MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 996/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 996         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 12 decembrie 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

1.128. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

1.129. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 587 din 13 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

884. - Hotărâre privind aprobarea limitelor anuale, aferente anilor 2017-2019, pentru finanţările rambursabile care pot fi contractate şi pentru tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.225. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia

 

2.833. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind prospectul de emisiune a unui titlu de stat emis în vederea despăgubirii unei persoane fizice care a constituit depozit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme

 

3.958. - Ordin al ministrului culturii pentru acreditarea Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos din Galaţi, judeţul Galaţi

 

4.304/C. - Ordin al ministrului justiţiei privind acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor funcţionari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

4.305/C. - Ordin al ministrului justiţiei privind acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor funcţionari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 26 din 10 octombrie 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Radu Octavian Dobre, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica India, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Maldivelor şi în Republica Populară Bangladesh, cu reşedinţa la New Delhi.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 9 decembrie 2016.

Nr. 1.128.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Daniela Brînduşa Băzăvan, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Maroc, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Islamică Mauritania, cu reşedinţa la Rabat.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 9 decembrie 2016.

Nr. 1.129.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 587

din 13 septembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şt 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin, (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, excepţie ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.584/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează Obiectul Dosarului nr. 1.362D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Ioan Adrian Vilău, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei răspunde consilier juridic Magdalena Brandibur, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şt în Dosarul nr. 1.588D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.540/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Ioan Adrian Vilău, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei răspunde consilier juridic Magdalena Brandibur, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanţii părţilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.588D/2015 la Dosarul nr. 1.362D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată, în esenţă, că reglementarea atribuţiilor Consiliului Concurenţei are caracter organic, iar prima dintre aceste atribuţii prevăzută de legiuitor este aceea de a efectua investigaţii. De asemenea, susţine că legiuitorul a rezervat domeniului legii organice toate normele conţinute în Legea concurenţei nr. 21/1996 care reglementează, printre altele, modalitatea de realizare a investigaţiilor de către autoritatea administrativ autonomă. Ca atare, consideră că dispoziţiile legale criticate au caracter de norme juridice organice, deoarece se referă la exercitarea atribuţiilor Consiliului Concurenţei, respectiv la cea de efectuare a investigaţiilor într-o anumită etapă şi nu puteau fi modificate printr-o ordonanţă simplă. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, reprezentantul autoarelor excepţiei apreciază, în esenţă, că prin înlăturarea dreptului de a ataca, în mod direct şi imediat, ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei la instanţa de contencios administrativ se încalcă accesul liber la justiţie şi este afectat dreptul la apărare al unei întreprinderi. Depune concluzii scrise în acest sens.

7. Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât criticile de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză nu sunt diferite faţă de cele avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 568 din 15 septembrie 2015 şi Deciziei nr. 835 din 8 decembrie 2015, prin care instanţa de control constituţional a reţinut că modificările aduse Legii concurenţei nr. 21/1996, prin art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, nu încalcă prevederile art. 115 alin, (1) şi ale art. 117 alin, (3) din Constituţie şi nu îngrădesc accesul la justiţie al întreprinderilor care se consideră vătămate prin decizia adoptată de Plenul Consiliului Concurenţei. Depune concluzii scrise.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierile din 29 iunie 2015 şi 17 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 7,584/2/2014 şi nr. 7.540/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Excepţia a fost ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti, cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Concurenţei.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu respectă cerinţele referitoare la modificarea unei legi organice, pe de o parte, şi, pe de altă parte, încalcă drepturile fundamentale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. Chiar dacă, la acest moment, ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din data de 6 martie 2015, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare în forma criticată, prin prisma celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, ele pot fi suspuse analizei Curţii.

11. În continuare, autoarele excepţiei apreciază că o consecinţă a regimului constituţional al Legii nr. 21/1996 este aceea că inclusiv articolele din această lege care nu vizează, în mod direct, aspecte referitoare la înfiinţarea autorităţii administrative, au fost adoptate cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, fiind supuse exigenţelor de adoptare a unei legi organice. Însă Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 este o ordonanţă simplă, adoptată în baza unei legi speciale de abilitare, care, prin art. III pct. 5 şi 6. modifică alin. (2) şi (4) şi abrogă alin. (5) ale art. 43 din Legea nr. 21/1996, care este o lege organică. Ca atare, susţin că modificarea Legii nr. 21/1996, prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, este contrară prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi art. 117 alin. (3).

12. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, autoarele excepţiei consideră că, prin înlăturarea dreptului de a ataca ordinul în mod direct la instanţa de contencios administrativ, imediat după momentul emiterii acestuia, este afectat dreptul de acces liber la justiţie. Prin urmare, amânarea momentului la care ordinul prin care se refuză accesul la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul de investigaţie poate fi contestat la instanţă şi abrogarea alin. 5 al art. 43 din Legea nr. 21/1996, are drept consecinţă adoptarea deciziei finale de către Consiliul Concurenţei, înainte ca o instanţă judecătorească să se pronunţe definitiv în privinţa legalităţii ordinului, ceea ce reprezintă o gravă afectare a dreptului la apărare al întreprinderii, drept garantat prin art. 24 din Legea fundamentală. Totodată, autoarele excepţiei susţin că, în vederea respectării dreptului la apărare şi al accesului liber la justiţie, este esenţial ca actul administrativ, respectiv ordinul prin care se refuză accesul la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul de investigaţie, să fie supus controlului de legalitate, efectuat de instanţa competentă, înainte de formularea apărărilor, desfăşurarea audierilor şi, respectiv, emiterea deciziei finale de către Plenul Consiliului Concurenţei. Ca atare, autoarele excepţiei arată că doar în acest mod se poate vorbi de asigurarea unui echilibru just între interesul public, promovat prin acţiunile şi intervenţia autorităţii de concurenţă, şi interesul privat al întreprinderilor investigate, de a-şi formula complet şi efectiv apărarea faţă de faptele ilegale care le sunt imputate, prin raportul de investigaţie.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât modificările aduse Legii concurenţei nr. 21/1996, prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, nu se circumscriu domeniului de reglementare al legilor organice. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească în vreun fel prerogativele recunoscute de lege părţilor în scopul garantării dreptului la apărare şi nu afectează dreptul de acces la justiţie în substanţa sa, ci reglementează o modalitate de exercitare a acestuia.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 1.362D/2015, consideră că „revine instanţei de contencios constituţional a aprecia asupra conformităţii dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 cu prevederilor constituţionale invocate”. De asemenea, în Dosarul nr. 1.588D/2015, apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse şi susţinerile reprezentanţilor părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 6 august 2014, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, cu următorul cuprins:

„Art. III

Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

5. La articolul 43, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei va permite părţilor în cauză consultarea dosarului şi obţinerea, în format electronic, de copii şi/sau extrase ale actelor procedurii de investigaţie. [...]

(4) Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei care sunt confidenţiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase decât prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.»

6. La articolul 43, alineatul (5) se abrogă.”

19. Curtea observă că art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, ulterior modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, a fost modificat prin art. 50 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din data de 6 martie 2015, în sensul că: „Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase doar prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată.” Ulterior, Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, modifică din nou dispoziţiile art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, însă cu o formulare similară celei din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, reiterând soluţia legislativă.

20. Curtea, având în vedere cele reţinute în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, urmează a se pronunţa asupra art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, în redactarea primită prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, întrucât aceste dispoziţii continuă să îşi producă efecte juridice în cauzele deduse judecăţii.

21. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. *21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă şi ale art. 117 alin. (3) potrivit cărora autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea observă că, din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, şi Decizia nr. 835 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

23. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, raportate la art. 115 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 a fost adoptată în bază art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanţe pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei.

24. De asemenea, examinând formula de atestare a legalităţii adoptării actului normativ, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât altfel s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, şi Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, în consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

25. Curtea a reţinut că reglementarea statutului Consiliului Concurenţei se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile din faţa sa, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014) să le modifice prin intermediul prevederilor legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încălcarea art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) şi art. 117 alin. (3) din Constituţie.

26. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, în ceea ce priveşte opţiunea legiuitorului de a reglementa atacarea odată cu fondul a unui act emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 471 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, potrivit cărora „Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia”, prevedeau în mod evident tocmai dreptul întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi - persoane fizice sau juridice - şi a autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice. În măsura în care acestea se încadrau în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, de a se adresa instanţei de judecată. Totodată, Curtea a constatat că în toate cazurile, decizia adoptată de Consiliul Concurenţei, prin care se finalizează investigaţia, putea fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Cu acelaşi prilej, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, persoana interesată putea atacaşi ordinul privind declanşarea investigaţiei. Faptul că persoana interesată nu putea ataca separat acest ordin nu era de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, ci, în soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ era competentă, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii ordinului care a stat la baza emiterii actului supus judecăţii. Cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, reglementarea atacării odată cu fondul sau separat de fond fiind la latitudinea legiuitorului, acesta putând alege aplicarea uneia sau a alteia din cele două soluţii legislative care sunt, deopotrivă, constituţionale în ipoteza dată. Prin urmare, Curtea nu a reţinut încălcarea art. 16, 21, 24 şi 52 din Constituţie.

27. De asemenea, Curtea a observat că, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în cauza C-411/04 P Saizgitter Mannesmann GmbH, paragraful 43, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat asupra accesului la informaţii confidenţiale, în materia concurenţei, statuând că administrarea probelor în cauzele de drept unional al concurenţei este caracterizată prin faptul că înscrisurile examinate conţin adesea secrete de afaceri sau alte informaţii care nu pot fi divulgate sau nu pot fi divulgate decât cu condiţia respectării unor restricţii importante. Aceeaşi instanţă a mai statuat că, ţinând seama de natura intereselor protejate în cadrul controlului unei operaţiuni de concentrare, publicarea informaţiilor sensibile referitoare la activităţile economice ale întreprinderilor implicate poate aduce atingere intereselor tor comerciale, independent de existenţa unei proceduri de control în curs. În plus, perspectiva unei astfel de publicări după închiderea procedurii de control ar risca să dăuneze disponibilităţii întreprinderilor de a colabora atunci când o astfel de procedură este pendinte (Hotărârea din 28 iunie 2012, pronunţată în cauza C-404/10 P, Editions Odile Jacob SAS, paragraful 124). Ca atare, Curtea a reţinut că raţiuni de aceeaşi natură au stat la baza modificărilor aduse de legiuitor, prin dispoziţiile legale criticate, care a ţinut cont de materia specifică a dreptului concurenţei.

