MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 76/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 76         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 2 februarie 2016

 

SUMAR

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

20. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 86/2011 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Reabilitarea a 10 poduri importante/strategice în zona Dobrogea”

 

21. - Hotărâre privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

 

22. - Hotărâre privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - U.M. 0701 Cluj-Napoca

 

23. - Hotărâre privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, pentru unele imobile aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne prin structurile teritoriale ale Jandarmeriei Române

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 24 din 16 noiembrie 2015 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

8. - Normă privind condiţiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranţă şi categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecţie

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 86/2011 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Reabilitarea a 10 poduri importante/strategice în zona Dobrogea”

În conformitate cu art. 11 lit. c) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 86/2011 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai Obiectivului de investiţii „Reabilitarea a 10 poduri importante/strategice în zona Dobrogea”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2011, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Dan Marian Costescu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 20.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 86/2011)

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII

tehnico-economici ai obiectivului de investiţie „Reabilitarea podului de pe DN 39 km 8+988 la Agigea, judeţul Constanţa”

 

 

Titular: Ministerul Transporturilor

Beneficiar: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. - D.R.D.P. Constanţa

Amplasament: judeţul Constanţa

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA): (1 euro = 4.4424 lei la 2 martie 2015),

 

87.172

mii lei

 

din care C+M:

 

83.994

mii lei

 

Valoarea rest de executat (inclusiv TVA): (1 euro = 4.4424 lei la 2 martie 2015),

 

76.785

mii lei

 

din care C+M:

 

75.404

mii lei

 

Eşalonarea investiţiei

INV

 

 

 

C+M

 

 

 

Anul I:

INV

mii lei

51.190

 

C+M

mii lei

50.269

 

Anul II:

INV

mii lei

25.595

 

C+M

mii iei

25.135

 

Durata de execuţie pentru restul de executat: Capacităţi:

 

18 luni

 

 

- lungime pod

 

266

m

 

- lăţime pod, din care:

 

20,90

m

 

- lăţime parte carosabilă

 

4x3,50

m

 

- lăţime trotuare

 

2x1,50

m

 

- spaţiul de siguranţă pentru hobane

2x1,30

m

 

- spaţiul destinat prinderii elementelor de parapet

2x0,25

m

 

- spaţiul pentru bordură

2x0,40

m

 

- Suprafaţa

5.560

mp

 

- înlocuire hobane şi hobane provizorii

5

perechi

 

 

- Măsuri de urmărire specială a podului

Factori de risc

Obiectivul se va proteja antiseismic conform Normativului P100-1/2006, cu modificările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se va face din împrumutul nr. 33.391 acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi asigurat conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în limita sumelor prevăzute anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării valorii de inventar, datelor de identificare şi schimbării unităţii de administrare pentru imobilul aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne. Înregistrat la poziţia cu nr. MFP 155.276, potrivit datelor de identificare prevăzute în anexa care face parte integranta din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorice şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 21.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor interne, pentru care se actualizează valoarea de inventar, ca urmare a reevaluării, modificării datelor de inventar şi schimbării unităţii de administrare

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa

Unitatea care administrează imobilul

Unitatea la care se transmite imobilul

Denumirea după transfer

Caracteristici tehnice

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

155.276

8.19.01

47-111

Judeţul Argeş

Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Logistică

(CUI) 4267060

Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă

(CUI) 12558583

58-15

Teren* 604 mp

CF 80668

10.444,16


* Conform prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, instituţiile a căror activitate este organizată în baza unor legi speciale şi care au bunuri cu date de identificare clasificate completează anexele la hotărârile Guvernului numai cu acele date care nu sunt clasificate.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - U.M. 0701 Cluj-Napoca

 

În temeiul ari 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării şi schimbării unităţii de administrare pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - U.M. 0701 Cluj-Napoca, înregistrat cu nr. MFP 36548, potrivit datelor de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 22.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - UM 0701 Cluj-Napoca, pentru care se actualizează valoarea de inventar, ca urmare a reevaluării şi schimbării unităţii de administrare

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea bunului din domeniul public al statului

Unitatea de administrare de la care se transmite imobilul

Unitatea de administrare la care se transmite imobilul

Adresa

Caracteristici tehnice

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

36548

8.19.01

45-15

Ministerul Afacerilor Interne - U.M. 0701

Cluj-Napoca

(CUI) 4305946

Ministerul Afacerilor Interne - U.M.0827

Cluj-Napoca

(CUI) 34603812

Judeţul Cluj

Teren

S = 11.100 mp

Construcţii

C1 - Sc = 2.363 mp

C2 - Sc = 789 mp

C3 - Sc - 238 mp

C4 - Sc = 828 mp

C5 - Sc = 178 mp

C6 - Sc = 159 mp

C7 - Sc = 968 mp

C8 - Sc = 34 mp

CF 305038

7532955,34

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, pentru unele imobile aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne prin structurile teritoriale ale Jandarmeriei Române

 

Având în vedere art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea datelor de identificare ale imobilului înscris în inventarul bunurilor din domeniul public al statului comunicat la Ministerul Finanţelor Publice nr. 112551, potrivit anexei nr. 1, ca urmare a corectării erorii privind unitatea de administrare a imobilului.

Art. 2. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne prin structurile teritoriale ale Jandarmeriei Române, ca urmare a reevaluării, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 23.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa

 

Număr M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea

Adresa imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul CUI

112551

8.19.01

45-345

Localitatea Tărtăşeşti,

judeţul Dâmboviţa

Ministerul Afacerilor Interne - Unitatea Militară 0705 Târgovişte

CUI 4280000

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne prin structurile teritoriale ale Jandarmeriei Române, ale căror valori de inventar se modifică, ca urmare a reevaluării

 

Număr M.F.P.

