. (3) - Regimul juridic general, cuprins în cartea a III-a - Despre bunuri, titlul II - Proprietatea privată, cap. IV - Proprietatea comună, secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, subsecţiunea 1 - Dispoziţii comune din Codul civil, reglementează obligaţia fiecărui coproprietar de a suporta, în mod proporţional cu cota-parte indiviză, cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun. Stabilirea cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea unui bun comun, respectiv suportarea proporţională a cheltuielilor, se face prin raportare la întinderea cotei-părţi ce revine fiecărui proprietar, iar în situaţia în care bunul comun are caracter accesoriu, cota-parte se stabileşte prin raportare la întinderea bunului principal. Aceste dispoziţii au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014 (precitată), prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Art. 652 - Stabilirea cotelor-părţi -, cuprins în subsecţiunea a 2-a - Coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil, prevede modul în care se stabilesc cotele-părţi din imobil prin raportarea suprafeţei utile din imobil la totalul suprafeţelor utile a spaţiilor locative din clădiri. Potrivit art. 649 - Părţile comune - din Codul civil sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel, instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate exclusivă.

20. Aşadar, ca instituţie juridică, coproprietatea forţată şi perpetuă exprimă conceptualizarea legală a unor relaţii de fapt şi de drept dintre coproprietarii unui bun în cazul imposibilităţii fizice, concrete, de ieşire din indiviziune a acestora, cum sunt, spre exemplu, părţile comune ale unui condominiu, ca părţi de construcţii şi instalaţii destinate deservirii mai multor apartamente.

21. Exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie rezultă din starea de indiviziune forţată cu privire la părţile comune în care se află toţi proprietarii. În acest sens, Curtea a reţinut că art. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede că, datorită acestei stări de indiviziune forţată, proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune, în plus, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun, sens în care este Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 28 ianuarie 2008. În acest context, Curtea constată că cele reţinute în decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte obligaţia proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză.

22. Ca atare, în virtutea prevederilor constituţionale, legiuitorul are atât obligaţia de a crea cadrul legal pentru respectarea asigurării bunei vecinătăţi şi a bunei convieţuiri în cazul deţinerii în proprietate comună a unor spaţii, caracteristică condominiului, cât şi deplina libertate de a stabili în sarcina proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu anumite obligaţii. Împrejurarea că titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului situat într-un condominiu a optat pentru debranşarea proprietăţii sale individuale de la reţeaua de alimentare cu energie termică nu îl exonerează pe acesta de executarea obligaţiilor care îi incumbă în calitate de coproprietar asupra spaţiilor comune ale condominiului, inclusiv a plăţii cotei-părţi din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză. Astfel, Curtea reţine că reglementarea acestei obligaţii nu conduce la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie prevede că proprietatea este garantată, însă conţinutul şi limitele exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.

23. Aşadar, soluţia legislativă criticată, având drept scop legitim buna administrare şi gestionare a părţilor comune, respectiv a utilităţilor din cadrul condominiilor, este o măsură adecvată şi necesară atingerii scopului urmărit, păstrând, în acelaşi timp, un just echilibru între interesele individuale ale coproprietarului şi cele generale, colective, care rezultă din însăşi natura coproprietăţii forţate şi perpetue. De aceea, stabilirea unei asemenea condiţionări privind dreptul de proprietate privată, respectiv obligarea proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, să plătească o cotă-parte din cheltuielile CU energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză, reprezintă o măsură etatică proporţională cu scopul urmărit, fără a afecta substanţa dreptului de proprietate privată.

24. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a acestora în plan infralegal.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraş şi constată că dispoziţiile art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Făgăraş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 806

din 24 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Pavel Ţiudic în Dosarul nr. 4.312/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 684D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Agenţia Naţională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director generai al Direcţiei Generale Juridice, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în faţa legii, consideră că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi prin urmare nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale menţionate. Depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 114 din 10 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 731 din 16 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.312/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Pavel Ţiudic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui raport de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” în măsura în care îngrădesc încadrarea în muncă în condiţiile legii a unor categorii de persoane faţă de alte categorii de persoane.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale menţionate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statului aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii legale care au următorul cuprins:

- Art. 76 din Legea nr. 161/2003: „(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”;

- Art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004: „Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru; a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;”

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate şi nu precizează în concret în ce constă contradicţia dintre textele legale criticate cu dispoziţiile constituţionale invocate, pretinsa neconstituţionalitate fiind motivată doar prin prezentarea situaţiei sale de fapt. Curtea observă că textul de referinţă este unul general, iar din simpla sa invocare raportată la situaţia de fapt nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate.

