MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 981/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 981         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 7 decembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.209. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0219 Rusca Montană

 

ACTE ALE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

3. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Adunării generale naţionale a Colegiului Medicilor din România nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului şi a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 473

din 28 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Robert Cosmin Pană şi Bogdan Juravle în dosarele nr. 1.195/2/2014 şi nr. 1.198/2/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 434D/2016 şi nr. 595D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 2016 cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 595D/2016 la Dosarul nr. 434D/2016, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 şi art. 58 alin, (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 iunie 2016, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.195/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Robert Cosmin Pană cu ocazia soluţionării recursului declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei civile nr. 1.726 din 2 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Robert Cosmin Pană - respectiv a anulat deciziile nr. A/583/07.11.2013 şi nr. A/23 din 14 ianuarie 2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a respins cererea privind anularea prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Prin încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.198/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Juravle cu ocazia formulării recursului declarat împotriva Sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de acesta de anulare a Deciziei nr. A/581 din data de 7 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi, pe cale de consecinţă, a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum şi anularea prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările şi completările ulterioare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin, (5) şi art. 21 alin. (1)-(3), precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului Se arată că dispoziţiile legale criticate reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere. Se menţionează că dispoziţiile criticate sunt de maximă generalitate, nu conţin o descriere a faptelor considerate contravenţii, precum şi a elementelor constitutive ale contravenţiei, nu permit identificarea conduitei ilicite, nu sunt explicite, inteligibile, nu sunt în mod rezonabil previzibile, sunt deficitare şi insuficiente. Astfel, acestea conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare şi îngrădesc, totodată accesul liber la justiţie.

8. De asemenea se arată că textul art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 face vorbire de condiţii care să asigure respectarea unui principiu al egalităţii de tratament al tuturor investitorilor, care nu are corespondenţă în niciun text de lege internă, nu există prevederi legale care să-l definească sau să permită conturarea întinderii acestuia şi delimitarea conţinutului şi sferei de aplicare, respectiv condiţiile care asigură respectarea acestuia.

9. În acest context precizează situaţia de fapt a cauzelor aflate pe rolul instanţelor ordinare şi susţine că prevederile criticate nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (4) teza întâi şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi nici cele cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

10. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii fac trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte condiţiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, respectiv claritate, precizie, previzibilitate.

11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, cu principiile de drept naţionale sau europene. Astfel, dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 individualizează în mod expres şi fără echivoc fapte ce constituie contravenţii, iar art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ reglementează un principiu uşor de cuantificat, în sensul că se poate determina cu uşurinţă şi în mod rezonabil dacă o anumită conduită încalcă egalitatea de tratament a investitorilor, acesta fiind un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital, regăsit şi în diferite acte adoptate la nivel european [Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare - art. 3 pct. 1 lit. a)]. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi asigurarea accesului liber la justiţie, având în vedere faptul că instanţei de contencios administrativ i-a fost conferită competenţa de a verifica legalitatea actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, în cadrul unei proceduri care respectă exigenţele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părţilor şi toate celelalte garanţii procesuale oferite de lege.

12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul, având în vedere conţinutul normelor legale criticate, în esenţă, arată că, la fel ca şi în materie penală, o cerinţă esenţială a normei contravenţionale este cea a previzibilităţii. Previzibilitatea unei norme contravenţionale, subordonată principiului legalităţii legii contravenţionale, reglementat de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, semnifică reglementarea acesteia în mod clar, previzibil, aşa încât destinatarul normei să aibă posibilitatea reală să cunoască norma şi să ştie ce încălcare angajează răspunderea sa contravenţională. Totodată, cu privire la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească textele de incriminare arată că acestea au fost prezentate pe larg de instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 ale cărei considerente sunt aplicabile oricăror raţionamente ce vizează stabilirea calităţii legii contravenţionale sau penale.

14. Totodată, având în vedere criteriile jurisprudenţiale privind calitatea legii penale şi implicit şi a celei contravenţionale, menţionează că fapta calificată de lege ca şi contravenţie trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut de lege, fără ca pentru a fi determinat acest element material, destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenţia. Aşadar, este adevărat că, potrivit art. 195 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, destinatarii normei sunt obligaţi să respecte condiţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară, însă această obligaţie nu poate exonera legiuitorul de sarcina sa constituţională de a redacta norme legale contravenţionale care să îndeplinească o cerinţă esenţială de calitate, respectiv să cuprindă fapta în concret ce constituie comportamentul pe care destinatarii legii trebuie să îl aibă prefigurat ca fiind interzis, dispoziţiile criticate nereglementând în detaliu acţiunile sau inacţiunile ce sunt sancţionate, ci deleagă reglementarea acestor aspecte Autorităţii de Supraveghere Financiară, delegare de atribuţii pentru a stabili norme prin emiterea unor acte cu caracter administrativ infralegale care determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. Desigur, destinatarii legii trebuie să respecte aceste reglementări, însă acest principiu nu poate fi utilizat de către legiuitor pentru a omite reglementarea faptelor ce constituie contravenţie în cadrul legii criticate. Dacă s-ar admite că pot fi stabilite contravenţii fără ca faptele să fie clar descrise în normele de incriminare, garanţiile stabilite prin art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt golite de conţinut, în acest context apreciază că normele criticate nu au un caracter accesibil şi predictibil, aspecte ce pot duce la abuzuri în aplicare.

15. De asemenea opinează că nu pot fi sancţionate, în temeiul unei legi, încălcări ale unor reglementări ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise pe baza acesteia, sau încălcări ale unor acte normative administrative încă neemise la data intrării în vigoare a legii şi care vor fi cuprinse în norme secundare, terţiare sau în alte acte administrative subsecvente şi, în general, sancţionarea nerespectării legislaţiei urmează a fi complet prevăzută prin chiar respectivele acte normative (în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau de actele care reglementează competenţele autorităţii emitente). În final, arată că revine instanţei de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 434D/2016, menţionează că există premisele ca sesizarea de neconstituţionalitate să poată fi considerată întemeiată.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie,

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1)din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către: [...]

g) entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu:

1. Încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (2), art. 175 alin. (1), (31) şi (4), art. 176, 177, art. 178 alin. (1)-(3), art. 179, art. 183 alin/(1) şi (2), art. 184, art. 185 alin. (2) şi (4), art. 186 alin. (1), art. 187, art. 190-192, art. 193 alin. (2) şi (3), art. 195 alin. (1), art. 196 alin. (2) şi (3), art. 197, art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 200, art. 204 alin. (7), art. 206 alin. (5) şi art. 208.”;

- Art. 195 alin. (1): „(1) Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii “

19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi având în vedere unele chestiuni prealabile, Curtea reţine că Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital transpune unele directive ale Uniunii Europene în materie, astfel: a) Directiva 93/22/CEE privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare cu modificările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 141 din 11 iunie 1993; b) Directiva 97/9/CEE privind schemele de compensare a investitorilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 84 din 26 martie 1997; c) Directiva 85/611/CEE privind dispoziţiile legale, reglementare şi administrative cu privire la anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare; d) Directiva 98/26/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 166 din 11 iunie 1998;

e) Directiva 2003/71/CEE privind prospectele publicate atunci când valorile mobiliare sunt oferite publicului sau admise la tranzacţionare, care amendează Directiva 2001/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 345 din 31 decembrie 2003; f) Directiva 2001/34/CEE privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei şi informaţiile ce trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 184 din 6 iulie 2001; g) Directiva nr. 2003/6/CEE privind abuzul pe piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 96 din 12 aprilie 2003; h) Directiva 2002/65/CEE privind prestarea serviciilor financiare la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 271 din 9 octombrie 2002;

i) Directiva 1993/6/CEE privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 141 din 11 iunie 1993.

21. Curtea observă că Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare [art. 1 alin (1) din Legea nr. 297/2004],

22. Art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 defineşte instrumentele financiare ca fiind: a) valori mobiliare; b) instrumente ale pieţei monetare; c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv; d) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi pe curs de schimb valutar şi orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilităţii ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri băneşti; e) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii (o rată) şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere); f) opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate în legătură cu mărfuri şi care pot fi decontate fizic, cu condiţia să fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare; g) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor prevăzute la lit. f) şi neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marjă în mod regulat; h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit; i) contracte financiare pentru diferenţe;

j) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi pe curs de schimb valutar şi orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligaţii, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacţionare şi sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod regulat; k) alte instrumente financiare calificate ca atare conform legislaţiei europene.

