MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 120/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 120         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 16 februarie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

1. - Hotărâre privind participarea Armatei României, în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de Instruire a forţelor de securitate irakiene în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii

 

DECRETE

 

250. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 835 din 8 decembrie 2015 referitoare Ea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 [cu referire la art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996] şi pct. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei

 

Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE

 

2. - Regulament privind determinarea şi plata contribuţiilor la Fondul de garantare a depozitelor bancare în funcţie de gradul de risc

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române, cu personalitate juridică, din municipiul Reghin cărora fi s-au acordat subvenţii de la bugetul local în anul 2016, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind participarea Armatei României, în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de instruire a forţelor de securitate irakiene în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii

 

Având în vedere solicitarea Preşedintelui României, adresată celor două Camere ale Parlamentului, pentru a aproba participarea Armatei României, în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de instruire a forţelor de securitate irakiene, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti - ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român şi ale art. 13 pct. 30 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă participarea Armatei României, în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de instruire a forţelor de securitate irakiene în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii, denumită în continuare Coaliţie, cu un efectiv total de până la 50 de militari, cuprinzând instructori, personal de stat major şi de sprijin din domeniile: forţe speciale, informaţii militare şi forţe terestre.

Art. 2. - Ministerul Apărării Naţionale încheie memorandumuri de înţelegere cu partenerul american şi cu alte state membre ale Coaliţiei, în vederea asigurării sprijinului necesar contingentului român în teatrul de operaţii.

Art. 3. - Fondurile financiare necesare participării forţelor şi mijloacelor Armatei României la această operaţie se asigură prin suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale pentru anul 2016.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comună din 15 februarie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 15 februarie 2016.

Nr. 1.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 88/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Ioan Boţoc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 februarie 2016.

Nr. 250.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 835

din 8 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 [cu referire la art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996] şi pct. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale

şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, în şedinţa publică din 3 noiembrie 2015, şi procuror Ştefania Sofronea, în şedinţa publică din 17 noiembrie 2015.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, excepţie ridicată de „Zenith Media Communications” - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014) şi nr. 39/2/2015, precum şi de „GroupM Media Operations” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.366/2/CAF/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 470D/2015, nr. 861D/2015 şi nr. 1.246D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţele publice din 3 noiembrie 2015 şi., respectiv, 17 noiembrie 2015, în prezenţa reprezentanţilor autorilor excepţiei, a reprezentanţilor Consiliului Concurenţei şi a reprezentantului Ministerului Public. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2015, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 861/2015 la Dosarul nr. 470D/2015, şi în încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2015, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.246D/2015 la Dosarul nr. 470D/2015 şi a amânat pronunţarea pentru data de 3 decembrie 2015, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autoarea excepţiei „Zenith Media Communications” - S.R.L. din Bucureşti. Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2015, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin sentinţele civile nr. 156 din 26 ianuarie 2015 şi nr. 127 din 22 ianuarie 2015, precum şi prin încheierea din 10 iunie 2015, pronunţate în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014), nr. 5.366/2/CAF/2014 şi nr. 39/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei. Excepţia a fost ridicată de „Zenith Media Communications” - S.R.L. din Bucureşti şi de „GroupM Media Operations” - S.R.L. din Bucureşti, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Concurenţei.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată, în esenţă, că, având în vedere obiectul de reglementare al Legii concurenţei nr. 21/1996, aceasta este o lege organică, în acest sens statuând Curtea Constituţională prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 10 mai 2005. Prin urmare, nu este admisibilă modificarea Legii nr. 21/1996 printr-o ordonanţă a Guvernului, iar modificarea art. 43 alin. (4) şi (5) din această lege, prin art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, este neconstituţională,

5. Apreciază că prevederile art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei, anterior modificării acestora prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, vizau tocmai protejarea dreptului la apărare al întreprinderii investigate prin controlul judiciar al soluţiei autorităţii de concurenţă, de neacordare a accesului la anumite documente confidenţiale.

6. Consideră că suspendarea procedurii administrativ-jurisdicţionale, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, conform prevederilor iniţiale ale art. 43 alin. (5) din Legea concurenţei (dispoziţii abrogate ca efect al Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014), garanta tocmai faptul că întreprinderea investigată va avea acces în vederea construirii apărării, încă din faza administrativ-jurisdicţională, la orice documente confidenţiale la care ar fi avut acces şi în faza judiciară.

7. Susţin că, astfel cum rezultă din modificarea adusă Legii concurenţei, prin art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, acordarea accesului la documente confidenţiale poate avea loc numai ulterior emiterii deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderilor investigate, întrucât ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei prin care se refuză accesul la documente confidenţiale din dosarul de investigaţie poate fi atacat cu „[...] decizia prin care se finalizează investigaţia”. Practic, abrogând dispoziţiile alin. (5) şi modificându-le pe cele ale alin. (4) din art. 43 al Legii nr. 21/1996, legiuitorul lipseşte de eficacitate faza administrativ-jurisdicţională, deoarece, în lipsa controlului judiciar, întreprinderea nu are garantat, în mod efectiv, dreptul de a avea acces şi în această fază la toate documentele din dosarul de investigaţie. Astfel, în lipsa acestor documente, dreptul la apărare al întreprinderii, în faza administrativ-jurisdicţională, este evident încălcat.

8. De asemenea, apreciază că lipsa de previzibilitate a dispoziţiilor de lege criticate afectează însuşi dreptul la apărare al părţilor implicate. Totodată susţin că normele de lege criticate acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, respectiv cea care a fost iniţiată prin înregistrarea cererii de acces la informaţiile confidenţiale, fiind modificat regimul juridic aplicabil unei astfel de cereri, cu încălcarea principiului „tempus regit actum”.

9. Consideră că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 nu respectă cerinţele impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, nefiind publicată legea de aprobare a acesteia şi lipsind orice dispoziţie tranzitorie, iar impunerea de către Consiliul Concurenţei, în mod arbitrar, a unor termene foarte scurte pentru depunerea observaţiilor la raportul de investigaţie apare ca fiind disproporţionată, având în vedere perioada de timp pe care echipa de investigaţie o are pentru a pregăti dosarul de investigaţie şi raportul corespunzător.