Codul de clasificaţie

Denumirea

Persoana juridică ce administrează imobilul CUI

Adresa imobilului

Valoarea de inventar (actualizată)

- lei -

101123

8.19.01

Imobil 45-51

MAI - Unitatea Militară 0406 Constanta CUI 4300582

Judeţul Constanţa

46.200

101130

8.19.01

Imobil 45-275

MAI - Unitatea Militară 0406 Constanta CUI 4300582

Judeţul Constanţa

946.583,49

102607

8.19.01

Imobil 45-307

MAI - Unitatea Militară 0406 Constanţa CUI 4300582

Judeţul Constanţa

44.000

101296

8.19.01

Imobil 45-180

MAI - UM 0746 Slatina CU110458367

Judeţul Olt

1.192.939,83

103921

8.19.01

Imobil 45-361

MAI - UM 0746 Slatina CU110458367

Judeţul Olt

3.614.731,25

96710

8.19.01

Imobil 45-258

MAI - UM 0925 Suceava CU113589936

Judeţul Suceava

4.254.923,86

101474

8.19.01

Imobil 45-287

MAI - UM 0925 Suceava CU113589936

Judeţul Suceava

398.829,12

154585

8.19.01

Imobil 45-328

MAI - UM 0925 Suceava CU113589936

Judeţul Suceava

4.924.787,01

154883

8.19.01

Imobil 45-363

MAI - UM 0925 Suceava CU113589936

Judeţul Suceava

467.754,93

34621

8.19.01

Imobil 45-24

MAI -UM 0412 Slobozia CUI 4231687

Judeţul Ialomiţa

18.617.678,15

101239

8.19.01

Imobil 45-252

MAI - UM 0412 Slobozia CUI 4231687

Judeţul Ialomiţa

1.261.569,76

101238

8.19.01

Imobil 45-192

MAI -UM 0412 Slobozia CUI 4231687

Judeţul Ialomiţa

256.700.15

101237

8.19.01

Imobil 45-147

MAI -UM 0412 Slobozia CUI 4231687

Judeţul Ialomiţa

1.353.858,12

102013

8,19.01

Imobil 45-358

MAI - UM 0412 Slobozia CUI 4231687

Judeţul Ialomiţa

325.854,07

154963

8.19.01

Imobil 45-335

MAI - Unitatea Militară 0681 Piteşti CUI 4229660

Judeţul Argeş

1.911.726,58

101049

8.19.01

Imobil 45-145

MAI - Unitatea Militară 0681 Piteşti CUI 4229660

Judeţul Argeş

7,516.202,58

36702

8.19.01

Imobil 45-20

MAI - Unitatea Militară 0681 Piteşti CUI 4229660

Judeţul Argeş

18.859.755,07

101461

8.19.01

Imobil 45-85

MAI - Unitatea Militară 0395 Satu Mare CUI 4481144

Judeţul Satu Mare

264.958,44

35123

8.19.01

Imobil 45-43

MAI - Unitatea Militară 0395 Satu Mare CUI 4481144

Judeţul Satu Mare

12.420.741,24

38421

8.19.01

Imobil 45-116

MAI - Unitatea Militară 0395 Satu Mare CUI 4481144

Judeţul Satu Mare

1.988.817,82

101454

8.19.01

Imobil 45-143

MAI - Unitatea Militară 0395 Satu Mare CUI 4481144

Judeţul Satu Mare

894.990,91

106659

8.19.01

Imobil 45-354

MAI - Unitatea Militară 0395 Satu Mare CUI 4481144

Judeţul Satu Mare

283.091,41

60400

8.19.01

Imobil 45-39

MAI - UM 0849 Sinaia CUI 18168784

Judeţul Prahova

7.681.692,36

155437

8.19.01

Imobil 45-150

MAI - Unitatea Militară 0721 Gheorgheni CUI 4367353

Judeţul Harghita

17.466,59

101032

8.19.01

Imobil 45-98

MAI - Unitatea Militară 0530 Bucureşti CUI 11694781

Municipiul Bucureşti

1.805.337,07

101036

8.19.01

Imobil 45-91

MAI - Unitatea Militară 0813 Bucureşti CUI 4221233

Municipiul Bucureşti

1.416.869,46

101043

8.19.01

Imobil 45-134

MAI - Unitatea Militară 0437 Arad CUI 3861854

Judeţul Arad

13.675.998,59

101044

8.19.01

Imobil 45-183

MAI - Unitatea Militară 0437 Arad CUI 3861854

Judeţul Arad

4.851.350,08

106191

8.19.01

Imobil 45-355

MAI - Unitatea Militară 0524 Drobeta-Turnu Severin CUI 4337476

Judeţul Mehedinţi

1.482.508,82

96712

8.19.01

Imobil 45-138

MAI - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui CUM 3602245

Judeţul Vaslui

2.913.222,42

159316

8.19.01

Imobil 45-374

MAI - Unitatea Militară 0586 Miercurea-Ciuc CU113602245

Judeţul Harghita

38.206,08

35571

8.19.01

Imobil 45-86

MAI - Unitatea Militară 0999 Bucureşti CUI 4267290

Municipiul Bucureşti

27.289.361,86

34385

8.19.01

Imobil 45-40

MAI - Unitatea Militară 0527 Galaţi CUI 4211485

Judeţul Galaţi

26.700.275,57

101205

8.19.01

Imobil 45-126

MAI - Unitatea Militară 0527 Galaţi CUI 4211485

Judeţul Galaţi

635.280,08

101441

8.19.01

Imobil 45-233

MAI - Unitatea Militară 0756 Ploieşti CUI 7977151

Judeţul Prahova

73.705,83

101062

8.19.01

Imobil 45-125

MAI - Unitatea Militară 0965 Focşani CUI 15499228

Judeţul Vrancea

327.296,09

108131

8.19.01

Imobil 45-323

MAI - Unitatea Militară 0965 Focşani CUI 15499228

Judeţul Vrancea

1.058.914,20

39248

8.19.01

Imobil 45-197

MAI - Unitatea Militară 0451 Deva CUI 4634493

Judeţul Hunedoara

425.972,21

101232

8.19.01

Imobil 45-274

MAI - Unitatea Militară 0451 Deva CUI 4634493

Judeţul Hunedoara

371.032,83

101231

8.19.01

Imobil 45-273

MAI - Unitatea Militară 0451 Deva CUI 4634493

Judeţul Hunedoara

157.473,06

155185

8.19.01

Imobil 45-31

MAI - Unitatea Militară 0451 Deva CUI 4634493