28. Neexistând elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, şi cu majoritate de voturi, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Opti Media - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.584/2/2014, şi de Societatea Starcom Mediavest Group - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.540/2/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. III pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, precum şi ale art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea limitelor anuale, aferente anilor 2017-2019, pentru finanţările rambursabile care pot fi contractate şi pentru tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 63 alin. (10) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Pentru încadrarea în nivelul anual al deficitului bugetului general consolidat, limitele anuale privind finanţările rambursabile care pot fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, reprezentând datorie publică locală, sunt în sumă de 1.200 milioane lei pentru fiecare dintre anii 2017,2018 şi 2019.

Art. 2. - Pentru încadrarea în nivelul anual al deficitului bugetului general consolidat, limitele anuale privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale sunt în sumă de 1.200 milioane lei pentru fiecare dintre anii 2017, 2018 şi 2019.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează;

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2016.

Nr. 884.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 110.941/AC din 28 iunie 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia etapei de încadrare nr. 14.807RP din 18 martie 2016, emisă de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa în urma derulării procedurii SEA, avizele Ministerului Culturii nr. 2.352 din 19 aprilie 2016 şi 3.570 din 9 iunie 2016, adresele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 88.107/108.283/319.750 din 11 februarie 2016 şi nr. 91.267 din 10 iunie 2016, adresele Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 24.539 din 7 martie 2016 şi nr. 56.510 din 16 iunie 2016 şi adresele Direcţiei generale păduri nr. 27.415/E.S. din 8 februarie 2016 şi nr. 27.559/E.S, din 3 iunie 2016,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului Natura 2000 ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iunie 2016.

Nr. 1.225.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind prospectul de emisiune a unui titlu de stat emis în vederea despăgubirii unei persoane fizice care a constituit depozit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A.

În vederea achiziţionării de autoturisme

În temeiul:

- art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legii nr. 9/2014 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme;

- Hotărârii Guvernului nr. 392/2014 privind aprobarea elementelor tehnice şi modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, precum şi pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti;

- Hotărârii Guvernului nr. 878/2016 pentru completarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 392/2014 privind aprobarea elementelor tehnice şi modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, precum şi pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti;

- Convenţiei nr. 549.839/RU828 din 5 decembrie 2016 încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi C.E.C. BANK - S.A.,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea despăgubirii unei persoane fizice care a constituit depozit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, se aprobă prospectul de emisiune a unui titlu de stat: seria 2016CEC, emis pe numele C.E.C. BANK - S.A., în valoare totală de 20.088,92 lei, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 8 decembrie 2016.

Nr. 2.833.

 

ANEXĂ

 

PROSPECT DE EMISIUNE A TITLULUI DE STAT

seria 2016 CEC

 

1. În vederea despăgubirii unei persoane fizice care a constituit depozit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, Ministerul Finanţelor Publice va lansa o emisiune a unui de titlu de stat pe numele C.E.C. BANK- S.A., care se identifică prin seria 2016CEC.

2. Titlul de stat este denominat în lei, este nepurtător de dobândă, nenegociabil şi are scadenţa în data de 13 ianuarie 2017.

3. Data emisiunii este 13 decembrie 2016.

4. Valoarea totală a emisiunii titlului de stat este 20.088,92 lei.

5. Emisiunea reprezintă despăgubirea rezultată din hotărârea judecătorească executorie.

6. Valoarea nominală este egală cu valoarea despăgubirii, aşa cum este prevăzută în hotărârea judecătorească executorie, pe numele deponentului.

7. Răscumpărarea titlului de stat se efectuează la data scadenţei, respectiv Ea data de 13 ianuarie 2017, prin creditarea contului C.E.C. BANK - S.A. cu suma reprezentând valoarea totală a emisiunii.

8. Titlul de stat se emite în formă dematerializată.

9. Plata la scadenţă a valorii totale a titlului de stat se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice prin ordin de plată pe numele C.E.C. BANK - S.A. Centrala, CUI 361897, cod IBAN R038CECEB00003RON0000001.

10. Dacă data la care trebuie efectuată plata aferentă serviciului datoriei publice este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata va fi efectuată în prima zi lucrătoare după data scadenţei plăţii, dacă în acordul/contractul/convenţia de împrumut sau în prospectul de emisiune pentru titlurile de stat nu se prevede altfel, fără obligarea la dobânzi penalizatoare.