10. Susţin că, prin refuzul de a permite accesul la informaţiile solicitate, contestatoarea a fost pusă în situaţia de a nu putea prezenta concret faptele şi/sau datele pe care le consideră ca fiind dezincriminatoare, prin raportare la aspectele reţinute de autoritatea de concurenţă în cadrul raportului de investigaţie. Această situaţie creează un dezavantaj societăţii care nu şi-a putut formula o apărare corespunzătoare. Prin urmare, contestarea în acelaşi timp a ordinului privind accesul la informaţii confidenţiale, cât şi a deciziei finale a Consiliului Concurenţei (decizie de sancţionare), conduce la crearea unor situaţii defavorizante pentru contestatoare. Aşadar, modul de raportare atât al părţilor, cât şi al instanţei la cele două tipuri de contestaţii este diferit şi vizează analiza unor argumente diferite, făcând improprie folosirea aceleiaşi căi de atac, atât împotriva ordinului privind accesul la informaţiile confidenţiale, cât şi faţă de decizia finală de sancţionare.

11. Se mai arată că, din analiza comparativă a modificărilor survenite cu privire la prevederile art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, rezultă că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014, s-a dorit acoperirea modificării neconstituţionale a Legii concurenţei nr. 21/1996 realizată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Aceasta nu poate opera însă decât pentru viitor, iar nu retroactiv şi asupra perioadei 9 august-8 decembrie 2014, adică între data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 şi data anterioară zilei în care a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 470D/2015, cât priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât modificările legislative au intrat în vigoare în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 24/2000, nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, prin aplicarea lor actului administrativ emis după intrarea lor în vigoare, şi nu conduc la încălcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la apărare sau a egalităţii în drepturi. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, privind încălcarea art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie, arată că, prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2005, Curtea Constituţională a reţinut că Legea nr. 21/1996 este o lege organică. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Prin urmare, din această perspectivă, critica de neconstituţionalitate extrinsecă apare ca fondată.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 861D/2015, apreciază că punctul său de vedere este obligatoriu, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepţiei este una din părţile litigante, aceasta are facultatea de a prezenta o opinie. Astfel, în cauză, pe fondul expunerii detaliate de către partea reclamantă a argumentelor favorabile excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea s-a limitat la justificarea admisibilităţii sesizării instanţei de contencios constituţional.

14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.246D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în privinţa încălcării dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Constituţie, întrucât art. 43 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 21/1996 reglementau în domeniul contenciosului administrativ, domeniu rezervat legii organice, conform art. 73 alin. (3) lit. k) şi art. 52 alin. (2) din Constituţie, neputând fi modificate printr-o ordonanţă a Guvernului. În acest context, instanţa consideră că este lipsit de relevanţă dacă textele atacate încalcă şi dispoziţiile art. 24 din Constituţie.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorilor excepţiei şi ai părţii, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse de autoarea excepţiei din dosarele nr. 470D/2015 şi nr. 1.246D/2015, Societatea „Zenith Media Communications” - S.R.L. din Bucureşti, în data de 2 decembrie 2015, concluziile scrise depuse de partea Consiliul Concurenţei, în data de 2 decembrie 2015, concluziile scrise depuse de autoarea excepţiei din Dosarul nr. 861D/2015, Societatea „GroupM Media Operations” - S.R.L. din Bucureşti, în data de 4 decembrie 2015, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014. Însă, având în vedere că art. III pct. 5 din ordonanţă este criticat şi prin referire la art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. III pct. 5, cu referire la art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi pct. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, cu următorul conţinut: „Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

5. La articolul 43, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins: [...]

«(4) Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei care sunt confidenţiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase decât prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.»

6. La articolul 43, alineatul (5) se abrogă.”

19. Curtea mai reţine că art. 43 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, republicată, prevedea că „Atacarea ordinului preşedintelui Consiliului Concurenţei suspendă procedura în faţa autorităţii de concurenţă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, potrivit prevederilor alin. (4).”

20. Curtea observă că, ulterior adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014, şi prin Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, astfel încât acesta are următoarea formulare: „Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase doar prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată. “

21. Însă Curtea urmează să se pronunţe asupra actului şi soluţiei legislative care continuă să îşi producă efecte juridice în cauză, respectiv art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”.

22. Autoarele excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legilor, prin raportare la art. 26 privind situaţiile tranzitorii, din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 260 din 21 aprilie 2010, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la justiţie, astfel cum este interpretat prin prisma exigenţelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul Sa un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului şi art. 115 privind regimul ordonanţelor Guvernului.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în Dosarul nr. 861D/2015, autoarea excepţiei Societatea „GroupM Media Operations” - S.R.L. din Bucureşti, prin concluziile scrise depuse în data de 4 decembrie 2015, precizează că îşi restrânge critica de neconstituţionalitate doar la cea de natură extrinsecă, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 115 şi art. 73 alin. (3) lit. k).

24. Cu privire la această cerere, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunţare, întrucât, potrivit jurisprudenţei sale, renunţarea la judecată, chiar şi cu privire numai la anumite aspecte ale excepţiei de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată, nu este compatibilă cu procedura din faţa Curţii Constituţionale, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992. Litigiul constituţional se circumscrie limitelor actului de sesizare al instanţei de judecată, care implicit ia în considerare excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost motivată în faţa sa. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1.120 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.193 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010.

25. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, din perspectiva unor critici asemănătoare, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege ce formează obiectul prezentului dosar, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

26. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 a fost adoptată în baza art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanţa pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei.

27. De asemenea, examinând formula de atestare a legalităţii adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică.

În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice ( a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, şi Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

28 Curtea a reţinut că reglementarea statutului Consiliului Concurenţei se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în faţa sa, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014), să le modifice prin intermediul prevederilor legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încălcarea art. 108 alin. (3) şi a ari. 115 alin. (1) din Constituţie.

29. Totodată, Curtea a constatat că Guvernul a supus aprobării Parlamentului ordonanţa încă din data de 11 august 2014 şi că normele legale criticate sunt norme de procedură, de aplicabilitate imediată şi, prin urmare, criticile raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie în coroborare cu prevederile art. 26 din Legea nr. 24/2000, precum şi la art. 15 alin. (2) din Constituţie sunt neîntemeiate.

30. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, în ceea ce priveşte opţiunea legiuitorului de a reglementa atacarea odată cu fondul a unui act emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 471 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora „Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia”, prevedeau, în mod evident, tocmai dreptul întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi - persoane fizice sau juridice şi a autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, în măsură în care acestea se încadrau în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, de a se adresa instanţei de judecată. Totodată, Curtea a constatat că în toate cazurile decizia adoptată de Consiliul Concurenţei, prin care se finalizează investigaţia, putea fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Cu acelaşi prilej, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, persoana interesată putea ataca şi ordinul privind declanşarea investigaţiei. Faptul că persoana interesată nu putea ataca separat acest ordin, nu era de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, ci, în soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii ordinului care a stat la baza emiterii actului supus judecăţii. Cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, reglementarea atacării odată cu fondul sau separat de fond fiind la latitudinea legiuitorului, acesta putând alege aplicarea uneia sau a alteia din cele două soluţii legislative care sunt, deopotrivă, constituţionale, în ipoteza dată. Prin urmare, Curtea nu a putut reţine încălcarea art. 16, art. 21, art. 24 şi a art. 52 din Constituţie.

31. Cât priveşte critica referitoare la caracterul procedurii în faţa Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Curtea a statuat că instituţia în cauză a fost înfiinţată ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Măsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă şi nu jurisdicţională. Totodată, Curtea a reţinut că procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea. Împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdicţională, întrucât, prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activităţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specific» iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ (a se vedea şi Decizia nr. 959 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007).

32. Prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza C-411/04 P Saizgitter Mannesmann GmbH, paragraful 43, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat asupra accesului la informaţii confidenţiale, în materia concurenţei, statuând că administrarea probelor în cauzele de drept european al concurenţei, este caracterizată prin faptul că înscrisurile examinate conţin adesea secrete de afaceri sau alte informaţii care nu pot fi divulgate sau nu pot fi divulgate decât cu condiţia respectării unor restricţii importante. Aceeaşi instanţă a mai statuat că, ţinând seama de natura intereselor protejate în cadrul controlului unei operaţiuni de concentrare, publicarea informaţiilor sensibile referitoare la activităţile economice ale întreprinderilor implicate poate aduce atingere intereselor lor comerciale, independent de existenţa unei proceduri de control în curs. În plus, perspectiva unei astfel de publicări după închiderea procedurii de control, ar risca să dăuneze disponibilităţii întreprinderilor de a colabora atunci când o astfel de procedură este pendinte (Hotărârea din 28 iunie 2012, pronunţată în Cauza C-404/10 P, editions Odile Jacob SAS, paragraful 124). Ca atare, Curtea a reţinut că raţiuni de aceeaşi natură au stat la baza modificărilor aduse de legiuitor, prin dispoziţiile legale criticate, care au ţinut cont de materia specifică a dreptului concurenţei.

33. Neexistând elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

34. Distinct de cele menţionate, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia art. 43 din Legea concurenţei este un text care are natură de lege organică, pentru că reglementează în materia contenciosului administrativ şi, astfel, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), invocat, nu în mod expres, ci ca argument în dezvoltarea criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 115 din Constituţie, în Dosarul nr. 1.246D/2015.

35. Cât priveşte noţiunea de contencios administrativ, în jurisprudenţa sa, concretizată prin Decizia nr. 1.047 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 6 septembrie 2011, Curtea a statuat că, în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetăţenii sunt apăraţi de eventualele abuzuri ale autorităţilor administraţiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi.

36. De asemenea, prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea a statuat că „instituţia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acţiuni directe, în faţa instanţelor judecătoreşti competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorităţi publice de a soluţiona o cerere în termenul prevăzut de lege. În acest fel, instituţia contenciosului administrativ apare ca fiind o garanţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice”. Ca atare, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, fost art. 48 alin. (1) în varianta anterioară republicării Constituţiei, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

37. Din analiza dispoziţiilor legale criticate, Curtea observă că acestea nu reglementează în domeniul contenciosului administrativ, ci prevăd procedurile desfăşurate în faţa autorităţii de concurenţă. Prin urmare, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, paragraful 30, procedurile desfăşurate în faţa Consiliului Concurenţei, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare şi, ca atare, critica de neconstituţionalitate, raportată la prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 115, este neîntemeiată.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de „Zenith Media Communications” - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 5.100/2/2014 (la care s-a conexat Dosarul nr. 5.296/2/2014) şi nr. 39/2/2015, precum şi de „GroupM Media Operations” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.366/2/CAF/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. III pct. 5 [cu referire la art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996] şi pct. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 840

din 8 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3), art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) şi art. 342 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Livia Eugenia Bara în Dosarul nr. 22.962/271/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.155 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 3 decembrie 2015 în prezenţa autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, când, prin încheierea pronunţată, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 12 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 22.962/271/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3), art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) şi art. 342 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Livia Eugenia Bara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel declarat de autoarea excepţiei, trimisă în judecată pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală limitează în mod nepermis sfera dispoziţiilor legale a căror încălcare poate fi invocată independent de existenţa unei vătămări a drepturilor părţilor sau ale subiecţilor procesuali principali. Se susţine că textul criticat limitează în timp posibilitatea de a invoca nerespectarea unor dispoziţii legale imperative, chiar şi în situaţia în care viciul de nelegalitate este unul esenţial, aşa cum este şi în prezenta cauză, în care nelegalitatea invocată s-a datorat unor împrejurări necunoscute în etapa procesuală a camerei preliminare.

5. Se apreciază că sunt neconstituţionale interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală în coroborare cu prevederile art. 282 din acelaşi cod, conform cărora nelegalitatea administrării probelor poate fi invocată doar în etapa camerei preliminare, iar viciul de nelegalitate al administrării probelor reprezintă o simplă nulitate relativă, condiţionată de dovedirea unei vătămări, neputând fi invocată de instanţa de judecată din oficiu sau chiar de către ceilalţi subiecţi procesuali, atunci când prevalează principiile legalităţii aflării adevărului şi caracterului injust şi echitabil al procesului penal.