Judeţul Hunedoara

7.673.893,41

101134

8,19.01

Imobil 45-280

MAI - Unitatea Militară 0256 Călăraşi CUI 15263943

Judeţul Călăraşi

1.178.299,52

154962

8.19.01

Imobil 45-350

MAI - Unitatea Militară 0256 Călăraşi CUI 15263943

Judeţul Călăraşi

153.721,83

113990

8.19.01

Imobil 45-330

MAI - Unitatea Militară 0575 Bucureşti CUI 4340676

Municipiul Bucureşti

5.991.831,95

158260

8.19.01

Imobil 45-01

MAI - Unitatea Militară 0575 Bucureşti CUI 4340676

Municipiul Bucureşti

2.810.475,82

101066

8.19.01

Imobil 45-272

MAI - Unitatea Militară 0944 Piatra-Neamţ Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Neamţ CUI 13598012

Judeţul Neamţ

1.813.610,51

36649

8.19.01

Imobil 45-04

MAI - Unitatea Militară 0391 Braşov CUI 4317533

Judeţul Braşov

11.441.975,94

101099

8.19.01

Imobil 45-06

MAI - Unitatea Militară 0391 Braşov CUI 4317533

Judeţul Braşov

487.030,49

101106

8.19.01

Imobil 45-248

MAI - Unitatea Militară 0391 Braşov CUI 4317533

Judeţul Braşov

466.799,83

37847

8.19.01

Imobil 45-102

MAI - Unitatea Militară 0391 Braşov CUI 4317533

Judeţul Braşov

8.383,47

101152

8.19.01

Imobil 45-173

MAI - Unitatea Militară 0866 Sfântu Gheorghe CUI 4201961

Judeţul Covasna

34.617.577,28

101153

8.19.01

Imobil 45-187

MAI - Unitatea Militară 0866 Sfântu Gheorghe CUI 4201961

Judeţul Covasna

197.072,46

159317

8.19.01

Imobil 45-373

MAI - Unitatea Militară 0866 Sfântu Gheorghe CUI 4201961

Judeţul Covasna

65.073,04

96722

8.19.01

Imobil 45-70

MAI - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sibiu CUI 4240995

Judeţul Sibiu

8.786.644,79

101486

8.19.01

Imobil 45-107

MAI - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sibiu CUI 4240995

Judeţul Sibiu

4.473.028,89

36981

8.19.01

Imobil 45-69

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

5.095.664,44

155277

8.19.01

Imobil 45-141

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

1.953.294,73

113251

8.19.01

Imobil 45-362

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

37.224,61

101281

8.19.01

Imobil 45-161

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

173.117,43

101282

8.19.01

Imobil 45-227

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu-Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

34.555,79

101283

8.19.01

Imobil 45-228

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

1.036.206,97

101285

8.19.01

Imobil 45-297

MAI - Unitatea Militară 0526 Târgu Mureş CUI 4322998

Judeţul Mureş

154.326,39

101521

8.19.01

Imobil 45-140

MAI - Unitatea Militară 0460 Râmnicu Vâlcea CUI 2649510

Judeţul Vâlcea

729.719,31

103841

8.19.01

Imobil 45-324

MAI - Unitatea Militară 0460 Râmnicu Vâlcea CUI 2649510

Judeţul Vâlcea

1.368.030,25

35863

8.19.01

Imobil 45-27

MAI - Unitatea Militară 0705 Târgovişte CUI 4280000

Judeţul Dâmboviţa

9.006.568,62

112551

8.19.01

Imobil 45-345

MAI - Unitatea Militară 0705 Târgovişte CUI 4280000

Judeţul Dâmboviţa

87.165,31

101445

8.19.01

Imobil 45-286

MAI - Unitatea Militară 0596 Bucureşti CUI 13964180

Municipiul Bucureşti

7.349.790,94

101112

8.19.01

Imobil 45-17

MAI - Unitatea Militară 0701 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Cluj-Napoca CUI 4305946

Judeţul Cluj

3.064.377,35

101113

8.19.01

Imobil 45-131

MAI - Unitatea Militară 0701 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Cluj-Napoca CUI 4305946

Judeţul Cluj

4.328.351,65

101115

8.19.01

Imobil 45-238

MAI - Unitatea Militară 0701 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Cluj-Napoca CUI 4305946

Judeţul Cluj

4.910.995,46

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 24

din 16 noiembrie 2015

 

Dosar nr. 19/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emilia Claudia Vişoiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Zoiţa Milăşan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Simona Lala Cristescu - judecător la Secţia I civilă

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Luminiţa Livia Zglimbea - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 19/2015 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 272 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa completului este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti este reprezentat de domnul judecător Bogdan Cristea, din cadrul Secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti cu privire la stabilirea instanţei competente funcţionai/specializării secţiei sau a completului competent(e) să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 193/2000).

Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse hotărâri judecătoreşti prin care problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost soluţionată diferit, precum şi raportul comun întocmit de judecătorii-raportori.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului de judecată, constatând că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, acordă cuvântul reprezentantului Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti pentru susţinerea recursului în interesul legii.

Reprezentantul Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti susţine recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul că secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pune concluzii pentru admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul că cererile formulate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia

Consumatorilor, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune sau din contractele preformulate încheiate de un profesionist, destinate a fi utilizate în activitatea acestuia, obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare sau la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, precum şi aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute de art. 16 din Legea nr. 193/2000, sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul profesionistul.

Preşedintele completului de judecată, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitară

1. Recursul în interesul legii vizează stabilirea instanţei competente funcţional/specializării secţiei sau a completului competent(e) să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000

2. Dispoziţiile legale relevante şi a căror interpretare a generat practica neunitară sunt următoarele:

- Legea nr. 193/2000:

„Art. 8. - Controlul respectării dispoziţiilor prezentei legi se face de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor.”

„Art. 11. - Organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şt articolele din lege încălcate de profesionist.”

„Art. 12. - (1) în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute Sa art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.

(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.

(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.”

„Art. 13. - (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.

(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.

(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”

„Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

(2) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 27-29”.

- Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 554/2004):

„Art. 2. - (1) în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(...)

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

(…)

f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”.

„Art. 5 - (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”

- Codul de procedură civilă:

„Art. 123. - (1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.”

II. Examenul jurisprudenţial

3. Prin recursul în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 193/2000, dezlegarea problemei de drept supuse analizei fiind menită a conduce la stabilirea instanţei competente funcţional/specializării secţiei sau a completului competent(e) să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti:

A. Unele instanţe au considerat că secţiile de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să soluţioneze litigiile anterior menţionate.

4. S-a arătat, în sprijinul acestei opinii, că prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 se instituie o procedură specială de sesizare a instanţei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, în cazul clauzelor abuzive cuprinse în contractele de adeziune.

5. Legea nr. 193/2000 reglementează în mod diferit cazurile în care instanţa este sesizată pe baza unui proces-verbal de control întocmit de o autoritate publică şi cele în care consumatorul - cocontractant solicită constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune.

6. Tribunalul, în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, va verifica, în fapt, legalitatea şi temeinicia actului de constatare al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi va aplica sancţiunile prevăzute de lege, Legea nr. 193/2000 reglementând o situaţie specială, în sensul că a luat din competenţa agentului constatator posibilitatea de a aplica sancţiunea contravenţională şi a dat competenţă în acest sens instanţei de judecată.

7. În această opinie nu se reţine că ar exista un raport, de felul principal-accesoriu, între capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi aplicarea sancţiunii contravenţionale, deoarece tribunalul este chemat să verifice temeinicia procesului-verbal, să stabilească sancţiunea şi să dispună măsurile necesare restabilirii ordinii de drept, toate aceste măsuri fiind incluse în sfera răspunderii contravenţionale a persoanei juridice chemate în judecată.

8. Sintagma „tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului” din art. 12 alin. (1) (intervenită în urma unei modificări legislative) nu denotă intenţia legiuitorului de a stabili competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea secţiei tribunalului specializate în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, ci doar că s-a dorit a se face aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001), referitoare la competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale (locul săvârşirii contravenţiei, regula fiind încheierea contractului la sediul societăţii).

B. Alte instanţe au apreciat că secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze aceste litigii.

9. S-a reţinut, în acest sens, că litigiile de contencios administrativ sunt cele soluţionate de instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, litigii în care cel puţin o parte este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

10. Trimiterea la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu constituie un temei pentru reţinerea competenţei instanţei de contencios administrativ, deoarece trimiterea la actul normativ menţionat, cu excepţia art. 27-29 din cuprinsul acestuia, vizează numai aspectele de drept substanţial privind capătul de cerere accesoriu, adică aplicarea amenzii contravenţionale

11. Spre deosebire de procesul contravenţional tipic, în lumina Legii nr. 193/2000, instanţa nu se rezumă la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, ci judecă în condiţii de contradictorialitate însăşi existenţa sau inexistenţa clauzelor abuzive într-un contract de drept privat, iar nu administrativ, şi poate dispune măsuri cu efecte directe, nu numai faţă de acel contract, ci faţă de toate contractele de adeziune în curs de executare.

12. Caracter principal în litigiu îl are capătul de cerere privind verificarea existenţei şi constatarea clauzelor abuzive din contractul încheiat între profesionist şi consumator, iar eventuala aplicare a sancţiunii contravenţionale - în măsura în care se constată existenţa clauzelor abuzive - reprezintă un capăt de cerere accesoriu, subsecvent, care nu este apt în sine să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, ci revine spre judecare instanţei competente să soluţioneze capătul de cerere principal (secţia civilă), în baza prorogării legale de competenţă.

III. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti

13. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, autorul sesizării, apreciază ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii punctul de vedere expus la pct. II.B, conform căruia secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională  pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000.

14. În esenţă, punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti se întemeiază pe interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale incidente, citate la pct. 12, din care se desprinde ideea că litigiile de natura celor ce constituie obiectul sesizării nu se circumscriu noţiunii de „contencios administrativ” astfel cum aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, pe de o parte, iar contractul încheiat între consumator şi profesionist, precum şi procesul-verbal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 193/2000, deduse tribunalului spre judecată, nu sunt „acte administrative”, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pe de altă parte.