23. Valorile mobiliare sunt definite, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 297/2004, ca fiind: acţiuni emise de societăţi [comerciale] şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora negociate pe piaţa de capital; obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titluri de stat negociabile pe piaţa de capital; orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani cu excepţia instrumentelor de plată.

24. informaţiile esenţiale sunt informaţii fundamentale şi structurate în mod corespunzător care trebuie furnizate investitorilor pentru a le permite să înţeleagă natura şi riscurile aferente emitentului, garantului şi valorilor mobiliare care le sunt oferite sau care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi, fără a aduce atingere art. 184 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 297/2004, să decidă care sunt ofertele de valori mobiliare pe care să le ia în considerare. Cu privire la ofertă şi la valorile mobiliare în cauză, informaţiile esenţiale includ următoarele elemente: (i) o scurtă descriere a riscurilor asociate emitentului şi eventualilor garanţi şi a principalelor caracteristici ale acestora, inclusiv activele, pasivele şi situaţia financiară;

(ii) o descriere succintă a riscurilor asociate şi a caracteristicilor esenţiale ale investiţiei în valorile mobiliare în cauză, inclusiv orice drepturi aferente acestor valori mobiliare; (iii) condiţiile generale ale ofertei, inclusiv cheltuielile estimate percepute investitorului de emitent sau de ofertant; (iv) detalii privind admiterea la tranzacţionare; (v) motive ale ofertei şi destinaţia prevăzută a veniturilor rezultate în urma ofertei [art. 2 alin. (1) pct. 91 din Legea nr. 297/2004].

25. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară sunt realizate, cu titlu de servicii şi activităţi de investiţii financiare, numai de societăţile de investiţii financiare (S.S.I.F.) autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), de instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006], precum şi de entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare de natura celor prevăzute la aii 5 din Legea nr. 297/2004. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, serviciile şi activităţile de investiţii reglementate de prezenta lege sunt: a) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare; b) executarea ordinelor în numele clienţilor; c) tranzacţionarea pe cont propriu; d) administrarea portofoliilor; e) consultanţa pentru investiţii; f) subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm; h) administrarea unui sistem alternativ de tranzacţionare. Serviciile conexe reglementate, potrivit alin. (11) din Legea nr. 297/2004, sunt:

a) păstrarea în siguranţă şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor; b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacţii cu unul ori mai multe instrumente financiare, în cazul în care respectiva societate de servicii şi activităţi de investiţii financiare care acordă creditul sau împrumutul este implicată în tranzacţie;

c) consultanţă acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industrială şi aspectele conexe acesteia, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile unor entităţi; d) servicii de schimb valutar în legătură cu serviciile de investiţii prestate; e) cercetare pentru investiţii şi analiză financiară sau alte forme de recomandare generală referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare; f) servicii în legătură cu subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; g) serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute la alin. (1), precum şi serviciile conexe de tipul celor prevăzute la lit. a)-f) legate de activul-suport al instrumentelor derivate incluse în art. 2 alin. (1) pct. 11 lit. e), f), g) şi j), în cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile şi activităţile de investiţii şi serviciile conexe.

26. Societăţile de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) sunt definite, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ca fiind persoane fizice române, constituite sub forma de societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M. prestând cu titlu profesional, în limita autorizaţiei acordate, serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile conexe prevăzute la art. 5 şi alte activităţi care, potrivit reglementărilor ce vor fi emise de C.N.V.M. sau potrivit dispoziţiilor art. 776 din noul Cod civil pot fi desfăşurate de S.S.I.F.

27. Funcţionarea acestor S.S.I.F. va fi/este autorizată de C.N.V.M. să presteze servicii de investiţii financiare cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 297/2004, dintre cele care interesează cauza de faţă sunt obiectul de activitate, care constă în prestarea serviciilor şi desfăşurarea activităţilor de investiţii, precum şi prestarea serviciilor conexe prevăzute la art. 5 şi, după caz, cele prevăzute la art. 6, şi capitalul iniţial minim, subscris şi integral vărsat în numerar, în funcţie de serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate.

28. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, serviciile de investiţii financiare se realizează prin persoane fizice, acţionând ca agenţi pentru servicii de investiţii financiare. Aceştia îşi desfăşoară activitatea exclusiv în numele intermediarului ăi cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii financiare în nume propriu, iar potrivit art. 4 alin. (11) din aceeaşi lege, S.S.I.F. poate delega unor agenţi delegaţi următoarele activităţi:

a) promovarea serviciilor de investiţii şi/sau a serviciilor conexe;

b) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la clienţi sau de la potenţialii clienţi; c) furnizarea de consultanţă de investiţii în legătură cu instrumentele financiare şi serviciile de investiţii şi/sau servicii conexe prestate de S.S.I.R.

29. În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 297/2004, care face parte din capitolul IV - Reguli prudenţiale, în scopul protecţiei investitorilor, asigurării stabilităţii, competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor, C.N.V.M. va emite reglementări privind cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului pentru evaluarea corectă a riscurilor, în scopul prevenirii şi limitării efectelor acestora.

30. Intermediarii autorizaţi de C.N.V.M., potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, vor respecta în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, regulile de prudenţialitate stabilite de C.N.V.M. Aceste reguli prudenţiale se vor referi, fără a se limita la: a) proceduri administrative şi contabile corespunzătoare, de control şi siguranţă pentru procesarea electronică a datelor, precum şi mecanisme adecvate de control intern, inclusiv reguli referitoare la tranzacţiile personale ale salariaţilor; b) proceduri adecvate care să asigure separarea instrumentelor financiare aparţinând investitorilor de cele aparţinând intermediarului, în scopul protejării drepturilor lor de proprietate, în special în situaţia insolvenţei intermediarului, precum şi împotriva folosirii acestor instrumente financiare de către intermediari, în tranzacţiile pe cont propriu, în afara situaţiei în care investitorii consimt în mod expres; c) proceduri adecvate care să asigure separarea fondurilor investitorilor cu scopul protejării dreptului de proprietate, cu excepţia instituţiilor de credit, care să prevină folosirea acestor fonduri în interesul firmei; d) păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor desfăşurate, pentru a permite C.N.V.M. să supravegheze respectarea regulilor prudenţiale, regulilor de conduită în afaceri, precum şi a altor cerinţe legislative şi reglementare; e) existenţa unei structuri organizatorice care trebuie să minimizeze riscul unui conflict de interese între investitor şi intermediar ori între investitorii aceluiaşi intermediar. În situaţia înfiinţării unei sucursale, structura organizatorică a acesteia nu trebuie să contravină regulilor de conduită pentru evitarea conflictului de interese, stabilite de către statul membru gazdă [art. 24 alin. (1) din Legea nr. 297/2004].

31. În ce priveşte regulile de conduită, prin art. 27 din Legea nr. 297/2004 se permite C.N.V.M., ca prin reglementările sale, să implementeze principii care vor lua în considerare calitatea persoanei pentru care este prestat serviciul, Conform acestor principii, intermediarul trebuie, cel puţin: a) să acţioneze onest, imparţial şi cu diligenţă profesională în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei; b) să angajeze toate resursele, să elaboreze şi să utilizeze eficient procedurile interne necesare prestării serviciilor de investiţii financiare; c)să solicite de la investitori informaţii referitoare la situaţia lor financiară, experienţa investiţională şi obiectivele cu privire la serviciile solicitate; d) să transmită investitorilor toate informaţiile relevante privind tranzacţiile în care contrapartea este intermediarul; e) să încerce să evite conflictele de interese, iar în cazul în care acestea nu pot fi evitate, să asigure investitorilor un tratament imparţial; f) să desfăşoare activitatea în conformitate cu reglementările C.N.V.M. aplicabile administrării activităţii, în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei.

32. Toate activităţile şi operaţiunile cu instrumente financiare sunt efectuate de aceşti intermediari numai pe pieţele reglementate de instrumente financiare care se organizează şi se administrează de către o persoană juridică, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, conform Legii nr. 31/1990, autorizată şi supravegheată de C.N.V.M., denumită operator de piaţă [art. 124 alin. (3) din Legea nr. 297/2004].