6. Se susţine, de asemenea, că instituţia excluderii probelor obţinute în mod nelegal, prevăzută la art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost concepută de către legiuitor ca fiind diferită de cea a nulităţilor şi că restrângerea aplicării acesteia, prin prevederile art. 282 şi art. 342 din Codul de procedură penală, este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

7. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că părţile ar fi trebuit să manifeste diligenţă în faza camerei preliminare şi să invoce toate excepţiile sau neregulile procedurale sesizate în această etapă şi nu în cea a judecăţii. Se mai susţine că reglementarea cazurilor de nulitate absolută sau relativă şi a condiţiilor în care acestea pot fi invocate, a obiectului camerei preliminare şi al judecăţii reprezintă atribuţia legiuitorului, destinatarii acestor norme juridice urmând să îşi adapteze conduita în mod corespunzător. Se mai arată că, în plus, în cauză a fost încuviinţată efectuarea unei contraexpertize.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative, respectiv până la momentul, considerat ca fiind obiectiv stabilit, al încheierii procedurii de cameră preliminară, corespunde noii structuri a procesului penal. Astfel, se arată că legiuitorul a instituit etapa camerei preliminare, anterioară etapei judecării în fond a cauzei, în scopul realizării unei verificări a aspectelor ce vizează legalitatea rechizitoriului, a probelor şi a celorlalte acte de urmărire penală. Pentru aceste motive, se opinează că este justificată invocarea doar în această etapă procedurală a cauzelor de nulitate referitoare la aspectele anterior menţionate. Prin urmare, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor art. 21 din Constituţie, se arată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală nu afectează dreptul inculpatului de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială, stabilită prin lege. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, se arată că acestea nu îngrădesc dreptul persoanei în cauză de a fi asistată de către un avocat ales sau numit din oficiu, precum şi de timpul necesar pregătirii apărării. Se arată că prevederile art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin nici art. 124 din Legea fundamentală, textele criticate neafectând în niciun fel unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 102 alin. (3), art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) şi art. 342 din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine, însă, că autoarea critică, în realitate, dispoziţiile art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (3): „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”;

- Art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a): „(1) încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror; suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

(4) încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură; [...]

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

(5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când;

a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;

13. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost analizate de către Curtea Constituţională, împreună cu prevederile art. 102 alin. (2) din acelaşi cod, prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015.

15. Curtea a constatat că legea procesual penală delimitează conceptual trei noţiuni: probă, mijloc de probă şi procedeu probatoriu. Cu toate că, deseori, în limbajul juridic curent noţiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât şi mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noţiuni au conţinuturi şi sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalităţi legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. De asemenea, trebuie subliniată diferenţa dintre mijloacele de probă şi procedeele probatorii, noţiuni aflate într-o relaţie etiologică. Spre exemplu, declaraţiile suspectului sau ale inculpatului, declaraţiile persoanei vătămate, ale părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor şi declaraţiile experţilor sunt mijloace de probă obţinute prin audierea acestor persoane sau prin procedee probatorii auxiliare, cum sunt confruntarea sau videoconferinţa; înscrisurile şi mijloacele materiale de probă, ca mijloace de probă, pot fi obţinute prin procedee probatorii ca percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, cercetarea locului faptei, reconstituirea sau reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale; rapoartele de expertiză, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin expertize, ca procedee probatorii; procesele-verbale, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin procedee probatorii precum identificarea persoanelor şi a obiectelor, metode speciale de supraveghere sau cercetare, amprentarea suspectului, inculpatului sau a altor persoane sau utilizarea investigatorilor sub acoperire, a celor cu identitate reală sau a colaboratorilor; iar fotografia, ca mijloc de probă, se obţine prin procedeul probatoriu al fotografierii.

16. Astfel, Curtea a constatat că o probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei.

Or, nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Aceasta deoarece nulităţile, aşa cum sunt ele reglementate la art. 280-282 din Codul de procedură penală, privesc doar actele procedurale şi procesuale, adică mijloacele de probă şi procedeele probatorii, şi nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt. Prin urmare, este firească aplicarea regimului nulităţilor, conform art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, doar actelor prin care s-a dispus sau s-a autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat aceasta. Doar aceste acte pot fi lovite de nulitate absolută sau relativă, aceasta din urmă presupunând o încălcare a drepturilor unui participant la procesul penal, ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probei astfel obţinute din procesul penal.

17. Aşadar, Curtea a apreciat că art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obţinute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi folosite în procesul penal în condiţiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă. Cele două alineate nu reglementează instituţii diferite, ci presupun întotdeauna aplicarea regimului nulităţilor în materia probaţiunii, aşa cum este acesta reglementat la art. 280-282 din Codul de procedură penală, iar rezultatul nulităţii actelor, respectiv a mijloacelor de probă şi a procedeelor probatorii, determină imposibilitatea folosirii probelor în proces.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Referitor la prevederile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şic) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea reglementează nulitatea relativă, care este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalităţii şi rezultă din încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părţi şi subiecţii procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă se caracterizează prin faptul că intervine atunci când prin încălcarea dispoziţiilor legale s-a produs o vătămare drepturilor participanţilor la procesul penal anterior enumeraţi, că aceasta trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau într-un anumit moment procesual, prevăzute de lege, că aceasta se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu îşi exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege şi prin faptul că subiecţii procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum şi un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale pretins încălcate.

20. Aşadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziţii procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Cu toate acestea, cele mai întâlnite cauze de nulitate relativă se referă la: reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerinţe care asigură organizarea şi desfăşurarea procesului penal, competenţa organelor judiciare, sesizarea organelor judiciare, reglementarea formei şi a conţinutului actelor procedurale, procedura de citare şi de comunicare a actelor procedurale, reglementarea termenelor procedurale şi reglementarea administrării probelor. Spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, care pot fi invocate în condiţiile prevăzute la art. 281 alin. (4) din acelaşi cod, şi poate fi luată în considerare din oficiu. Aceasta determină întotdeauna anularea actelor procesuale şi procedurale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de lege. Cazurile de nulitate absolută se referă la compunerea completului de judecată, la competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea procurorului la judecată atunci când aceasta este obligatorie, la prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea lor la şedinţa de judecată este obligatorie potrivit legii şi la efectuarea unor acte procesuale şi procedurale interzise de lege ca efect al inadmisibilităţii sau decăderii.

21. Din analiza celor două forme ale nulităţii, Curtea constată că regimul juridic al acestora, sub aspectul cazurilor în care pot fi invocate şi al momentului până la care pot fi invocate, reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale.

22. În acest sens, Curtea reţine că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispoziţiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a etapei camerei preliminare. Aceasta este o etapă distinctă de etapa judecăţii în fond a cauzei şi, totodată, obligatorie în cazul emiterii rechizitoriului prin care se dispune trimiterea în judecată a unei persoane. Competenţa realizării etapei procesuale a camerei preliminare este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care este un organ judiciar de sine stătător, distinct de instanţa de judecată, potrivit art. 30 lit. d) din Codul de procedură penală, a cărui competenţă constă atât într-o verificare-filtru a actelor procedurale efectuate până în această etapă a procesului penal, cât şi în luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale, fie prin soluţii de netrimitere în judecată, fie prin soluţii de trimitere în judecată, dar fără începerea judecăţii. Conform art. 54 din Codul de procedură penală, competenţa judecătorului de cameră preliminară priveşte verificarea legalităţii trimiterii în judecată dispuse de procuror, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată şi soluţionarea altor situaţii expres prevăzute de lege. Astfel, camera preliminară are ca obiect, conform art. 342 din acelaşi cod, soluţionarea problemelor ce vizează competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor şi legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală. Aşa fiind, legiuitorul a limitat, la o fază distinctă, de parcurs, a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la aspectele enumerate, fază în care nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Consecinţa acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecăţii, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor penale.