15. Prin urmare, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.

16. De altfel, Curtea a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu”, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1,313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Pavel Ţiudic în Dosarul nr. 4.312/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru acordarea unor ajutoare de urgenţă suplimentare în cazul persoanelor rănite în tragicul eveniment din 30 octombrie 2015

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă acordarea unor ajutoare de urgenţă ca sprijin financiar suplimentar faţă de cel acordat în baza Hotărârii Guvernului nr. 925/2015 privind acordarea unor ajutoare de urgenţă familiilor victimelor tragicului eveniment din 30 octombrie 2015 şi pentru suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2015 din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2015, denumite în continuare ajutor suplimentar, pentru familiile persoanelor grav afectate, denumite în continuare răniţi, în tragicul eveniment produs în clubul „Colectiv” din municipiul Bucureşti, în data de 30 octombrie 2015 şi care beneficiază de servicii medicale în ambulatoriu, denumite în continuare tratament.

(2) Ajutoarele suplimentare prevăzute la alin. (1) se acordă pentru persoanele care însoţesc răniţii la tratament şi asigură sprijin pentru aceştia, denumite în continuare însoţitori.

(3) Ajutoarele suplimentare prevăzute la alin. (1) se acordă pentru o perioadă de maximum 180 de zile, indiferent dacă tratamentul se efectuează în ţară sau în străinătate în statele membre ale Uniunii Europene, în statele membre ale Spaţiului Economic European sau în alte state, dar nu mai târziu de împlinirea termenului de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

(4) însoţitorul este persoana astfel cum este definită la art. 2 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2015. Prin excepţie, atunci când nu există un membru al familiei, însoţitorul poate fi altă persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile, precum şi capacitatea fizică şi psihică de a însoţi şi ajuta rănitul.

(5) Perioada prevăzută la alin. (3) este suplimentară faţă de perioada/perioadele de spitalizare pentru care se acordă ajutoarele de urgenţă prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 925/2015 şi se calculează de la data externării rănitului din unitatea spitalicească.

(6) Perioada prevăzută la alin, (3) se calculează fracţionat, În funcţie de succesiunea perioadelor de spitalizare şi de tratament.

Art. 2. - (1) Ajutoarele suplimentare prevăzute la art. 1 se acordă în următoarele cuantumuri:

a) echivalentul în lei a câte 200 euro/zi, în cazul tratamentului în străinătate;

b) câte 200 lei/zi, în cazul tratamentului în ţară în altă localitate decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau are reşedinţa rănitul;

câte 50 lei/zi, în cazul tratamentului în ţară în localitatea în a cărei rază teritorială domiciliază sau are reşedinţa rănitul.

(2) în situaţia tratamentului în străinătate, însoţitorul beneficiază şi de o sumă pentru costul transportului în limita echivalentului în lei a 1.500 euro.

(3) Suma prevăzută la alin. (2) se acordă doar în situaţia în care însoţitorul nu a beneficiat de suma prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2015.

(4) Pentru ajutoarele de urgenţă acordate în cazul tratamentului în străinătate, nivelul în lei se calculează după cum urmează:

a) la cursul euro stabilit conform prevederilor art. 1 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2015, în cazul în care însoţitorul a beneficiat de ajutorul prevăzut de această hotărâre;

b) la cursul euro stabilit de Banca Naţională a României în ziua anterioară celei în care însoţitorul a depus cererea prevăzută la art. 3, în situaţia în care însoţitorul se deplasează pentru prima dată în străinătate.

(5) Dacă din calcul rezultă o sumă fracţionară, aceasta se rotunjeşte la leu în favoarea însoţitorului.

Art. 3. - (1) Ajutoarele suplimentare prevăzute la art. 1 se acordă la cererea însoţitorului.

(2) Cererea prevăzută Sa alin. (1) este însoţită de copia actului de identitate al însoţitorului şi de copia actului de identitate al rănitului.

(3) Modelul cererii se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei hotărâri.

(4) Cererea şi documentele doveditoare prevăzute la alin. (2) se depun şi se înregistrează la agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite îh continuare agenţii teritoriale, în a cărei rază teritorială locuieşte însoţitorul, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la externarea rănitului din unitatea sanitară.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), pentru însoţitorii care au domiciliul sau reşedinţa stabilite în judeţele ţării, dar care se află pe raza municipiului Bucureşti pentru a oferi sprijinul lor răniţilor, cererea se poate depune la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, care o va transmite agenţiilor judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială în a căror rază teritorială domiciliază sau au reşedinţa însoţitorii.