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

pentru acreditarea Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos din Galaţi, judeţul Galaţi

 

În baza Hotărârii Biroului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor nr. 5.990 din 14 noiembrie 2016,

în conformitate cu prevederile art. 12 din Criteriile şi normele de acreditare a muzeelor şi a colecţiilor publice, aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2.057/2007,

în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (4) din Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice, republicată, şi al prevederilor art. 11 alin. (1) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acreditează Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, cu sediul în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul culturii,

Ramona Bogdana Creţu,

 

Bucureşti, 21 noiembrie 2016.

Nr. 3.958.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

privind acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor funcţionari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

În temeiul prevederilor art. 2 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, ale art. 1, art. 4 alin. (1) lit. c) şi art. 6 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici CU statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, cu modificările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.980/C/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia,

în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2.

Art. 3. - La data de 1 Decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3.

Art. 4. - Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile penitenciare subordonate vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

p. Ministrul justiţiei,

Gabriela Scutea,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 decembrie 2016.

Nr. 4.304/C.


*) Anexele nr. 1-3 se comunică instituţiilor interesate.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

privind acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor funcţionari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

În temeiul prevederilor art. 2 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, ale art. 1, art. 4 alin. (1) lit. c) şi art. 6 din Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, cu modificările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.980/C/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia,

în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri prevăzuţi în anexa nr. 1.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri prevăzuţi în anexa nr. 2.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri prevăzuţi în anexa nr. 3.

Art. 4. - Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile penitenciare subordonate vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea J.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

p. Ministrul justiţiei,

Gabriela Scutea,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 decembrie 2016.

Nr. 4.305/C.


*) Anexele nr. 1-3 se comunică instituţiilor interesate.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 26

din 10 octombrie 2016

 

Dosar nr. 1.276/2016

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, preşedintele completului

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Rîciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Simona Camelia Marcu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 4.149/1/2015 este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţii Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.377/115/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„- dacă dispoziţiile art. 3 - «Tutela administrativă» din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că prefectul poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- incidenţa dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul amânării aplicării pedepsei stabilite potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 396 alin.(4) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare”.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse punctele de vedere ale curţilor de apel, însoţite, după caz, de hotărâri judecătoreşti relevante, precum şi raportul întocmit de judecătorul raportor; de asemenea se arată că raportul a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, iar prefectul judeţului Caraş-Severin, având calitatea de intimat-reclamant în dosarul de sesizare, a formulat punct de vedere referitor la raport; s-a arătat, de asemenea, că la dosar a fost depus punctul de vedere formulat de doamnele prof. univ. dr. Dana Tofan şi Verginia Vedinaş şi de domnul conf. univ. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu, din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.377/115/2015, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunile de drept sus-menţionate.

II. Expunerea succintă a procesului.

Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul, prefectul judeţului Caraş-Severin, a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtului, Consiliul Local al Comunei B„ să adopte o hotărâre prin care să constate încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului unui consilier local, în urma constatării săvârşirii unei infracţiuni de corupţie (trafic de influenţă), pentru care s-a amânat aplicarea pedepsei cu închisoarea de 1 an şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal), coroborate cu dispoziţiile art. 396 alin. (4) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură penală), precum şi obligarea Consiliului local la adoptarea unei hotărâri prin care să se constate încetarea de drept a mandatului.

3. În faţa primei instanţe s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii prefectului, excepţie care a fost respinsă pe considerentul că refuzul autorităţii locale intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 3 - „Tutela administrativă” din Legea nr. 554/2004, întrucât şi actele asimilate actelor administrative pot face obiectul controlului de legalitate, la iniţiativa prefectului.

4. Prin Sentinţa nr. 719 din 15 septembrie 2015, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea prefectului judeţului Caraş-Severin şi a obligat pârâtul, Consiliul Local al Comunei B., să adopte o hotărâre prin care să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local al numitului Ţ.I.

5. Instanţa de judecată a reţinut că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004), sunt aplicabile, dat fiind că, în speţă, s-a pronunţat o hotărâre penală de condamnare cu o pedeapsă privativă de libertate, neavând relevanţă modalitatea de executare a acesteia. Prima instanţă a făcut trimitere la Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a analizat dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 prin raportare la instituţia suspendării pedepsei, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969).

6. Ulterior, Secţia penală a Curţii de Apel Timişoara a pronunţat Decizia penală nr. 980 din 8 octombrie 2015, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei şi al dispozitivului Sentinţei penale nr. 357 din 3 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Arad - Secţia penală în Dosarul nr. 9.952/108/2013, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 940/A din 11 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, în sensul că paragraful 6, care are următorul conţinut: „în baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 308 Cod penal, condamnă pe inculpaţii R.V.M. şi Ţ.I. la câte 1 (un) an şi 6 (şase) luni fiecare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă”, se înlocuieşte cu următorul paragraf: „în baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 308 Cod penal, stabileşte fată de fiecare dintre inculpaţii R.V.M. şi Ţ.I. câte o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă”.