33. Potrivit art. 124 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, operatorii de piaţă autorizaţi să funcţioneze în România vor fi înscrişi în Registrul C.N.V.M., iar potrivit alin. (4) lista pieţelor reglementate autorizate va fi comunicată statelor membre, precum şi Comisiei Europene, împreună cu regulamentele, instrucţiunile şi procedurile privind operaţiunile pe aceste pieţe, precum şi orice modificări ulterioare ale acestora.

34. O piaţă reglementată este, în accepţiunea art. 125 din Legea nr. 297/2004, un sistem pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare, astfel cum au fost definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 din aceeaşi lege, şi a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, definite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră realizate în conformitate cu legislaţia europeană în vigoare şi care: a) funcţionează regulat; b) este caracterizată de faptul că reglementările emise şi supuse aprobării C.N.V.M. definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile de admitere la tranzacţionare a unui instrument financiar şi a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; c) respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum şi reglementările emise de C.N.V.M., potrivit legislaţiei europene.

35. Obiectul de activitate al unui operator de piaţă este exclusiv acela de administrare a pieţelor reglementate, precum şi a activităţilor conexe în legătură cu această piaţă [art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004],

36. Potrivit art. 128 din Legea nr. 297/2004, C.N.V.M. este în drept să retragă autorizaţia unui operator de piaţă: a) dacă operatorul de piaţă nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza autorizării; b) dacă operatorul de piaţă nu şi-a exercitat obiectul de activitate pentru care a fost autorizat, pe o perioadă mai mare de 6 luni; c) dacă autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii sau informaţii false ori care au indus în eroare;

d) dacă operatorul de piaţă a încălcat prevederile prezentei legi (Legea nr. 297/2004) ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M.;

e) în caz de fuziune sau divizare; f) la cererea acestuia.

37. În virtutea art. 131 din Legea nr. 297/2004, operatorul de piaţă trebuie să identifice şi să prevină, prin reglementări proprii, orice conflicte de interese între el, acţionarii săi, administratorii şi piaţa reglementată, în scopul asigurării bunei funcţionări a acesteia, iar, potrivit art. 132 din aceeaşi lege, C.N.V.M. va stabili, prin reglementări, condiţiile generale în care se vor desfăşura tranzacţiile cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe pieţele reglementate din România, procedurile de efectuare a tranzacţiilor şi termenele în care intermediarii implicaţi vor raporta respectivele tranzacţii. Astfel, operatorii de piaţă sunt obligaţi, potrivit art. 133 alin, (1) Legea nr. 297/2004, să asigure respectarea normelor privind transparenţa şi protecţia investitorilor, conform reglementărilor emise de C.N.V.M.

38. Totodată, art. 133 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 stabileşte că reglementările, cotaţiile pieţelor reglementate, precum şi volumele de tranzacţionare sunt informaţii de interes public şi trebuie făcute accesibile publicului, cel puţin pe paginile de internet ale operatorului de piaţă, conducând la concluzia că aceste informaţii sunt în realitate informaţii esenţiale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 91 din aceeaşi lege. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 133 alin. (3) care prevăd că în scopul evaluării de către investitori, în orice moment, a termenilor unei tranzacţii pe care intenţionează să o efectueze şi să verifice după aceea condiţiile în care această tranzacţie a fost executată, operatorul de piaţă trebuie să pună la dispoziţia acestora informaţiile prevăzute în reglementările C.N.V.M. care vor stabili mijloacele, forma şi termenul în care trebuie să fie furnizate aceste informaţii, în funcţie de natura, dimensiunea şi nevoile pieţei reglementate în cauză şi ale investitorilor care operează pe această piaţă.

39. Una dintre obligaţiile esenţiale ale operatorului de piaţă este aceea de a respecta cerinţele C.N.V.M. cu privire la prevenirea şi depistarea abuzului de piaţă [art. 133 alin. (4) din Legea nr. 297/2004].

40. De altfel, modul de organizare şi funcţionare a pieţei reglementate este stabilit prin reglementări proprii emise de către operatorul de piaţă, adoptate de către adunarea generală a acţionarilor şi aprobate de către C.N.V.M., în conformitate cu prevederile acestei legi şi ale „legislaţiei comunitare” aplicabile [art. 134 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. Aceste reglementări vor stabili cel puţin următoarele: a) condiţiile şi procedurile de admitere, excludere şi suspendare a intermediarilor la şi de la tranzacţionare; b) condiţiile şi procedurile de admitere, excludere şi suspendare a instrumentelor financiare la şi de la tranzacţionare; c) condiţiile, procedurile de tranzacţionare, precum şi obligaţiile intermediarilor şi emitenţilor admişi la tranzacţionare; d) standardele profesionale impuse persoanelor care efectuează operaţiuni pe piaţa reglementată; e) procedurile privind modul de determinare şi publicare a preţurilor şi a cotaţiilor; f) tipurile de contracte şi operaţiuni permise;

g) administrarea şi diseminarea informaţiilor către public;

h) standardele contractuale şi sistemul de compensare-decontare utilizat; i) mecanisme de securitate şi control al sistemelor informatice, pentru asigurarea păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, a fişierelor şi bazelor de date, inclusiv în situaţia unor evenimente deosebite [art. 134 alin. (2) din Legea nr. 297/2004].

41. În ce priveşte compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare, legiuitorul dă în competenţa C.N.V.M., împreună cu Banca Naţională a României şi cu alte autorităţi competente, după caz, să stabilească operaţiunile de compensare şi decontare, precum şi cele de decontare brută pentru tranzacţiile cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, şi să autorizeze şi supravegheze sistemul de compensare-decontare. Esenţial este faptul că transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare-decontare, pe baza principiului livrare contra plată, potrivit art. 145 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar potrivit alin. (2), valorile mobiliare cumpărate pot fi înstrăinate începând cu momentul cumpărărilor, conform regulilor pieţei pe care se tranzacţionează respectivele valori mobiliare şi regulilor depozitarului central. Depozitarul central, astfel cum îl defineşte art. 146 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, este acea persoană juridică, constituită sub forma societăţii pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată şi supravegheată de A.S.F., care efectuează operaţiunile de depozitare a instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, precum şi orice operaţiuni în legătură cu acestea. Potrivit art. 146 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, depozitarul central va efectua operaţiuni de compensare-decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile art. 143 din Legea nr. 297/2004.

42. Art. 147 din Legea nr. 297/2004 precizează că toate clasele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operaţiunilor cu instrumente financiare şi asigurării unei evidenţe unitare a acestor operaţiuni.

43. Legea nr. 297/2004 reglementează, în titlul V - Operaţiuni de piaţă (art. 173-208), aspecte cu privire la întocmirea şi derularea ofertelor publice. Astfel, potrivit art. 173, orice persoană care intenţionează să facă o ofertă publică înaintează A.S.F. o cerere de aprobare a prospectului (în cazul ofertei publice de vânzare) sau a documentului de ofertă, însoţit de un anunţ (în cazul ofertei publice de cumpărare), în conformitate cu reglementările emise de A.S.F. După aprobarea prospectului/documentului de ofertă, acesta trebuie să fie disponibil publicului, cel mai târziu la data iniţierii derulării ofertei publice.

44. Totodată, Legea nr. 297/2004 prevede într-o secţiune distinctă „Oferta publică de cumpărare”(secţiunea 3 din titlul V). Potrivit art. 193 din Legea nr. 297/2004, oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare. Preţul oferit în cadrul ofertelor de cumpărare va fi stabilit în conformitate cu reglementările C.N.V.M.

45. Oferta publică derulată fără aprobarea prospectului/ documentului de ofertă ori cu nerespectarea condiţiilor stabilite prin decizia de aprobare este nulă de drept şi atrage pentru cei în culpă aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege. Ofertantul va fi obligat faţă de investitorii de bună-credinţă la restituirea plăţilor şi la daune-interese decurgând din nulitatea tranzacţiilor încheiate pe baza unei astfel de oferte (art. 174 din Legea nr. 297/2004).