15. În opinia autorului sesizării, Legea nr. 193/2000 reprezintă o normă juridică „mixtă”, ce conţine norme specifice dreptului privat şi norme specifice dreptului public. Reglementarea legiuitorului din art. 16 al legii este specifică dreptului public, căci instituie o contravenţie şi prevede sancţiunea aplicabilă; în schimb, dispoziţiile art. 1-7 din acelaşi act normativ, deşi prezintă în mod indiscutabil caracter imperativ şi, în unele cazuri, de ordine publică, sunt proprii dreptului privat, întrucât prevăd norme în materia contractelor încheiate între persoane private.

16. Litigiile la care face referire art. 12 din Legea nr. 193/2000 au ca obiect principal interpretarea unor norme de drept privat, respectiv interpretarea şi aplicarea/executarea unor obligaţii contractuale ce au luat naştere în baza unui raport juridic de drept privat.

17. Interpretând logic şi sistematic dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 193/2000, autorul sesizării reţine că soluţionarea acţiunii exercitate în condiţiile art. 12 alin. (1) se face, în principal, în cazul în care instanţa constată existenţa clauzelor abuzive în contract, prin obligarea profesionistului să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale şi, abia în secundar, este aplicată amenda contravenţională, conform art. 16 din lege. Aşadar, intenţia principală a legiuitorului, în cadrul unei astfel de acţiuni, este să se obţină eliminarea clauzelor abuzive, sancţiunea contravenţională reprezentând doar o consecinţă a modului de soluţionare a capătului principal de cerere.

18. Raţionamentul expus permite ierarhizarea capetelor de cerere corespunzătoare în principal, aferent art. 13 alin. (1) (caracterul abuziv al clauzei) din Legea nr. 193/2000, respectiv îh accesoriu, aferent art. 13 alin. (2) (amenda contravenţională) din aceeaşi lege, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în temeiul cărora capătul de cerere accesoriu se judecă de instanţa competentă pentru capătul de cerere principal.

19. Însăşi stabilirea normei de competenţă teritorială reprezintă un contraargument în reţinerea specializării instanţei de contencios administrativ şi fiscal căci, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa în materia contenciosului administrativ este una alternativă, în favoarea instanţei de la sediul/domiciliul fie al reclamantului, fie al pârâtului. Or, instituirea normei de competenţă teritorială prin art. 12 din Legea nr. 193/2000 constituie o consacrare a principiului specific în materia procedurii civile, ca drept comun, unde instanţa competentă este cea de la sediul pârâtului, indiciu care susţine natura litigiului ca fiind specifică dreptului civil.

20. Un alt argument reţinut în sprijinul acestei opinii îl constituie prevederea în cuprinsul art. 13 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 a căii de atac a apelului, care este improprie contenciosului administrativ ca atare, întrucât art. 20 din Legea nr. 554/2004 instituie, în această materie, recursul ca singură cale de atac ce poate fi exercitată, cu excluderea apelului, date fiind şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

IV. Punctul de vedere formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

21. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 trebuie interpretate şi aplicate în sensul că cererile formulate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune sau din contractele preformulate încheiate de un profesionist, destinate a fi utilizate în activitatea acestuia, obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare sau la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, precum şi aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute de art. 16 din lege sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul profesionistul.

V. Raportul asupra recursului în interesul legii

22. Raportul cuprinde soluţiile date de instanţele judecătoreşti problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează acestea şi evocă doctrina cu privire la materia supusă analizei.

23. Constată că problema de drept în discuţie nu se regăseşte în doctrina şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Sunt menţionate, totuşi, câteva decizii ale Curţii Constituţionale care, chiar daca nu vizează dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, s-a apreciat ca fiind relevante pentru lămurirea problemei de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii supus analizei de faţă.

24. Astfel, s-a arătat că, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000, Curtea Constituţională a statuat că „actele de control constatatoare ale unor situaţii de fapt nu pot forma obiectul unor cereri adresate instanţelor de contencios administrativ din moment ce acestea nu produc, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată” (Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009).

25. De asemenea, examinând excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, Curtea Constituţională a reţinut că „fie că este sesizată direct de către consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa judecătorească este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract”. Curtea a mai reţinut că art. 13 din lege, pe lângă răspunderea civilă delictuală pe care o reglementează, prevede şi o răspundere contravenţională, din moment ce fapta ilicită este sancţionată cu amenda contravenţională (Decizia nr. 464 din

12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).

26. Raportul evocă, de asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că instanţa supremă s-â pronunţat, implicit, asupra chestiunii de drept în discuţie, prin Decizia nr. 187 din 17 ianuarie 2014 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

27. Judecătorii-raportori, constatând, în prealabil, că recursul în interesul legii este admisibil, propun un proiect de soluţie de admitere a recursului în interesul legii, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice, se soluţionează de secţiile civile/completele specializate în materie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului.

VI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

28. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită, pe calea recursului în interesul legii, cu pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul stabilirii instanţei competente/specializării secţiei sau a completului competent(e) să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice.

29. Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analizarea condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă potrivit căruia „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.