7. În cuprinsul hotărârii penale sus-menţionate s-a arătat că, deşi s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, atunci când s-au redactat minuta şi dispozitivul Sentinţei, din eroare, s-a utilizat termenul „condamnă”, în locul formulei „stabileşte pedeapsa”,

8. Împotriva Sentinţei nr. 719 din 15 septembrie 2015 a Tribunalului Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei B., susţinând, în esenţă, că potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 titularul dreptului de a propune constatarea încetării de drept a mandatului de consilier este primarul sau oricare consilier, iar nu consiliul local şi instanţa de fond în mod greşit a apreciat că există similitudine între instituţia amânării aplicării pedepsei şi instituţia suspendării executării pedepsei, respectiv întreruperea executării pedepsei.

III. Dispoziţiile legale supuse interpretării

9. Legea nr. 554/2004:

Art. 2. - „Semnificaţia unor termeni

(1) în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(...)

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, îh vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

(...)

(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”

Art. 3. - „Tutela administrativă

(1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.

(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

(3) Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept.”

10. Legea nr. 340/2004

„Art. 19. - (1) în calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;

(...)

e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului;

(...)“

11. Legea nr. 393/2004 „Art. 9. - (...)

(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:

(...)

f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;

(...)”

12. Codul penal

Art. 83. - „Condiţiile amânării aplicării pedepsei

(1) Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(...)”

13. Codul de procedură penală

„Art. 396. - Rezolvarea acţiunii penale

(...)

(4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 din Codul penal.

(...)”

IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

14. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: Curtea de Apel Timişoara este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; soluţionarea recursului, atât în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cât şi în ce priveşte fondul cauzei, depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă şi asupra ei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

15. Curtea de Apel Timişoara, autorul sesizării, nu şi-a exprimat punctul de vedere referitor la problemele de drept supuse dezlegării, motivând că acestea constituie aspecte asupra cărora urmează a se pronunţa, iar, în situaţia în care sesizarea ar fi respinsă, ar fi chemată, ea însăşi, să se hotărască asupra modului de interpretare a normelor legale respective; or, apreciază instanţa de trimitere, o exprimare a unui punct de vedere ar echivala cu o antepronunţare.

V. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

16. Din cuprinsul încheierii de sesizare şi al înscrisurilor ataşate nu rezultă dacă părţile au formulat un punct de vedere cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării.

VI. Punctul de vedere teoretic exprimat de specialiştii din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti

17. Prin punctul de vedere formulat cu privire la prima chestiune de drept, specialiştii din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti au apreciat că, din moment ce art. 123 alin. (5) din Constituţia României se referă numai la „actele” autorităţilor locale, fără a mai avea în vedere, în mod expres, şi „nesoluţionarea în termenul legal” a unei cereri, pe modelul oferit de art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală (refuzul nejustificat şi tăcerea administraţiei), dreptul prefectului de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 123 alin. (5) din Constituţie, este limitat la actele administrative tipice ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului; se concluzionează că, în baza atribuţiilor de „tutelă administrativă”, adică de supraveghere a activităţii autorităţilor administraţiei locale, pornind de la art. 123 alin. (5) din Constituţie şi continuând cu celelalte dispoziţii legale incidente, în special art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul nu poate formula o acţiune având ca petit impunerea unei „obligaţii de a face” pentru aceste autorităţi, în scopul cenzurării „refuzului nejustificat” de soluţionare a unei cereri a prefectului sau a altei persoane.

VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale şi opiniile exprimate de acestea

18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 11 din 11 mai 2015 1, a stabilit că, „în interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) fit. e) şi art. 115 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale aii. 123 alin. (5) din Constituţie, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.

19. De asemenea, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „Dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

20. Totodată, în jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost identificate următoarele considerente relevante cu privire la problemele de drept supuse dezlegării.

21. S-a reţinut astfel că, potrivit „art. 123 alin. (5) din Constituţia României, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ un act al consilierului judeţean, al celui local sau al primarului în cazul în care consideră actul emis de aceştia ca fiind ilegal. În acelaşi sens, prin prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte atribuţii, prefectului îi revine şi aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului. (...)” 3

22. „Conform art. 123 alin. (5) din Constituţie, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consilierului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale. (...) Înalta Curte consideră că nu are relevanţă obiectul reglementat de hotărârea atacată, ci relevantă este natura actului emis de Consiliul Local, şi anume o hotărâre, care, indiferent de domeniul reglementat în conţinutul ei, poate fi atacată de Prefect pe calea contenciosului administrativ. Conform art. 3 din Legea nr. 554/2004, rezultă în mod indubitabil că Prefectul exercită tutelă administrativă în privinţa actelor emise de autorităţile administraţiei publice locale, în acest sens fiind dreptul conferit de art. 123 alin. (5) din Constituţie şi de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale”. 4