23. Având în vedere cele arătate, Curtea constată ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităţilor relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit lit. b) şi c) ale aceluiaşi alin. (4). În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a statuat că impunerea, prin lege, a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiţionări ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

24. Prin urmare, Curtea constată că textele criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al participanţilor la procesul penal, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie. În cadrul procesual supus regulilor mai sus analizate, participanţii la procesul penal beneficiază de garanţiile specifice dreptului fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, putându-şi apăra inclusiv drepturile şi interesele procesuale sau procedurale, în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor şi prin caracterul rezonabil al termenului de soluţionare a cauzelor.

25. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală a dreptului la apărare, acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de a-şi formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Având însă în vedere critica formulată de autoarea excepţiei, Curtea reţine că textele criticate nu încalcă garanţiile procesuale anterior enumerate, necontravenind, prin urmare, prevederilor art. 24 din Constituţie.

26. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (2), acestea prevăd înfăptuirea justiţiei în numele legii, precum şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea acesteia. Aceste trăsături ale actului de justiţie trebuie interpretate prin prisma prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevăd că justiţia este egală pentru toţi şi, respectiv, că toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi că justiţia se înfăptuieşte în mod egal, pentru toate persoanele. Însă, raportându-se la critica de neconstituţionalitate formulată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la regimul juridic al nulităţilor absolute şi relative, Curtea constată că textele criticate nu contravin dispoziţiilor art. 124 alin, (1) şi (2) din Constituţie.

27. Curtea conchide că prevederile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală au fost reglementate de legiuitor potrivit competenţei sale şi în marja de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituţie.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Livia Eugenia Bara în Dosarul nr. 22.962/271/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) şi art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) şi c) şi alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE

 

FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE

 

REGULAMENT

privind determinarea şi plata contribuţiilor la Fondul de garantare a depozitelor bancare în funcţie de gradul de risc

 

În temeiul art. 14, art. 15 alin. (2) şi (5), art. 20, art. 115 alin. (2), art. 117 şi art. 118 alin. (2) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, având în vedere prevederile art. 129 din Legea nr. 311/2015,

Fondul de garantare a depozitelor bancare, denumit în continuare Fondul, emite prezentul regulament.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul regulament se aplică tuturor instituţiilor de credit participante la Fond, în calitatea sa de schemă statutară de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României.

Art. 2. - Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, denumită în continuare Lege.

Art. 3. - Toate instituţiile participante la Fond sunt obligate să plătească acestuia contribuţii anuale şi, după caz, contribuţii extraordinare.

Art. 4. - Instituţiile de credit nou-înfiinţate participante la Fond sau cele care participă la o altă schemă de garantare a depozitelor şi doresc să se transfere la Fond trebuie să adreseze Fondului o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1

Art. 5. - (1) în cazul în care o instituţie de credit doreşte să renunţe la calitatea de participant la Fond sau transferă o parte din activităţile sale către o altă entitate, în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) sau (2) din Lege, aceasta trebuie să transmită Fondului o notificare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2a) sau 2b), cu respectarea termenului prevăzut la art. 24 din Lege.

(2) În termen de maximum 30 de zile de la data încetării calităţii de participantă la Fond sau de la data realizării transferului activităţilor şi depozitelor garantate către altă entitate, după caz, instituţia de credit în cauză trebuie să transmită Fondului informaţiile necesare pentru determinarea cuantumului depozitelor acoperite transferate şi a contribuţiilor ce trebuie transferate schemei de garantare a depozitelor care le preia, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 2c).

(3) Pe baza informaţiilor menţionate la alin. (2), Fondul procedează la verificarea corectitudinii informaţiilor privind contribuţiile plătite de instituţia de credit în ultimele 12 luni care precedă încetarea participării sau realizarea transferului, după caz, iar orice posibilă neconcordanţă va fi clarificată prin corespondenţă scrisă cu respectiva instituţie de credit.

(4) în cazul transferului parţial al depozitelor, Fondul va determina cuantumul contribuţiilor ce trebuie transferate schemei care preia depozitele acoperite, aplicând procentul comunicat de instituţia de credit participantă în baza anexei nr. 2c) la cuantumul contribuţiei anuale plătite de aceasta Fondului în ultimele 12 luni care precedă transferului.

(5) Fondul va transfera cuantumul contribuţiilor care îndeplinesc cerinţele legale pentru a fi transferate către schema de garantare a depozitelor indicată, în termenul legal.

 

CAPITOLUL II

Determinarea cuantumului contribuţiilor

 

Art. 6. - (1) Contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit participante se calculează prin aplicarea cotei procentuale stabilite de Fond, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, asupra soldului depozitelor acoperite în echivalent lei aflate în evidenţa respectivei instituţii de credit, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent celui de plată a contribuţiei.

(2) în cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor acoperite se calculează pe baza situaţiei agregate a soldurilor reprezentând depozitele acoperite aflate în evidenţa casei centrale şi a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.

(3) Sumei calculate la alin. (1) sau (2) i se va aplica un coeficient de ajustare determinat de Fond pentru a corecta abaterea totalului contribuţiilor anuale calculate în funcţie de risc de la nivelul-ţintă al contribuţiilor de colectat în anul respectiv.

Art. 7. - (1) Cota procentuală aferentă fiecărei instituţii de credit participante reflectă gradul de risc asociat acesteia.

(2) în vederea calculării contribuţiei fiecărei instituţii de credit participante, Fondul utilizează metoda aprobată de Banca Naţională a României, care ia în considerare Ghidul privind metodele de calcul al contribuţiilor la schemele de garantare a depozitelor emis de Autoritatea Bancară Europeană.

(3) Descrierea metodei de calcul este prezentată în anexa nr. 3.

Art. 8. - (1) Fondul determină gradul de risc asociat fiecărei instituţii de credit, utilizând datele raportate de instituţiile de credit către Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă.

(2) O instituţie de credit nou-înfiinţată va fi încadrată, în anul respectiv, în grupa corespunzătoare profilului de risc cel mai scăzut.