(6) în situaţia în care răniţii au fost externaţi înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri şi au efectuat tratament în ambulatoriu, cererea prevăzută la alin. (1) se depune de către însoţitori în termen de 10 zile lucrătoare de la data publicării prezentei hotărâri.

(7) în situaţia în care rănitul şi însoţitorul acestuia se află în străinătate, cererea prevăzută la alin. (1) se depune la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Ministerului Afacerilor Externe în termenele prevăzute la alin. (4) şi (6). Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestuia, transmite cererea, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la depunerea de către însoţitor, la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Art. 4. - (1) în vederea certificării perioadei de tratament în ţară sau în străinătate Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială transmite lunar Ministerului Sănătăţii, în ultima zi a lunii, listă cu solicitările înregistrate până la acea dată, inclusiv cele de prelungire prevăzute la art. 6. Lista conţine numele, prenumele şi codul numeric personal ale însoţitorului, numele, prenumele şi codul numeric personal ale rănitului, precum şi furnizorul de servicii medicale care asigură tratamentul şi, după caz, statul în care se află unitatea medicală.

(2) Pe baza listei prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătăţii verifică conformitatea datelor furnizate de însoţitor cu informaţiile obţinute de la furnizorul de servicii medicale şi întocmeşte o situaţie centralizatoare, cu confirmarea perioadelor de tratament, pe care o transmite Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, în termen de maximum 15 zile de la primirea listei.

(3) Situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (2) va conţine numele, prenumele şi codul numeric personal ale rănitului, furnizorul de servicii medicale în care s-a efectuat tratamentul şi, după caz, statul în care se efectuează tratamentul.

(4) Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială stabilesc pe bază de protocol procedura de transmitere a documentelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

Art. 5. - (1) în situaţia în care rănitul primeşte tratament atât în ţară, cât şi în străinătate, ajutoarele suplimentare prevăzute la art. 1 se pot acorda însoţitorului atât pentru perioada de tratament în străinătate, cât şi în ţară.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), dacă perioada de 30 de zile este compusă atât din perioade de tratament în ţară, cât şi din perioade de tratament în străinătate, sumele cu titlu de ajutor suplimentar se vor acorda după cum urmează:

a) dacă a fost plătit iniţial ajutorul suplimentar pentru însoţitorul rănitului aflat la tratament în străinătate şi nu au fost epuizate cele 30 de zile pentru care s-a acordat ajutorul suplimentar şi ulterior tratamentul s-a continuat în ţară, acesta se diminuează cu suma corespunzătoare numărului de zile pentru care ajutorul s-a plătit, dar care nu au fost înregistrate efectiv în străinătate;

b) dacă a fost plătit iniţial ajutorul suplimentar pentru însoţitorul rănitului aflat la tratament în ţară şi nu au fost epuizate cele 30 de zile pentru care s-a acordat ajutorul suplimentar şi ulterior tratamentul s-a continuat în străinătate, suma se completează cu suma corespunzătoare numărului de zile din străinătate.

Art. 6. - (1) în situaţia în care perioada de tratament depăşeşte 30 de zile, însoţitorul depune o nouă cerere, după caz, la agenţia teritorială în cărei rază teritorială domiciliază sau la Agenţia Naţională pentru plăţi şi Inspecţie Socială sau la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Ministerului Afacerilor Externe, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea perioadei de 30 de zile.

(2) Depunerea cererii prevăzute la art. 3 alin. (1), precum şi a celei prevăzute la art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2015 se face ori de câte ori se înregistrează una dintre situaţiile care conduc la acordarea ajutorului de urgenţă prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 925/2015, precum şi de prezenta hotărâre.

Art. 7. - (1) Plata ajutoarelor suplimentare se face în baza cererii prevăzute la art. 3 alin. (1) şi a celei prevăzute la art. 6 alin. (1), în tranşe de câte 30 de zile de însoţire calculate începând cu ziua următoare celei în care rănitul a fost externat.

(2) Ajutorul suplimentar se acordă pentru fiecare zi de însoţire din perioada de efectuare a tratamentului. În situaţia în care perioada pentru care s-a efectuat plata ajutorului suplimentar este mai mare decât perioada de tratament confirmată de Ministerul Sănătăţii în baza situaţiei centralizatoare prevăzute la art. 4 alin. (2), însoţitorul are

obligaţia de a returna sumele încasate necuvenit la agenţia teritorială, care a efectuat plata ajutorului.