23. „Actele pe care le emit primarii, inclusiv în materia evaluării secretarului unităţilor administrativ-teritoriale şi a celorlalţi funcţionari publici ce intră în competenţa lor, sunt supuse controlului de legalitate atât pe calea contenciosului administrativ în condiţiile art. 1 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004, cât şi pe calea controlului de tutelă exercitat de prefect potrivit art. 123 alin. (5) din Constituţie şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, mecanisme procesuale care constituie veritabile garanţii împotriva arbitrariului şi abuzului de putere la care face referire recurentul-reclamant.” 5

24. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, majoritatea curţilor de apel au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă referitoare la problemele de drept în discuţie şi nici cauze aflate pe rol, în care să se pună aceste probleme de drept; singurele instanţe care au transmis jurisprudenţă relevantă sunt Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ (Sentinţa nr. 130 din 16 martie 2011) şi Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 352 din 2 martie 2015); curţile de apel Bacău şi Târgu Mureş au transmis jurisprudenţă nerelevantă, referindu-se la o altă măsură de individualizare judiciară a pedepsei, suspendarea.

25. Majoritatea instanţelor de judecată au transmis puncte de vedere/opinii ale judecătorilor, din examinarea cărora se desprind următoarele orientări:

A. Majoritatea instanţelor 6 au apreciat că:

- prefectul poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului, adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004;

- sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 în cazul amânării aplicării pedepsei stabilite potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal, coroborate cu dispoziţiile art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală.

26. În acord cu această orientare s-a apreciat că prefectul are posibilitatea, atunci când constată că inacţiunea unei autorităţi publice locale este contrară interesului public, să solicite acesteia îndeplinirea atribuţiilor legale, iar în cazul tăcerii sau refuzului poate duce conflictul în faţa instanţei de contencios administrativ, care urmează a obliga autoritatea publică la realizarea atribuţiilor legale. În acest sens s-a pornit de la premisa că obiectul controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect îl reprezintă atât actul administrativ, cât şi faptele sau actele asimilate acestuia (tăcerea administrativă şi refuzul nejustificat de rezolvare a cererii).

27. S-a arătat, de asemenea, că simplul fapt că instanţa penală a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin individualizarea modalităţii de executare în forma suspendării condiţionate, această individualizare nu alterează natura pedepsei aplicate, respectiv aceea de privare de libertate, şi nu atrage neaplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004. Amânarea aplicării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate, pe perioada termenului de supraveghere.

B. Alte instanţe7 au apreciat, în privinţa celei de-a două chestiuni ce face obiectul sesizării, că atunci când instanţa penală a dispus amânarea aplicării pedepsei nu sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004, întrucât cerinţa legii pentru încetarea de drept a calităţii de consilier local sau judeţean se impune a fi interpretată restrictiv, având în vedere că această împrejurare priveşte suprimarea unui drept.

28. De asemenea s-a susţinut că instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de condamnare şi, atunci când instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, nu pronunţă o soluţie de condamnare, ci stabileşte pedeapsa şi dispune amânarea aplicării acesteia. Prin urmare, în prezenţă reţinerii dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004.

VIII. Jurisprudenţă Curţii Constituţionale

29. Cu referire la chestiunile de drept ce formează obiectul sesizării au fost identificate următoarele considerente relevante în jurisprudenţă Curţii Constituţionale:

30. „(...) Art. 123 alin. (5) (din Constituţie - n.r.) consacră la nivel constituţional instituţia tutelei administrative pentru supravegherea respectării legii de către autorităţile administraţiei publice locale, ceea ce îi conferă prefectului dreptul să atace în contencios administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, atunci când consideră că actul este ilegal. (...) Dreptul de tutelă administrativă al prefectului se refera la controlul asupra actelor administrative ale autorităţilor publice locale, întrucât acestea sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, aşa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, «garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local». Recunoaşterea posibilităţii prefectului de a ataca în instanţă alte acte decât cele administrative ar conduce la încălcarea de către acesta a principiului constituţional al autonomiei locale. (...) Totodată, în situaţia în care un act al autorităţii publice este un act administrativ - aşa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, el va putea fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ de către prefect, în situaţia în care consideră actul ilegal; în caz contrar, dacă actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea li cenzurat în instanţă pe calea contenciosului administrativ, ci doar în faţa instanţelor cu competenţe în acele materii”.8

IX. Jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

31. În jurisprudenţă instanţelor europene nu au fost identificate decizii relevante în privinţa chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

X. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

32. Prin Adresa nr. 630/C2/1169/111-5/2016 din 13 aprilie 2016, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

XI. Raportul asupra chestiunii de drept

33. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, sunt întrunite condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

34. Pe fondul problemelor supuse dezbaterii, soluţia propusă prin raport este aceea că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 554/2004 se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, iar dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 nu sunt incidente în cazul amânării aplicării pedepsei stabilite potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal.