(3) Baza de calcul al contribuţiei are ca sursă raportarea fiecărei instituţii de credit către Fond privind depozitele acoperite la 31 decembrie a anului anterior celui de plată.

(4) Pentru o instituţie de credit nou-înfiinţată, baza de calcul are ca sursă prima raportare către Fond, potrivit reglementărilor în vigoare emise de acesta.

Art. 9. - După data de raportare a situaţiei depozitelor acoperite, Fondul determină nivelul bazei de calcul şi coeficientul de ajustare a contribuţiilor instituţiilor de credit.

Art. 10. - Fondul determină cuantumul contribuţiei anuale pentru fiecare instituţie de credit participantă, utilizând metoda de calcul prevăzută la art. 7 alin. (2).

Art. 11. - În termenul prevăzut la art. 117 alin. (1) din Lege, Fondul comunică fiecărei instituţii de credit participante gradul de risc asociat exprimat sub forma cotei procentuale a contribuţiei anuale şi valoarea contribuţiei anuale datorate.

Art. 12. - (1) Cu aprobarea Băncii Naţionale a României, Fondul poate solicita instituţiilor de credit participante o contribuţie extraordinară.

(2) Pentru fiecare instituţie de credit participantă, contribuţia extraordinară va fi determinată în funcţie de volumul depozitelor acoperite aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuţiei şi de gradul de risc asociat utilizat pentru stabilirea valorii contribuţiei anuale.

 

CAPITOLUL III

Plata contribuţiilor

 

Art. 13. - (1) Instituţiile de credit vor plăti contribuţiile anuale datorate în termenul stabilit prin art. 117 alin. (3) din Lege.

(2) Plata se efectuează în lei, integral, în contul curent al Fondului comunicat de către acesta.

(3) La data efectuării plăţii, instituţiile de credit transmit Fondului, prin fax sau prin e-mail, o copie a formularului declaraţiei privind plata contribuţiei, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, precum şi o copie a documentului de plată, urmând ca originalul declaraţiei să fie transmis Fondului în termen de maximum 5 zile de la data plăţii.

(4) în cazul în care o instituţie de credit participantă la Fond nu plăteşte contribuţiile datorate în cuantumul şi în termenul legal, Fondul solicită în scris Băncii Naţionale a României debitarea contului curent al instituţiei de credit în cauză, deschis la banca centrală, cu sumele datorate şi transferarea sumelor respective în contul curent al Fondului indicat de către acesta, cu informarea prealabilă a instituţiei de credit în cauză.

(5) în cazul în care Fondul nu a putut încasa contribuţiile anuale ce i se cuvin până la intrarea în faliment a unei instituţii de credit participante, acesta va recupera sumele respective în cadrul procedurii falimentului.

Art. 14. - Suspendarea şi, respectiv, reluarea plăţii contribuţiilor anuale se realizează în condiţiile menţionate la art. 17 din Lege.

Art. 15. - (1) Contribuţiile extraordinare trebuie plătite de către instituţiile de credit participante în contul Fondului, indicat de acesta, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării din partea Fondului.

(2) Transmiterea declaraţiei privind plata contribuţiei extraordinare se realizează în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (3).

(3) O instituţie de credit poate beneficia de amânarea, parţială sau integrală, a obligaţiei de plată a contribuţiei extraordinare, potrivit condiţiilor menţionate la art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege.

(4) Contribuţia extraordinară amânată la plată devine exigibilă potrivit art. 21 alin. (3) din Lege.

(5) Contribuţiile extraordinare neîncasate până la intrarea în faliment a unei instituţii de credit participante se recuperează în condiţiile menţionate la art. 13 alin. (5).

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii

 

Art. 16. - (1) Fondul determină contribuţiile pe care fiecare instituţie de credit participantă le plăteşte în anul 2016 utilizând gradul de risc asociat calculat pe baza datelor raportate de instituţiile de credit pentru data de 30 septembrie 2015.

(2) Gradul de risc asociat fiecărei instituţii de credit se calculează pe baza datelor menţionate la art. 8 alin. (1), inclusiv pe baza unor indicatori determinaţi de Banca Naţională a României, în calitatea acesteia de autoritate competentă.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 17. - Anexele nr. 1,2 a)-2 c), 3 şi 4 fac parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 18. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare de Sa data publicării.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului de garantare a depozitelor bancare,

Lucian Croitoru

 

Bucureşti, 5 februarie 2016.

Nr. 2.

 

ANEXA Nr. 1

 

Instituţia de credit ………………………….

 

CERERE

privind obţinerea calităţii de participant la Fondul de garantare a depozitelor bancare

 

- model –

 

 

Prin prezenta cerere solicităm să devenim participanţi la schema statutară de garantare a depozitelor bancare din România, începând cu data de ……………

Menţionăm ca suntem membri ai schemei de garantare ……………. [se inserează denumirea schemei de garantare curente*)].

1. Cuantumul depozitelor acoperite la data cererii: …………… lei

2. Cuantumul contribuţiei plătite în ultimele 12 luni precedente încetării participării către …………………………… (se inserează denumirea schemei de garantare curente) …………… lei*)

Am luat cunoştinţă de prevederile Legii nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, inclusiv de reglementările existente în România cu privire la funcţionarea schemei statutare de garantare a depozitelor bancare.

 

Semnăturile autorizate,

…………………………..

Data

…………………………..


*) Nu se aplică unei instituţii de credit nou-înfiinţate.

 

ANEXA Nr. 2a)

 

Instituţia de credit ………………………….

 

NOTIFICARE

privind renunţarea la calitatea de participant la Fondul de garantare a depozitelor bancare

 

- model –

 

Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă că, începând din data de  ……………, renunţăm la calitatea de participant la schema statutară de garantare a depozitelor bancare din România.

Începând de la această dată vom deveni membri ai  ……………  (se completează cu numele schemei de garantare al cărei membru devine).

Am luat cunoştinţă de prevederile Legii nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare,inclusiv de reglementările existente în România cu privire la funcţionarea schemei statutare de garantare a depozitelor bancare.

 

Semnăturile autorizate,

…………………………..

Data

…………………………..

 

ANEXA Nr. 2b)

 

Instituţia de credit ………………………….

 

NOTIFICARE

privind transferul parţial al activităţilor către o altă entitate

 

- model –

 

Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă că, începând din data de  ……………, o parte din activităţile noastre vor fi transferate către  ……………

O parte din depozitele acoperite până în prezent de către Fond, în sumă estimată  …………… de lei, reprezentând cca. …… % din depozitele acoperite la data transferului, urmează să fie transferate către care participă la  ……………

(se completează cu numele schemei de garantare al cărei membru este entitatea care preia depozitele).