(3) în vederea recuperării sumelor prevăzute la alin. (2), perioada de însoţire la tratament pentru care se acordă ajutorul suplimentar se realizează de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială prin agenţiile teritoriale, din 3 în 3 luni de la data efectuării primei plăţi a ajutoarelor suplimentare, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2016, pe baza situaţiei centralizatoare prevăzute la art. 4 alin. (2).

(4) în situaţia în care se constată că au fost acordate sume cu titlu de ajutoare suplimentare pentru un număr de zile mai mare decât cel efectiv din perioada de tratament confirmată de Ministerul Sănătăţii în baza situaţiei centralizatoare prevăzute la art. 4 alin. (2), acestea se recuperează de la însoţitor după cum urmează:

a) prin compensare cu sumele la care însoţitorul are dreptul pentru perioada următoare potrivit prezentei hotărâri sau potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 925/2015;

b) prin achitarea de către însoţitor a sumei încasate necuvenit, în contul agenţiei teritoriale deschis la Trezoreria Statului sau la sediul acesteia prin casierie, până la 30 noiembrie 2016.

(5) Pentru recuperarea sumelor în condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. b). agenţiile teritoriale vor notifica beneficiarul cel mai târziu până la data de 30 noiembrie 2016 cu specificarea modalităţilor de plată a sumelor de restituit.

Art. 8. - Prin derogare de la prevederile art. 37 şi 38 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea ajutorului suplimentar nu se impune efectuarea de anchete sociale.

Art. 9. - Ajutoarele suplimentare prevăzute de prezenta hotărâre se suportă din sume alocate de la bugetul de stat în anul 2016, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la capitolul 68, titlul 57, subcapitol 57.02.01 - ajutoare de urgenţă, iar plata acestora se efectuează de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială locuiesc însoţitorii.

Art. 10. - (1) Sumele acordate cu titlu de ajutor suplimentar potrivit prezentei hotărâri nu se iau în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii şi nu pot fi urmărite silit.

(2) Sumele acordate cu titlu de ajutor suplimentar potrivit prezentei hotărâri, recuperate potrivit art. 7 alin. (4), nu sunt purtătoare de dobânzi sau penalităţi de întârziere.

Art. 11. - În situaţia în care, în baza prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2015, au fost recuperate sume cu titlu de ajutor de urgenţă de la beneficiarii acestora sau urmează ca acestea să fie recuperate, prevederile art. 7 alin. (4) şi art. 10 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Claudia-Ana Costea

p. Ministrul finanţelor publice, Daniela Pescaru, secretar de stat

Ministrul sănătăţii,

Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 3 februarie 2016.

Nr. 34.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind impozitele, contribuţiile şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic

 

Având în vedere prevederile art. 163 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Nomenclatorul obligaţiilor fiscale datorate la bugetul de stat care se plătesc în contul unic 20 A.47.01.00 „Sume încasate pentru bugetul de stat în contul unic, în curs de distribuire”, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Nomenclatorul obligaţiilor fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, care se plătesc în contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, în curs de distribuire”, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Obligaţiile fiscale cuprinse în nomenclatorul prevăzut în anexa nr. 1 se plătesc de către contribuabili în contul unic 20.A.47.01.00 „Sume încasate pentru bugetul de stat în contul unic, în curs de distribuire”, deschis pe codul de identificare fiscală al contribuabililor, la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe.

Art. 4. - Obligaţiile fiscale cuprinse în nomenclatorul prevăzut în anexa nr. 2 se plătesc de către contribuabili în contul 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, în curs de distribuire”, deschis pe codul de identificare fiscală al contribuabililor, la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - (1) Prezentul ordin se utilizează pentru plata în contul unic a impozitelor şi taxelor datorate începând cu 1 ianuarie 2016, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.294/2007 privind impozitele, contribuţiile şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 26 septembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi organele fiscale din subordine vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Mihai Gogancea-Vătăşoiu

 

Bucureşti, 28 ianuarie 2016.

Nr. 531.

 

ANEXA Nr. 1

 

NOMENCLATORUL OBLIGAŢIILOR FISCALE

datorate la bugetul de stat, care se plătesc în contul unic 20.A.47.01.00 „Sume încasate pentru bugetul de stat în contul unic, în curs de distribuire”

 

Nr. crt.