XII. Înalta Curte

35. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele:

A. Asupra admisibilităţii

36. Chestiunea preliminară a admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este apreciată în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

37. În cazul de faţă, întrucât sesizarea priveşte două chestiuni de drept distincte, una vizând obiectul acţiunii în justiţie şi admisibilitatea unei astfel de acţiuni, iar alta referitoare la interpretarea unor dispoziţii legale având incidenţă în rezolvarea pe fond a acţiunii, condiţiile de admisibilitate a sesizării vor fi analizate distinct, pentru fiecare dintre cele două chestiuni de drept.

38. În ceea ce priveşte prima chestiune de drept se consideră că toate condiţiile legale de admisibilitate sunt îndeplinite, după cum se va arăta în continuare:

39. Chestiunea de drept este una reală, constând în interpretarea sistematică a prevederilor art. 3 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 123 alin. (5) din Constituţia României şi la prevederile ârt. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004, interpretare de a cărei lămurire depinde soluţionarea cauzei.

40. Celelalte condiţii sunt, de asemenea, îndeplinite, deoarece chestiunea de drept este ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet al curţii de apel învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă şi este o problemă nouă, nefăcând obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nefiind deja lămurită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre pronunţată Intr-un recurs în interesul legii sau într-o altă cerere de hotărâre preliminară.

B. Asupra fondului sesizării

41. În cadrul controlului de tutelă administrativă, astfel cum este reglementat în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul are dreptul de a cere instanţei de contencios administrativ anularea unui act al consiliului judeţean, al consiliului local sau al primarului.

În limitele fixate de textul legal precizat, prefectul nu are posibilitatea de a promova o acţiune în justiţie pentru a obţine obligarea unei autorităţi publice locale să îndeplinească atribuţiile sale legale. În speţă, prefectul nu are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care să solicite instanţei de judecată obligarea consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen.

42. Cu toate că prefectul, în calitatea sa de autoritate de tutelă administrativă, are rolul de a supraveghea respectarea legii de către autorităţile administraţiei publice locale, acesta nu este învestit cu competenţa de a exercita un control general al activităţii administraţiei publice locale, puterile sale fiind limitate la actele administrative, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 554/2004 (actele administrative tipice), acest aspect rezultând, în mod implicit, şi din Decizia nr. 11 din 11 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

43. Rolul interpretării unei norme juridice este acela de a stabili sensul exact al termenilor cu care operează legislatorul, pentru a determina conţinutul regulii în discuţie

44. Conform interpretării textuale, enunţul din art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează că prefectul poate ataca în justiţie doar actele infra legislative tipice, fără să poată interveni pe acest temei legal ca să solicite pe cale judiciară obligarea autorităţilor publice locale să pună pe ordinea de zi a şedinţei şi să ia act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen. Posibilitatea atacării în justiţie a refuzului autorităţii locale de a proceda în sensul arătat mai sus trebuie să rezulte expres din dispoziţiile legii, ea nu poate fi dedusă, nu poate fi considerată o competenţă implicată în textul de lege în discuţie. Firesc, deoarece controlul de tutelă administrativă, aşa cum rezultă explicit din textul de lege amintit, vizează doar actele administrative ale autorităţilor publice locale, iar nu activitatea administraţiei în întregul ei, pentru ca prefectul să poată interveni şi să pretindă o anumită conduită din partea organelor administrative atunci când consideră că acestea nu îşi îndeplinesc corespunzător atribuţiile legale.

45. Este de observat, de asemenea, că, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care prefectul promovează acţiune în justiţie, actul contestat este suspendat de drept; această normă nu face decât să confirme că dispoziţiile alin. (1) al aceluiaşi articol se referă exclusiv la actele administrative tipice, deoarece suspendarea nu poate opera în cazul actelor administrative asimilate, deci în privinţa unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii; această dispoziţie este, de altfel, o transpunere în plan legislativ a prevederii constituţionale consacrate de ari. 123 alin. (5) teza finală: „Actul atacat este suspendat de drept.”

46. Sigur, s-ar putea susţine că efectul suspendării de drept, prevăzută în textul menţionat, vizează numai actele administrative tipice, fără a însemna că în cazul actelor „asimilate” ar fi exclusă o acţiune a prefectului, fără intervenţia suspendării. Totuşi, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie, chiar dacă privesc „contenciosul subiectiv”, ca dimensiune a dreptului fundamental al persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa instanţei de judecată.

47. Conform art. 52 alin. (1) din Constituţie, „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”.

48. Dispoziţiile constituţionale citate se referă în mod distinct la „actul administrativ” şi la „nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”, prima sintagmă vizând, în mod logic, actele administrative tipice, emise în exercitarea atribuţiilor proprii de către autorităţile administraţiei publice în principal şi, în subsidiar, de către alte autorităţi publice, în timp ce în sfera celei de-a două sintagme intră, pe de o parte, refuzul nejustificat de soluţionare a cererii şi, pe de altă parte, aşa-numita „tăcere” a administraţiei, adică lipsa oricărui răspuns.

49. Aşa fiind, cum art. 123 alin. (5) din Constituţie se referă numai la „actele” autorităţilor locale, fără a mai avea în vedere expres şi „nesoluţionarea în termenul legal” a unei cereri, după modelul reglementării art. 52 alin. (1) din Constituţie, rezultă că dreptul prefectului de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este limitat la actele administrative tipice ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului.