30. Chestiunea implică o dublă perspectivă:

- respectarea cerinţelor de ordin formal prescrise de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă - dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii; această cerinţă de admisibilitate se constată a fi îndeplinită, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curţi de apel din ţară (astfel cum au fost enumerate), practica neunitară fiind ilustrată prin hotărâri judecătoreşti definitive (dacă litigiul s-a judecat potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), ca şi prin hotărâri judecătoreşti irevocabile (dacă judecata s-a desfăşurat în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă de la 1865);

- cea de-a două cerinţă de admisibilitate priveşte obiectul recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, anume să privească probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, întrucât recursul în interesul legii nu poate fi promovat decât pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, potrivit celor deja arătate la secţiunea calificarea obiectului recursului în interesul legii.

31. Soluţionarea problemei de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii necesită interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale incidente, citate la pct. I.

32. Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 15 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, având ca obiect asigurarea unei protecţii mai eficace a consumatorului prin elaborarea unor norme de drept uniforme în ceea ce priveşte clauzele abuzive.

33. Potrivit art. 7 al acestei directive „(1) Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficiente pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori. (2) Mijloacele menţionate la alineatul (1) cuprind dispoziţiile în conformitate cu care persoanele sau organizaţiile care au, în temeiul legislaţiei interne, un interes legitim în protecţia consumatorilor pot introduce o acţiune în justiţie sau în faţa organismelor administrative competente, în conformitate cu legislaţia internă în cauză, pentru a obţine o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloacele adecvate şi eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare”.

34. În litigiile întemeiate pe dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000 se conferă unei autorităţi publice, respectiv Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor, calitatea de subiect activ al raportului juridic litigios, îndrituit să acţioneze pentru a supune controlului instanţei de judecată caracterul pretins abuziv al unor clauze din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Acesta este unul dintre mecanismele procesuale instituite de legiuitor în scopul de a asigura înlăturarea clauzelor abuzive din contractele încheiate de consumatori cu profesioniştii, mecanism care funcţionează la nivel colectiv.

35. Aceste litigii au ca obiect principal interpretarea şi aplicarea/executarea unor obligaţii contractuale ce au luat naştere în baza unui raport juridic de drept privat, prin raportare la dispoziţiile art. 1-7 din Legea nr. 193/2000, ca norme imperative care operează în domeniul dreptului privat şi a căror respectare este chemată să o analizeze instanţa sesizată.

36. Demersul juridic se întemeiază, conform art. 12 alin. (2) coroborat cu art. 11 din Legea nr. 193/2000, pe procesul-verbal încheiat de autoritatea care exercită, conform art. 8 din lege, controlul respectării dispoziţiilor legii, proces-verbal care consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele de lege încălcate de profesionist.

37. În norma internă (art. 8 din Legea nr. 193/2000), controlul respectării dispoziţiilor acestui act normativ se efectuează, printre altele, de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor care, în exercitarea acestei atribuţii, atunci când constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului pentru obligarea acestuia să modifice contractele în executare prin eliminarea clauzelor abuzive.

38. În alţi termeni, legitimarea procesuală activă a organelor de control prevăzută la art. 8 din lege nu este expresia unei acţiuni în regim de putere publică, fiind de altfel reglementată şi prin dispoziţiile art. 37 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, „în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general”.

39. De altfel, sesizarea instanţei în condiţiile art. 12 alin. (1)-

(3) din Legea nr. 193/2000 nu aduce atingere dreptului consumatorului de a invoca nulitatea clauzei, pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale având dreptul, potrivit art. 14 din actul normativ menţionat, de a se adresa instanţelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

40. Competenţa funcţională a instanţelor de contencios administrativ este reglementată în Legea nr. 554/2004, care reprezintă legea-cadru în materie.

41. Numai determinarea naturii juridice a litigiului ca fiind de contencios administrativ atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ.

42. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 se defineşte contenciosul administrativ ca fiind «activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori un interes legitim;”.

43. Din interpretarea textului legal citat se constată că, pentru a fi în prezenţa contenciosului administrativ, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ două condiţii: în primul rând, una dintre părţi să fie o autoritate publică şi, în al doilea rând, litigiul, conflictul, să fie rezultatul unui act administrativ tipic sau al unuia asimilat (nesoluţionarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere).

44. În doctrină s-a reţinut că, stricto sensu, contenciosul administrativ evocă totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative nelegale, tipice sau asimilate, litigii care sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi sunt soluţionate în baza unui regim de putere publică guvernat de legea-cadru în materie.

45. Cum normele art. 12 şi următoarele din Legea nr. 193/2000 nu se referă la un act administrativ asimilat, adică la o nesoluţionare în termen a unei cereri sau un refuz nejustificat de a rezolva o cerere emanând de la o autoritate publică, rezultă că singura posibilitate pentru a fi în prezenţa unui contencios administrativ ar fi ca litigiul să privească existenţa unui act administrativ unilateral. Insă, nici această variantă nu rezultă din cadrul normativ analizat, respectiv Legea nr. 193/2000.

46. Astfel, noţiunea de „act administrativ” este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, text care face referire la „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;”,

47. Cum este de domeniul evidenţei că acel contract încheiat între consumator şi profesionist, dedus tribunalului spre judecată, nu este un contract administrativ, ci este un act juridic bilateral de drept privat, singurul înscris prevăzut de Legea nr. 193/2000, care este emis de o autoritate publică, fiind susceptibil de a fi analizat în acest context în legătură cu noţiunea de contencios administrativ, este procesul-verbal menţionat de art. 11-13 din legea în discuţie.

48. Or, acest proces-verbal nu produce efecte specifice actului administrativ, în sensul definit de lege, respectiv nu modifică/Înlătură clauzele pretins abuzive din contractul încheiat între consumator şi profesionist, un astfel de rezultat putând fi exclusiv consecinţa hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa învestită de organul de control. Conţinutul procesului-verbal se rezumă, conform art. 11 din Legea nr. 193/2000, la consemnarea faptelor constatate cu ocazia verificărilor făcute şi a articolelor din lege încălcate de profesionist, impunând astfel calificarea actului ca opinie a organului de control asupra situaţiei de fapt şi normei legale aplicabile.