Denumirea creanţei fiscale

Temeiul legal

1

Impozit pe venitul din salarii

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

2

Impozit pe venitul din pensii

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

3

Plăţi anticipate, în contul impozitului pe profit anual, datorate de instituţii de credit, persoane juridice române, şi de sucursalele din România ale instituţiilor de credit, persoane juridice străine

art. 13 şi 41 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

4

Impozit pe profit/plăţi anticipate în contul impozitului pe profit anual datorat/datorate de persoane juridice române, altele decât cele de la pct. 3, precum şi de persoane juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene

art. 13 şi 41 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

5

Impozit pe profit/plăţi anticipate în contul impozitului pe profit anual datorat/datorate de persoane juridice străine, altele decât cele prevăzute la pct. 3

art. 13 alin. (1) lit. b), c) şi d), art. 38, art. 41, art. 233 alin. (4) şi art. 234 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

6

Impozit pe dividende distribuite/plătite persoanelor juridice

art. 43 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

7

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor

art. 47 şi 56 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

8

Impozit pe veniturile realizate de persoanele fizice dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

9

Impozit pe veniturile realizate de persoanele fizice dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

10

Impozit pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuală

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

11

Impozitul pe veniturile din arendarea bunurilor agricole

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

12

Impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice

art. 97 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

13

Impozit pe veniturile din dobânzi

art. 97 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

14

Impozit pe veniturile din lichidarea unei persoane juridice

art. 97 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

15

Impozit pe veniturile din premii

art. 110 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

16

Impozit pe veniturile din alte surse

art. 114,115 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

17

Impozit pe veniturile din dividende obţinute din România de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. a), art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

18

Impozit pe veniturile din dobânzi obţinute din România de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. b) şi c), art. 224,233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

19

Impozit pe veniturile din redevenţe obţinute din România de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. d) şi e), art. 224, 233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

20

Impozit pe veniturile din comisioane obţinute din România de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. f) şi g), art. 224, 233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau

convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

21

Impozit pe veniturile obţinute din România de persoane nerezidente din activităţi sportive şi de divertisment

art. 223 alin. (1) lit. h), art. 224, 233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

22

Impozit pe veniturile reprezentând remuneraţii primite de persoane juridice nerezidente care acţionează în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române

art. 223 alin. (1) lit. j), art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

23

Impozit pe veniturile din servicii prestate de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. i), k), I), art. 224, 233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

24

Impozit pe veniturile obţinute de persoane fizice nerezidente din premii acordate la concursuri organizate în România

art. 223 alin. (1) lit. m), art. 224, 233 şi 234 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

25

Impozit pe veniturile obţinute la jocuri de noroc practicate în România de persoane fizice nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. n), art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

26

Impozit pe veniturile din lichidarea unei persoane juridice române realizate de persoane nerezidente

art. 223 alin. (1) lit. o), art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

27

Vărsăminte de la persoanele juridice, pentru persoanele cu handicap neîncadrate

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

28

Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome

Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările şi completările ulterioare

29

Impozit pe veniturile din jocuri de noroc

art. 110 şi 132 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

30

Impozit pe veniturile realizate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul nerezident

art. 223 alin. (1) lit. p), art. 224 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state

 

ANEXA Nr. 2

 

NOMENCLATORUL OBLIGAŢIILOR FISCALE

datorate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, care se plătesc în contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, în curs de distribuire”

 

Nr. crt.

Denumirea creanţei fiscale

Temeiul legal

1

Contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare

2

Contribuţia de asigurări sociale datorate pentru persoanele

fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare

3

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru şomeri

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată

4

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare

5

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 346/2002, republicată

6

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate reţinută de la asiguraţi

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare

7

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată pentru persoanele fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare.

8

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care se află în concediu medical pentru incapacitate de muncă, din cauză de accident de muncă sau boală profesională, suportat de angajator, conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare, şi alte deduceri conform legislaţiei specifice privind contribuţiile sociale

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

9

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionari pentru partea de venit care depăşeşte valoarea unui punct de pensie

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

10

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru persoanele care execută o pedeapsă privată de libertate sau se află în arest preventiv

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

11

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele aflate în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare

12

Contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate datorată de angajator

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

13

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii datorată de persoanele aflate în şomaj

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare

14

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de la persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare

15

Contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de

la asiguraţi

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare

16

Contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare

17

Contribuţia angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare

18

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru persoanele fizice care beneficiază de ajutor social

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare

19

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată pentru persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare preventivă organizate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, pentru străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

20

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată pentru persoanele fizice care se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă privative de libertate, respectiv persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

21

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru personalul monahal al cultelor recunoscute

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

22

Contribuţia individuală de sănătate datorată pentru persoanele, cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

23

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pentru persoanele care se află în concediu medical pentru incapacitate de muncă, ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, suportată din Fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare

24

Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

25

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

26

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri obţinute dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

27

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, în regim de reţinere la sursă a impozitului

pe venit

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

28

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri obţinute dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.