46. Potrivit art. 175 din Legea nr. 297/2004, anunţul de ofertă publică poate fi lansat după emiterea deciziei de aprobare a documentului de ofertă de către A.S.F. şi trebuie publicat potrivit reglementărilor emise de A.S.F.; anunţul de ofertă publică va conţine informaţii privind modalităţile prin care documentul de ofertă este disponibil publicului; prospectul/documentul de ofertă se consideră a fi disponibil publicului, în una dintre următoarele situaţii: a) este publicat în cel puţin un ziar tipărit sau ondine, potrivit reglementărilor europene aplicabile referitoare la conţinutul şi publicarea prospectelor, precum şi la difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar; b) poate fi obţinut de un potenţial investitor în mod gratuit, pe suport hârtie, cel puţin la sediile ofertantului şi intermediarului respectivei oferte, sau la sediul operatorului pieţei reglementate pe care sunt admise la tranzacţionare respectivele valori mobiliare; c) este publicat în format electronic pe website-ul ofertantului sau, după caz, al intermediarului ofertei; d) este publicat în format electronic pe website-ul operatorului de piaţă pe care se intenţionează admiterea la tranzacţionare a respectivelor valori mobiliare;

e) este publicat în format electronic pe website-ul C.N.V.M., în situaţia în care aceasta a decis să ofere acest serviciu. Ofertantul sau persoanele însărcinate cu realizarea prospectului, care publică prospectul potrivit modalităţilor prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b), au obligaţia să publice prospectul şi în format electronic potrivit modalităţilor prevăzute la lit. c). Dacă prospectul/documentul de ofertă a fost făcut disponibil publicului în format electronic, o copie pe suport hârtie trebuie furnizată, la cererea oricărui investitor, în mod gratuit, la sediul ofertantului sau al intermediarului ofertei.

47. Perioada de derulare a ofertei este cea prevăzută în prospect, în cazul ofertelor publice de vânzare de valori mobiliare sau în anunţul şi documentul de ofertă, în cazul ofertelor publice de cumpărare de valori mobiliare, dar nu poate depăşi termenele stabilite prin reglementările emise de A.S.F. La expirarea perioadei de derulare, oferta publică devine caducă [art. 177 din Legea nr. 297/2004]. Potrivit art. 178 din Legea nr. 297/2004, orice comunicat cu caracter publicitar care se referă la o ofertă publică de valori mobiliare sau la admiterea unor valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată trebuie să respecte prevederile prezentului articol, iar difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar, anterior emiterii deciziei de aprobare a documentului de ofertă/prospectului, este interzisă.

48. Art. 179 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede că orice fapt nou semnificativ sau orice eroare materială ori inexactitate privind informaţiile cuprinse în prospect, care este de natură să influenţeze evaluarea valorilor mobiliare şi survine sau este constatată între momentul aprobării prospectului şi cel al închiderii ofertei publice ori, după caz, al începerii tranzacţionării pe o piaţă reglementată, se menţionează într-un amendament la prospect, iar potrivit alin. (2) acest amendament este aprobat de A.S.F. În termen de 7 zile lucrătoare cu respectarea aceleiaşi proceduri aplicabile în cazul aprobării prospectului şi este adus la cunoştinţa publicului în aceleaşi condiţii în care prospectul a fost adus la cunoştinţa publicului. Rezumatul şi orice eventuală traducere a acestuia trebuie modificate sau completate, dacă este necesar, pentru a se ţine seama de noile informaţii din cadrul amendamentului [alin. (3)].

49. Nicio ofertă publică de vânzare nu poate fi făcută fără publicarea unui prospect aprobat de C.N.V.M., iar oferta publică de vânzare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare [art. 183 din Legea nr. 297/2004]. Prospectul de ofertă va conţine informaţiile care, conform caracteristicilor emitentului şi valorilor mobiliare oferite publicului, sunt necesare investitorilor, pentru a realiza o evaluare în cunoştinţă de cauză privind: situaţia activelor şi pasivelor, situaţia financiară, profitul sau pierderea, perspectivele emitentului şi ale entităţii care garantează îndeplinirea obligaţiilor asumate de emitent, dacă este cazul, precum şi a drepturilor aferente respectivelor valori mobiliare. Prospectul de ofertă este valabil 12 luni după aprobarea sa de către C.N.V.M., putând fi folosit în cazul mai multor emisiuni de valori mobiliare, în acest interval, cu condiţia actualizării acestuia conform art. 179. Prospectul cuprinde şi un rezumat prin care se prezintă, într-un mod concis şi într-un limbaj nontehnic, informaţii esenţiale în limba în care s-a întocmit iniţial prospectul. Forma şi conţinutul rezumatului prospectului furnizează, împreună cu prospectul, informaţii corespunzătoare privind elementele esenţiale ale valorilor mobiliare în cauză pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare, [art. 184 din Legea nr. 297/2004].

50. Fişa de prezentare a emitentului aprobată de C.N.V.M. este valabilă o perioadă de cel mult 12 luni. Fişa de prezentare, actualizată potrivit art. 179 sau art. 185 alin. (4), împreună cu nota privind valorile mobiliare şi cu rezumatul, sunt considerate ca fiind un prospect valabil. În situaţia prevăzută la alin. (3), nota privind caracteristicele valorilor mobiliare oferite sau propuse a fi admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată va conţine şi informaţiile care ar trebui în mod normal să figureze în fişa de prezentare a emitentului, în cazul în care apare o schimbare semnificativă sau un fapt nou care ar putea afecta evaluarea investitorilor după aprobarea ultimei versiuni actualizate a fişei de prezentare, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt furnizate într-un amendament potrivit art. 179. Nota privind caracteristicele valorilor mobiliare şi rezumatul sunt prezentate separat spre aprobare C.N.V.M. [art. 185 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 297/2004].

51. În cadrul prospectului pot fi încorporate informaţii prin trimitere la unul sau mai multe documente publicate anterior ori simultan şi aprobate de C.N.V.M. sau depuse la C.N.V.M. potrivit prevederilor titlului V, capitolul I, secţiunile 1 şi 2 şi titlului VI, capitolul II şi V. Aceste informaţii sunt cele mai recente informaţii de care dispune emitentul [art. 186 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. Potrivit art. 187 din Legea nr. 297/2004, prospectul conţine informaţii privind emitentul şi valorile mobiliare care se oferă public sau se admit la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Conţinutul minim al informaţiilor pe care trebuie să le cuprindă prospectul, forma de prezentare a acestora, în funcţie de tipul de valori mobiliare care fac obiectul ofertei şi documentele ce trebuie să însoţească prospectul vor fi stabilite prin reglementările europene aplicabile referitoare la conţinutul şi publicarea prospectelor, precum şi la difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar sau, după caz, prin reglementări ale C.N.V.M. Prevederile legale privind ofertele publice de vânzare nu sunt obligatorii în cazul titlurilor de participare emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M.), precum şi în alte situaţii stabilite prin reglementări C.N.V.M. [art. 191 şi art. 192 din Legea nr. 297/2004],

52. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare sunt prestate în conformitate cu reglementările emise de C.N.V.M care, potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. (2), din aceeaşi lege, este abilitată să emită reglementări în aplicarea legii [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 297/2004], De asemenea, C.N.V.M. va emite reglementări cu privire la ofertele publice transfrontaliere, în concordanţă cu legislaţia europeană aplicabilă [art. 192 din Legea nr. 297/2004]. Totodată, C.N.V.M. supraveghează pieţele reglementate în scopul asigurării transparenţei, funcţionării corespunzătoare a activităţii de tranzacţionare şi a protecţiei investitorilor şi stabileşte reguli pentru înregistrarea şi arhivarea datelor cu privire la tranzacţionarea instrumentelor financiare pe pieţele reglementate, precum şi termenele şi condiţiile de păstrare a acestor informaţii. În exercitarea prerogativelor sale de supraveghere şi control ale pieţelor reglementate, C.N.V.M. poate numi un inspector ale cărui principale atribuţii sunt:

a) urmăreşte respectarea reglementărilor legale incidente;

b) participă, fără drept de vot, la adunarea generală a acţionarilor şi la şedinţele consiliului de administraţie al operatorului de piaţă, putând formula observaţii şi putând cere ca acestea să fie incluse în procesul-verbal al şedinţei; c) are acces liber în toate incintele, la toate documentele, informaţiile şi evidenţele operatorului de piaţă; d) informează şi propune C.N.V.M. măsuri pentru orice situaţie constatată. Operatorul de piaţă va asigura mijloacele şi condiţiile necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor inspectorului [art. 135 din Legea nr. 297/2004]

53. De altfel, autoritatea competentă să aplice prevederile Legii nr. 297/2004 este C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. În ceea ce priveşte activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în virtutea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).”