49. Calificarea juridică a acestui act de control, din perspectiva clasificării actelor emise de o autoritate publică, este cea de act premergător emiterii unui act administrativ, neputând fi asimilat unui proces-verbal de contravenţie ce este apt a da naştere unor raporturi juridice de sine stătătoare între contravenient şi organul constatator, ce intră în sfera noţiunii de răspundere contravenţională.

50. Revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului având ca obiect constatarea existenţei unor clauze abuzive în contractul încheiat între profesionist şi consumator rolul de a aplica sancţiunea contravenţională prevăzută la art. 16 din Legea nr. 193/2000, astfel că nu poate fi considerat ca fiind act administrativ actul de control încheiat de autoritatea publică anterior sesizării tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului.

51. Împrejurarea că, potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, atunci când instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract anulează procesul-verbal întocmit nu înseamnă un control de legalitate în contencios administrativ exercitat asupra procesului verbal de control, ci o consecinţă imediată a modului de soluţionare a capătului principal de cerere.^

52. În acest context nu sunt întrunite condiţiile prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi în prezenţa unui contencios administrativ, care să reclame ratione materiae competenţa funcţională a instanţelor de contencios administrativ, nefiind suficient că în litigiu este implicată o autoritate publică, câtă vreme acest litigiu nu priveşte un act administrativ tipic sau asimilat.

53. Analiza logică şi sistematică a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 indică faptul că soluţionarea acţiunii exercitate în condiţiile art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege are loc, în principal, în cazul în care instanţa constată existenţa clauzelor abuzive în contract, prin obligarea profesionistului să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. Aşadar, scopul principal al acţiunii este eliminarea clauzelor abuzive, ceea ce implică o analiză de validitate a clauzelor contractuale, în vreme ce aplicarea sancţiunii contravenţionale este doar o consecinţă legală a constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

54. Prin urmare, în măsura în care unul dintre capetele cererii de chemare în judecată se referă la aplicarea amenzii

contravenţionale, conform art. 16 din Legea nr. 193/2000, aceasta este o cerere accesorie, dată, potrivit art. 123 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în competenţa instanţei care judecă cererea principală. Nici trimiterile din cuprinsul art. 16 alin. (2) al Legii nr. 193/2000 la aplicabilitatea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu sunt de natură a atrage competenţa secţiei de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor întemeiate pe dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, având în vedere că aceste trimiteri se referă exclusiv la aplicarea amenzii contravenţionale, care poate constitui numai capăt accesoriu de cerere şi care nu este de natură a influenţa competenţa de soluţionare a cauzei.

55. În consecinţă, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat, în principal, de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competenţa revine secţiei civile/completelor specializate în materie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului, iar nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal/completelor specializate în materia contenciosului administrativ.

56. De altfel, dispoziţiile coroborate ale art. 12 alin. (1) şi (3), art. 13 şi 14 din Legea nr. 193/2000 conduc la concluzia stabilirii unitare a competenţei de soluţionare, determinantă nefiind calitatea reclamantului - de organ de control în sensul legii, de asociaţie pentru protecţia consumatorului sau de consumator care se consideră prejudiciat prin contractul încheiat, ci natura normei care guvernează, în principal, raportul juridic dedus judecăţii, şi anume o normă imperativă de drept privat, iar nu o normă de drept public.

57. Aşadar, raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, referindu-se la contractul încheiat de un consumator cu un profesionist.

58. Norma de competenţă conţine referirea expresă la calitatea pârâtului de profesionist, consacră principiul de drept comun din materia procedurii civile, conform căruia instanţa competentă teritorial este cea de la sediul pârâtului [în vreme ce, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, fie în favoarea instanţei de la sediul/domiciliul reclamantului, fie în favoarea instanţei de la sediul/domiciliul pârâtului, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004] şi prevede calea de atac a apelului, specifică materiei civile, dar improprie contenciosului administrativ (art. 20 din Legea nr. 554/2004 instituind în această materie recursul ca singură cale de atac ce poate fi exercitată, cu excluderea apelului, date fiind şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare).

59. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizata de Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice, se soluţionează de secţiile civile/completele specializate în materie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

privind condiţiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranţă şi categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecţie

 

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 137 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 22 ianuarie 2016,

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

 

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă reglementează:

a) condiţiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranţă prevăzute la cap. V din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, denumită în continuare Legea nr. 246/2015;

b) categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecţie în cadrul procedurii rezoluţiei, prevăzută de Legea nr. 246/2015.

(2) Termenii şi expresiile din prezenta normă au înţelesul prevăzut de Legea nr. 246/2015 sau de Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, în cazul în care nu contravin Legii nr. 246/2015.

 

CAPITOLUL II

Condiţii de punere în aplicare a mecanismelor de siguranţă

 

Art. 2. - (1) în vederea aplicării principiului prevăzut la art. 44 lit. g) din Legea nr. 246/2015 în condiţiile aplicării instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie, Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, emite o decizie prin care solicită asigurătorului aflat în rezoluţie efectuarea unei evaluări de către un auditor financiar, persoană juridică, pentru a se stabili dacă principiul a fost respectat.

(2) Costul evaluării se suportă de către asigurătorul aflat în rezoluţie.