Sumele exacte legate de depozitele acoperite transferate vor fi comunicate Fondului pe baza informării din anexa nr. 2c) la regulament şi a prevederilor relevante din Regulamentul Fondului de garantare a depozitelor bancare nr. ... privind determinarea şi plata contribuţiilor la Fondul de garantare a depozitelor bancare în funcţie de gradul de risc.

Am luat cunoştinţă de prevederile Legii nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, inclusiv de reglementările existente în România cu privire la funcţionarea schemei statutare de garantare a depozitelor bancare

 

Semnăturile autorizate,

…………………………..

Data

…………………………..

.

ANFXA Nr. 2c)

 

Instituţia de credit ………………………….

 

INFORMARE

privind cuantumul depozitelor acoperite transferate şi contribuţiile anuale plătite Fondului de garantare a depozitelor bancare

 

- model -

 

Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă că, la data  ……………, am transferat către  ……………  (se inserează denumirea entităţii care preia) depozite acoperite în cuantum de  …………… lei, reprezentând ...% din depozitele acoperite pe care le-am înregistrat la data transferului.

În ultimele 12 luni anterioare datei  …………… la care s-a efectuat transferul, am plătit Fondului contribuţii după cum urmează:

- Contribuţii anuale în cuantum de  …………… la data  ……………

- Contribuţii extraordinare 1) în cuantum de  …………… la data  ……………

Datele de identificare ale schemei de garantare care preia depozitele acoperite:

1. Denumirea: ……………

2. Sediul: ……………

3. Codul fiscal: ……………

4. CUI: ……………

5. Cod IBAN pentru transferul parţial al contribuţiilor plătite la Fond în ultimele 12 luni: …………………………………..……

Am luat cunoştinţă de prevederile Legii nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, inclusiv de reglementările existente în România cu privire la funcţionarea schemei statutare de garantare a depozitelor bancare.

 

Semnăturile autorizate,

…………………………..

Data

…………………………..


1) Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, contribuţiile extraordinare plătite nu se transferă.

 

ANEXA Nr. 3

 

Descrierea metodei pentru calculul contribuţiilor anuale ale instituţiilor de credit

 

 

1. Formula de calcul

1.1. Formula de calcul pentru determinarea contribuţiei fiecărei instituţii de credit (IC) în funcţie de profilul de risc

Ci = RC*PRAi*DAi* μ, unde:

IC - instituţia de credit participantă la schema statutară de garantare a depozitelor;

Ci - contribuţia anuală pentru ICi;

RC - rata contribuţiei (identică pentru toate IC într-un an);

PRAi - ponderea riscului agregat al ICi;

DAi - depozitele acoperite ale ICi;

μ - coeficient de ajustare determinat prin raportarea contribuţiilor totale neajustate la risc la contribuţiile totale ajustate la risc (identic pentru toate IC într-un an).

Rata contribuţiei (RC)

RC este rata procentuală care corespunde nivelului ce ar trebui plătit de o IC cu PRA = 100% (corespunde unui nivel al contribuţiei nediferenţiat în funcţie de risc) pentru a atinge nivelul-ţintă anual.

RC se determină anual de Fond, ca raport între nivelul-ţintă din anul respectiv şi suma depozitelor acoperite ale IC membre, raportate Fondului pentru data de 31 decembrie a anului precedent celui de plată a contribuţiei.

Nivelul-ţintă anual se determină ca un nivel minim obţinut prin raportarea sumei reprezentând resursele financiare pe care Fondul trebuie să le colecteze pentru a atinge nivelul-ţintă la numărul de ani rămaşi din perioada de colectare a resurselor.

PRA

PRAi se determină pe baza scorului agregat al riscului (SARi).

SARi reprezintă media ponderată a scorurilor individuale ale riscului (SIRi) obţinute de ICi.

Coeficientul de ajustare (μ)

Suma contribuţiilor anuale calculate poate fi mai mare sau mai mică decât nivelul-ţintă anual. Pentru corectarea acestor diferenţe faţă de nivelul-ţintă se utilizează coeficientul de ajustare μ.

De asemenea, contribuţiile anuale trebuie repartizate cât mai uniform posibil pe parcursul perioadei de atingere a nivelului-ţintă, cu luarea în considerare a fazelor ciclului economic şi impactului prociclic al contribuţiilor asupra IC.

Având în vedere considerentele menţionate mai sus, coeficientul de ajustare se utilizează pentru:

a) corectarea diferenţelor dintre nivelul contribuţiilor anuale determinat prin aplicarea metodei de calcul în funcţie de riscurile asociate IC şi nivelul-ţintă stabilit pentru anul respectiv;

b) evitarea situaţiilor când IC ar trebui să plătească contribuţii excesive Fondului în perioadele de recesiune economică;

c) determinarea unor contribuţii mai mari pe care IC să le plătească Fondului în perioadele de expansiune economică.

Coeficientul de ajustare se determină după ce toate IC au fost distribuite pe clase de risc şi li s-a acordat PRA în funcţie de profilul lor de risc.

1.2. Formula decalcul pentru determinarea contribuţiei anuale la nivel agregat

Suma contribuţiilor anuale CT colectate de la IC se determină pe baza următoarei formule:

CT = Σni = 1 Ci, unde,

CT - suma contribuţiilor anuale ale instituţiilor de credit;

Ci - contribuţiile individuale ale IC determinate conform formulei de calcul de la pct. 1.1.

2. Limitele pentru ponderea riscului agregat (PRA)

Prezenta metodă de calcul al contribuţiilor în funcţie de risc se bazează pe patru clase de risc, cu ponderi diferite ale riscului agregat (PRA) atribuite fiecărei clase de risc, după cum urmează:

- PRA - 75% pentru IC cu cel mai scăzut profil de risc;

- PRA= 100% pentru IC cu profil de risc mediu;

- PRA= 120% pentru IC cu profil de risc mai ridicat (cu risc mediu-ridicat);

- PRA= 150% pentru IC cu profilul de risc cel mai ridicat.

3. Categoriile de risc

Calculul PRAi pentru orice ICi are la bază indicatori din următoarele categorii:

1. capitalul;

2. lichiditatea şi finanţarea;

3. calitatea activelor;

4. modelul de afaceri şi managementul;

5. pierderile potenţiale pentru schema de garantare.