54. În virtutea prevederilor legale care abilitează C.N.V.M să emită reglementări, cu privire la operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare, în aplicarea legii, acesta a adoptat o serie de reglementări, cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 aprilie 2006, şi Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106 din 14 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. Aceste regulamente transpun mai multe directive, spre exemplu Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, şi care, la art. 3 - Principii generale, statuează că, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură ca sunt respectate următoarele principii: toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauza care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent; de asemenea, în cazul în care o persoană preia controlul unei societăţi, ceilalţi deţinători de valori mobiliare trebuie protejaţi

55. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în privinţa trimiterii la art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ, din economia acestor prevederi legale reiese că acestea statuează cu privire la fapte ce constituie contravenţii în materia pieţei de capital. Astfel, constituie contravenţii faptele săvârşite de către entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la (...) art. 195 alin. (1), potrivit căruia oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii.

56. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 193 din Legea nr. 297/2004, oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii de investiţii financiare. Art. 193 din Legea nr. 297/2004 trebuie însă coroborat cu art. 2 pct. 17 din aceeaşi lege, care defineşte ofertantul ca fiind acea persoană fizică sau juridică ce oferă valori mobiliare publicului sau se oferă să cumpere valori mobiliare, precum şi cu prevederile art. 2 pct. 18 care defineşte oferta publică de valori mobiliare ca fiind acea comunicare adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenii ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare. De asemenea, în acest context trebuie avut în vedere şi art. 195, potrivit căruia „Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii. Conţinutul minim de informaţii pe care trebuie să-i cuprindă documentul de ofertă va fi stabilit prin reglementările C.N.V.M.”.

57. În aplicarea acestor prevederi legale, respectiv art. 193- 195 din Legea nr. 297/2004, prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare s-a statuat că oferta publică de cumpărare/preluare poate fi iniţiată după cel puţin trei zile lucrătoare de la data publicării anunţului de ofertă. Termenul de valabilitate este cel stipulat în anunţ, documentul de ofertă şi decizia de aprobare. La expirarea valabilităţii sale, oferta devine caducă. Oferta este irevocabilă pe întreaga perioadă de derulare a acesteia. În situaţia în care, după data iniţierii ofertei, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat cumpără valori mobiliare de tipul celor obiect al ofertei, în afara ofertei, ofertantul are obligaţia să majoreze preţul din oferta publică astfel încât acesta să fie cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant în afara ofertei. Ofertantul are obligaţia să depună la C.N.V.M. o cerere de aprobare a amendamentului privind modificarea preţului de cumpărare şi a numărului de acţiuni obiect al ofertei, cu respectarea prevederilor art. 9. După data iniţierii, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat pot cumpăra în afara ofertei acţiuni de tipul celor care fac obiectul ofertei, numai în situaţia în care sunt respectate cumulativ următoarele condiţii: a) cumpărarea se realizează la un preţ mai mare decât preţul de ofertă; şi b) cumpărarea se realizează cu cel puţin opt zile lucrătoare înainte de închiderea ofertei [art. 53 şi art. 54 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006]. De altfel, aşa cum reiese din dosarele cauzei, nerespectarea acestor prevederi a condus la sancţionarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, ofertantul poate modifica ulterior termenii prospectului/documentului de ofertă, cu respectarea următoarelor condiţii: a) obţinerea aprobării C.N.V.M. de modificare a prospectului/documentului de ofertă; b) modificarea termenilor ofertei să nu conducă la condiţii mai puţin avantajoase pentru cei cărora le este adresată; c) modificarea să facă obiectul unui anunţ care să fie adus la cunoştinţa investitorilor în aceleaşi condiţii ca şi prospectul/documentul de ofertă. Orice cerere de modificare a prospectului/documentului de ofertă aprobat este depusă la C.N.V.M. cu cel puţin o zi lucrătoare anterioară ultimei zile de derulare a ofertei. În cazul aprobării amendamentelor referitoare la preţ sau la alte elemente ale prospectului/documentului de ofertă, cu excepţia termenului de închidere a ofertei, C.N.V.M. este în drept să prelungească perioada de derulare a ofertei, astfel încât să existe cel puţin două zile lucrătoare de la publicarea amendamentului până la închiderea ofertei [art. 9 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006],

58. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa a reţinut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), iar discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil (Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). Aşadar, situaţiilor egale să le corespundă un tratament juridic egal, iar situaţiilor diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit.

59. Totodată, Curtea observă că, astfel cum s-a reţinut şi mai sus, egalitatea de tratament a investitorilor sau tratamentul echivalent este un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital şi se regăseşte în Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, directivă ce stabileşte principiile ce prefigurează cadrul legal cu privire la ofertele publice de cumpărare. Potrivit art. 3 - Principii generale - alin. (1) lit. a) teza întâi din Directiva 2004/25/CE, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: (a) toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent;”.

60. Aplicând aceste considerente de principiu la prevederile legale care statuează cu privire la faptul că oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii, Curtea reţine că principiul egalităţii de tratament sau tratamentul echivalent în materia pieţei de capital, cu referire expresă la oferta publică de cumpărare, are în vedere acordarea posibilităţii tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii de titluri, de a avea acces în mod egal, nediscriminatoriu şi transparent la procedura privind oferta publică de cumpărare, respectiv la sursele de informaţii referitoare la oferta publică de cumpărare, precum şi la etapele concrete de derulare a acesteia, astfel încât să nu fie favorizaţi anumiţi investitori în detrimentul altora

61. În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere, Curtea reţine că o prevedere legală dintr-un act normativ nu trebuie interpretată în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga corelare legislativă dintr-un act normativ. De altfel, potrivit art. 44 - Partea dispozitivă - din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a două din Legea nr. 24/2000].

62. De altfel, pronunţându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital], în ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reţinut că, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi predictibilitate. Faţă de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. De altfel, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materia pieţei de capital, Curtea observă că acestea sunt clare, previzibile, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici privite prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor ce reglementează materia redactării actelor normative.

63. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, se reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei, Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia pieţei de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter, general, special, cât şi reglementări derogatorii [a se vedea art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000].

64. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea observă că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Astfel, potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. Iar, în măsura în care, astfel cum susţin autorii, că normele legale criticate „conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare”, aceştia pot contesta legalitatea actelor C.N.V.M. Astfel, cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, verificarea legalităţii actelor C.N.V.M., care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, care se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-0 procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată.)

65. De altfel, astfel cum reiese din dosarele cauzelor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de acces la justiţie, contestând deciziile emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi anumite prevederi din Regulamentul C.N.V.M. privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, ocazie cu care au şi invocat excepţia de neconstituţionalitate.

66. Faţă de cele prezentate, Curtea reţine că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital, astfel că, îh ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

67. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiata, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Robert Cosmin Pană şi Bogdan Juravle în dosarele nr. 1.195/2/2014 şi nr. 1.198/2/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0219 Rusca Montană

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 110.738 din 16 iunie 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia etapei de încadrare nr. 90 din 5 iulie 2013 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, Avizul Ministerului Culturii nr. 2.397 din 21 aprilie 2016, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 91.267 din 10 iunie 2016, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 41.627 din 26 aprilie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 27.877/ES din 14 aprilie 2016,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0219 Rusca Montană, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului Natura 2000 ROSCI0219 Rusca Montană, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lasou,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 iunie 2016.

Nr. 1.209.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Adunării generale naţionale a Colegiului Medicilor din România nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului şi a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din România

 

În temeiul art. 433 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Adunarea generală naţională a Colegiului Medicilor din România hotărăşte:

Art. I. - Hotărârea Adunării generale naţionale a Colegiului Medicilor din România nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului şi a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 „Statutul Colegiului Medicilor din România” se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

2. Anexa nr. 2 „Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România” se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

Art. II. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. III. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

 

Preşedintele Colegiului Medicilor din România,

Gheorghe Borcean

 

Bucureşti, 4 noiembrie 2016.

Nr. 3.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 2/2012)

 

STĂTU TU L

Colegiului Medicilor din România

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Colegiul Medicilor din România se organizează şi funcţionează, în baza legii şi a prezentului statut, ca organizaţie profesională naţională a medicilor, fiind o instituţie de drept public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial.

(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică şi este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

Art. 2. - (1) Ca organizaţie profesională, Colegiul Medicilor din România apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului în exercitarea profesiei, asigură respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin fată de pacient şi de sănătatea publică.