Art. 3. - (1) Evaluarea, efectuată în scopul determinării tratamentului acţionarilor şi creditorilor, în cadrul aplicării instrumentelor de rezoluţie sau competenţei de rezoluţie, faţă de condiţiile aplicabile în cadrul procedurii insolvenţei, va avea conţinutul minim prevăzut la art. 134 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 246/2015.

(2) Auditorul financiar va efectua evaluarea cu respectarea standardelor aplicabile şi va întocmi un raport de evaluare în limba română, care va fi transmis către asigurătorul aflat în rezoluţie şi către A.S.F.

(3) A.S.F. poate solicita auditorului financiar detalii, clarificări sau explicaţii cu privire la activitatea desfăşurată, precum şi documentele întocmite de către acesta în cazul în care clarificările sunt considerate insuficiente.

(4) Evaluarea va determina cuantumul sumei pe care ar fi trebuit să îl primească fiecare dintre acţionarii şi creditorii a căror creanţe nu au fost transferate unei instituţii-punte, unui asigurător sau unui vehicul de administrare a activelor, în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin procedura insolvenţei, conform prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Evaluarea se va raporta la momentul luării deciziei privind aplicarea măsurilor de rezoluţie.

Art. 4. - (1) în cazul în care în urma evaluării rezultă că pierderile suportate de acţionari şi de creditorii a căror creanţe nu au fost transferate unei instituţii-punte, unui asigurător sau unui vehicul de administrare a activelor, au fost mai mari decât cele care ar fi fost suportate în cadrul procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia au dreptul la plata diferenţei din partea Fondului de rezoluţie pentru asigurători.

(2) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluţie, va comunica fiecărui acţionar şi creditor prevăzut la alin. (1) suma reprezentând diferenţa pe care aceştia sunt îndreptăţiţi să o primească, în termen de o lună de la primirea raportului de evaluare, precum şi datele de identificare ale Fondului de rezoluţie pentru asigurători, care le va achita suma.

(3) Acţionarii şi creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot solicita plata sumei prevăzute la alin. (2) în cadrul termenului general de prescripţie.

 

CAPITOLUL III

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească auditorul financiar

 

Art. 5. - Auditorul financiar care efectuează evaluarea conform prevederilor art. 134 din Legea nr. 246/2015 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie persoană juridică;

b) să deţină calificativul maxim „A” obţinut la ultima evaluare realizată de către Camera Auditorilor Financiari din România (C.A.F.R.);

c) activitatea desfăşurată în domeniul auditului financiar şi responsabilităţile exercitate în cadrul acesteia să ateste că are o bună reputaţie profesională locală sau internaţională;

d) să deţină experienţă internaţională în ceea ce priveşte misiunea de audit pe care o va desfăşura, respectiv să fi participat în ultimii 5 ani la acţiuni de audit de tipul evaluarea calităţii activelor sau evaluarea activelor şi pasivelor societăţilor din domeniul financiar-bancar sau la acţiuni de evaluare în scopul rezoluţiei unei societăţi din domeniul financiar-bancar;

e) să nu fie auditorul statutar al asigurătorului la momentul selecţiei şi pe durata realizării evaluării;

f) să nu fie administratorul special, administratorul temporar sau administratorul de rezoluţie al asigurătorului;

g) să nu fi efectuat misiuni de audit statutar la asigurătorul în cauză în ultimii 5 ani anteriori efectuării evaluării;

h) să nu fi fost sancţionat disciplinar printr-o decizie rămasă definitivă în ultimii 3 ani de către autorităţile competente care supraveghează activitatea acestora;

i) să nu fi fost sancţionat de către autorităţile române sau străine din domeniul financiar cu interdicţia de a desfăşura activităţi în sistemul financiar-bancar ori cu interdicţia temporară de a desfăşura astfel de activităţi;

j) să aibă încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în conformitate cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de C.A.F.R.; A.S.F. nu îşi asumă responsabilitatea privind conformitatea contractului de asigurare de răspundere civilă profesională cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de C.A.F.R.;

k) să nu se afle într-o situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzută de legislaţia în vigoare;

l) să dispună de minimum 5 persoane angajate membri activi ai C.A.F.R;

m) să aibă în componenţa echipei de audit cel puţin un actuar.

 

CAPITOLUL IV

Mecanisme de siguranţă pentru contrapărţi în caz de transfer parţial şi categorii de contracte cărora li se aplică măsurile de protecţie

 

Art. 6. - (1) în aplicarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 246/2015 cu privire la protecţia aplicată în cazul transferurilor parţiale de active, drepturi sau pasive ale asigurătorului aflat în rezoluţie către un alt asigurător, sau în exercitarea instrumentului de rezoluţie de la o instituţie-punte sau vehicul de administrare a activelor către un alt asigurător se aplică următoarelor categorii de contracte:

a) contractele financiare definite la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 246/2015;

b) contractele de garanţie financiară, definite de Ordonanţa Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

c) contractele de compensare-decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate în cadrul pieţelor reglementate, sistemelor multilaterale de tranzacţionare şi sistemelor organizate de tranzacţionare;

d) angajamentele aferente emisiunii de obligaţiuni garantate;

e) ipotecile constituite în conformitate cu Codul civil.

(2) Protecţia pentru contractele prevăzute la alin. (1) se referă la faptul că activele asigurătorului supus rezoluţiei, care sunt angajate sau asupra cărora există un drept de ipotecă sau sunt instituite sarcini nu pot face obiectul instrumentului de vânzare a activităţii şi a portofoliului, prevăzut de Legea nr. 246/2015.

Art. 7. - Măsurile de protecţie se aplică până la data intrării în procedura falimentului.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 8. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 26 ianuarie 2016.

Nr. 8.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.