50. Preferinţa pentru interpretarea teleologică, îmbrăţişată de majoritatea instanţelor chestionate, în detrimentul celei literale, nu poate avea loc însă decât strict în ipoteza în care aceasta din urmă ar conduce la consecinţe absurde sau cel puţin nerezonabile. Or, interpretarea literală, textuală, a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezistă la testul de conformitate cu Constituţia.

51. Astfel, controlul de tutelă administrativă este reglementat la nivel constituţional în art. 123 alin. (5) din Legea fundamentală, conform căruia „Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. (...)”. Dispoziţiile constituţionale citate „ne spun” ritos că prefectul poate ataca în contencios administrativ „un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului”. Enunţul, formulat în termeni categorici, ne trimite, fără echivoc, la actele administrative tipice emise de autorităţile publice locale enumerate, adică la dispoziţiile emise de primar şi la hotărârile consiliului local/consiliului judeţean.

52. De asemenea nu există niciun dubiu că enumerarea din textul constituţional analizat este exhaustivă. De aici, concluzia care se poate desprinde este una singură, aceea că în cadrul controlului de tutelă administrativă nu pot fi cenzurate decât actele infralegislative tipice.

53. A admite soluţia ce se degajă, ca rezultat al utilizării metodei teleologice, ar însemna să se dea prevalenţă voinţei prezumate a legislatorului, conform preferinţei interpretului legii mai degrabă decât voinţei declarate a celui care a edictat norma, aşa cum rezultă aceasta, în mod clar, din textul legal examinat.

Obligatoriu, rezultatul interpretării trebuie să fie o normă juridică validă. Or, în acest caz, rezultatul interpretării conduce la o normă invalidă, deoarece în interpretarea teleologică această normă ar avea un conţinut neconform cu dispoziţiile art. 123 alin. (5) din Constituţia României, reglementare aflată pe cel mai înalt palier juridic, care statuează asupra controlului de tutelă administrativă.

54. Un alt argument îl constituie dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că numai hotărârile consiliului local, cele ale consiliului judeţean şi, respectiv, dispoziţiile primarului se comunică prefectului, în vederea exercitării de către acesta a dreptului de a le ataca pe calea contenciosului administrativ, în baza atribuţiilor de „tutelă administrativă”. Se observă, şi în acest caz, că se comunică prefectului numai actele tipice ale autorităţilor locale, acestea putând fi, mai departe, contestate pe calea contenciosului administrativ.

55. Nu în ultimul rând, din interpretarea gramaticală a textului art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care foloseşte sintagma „actele emise”, rezultă, în mod logic, că sunt avute în vedere doar actele administrative în formă tipică (hotărâri ale consiliilor judeţene/locale, dispoziţiile primarilor), pentru că numai acestea se „emit”, adoptă de respectivele autorităţi, adică rezultă din manifestarea expresă de voinţă a acestora; în acest context „refuzul nejustificat” de soluţionare a unei cereri nu poate fi circumscris operaţiunii de „emitere” a unui act administrativ, el fiind doar asimilat, ca urmare a voinţei legiuitorului, unui act de autoritate.

56. În ceea ce priveşte cea de-a două chestiune de drept, referitoare la interpretarea unor dispoziţii de drept material, având incidenţă în rezolvarea pe fond a acţiunii, în condiţiile în care ea este subsecventă primei chestiuni de drept, ce viza admisibilitatea însăşi a acţiunii în justiţie, şi având în vedere dezlegarea dată acesteia din urmă, se constată că nu mai subzistă condiţia de admisibilitate privind dependenţa între lămurirea acestei chestiuni şi soluţionarea pe fond a cauzei.

57. Într-adevăr, în raport cu obiectul acţiunii formulate de reclamant, ce se circumscrie primei chestiuni de drept supuse dezlegării, şi ca urmare a modului de dezlegare a acestei chestiuni, nu mai este îndeplinită, în privinţa celei de-a două chestiuni ce face obiectul sesizării, condiţia prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, conform căreia de lămurirea acesteia trebuie să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; lămurirea ce ar putea fi adusă celei de-a două chestiuni de drept care face obiectul sesizării nu poate influenţa soluţionarea pe fond a cauzei, de vreme ce, potrivit modului de dezlegare a primei chestiuni de drept, acţiunea în justiţie este inadmisibilă.

58. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.377/115/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că;

Dispoziţiile art. 3 „Tutela administrativă” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Respinge în rest sesizarea ca inadmisibilă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2016.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 


1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 8 iulie 2015.

2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015.

3 Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1.235 din 15 februarie 2011, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

4 Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5.304 din 17 mai 2013, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

5 Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2.398 din 6 mai 2010, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

6 Tribunalul Constanţa, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Galaţi, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Cluj, Tribunalul Bistriţa, Tribunalul Braşov, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova şi Curtea de Apel Târgu Mureş.

7 Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Covasna - Secţia penală.

8 Decizia nr. 1.353 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.