(2) în vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1), Colegiul Medicilor din România colaborează, în condiţiile legii, cu toate instituţiile competente.

Art. 3. - (1) Colegiul Medicilor din România, prin organismele sale, este reprezentant al corpului profesional din România în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvemamentale, interne şi internaţionale.

(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor şi atribuţiilor conferite de lege şi de prezentul statut, organele reprezentative ale

Colegiului Medicilor din România pot intra în relaţii cu diferite organisme similare din alte state.

 

CAPITOLUL II

Obiectul de activitate

 

Art. 4. - (1) Colegiul Medicilor din România are ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea legilor şi a regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic şi păstrarea prestigiului acestei profesii în cadrul vieţii sociale.

(2) Colegiul Medicilor din România reprezintă organismul de auto regie menta re a profesiei de medic prin adoptarea Statutului şi Codului de deontologie medicală.

Art. 5. - Ca autoritate publică şi profesională, Colegiul Medicilor din România realizează atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul statut în următoarele domenii principale de activitate:

a) profesional-ştiinţific şi învăţământ;

b) etic şi deontologic;

c) jurisdicţie profesională;

d) litigii;

e) avizări;

f) economico-social;

g) administrativ şi organizatoric.

 

CAPITOLUL III

Membrii Colegiului Medicilor din România

 

SECŢIUNEA 1

Dobândirea calităţii de membru

 

Art. 6. - (1) Medicii care întrunesc condiţiile prevăzute de lege exercită profesia pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, avizat anual pe baza asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.

(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România se dobândeşte şi se păstrează în condiţiile legii.

(3) Medicii înscrişi şi luaţi în evidenţa colegiilor teritoriale sunt membri ai Colegiului Medicilor din România.

(4) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrişi în Registrul unic al medicilor din România, care se publică pe site-ul oficial al colegiului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Drepturi şi obligaţii

 

Art. 7. - Membrii Colegiului Medicilor din România au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Art. 8. - (1) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională şi a asigurării unui nivel ridicat al cunoştinţelor medicale, medicii sunt obligaţi să efectueze cursuri şi alte forme de educaţie medicală continuă şi informare în domeniul ştiinţelor medicale pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor din România. Cursurile, programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicală continuă sunt creditate de către Colegiul Medicilor din România.

(2) Perioada pentru care medicii cu drept de liberă practică sunt obligaţi să facă dovada efectuării numărului de credite se stabileşte de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 9. - (1) Medicul este obligat să anunţe colegiul teritorial în care este înscris în termen de 10 zile de la apariţia unei situaţii de incompatibilitate prevăzute de lege.

(2) Situaţia de incompatibilitate se confirmă sau se infirmă de o comisie numită de preşedintele colegiului teritorial, alcătuită din 3 medici primari.

(3) Existenţa situaţiei de incompatibilitate atrage suspendarea dreptului de a exercita profesia de medic.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Transferul în alt colegiu teritorial

 

Art. 10. - (1) Medicul care solicită transferul într-un alt colegiu teritorial se va adresa în scris preşedintelui colegiului de la care doreşte să se transfere.

(2) Procedura de transfer este reglementată prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România

 

Art. 11. - Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendă:

a) la cererea scrisă a medicului;

b) în caz de neplată totală sau parţială a cotizaţiei profesionale timp de 6 luni de la scadenţă, până la achitarea integrală a datoriilor;

c) dacă medicul nu realizează numărul minim de credite de educaţie medicală continuă stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 12. - (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care doresc să întrerupă pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea durată. Cererea se va depune anterior perioadei solicitate.

(2) Cererea de suspendare a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se depune la colegiul teritorial în a cărui evidenţă se află medicul şi se soluţionează de către biroul colegiului teritorial.

(3) Decizia emisă de biroul colegiului teritorial se comunică medicului, Colegiului Medicilor din România, Ministerului Sănătăţii, direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, casei de asigurări de sănătate judeţene şi unităţii cu care medicul are raporturi de muncă sau colaborare.

Art. 13. - (1) Neplata cotizaţiei datorate Colegiului Medicilor din România pe o perioadă de 6 luni şi după atenţionarea scrisă a medicului de către consiliul colegiului teritorial atrage suspendarea calităţii de membru al colegiului până la plata cotizaţiei datorate şi a penalităţilor aferente.

(2) Suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se propune de comisia administrativ financiar-contabilă, printr-un referat adresat biroului consiliului, în baza căruia se dispune cercetarea disciplinară a medicului restanţier.

(3) Decizia de suspendare pronunţată de comisia de disciplină se comunică medicului, Colegiului Medicilor din România, Ministerului Sănătăţii, direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, casei de asigurări de sănătate judeţene şi unităţii cu care medicul are raporturi de muncă sau colaborare.

(4) Revocarea suspendării se face prin decizia comisiei de disciplină, în cazul în care medicul face dovada achitării cotizaţiei restante şi a penalităţilor datorate, decizie care se comunică persoanelor menţionate la alin. (3).

Art. 14. - (1) Medicilor care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educaţie medicală continuă, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, li se suspendă dreptul de liberă practică până la realizarea numărului de credite necesar.

(2) Suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se propune de comisia de avizări, printr-un referat adresat biroului consiliului, în baza căruia se dispune cercetarea disciplinară a medicului.

(3) Decizia de suspendare pronunţată de comisia de disciplină se comunică medicului, Colegiului Medicilor din România, Ministerului Sănătăţii, direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, casei de asigurări de sănătate judeţene şi unităţii cu care medicul are raporturi de muncă sau colaborare.

(4) Revocarea suspendării se face prin decizia comisiei de disciplină, în cazul în care medicul face dovada realizării numărului minim de credite de educaţie medicală continuă, decizie care se comunică persoanelor menţionate la alin. (3).

Art. 15. - Pe durata suspendării calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendă drepturile şi obligaţiile ce decurg din prezentul statut.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Încetarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România

 

Art. 16. - (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România încetează în următoarele cazuri:

a) la cererea titularului, prin renunţarea scrisă la calitatea de membru;

b) prin deces;

c) în cazul întreruperii activităţii pe o durată mai mare de 5 ani;

d) prin retragerea calităţii de membru, cu titlu de sancţiune disciplinară, pronunţată prin decizia comisiei de disciplină şi rămasă definitivă.

(2) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România operează de drept pe durata stabilită de instanţele judecătoreşti prin hotărâre definitivă cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) încetarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se constată prin decizie a biroului consiliului colegiului teritorial. Decizia este executorie şi va fi înscrisă, în mod corespunzător, în Registrul unic al medicilor.

Art. 17. - (1) Reînscrierea în cadrul Colegiului Medicilor din România se face în condiţiile legii.

(2) Reluarea activităţii profesionale după o întrerupere a exercitării profesiei pe o perioadă mai mare de 5 ani se face numai după reatestarea competenţei profesionale a medicului, în condiţiile şi după metodologia stabilită prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Registrul unic al medicilor

 

Art. 18. - Registrul unic al medicilor va cuprinde:

a) numele şi prenumele medicilor cu drept de exercitare a profesiei;

b) titlul de calificare sau stadiul pregătirii profesionale (medic cu competenţe limitate, medic rezident, medic specialist etc. );

c) competenţe şi supraspecializări;

d) locuri de muncă;

e) restrângeri ale dreptului de a profesa, inclusiv cele dispuse de instanţele de judecată sau organele de urmărire penală;

f) situaţiile de întrerupere a activităţii profesionale;

g) alte menţiuni relevante, stabilite prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 19. - Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menţinerii datelor în Registrul unic al medicilor se contestă de către medic la consiliul colegiului teritorial al cărui membru este. Decizia consiliului colegiului teritorial poate fi contestată la Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Contestaţia este suspensivă de executare.

 

CAPITOLUL IV

Exercitarea profesiei de către medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene (UE), ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European (SEE), ai Confederaţiei Elveţiene şi de către medicii cetăţeni ai unui stat terţ pe teritoriul României

 

Art. 20. - (1) Medicii cetăţeni străini care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în vederea exercitării profesiei cu caracter permanent se înscriu în colegiul teritorial în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, dobândind calitatea de membri ai Colegiului Medicilor din România.

(2) Aceştia vor fi înscrişi în Registrul unic al medicilor.