4. Indicatorii de risc 1)

Fondul utilizează următorii indicatori de risc, care deţin o pondere totală de 100% după cum urmează:

 

Indicator

1. Capital

1.1. Rata efectului de levier

1.2. Rata fondurilor proprii totale

2. Lichiditate şi finanţare

2.1. Raportul credite/depozite

2.2. Ponderea activelor lichide în total active

3. Calitatea activelor

3.1. Rata creditelor neperformante

4. Modelul de afaceri şi managementul

4.1. Active ponderate la risc/total active

4.2. Rata rentabilităţii activelor (RoA)

5. Pierderi potenţiale pentru DGS

5.1. Active negrevate de sarcini/depozite acoperite

 

Reguli privind indicatorii de risc (IR):

1. indicatorii de risc trebuie să respecte cerinţele prudenţiale aplicabile (conform menţiunilor din anexă);

2. indicatorii de risc se calculează individual pentru fiecare IC;

3. pentru IR determinaţi pe baza contului de profit şi pierdere, valorile indicatorilor sunt cele de la sfârşitul perioadei;

4. pentru IR determinaţi pe baza bilanţului, nivelurile indicatorilor sunt calculate ca valori medii între începutul şi sfârşitul perioadei de raportare.

Metoda de calcul al ponderilor de risc agregate PRA

Metoda de calcul al PRA se bazează pe încadrarea în grupe de risc a indicatorilor individuali de risc (IR), cu luarea în considerare a următoarelor:

- Pentru fiecare indicator se stabileşte un număr de 5 grupe, cu limita maximă şi minimă pentru fiecare grupă.

- Grupele de indicatori reflectă niveluri de risc diferite pentru IC (ridicat, mediu-ridicat, mediu, mediu-scăzut şi redus).

- Fiecare grupă de indicatori are un scor individual de risc (SIR), care reflectă gradul de risc al indicatorului specific.


1) Pentru calculul gradului de risc asociat necesar determinării contribuţiilor de plată în anul 2016 se utilizează indicatorii disponibili la nivelul autorităţii competente. Aceştia urmează să fie înlocuiţi cu indicatorii de bază recomandaţi de Autoritatea Bancară Europeană, pe măsură ce raportarea lor/datelor necesare calculării lor va deveni cerinţă obligatorie pentru instituţiile de credit.

 

- Calibrarea limitelor pentru încadrarea pe grupe de risc ţine cont de cerinţele autorităţii de reglementare şi de valorile istorice ale indicatorului, în măsura în care acestea sunt disponibile.

- Pentru fiecare IR, SIR-ul atribuit grupelor de indicatori este de la 0 la 100 (0 - riscul cel mai mic).

- Grupele de încadrare pe fiecare indicator, limita minimă şi cea maximă ale fiecărei grupe, precum şi ponderea ataşată fiecărui indicator sunt cele stabilite prin metoda de calcul aprobată de Banca Naţională a României.

Scorul agregat de risc (SAR)

- Fiecare SIR al ICi se înmulţeşte cu ponderea indicatorului Plj; se însumează rezultatele şi se obţine SARi:

 

SARi = Σnj=1 PIj*SIRj

Σnj = 1PIj = 100%

 

- Ponderea fiecărui indicator este aceeaşi pentru fiecare IC; ponderile actuale respectă regulile menţionate în Ghidul ABE.

Pentru fiecare SARi se atribuie o pondere de risc agregată PRAi care este utilizată pentru calculul contribuţiei fiecărei IC membre (Ci).

Intervalele de încadrare pe clase de risc sunt stabilite prin metoda de calcul aprobată de Banca Naţională a României.

Clasele de risc

Metoda de calcul a Fondului utilizează 4 clase de risc, după cum urmează:

 

Clasa de risc

PRA

1

75%

2

100%

3

120%

4

150%

 

ANEXA Nr. 4

 

DECLARAŢIA

privind plata contribuţiei anuale/extraordinare la Fondul de garantare a depozitelor bancare în anul

 

- model -

 

1. Denumirea instituţiei de credit: ……………………………………….

2. Sediul social: ……………………………………….

3. Data declaraţiei: ………………… (zz/ll/aaaa)

4. Numărul şi data autorizaţiei de funcţionare/notificării emise de Banca Naţională a României  ………………

5. Baza de calcul al contribuţiei la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată  ………………

Soldul depozitelor acoperite:

Total în lei: ………………

din care:

- în lei: ………………;

- în valută (în echivalent lei) ………………

a) Depozite acoperite persoane fizice, în lei: ………………

din care:

- în lei  ………………;

- în valută (în echivalent lei) ………………

b) Depozite acoperite persoane juridice, în lei:

din care:

- în lei  ………………;

- în valută (în echivalent lei) ………………

6. Contribuţia datorată*):  ………………, suma: ……………… lei

7. Contribuţia plătită, lei: ………………

8. Felul documentului: ……………… nr. ……, data plăţii  ………………  (zz/ll/aaaa)

 

Conducătorul instituţiei de credit,

Conducătorul compartimentului financiar-contabil,

……………………………………….

……………………………………….

(numele, prenumele, funcţia, semnătura şi ştampila)

(numele, prenumele, funcţia şi semnătura)


*) Se va preciza, după caz, felul contribuţiei: anuală ori extraordinară.

 

JUDEŢUL MUREŞ

MUNICIPIUL REGHIN

CONSILIUL LOCAL

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române, cu personalitate juridică, din municipiul Reghin cărora li s-au acordat subvenţii de la bugetul local în anul 2016, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

Nr. crt.

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

Numărul de beneficiari

Unitatea de asistenţă socială pentru care se acordă subvenţia

Cuantumul subvenţiei aprobate

- lei -

1.

Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia,

Filiala Reghin

10

Casa de tip familial Maria I

30.000

2.

Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, Filiala Reghin

37

Casa de tip rezidenţial I şi Centrul de zi Maria II

84.200

3.

Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, Filiala Reghin

8

- Centrul de criză Sf. Andrei

133.611

80

- Servicii de îngrijire la domiciliu

4

Centrul de Diaconie şi Didactic Religios

30

Centrul de zi Casa Dio

63.000

5.

Asociaţia Caritas, Asistenţă Socială

50

Centrul de zi de dezvoltare şi educaţie timpurie

32.212

6.

Asociaţia Caritas îngrijire la domiciliu

69

Servicii de îngrijire la domiciliu

46.800

7.

Asociaţia Găzduirea Iernuţeanca

12

Adăpost pentru oamenii străzii

25.200

 

 


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.