Art. 21. - (1) în cazul exercitării profesiei de medic cu caracter ocazional sau temporar, medicii cetăţeni străini sunt exceptaţi de la obligaţia de a se înscrie în colegiul teritorial, exercitând profesia pe baza avizului de practică temporară sau ocazională eliberat de Colegiul Medicilor din România.

(2) Acordarea avizului în vederea exercitării profesiei cu caracter temporar sau ocazional se face potrivit unei metodologii stabilite de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

(3) Medicii cetăţeni străini care îşi desfăşoară activitatea în România în baza unui aviz de practică temporară sau ocazională a profesiei vor fi menţionaţi într-un registru special.

Art. 22. - Pe durata exercitării profesiei pe teritoriul României, medicii cetăţeni străini se supun dispoziţiilor cu caracter profesional, regulamentar ori administrativ ale calificărilor profesionale care definesc profesia şi utilizarea titlurilor, dispoziţiilor cu privire la faptele profesionale grave care afectează direct şi specific protecţia şi securitatea consumatorilor, prezentului statut, Codului de deontologie medicală, regulamentelor profesiei şi deciziilor organelor de conducere ale corpului profesional al medicilor şi răspund disciplinar în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România.

 

CAPITOLUL V

Mecanismul de alertă

 

Art. 23. - Colegiul Medicilor din România informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând SEE şi ale Confederaţiei Elveţiene cu privire la medicii cărora li s-a restrâns sau interzis de către autorităţile sau instanţele judecătoreşti naţionale să desfăşoare pe teritoriul României, în întregime sau în parte, chiar şi cu caracter temporar, activităţile profesionale.

Art. 24. - Colegiul Medicilor din România transmite informaţiile menţionate prin alertă în cadrul IMI, cel târziu în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime sau în parte, a exercitării unei activităţi profesionale de către profesionistul în cauză. Aceste informaţii se limitează la:

a) identitatea medicului în cauză, numele, prenumele şi data naşterii;

b) calificarea cu care acesta exercită profesia de medic;

c) informaţii cu privire la autoritatea sau instanţa naţională care adoptă hotărârea privind restrângerea sau interdicţia;

d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;

e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia.

Art. 25. - Cel târziu în termen de 3 zile de la data adoptării hotărârii instanţei, Colegiul Medicilor din România, în calitate de autoritate competentă a statului membru interesat, informează autorităţile competente ale tuturor celorlalte state membre, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea calificărilor de medic şi, respectiv, de medic specialist şi în cazul cărora instanţele române au constatat că au făcut uz, în acest scop, de titluri falsificate de calificare profesională.

Art. 26. - Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de informaţii se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 27. - Atunci când expiră o interdicţie sau o restricţie menţionată la art. 23, Colegiul Medicilor din România informează fără întârziere autorităţile competente din celelalte state membre, menţionând data expirării şi orice altă schimbare ulterioară a respectivei date.

Art. 28. - Medicii pentru care Colegiul Medicilor din România transmite alerte celorlalte state membre sunt informaţi în scris cu privire la deciziile de alertă, concomitent cu declanşarea şi derularea procedurii de alertă.

Art. 29. - (1) Medicii prevăzuţi la art. 28 au posibilitatea de a contesta decizia privind aplicarea mecanismului de alertă la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii, sau pot solicita Colegiului Medicilor din România rectificarea unei astfel de decizii.

(2) în cazul în care alerta transmisă celorlalte state membre se dovedeşte a fi neîntemeiată, medicul în cauză poate obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat de aceasta, în condiţiile legii. În aceste cazuri, decizia privind alerta poate conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către profesionist.

Art. 30. - Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele se radiază în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea interdicţiei ori restricţiei menţionate la art. 23.

Art. 31.- În vederea realizării atribuţiilor Colegiului Medicilor din România prevăzute de lege, colegiile teritoriale au obligaţia de a comunica acestuia, în termenul cel mai scurt posibil, toate datele şi informaţiile deţinute, necesare pentru realizarea schimbului de informaţii prin mecanismul de alerta.

 

CAPITOLUL VI

Structura organizatorică

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

 

Art. 32. - (1) Corpul profesional al medicilor este organizat la nivel naţional, în cadrul Colegiului Medicilor din România, iar la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează câte un colegiu teritorial al medicilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(2) Colegiile teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu de la data constituirii şi înregistrării la administraţia financiară.

Art. 33. - (1) între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale există raporturi de autonomie funcţională, organizatorică şi financiară care se stabilesc conform dispoziţiilor legii şi prezentului statut.

(2) Ele vor avea la bază, în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea, autonomia organismelor locale, respectarea principiului democratic în luarea deciziilor şi în îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege şi de prezentul statut.

(3) Niciun colegiu teritorial nu poate funcţiona în afara Colegiului Medicilor din România.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România

 

Art. 34. -- (1) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti.

(2) Denumirea, emblema Colegiului Medicilor din România, sediul şi codul fiscal vor fi înscrise în toate documentele, actele şi înscrisurile care emană de la acesta.

(3) Emblema conţinând sigla Colegiului Medicilor din România este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul statut.

 

SUBSECŢIUNEA 1

Organele de conducere la nivel naţional

 

Art. 35. - La nivel naţional, organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România sunt:

a) Adunarea generală naţională;

b) Consiliul naţional;

c) Biroul executiv;

d) preşedintele.

Art. 36. - (1) Adunarea generală naţională a Colegiului Medicilor din România, denumită în continuare Adunarea generală naţională, este alcătuită din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi din reprezentanţi ai fiecărui colegiu teritorial, aleşi potrivit Regulamentului electoral aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

(2) Norma de reprezentare a colegiilor teritoriale în Adunarea generală naţională este de 1/200 de membri.

(3) Reprezentanţii în Adunarea generală naţională sunt aleşi pe o durată de 4 ani.

(4) Proporţional cu numărul de medici înscrişi în evidenţa colegiului teritorial se aleg 3-11 membri supleanţi.

Art. 37. - Adunarea generală naţională are următoarele atribuţii:

a) adoptă Statutul şi Codul de deontologie medicală;

b) aprobă modificarea acestora;

c) aprobă proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi descarcă de gestiune Consiliul naţional pentru anul fiscal încheiat;

d) alege dintre membrii săi comisia de cenzori;

e) adoptă declaraţii care să reflecte poziţia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic ori statutul medicului în societate.

Art. 38. - (1) Adunarea generală naţională adoptă hotărâri în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează condiţia de cvorum, după 10 zile se va organiza o altă şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri, indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 37 lit. a) şi b), pentru care este necesară condiţia de cvorum prevăzută de lege.

(3) Adunarea generală naţională se întruneşte în şedinţă ordinară în primul trimestru al anului în curs şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie.

Art. 39. - Adunarea generală naţională este condusă de preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 40. - (1) Adunarea generală naţională este convocată de către:

a) preşedintele Colegiului Medicilor din România;

b) 3 dintre membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România;

c) o treime din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

(2) Convocarea Adunării generale naţionale în şedinţă ordinară se face cu cel puţin 30 de zile înainte de data şedinţei, iar în cazul şedinţelor extraordinare, cu cel puţin 7 zile înainte. Odată cu convocarea se transmite şi ordinea de zi a şedinţei aprobată de Consiliul naţional.

(3) Membrii Adunării generale naţionale vor comunica înainte cu 15 zile şi, respectiv, 3 zile înscrierea la cuvânt, pentru subiectele aflate pe ordinea de zi a şedinţei sau pentru alte subiecte ce urmează a fi înscrise la capitolul diverse, fără a fi îngrădit dreptul de a se înscrie la cuvânt şi în timpul şedinţei.

Art. 41. - (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Consiliul naţional, este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui judeţ, 3 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister şi instituţie centrală cu reţea sanitară proprie. În afară de aceştia, Consiliul naţional poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Medicale, al Ministerului Sănătăţii, al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Justiţiei.

(2) Reprezentanţii în Consiliul naţional sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani de către membrii consiliilor colegiilor teritoriale şi reprezentanţii acestora în Adunarea generală naţională, întruniţi într-o şedinţă comună.

(3) Cheltuielile cu deplasarea, indemnizaţia de şedinţă şi diurna reprezentanţilor pentru şedinţele Consiliului naţional vor fi suportate de către colegiile teritoriale ai căror reprezentanţi sunt.

(4) Reprezentanţii în Consiliul naţional vor fi remuneraţi pentru activitatea efectivă desfăşurată în cadrul comisiilor de lucru ale Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România prevăzute de prezentul statut. Cheltuielile de deplasare, indemnizaţia de şedinţă şi diurna reprezentanţilor, aferente acestor activităţi, vor fi suportate din bugetul Colegiului Medicilor din România. Şedinţele comisiilor de lucru ale Consiliului naţional vor fi convocate de Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 42. - (1) Consiliul naţional se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor cu drept de vot şi ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

(2) Deciziile Consiliului naţional sunt obligatorii pentru colegiile teritoriale şi pentru toţi medicii care practică profesia de medic în România.

Art. 43. - Reprezentanţii în Consiliul naţional care nu fac parte din organele teritoriale de conducere vor participa cu rol consultativ la şedinţele acestor organisme de la nivel judeţean, respectiv din municipiul Bucureşti, fiind anunţaţi din timp cu privire la ordinea de zi, data, ora şi locul unde se vor desfăşura respectivele şedinţe.

Art. 44, - (1) Consiliul naţional se întâlneşte în şedinţe ordinare o dată pe lună sau în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie.

(2) Şedinţele sunt convocate de către preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 45. - Convocarea membrilor Consiliului naţional se va face, după caz, prin:

a) scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

b) fax la sediul colegiului teritorial al cărui membru este respectivul reprezentant sau la unitatea ori instituţia la care reprezentantul îşi desfăşoară activitatea;

c) e-mail.

Art. 46. - (1) Convocarea se va face cu cel puţin 7 zile înaintea datei şedinţei Consiliului naţional.

(2) Materialele ce vor urma a fi supuse dezbaterilor pot fi trimise prin intermediul poştei electronice şi pot fi publicate pe site-ul Colegiului Medicilor din România.

Art. 47. - Consiliul naţional realizează atribuţiile prevăzute de lege, de prezentul statut şi de hotărârile Adunării generale naţionale.

Art. 48. - Consiliul naţional stabileşte strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic.

Art. 49. - Consiliul naţional defineşte caracterul temporar sau ocazional al activităţii şi aprobă metodologia de avizare a exercitării temporare, ocazionale, în scop didactic şi ocazional, de instruire, informare şi schimb de experienţă, a profesiei de medic de către medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România, în aplicarea prevederilor legale.

Art. 50. - În cadrul Consiliului naţional, pentru realizarea atribuţiilor, funcţionează următoarele comisii de lucru:

a) Comisia de studii şi strategii de dezvoltare;

b) Comisia profesional-ştiinţifică şi de învăţământ;

c) Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate;

d) Comisia de imagine, relaţii interne şi externe;

e) Comisia de avizări;

f) Comisia de etică şi deontologie profesională;

g) Comisia de jurisdicţie profesională;

h) Comisia administrativă şi financiar-contabilă.

Art. 51. - (1) în funcţie de necesităţile concrete, Consiliul naţional poate aproba înfiinţarea unor comisii de specialitate ori consultative.

(2) Aceste comisii pot avea activitate permanentă sau temporară.

Art. 52. - Materialele supuse spre aprobare Consiliului naţional vor fi avizate şi fundamentate de către comisia de lucru competentă.

Art. 53. - (1) Corespunzător acestor comisii de lucru ale Consiliului naţional, în cadrul Colegiului Medicilor din România funcţionează departamente ca structuri tehnice şi administrative. Un departament poate funcţiona pentru una sau mai multe comisii.

(2) Departamentele vor fi conduse de către unul dintre membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi, în funcţie de numărul de posturi şi schema de personal aprobată de către Consiliul naţional, vor fi asigurate cu personal tehnic de specialitate sau administrativ.

(3) Consiliul naţional va aproba regulamentele de organizare şi funcţionare a comisiilor, la propunerea acestora.

Art. 54. - Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Biroul executiv, este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar general, aleşi în mod individual de către Consiliul naţional dintre membrii săi.

Art. 55. - (1) Biroul executiv se întruneşte legal în prezenţa a 3 dintre membrii săi şi ia decizii valabile cu votul a cel puţin 3 membri,

(2) Biroul executiv se întruneşte o dată pe săptămână sau ori de câte ori este cazul, la cererea preşedintelui ori a cel puţin 2 dintre membrii săi.

Art. 56. - (1) Membrii Biroului executiv îşi pot exprima votul asupra unei decizii şi prin corespondenţă, inclusiv în format video sau electronic, în situaţii excepţionale.

(2) Votul exprimat în condiţiile alin. (1) se va consemna în procesul-verbal al şedinţei, iar membrul Biroului executiv va certifica sub semnătură, la următoarea şedinţă, modalitatea de exprimare a votului şi natura acestuia, respectiv pozitiv sau negativ.

Art. 57. - Atribuţiile Biroului executiv sunt următoarele:

a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor din România;

b) aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului Colegiului Medicilor din România;

c) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre aprobare Consiliului naţional;

d) acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului Medicilor din România;

e) execută hotărârile Adunării generale naţionale şi ale Consiliului naţional;

f) decide declanşarea sau nedeclanşarea anchetei disciplinare împotriva membrilor organelor de conducere de la nivelul colegiilor teritoriale, cu excepţia membrilor în adunarea generală a colegiului teritorial;

g) stabileşte şi menţine relaţiile internaţionale ale Colegiului Medicilor din România cu organisme similare şi cu foruri decizionale în ceea ce priveşte jurisdicţia profesională, etica şi deontologia medicală;

h) elaborează şi supune spre avizare Consiliului naţional proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pe baza bugetelor locale;

i) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de către Consiliul naţional;

j) informează Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între şedinţele consiliului.

Art. 58. - Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional şi a departamentelor care funcţionează în structura acestora, după cum urmează:

a) preşedintele coordonează Comisia de studii şi strategii de dezvoltare şi Comisia de imagine, relaţii interne şi externe;

b) vicepreşedinţii coordonează comisiile profesional-ştiinţifică şi de învăţământ, economico-socială şi de asigurări sociale de sănătate, de etică şi deontologie profesională şi de jurisdicţie profesională;

c) secretarul general coordonează Comisia de avizări şi Comisia administrativă şi financiar-contabilă.

Art. 59. - În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv vor primi o indemnizaţie lunară al cărei cuantum va fi aprobat de Consiliul naţional.

Art. 60. - Preşedintele Biroului executiv este preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 61. - Preşedintele coordonează întreaga activitate a Colegiului Medicilor din România şi are următoarele atribuţii principale:

a) reprezintă Colegiul Medicilor din România în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor din România cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă şi conduce şedinţele Adunării generale naţionale, Consiliului naţional şi ale Biroului executiv;

d) duce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, Consiliului naţional, precum şi hotărârile Adunării generale naţionale date în sarcina sa şi rezolvă problemele şi lucrările curente;

e) este îndreptăţit să primească, în formă scrisă, şi să conteste toate deciziile adoptate de comisiile de disciplină împotriva membrilor Colegiului Medicilor din România;

f) propune domeniile de interes pentru înfiinţarea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional;

g) angajează personalul de specialitate şi administrativ, cu aprobarea Biroului executiv;

h) îndeplineşte orice altă sarcină stabilită de către Consiliul naţional ori de către Biroul executiv.

Art. 62. - (1) Preşedintele Biroului executiv semnează pentru conformitate deciziile Biroului executiv, Consiliului naţional, precum şi hotărârile Adunării generale naţionale şi are drept de semnătură în bancă.

(2) în lipsa sa, preşedintele Biroului executiv poate mandata pe oricare dintre membrii Biroului executiv pentru a realiza competenţele care îi revin sau numai o parte din acestea.

 

SUBSECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile comisiilor de lucru ale Consiliului naţional

 

Art. 63. - Comisiile de lucru ale Consiliului naţional îndeplinesc atribuţiile stabilite de prezentul statut sau stabilite prin hotărâre a Consiliului naţional.

Art. 64. - Comisia de studii şi strategii de dezvoltare exercită următoarele atribuţii principale:

a) analizează situaţia personalului şi a serviciilor medicale, precum şi evoluţia profesiei medicale în România;

b) propune strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic;

c) propune obiective strategice, programe şi proiecte de dezvoltare şi restructurare a activităţii Colegiului Medicilor din România;

d) monitorizează şi realizează proiecte în domeniul de competenţă al Colegiului Medicilor din România;

e) elaborează informări pentru Biroul executiv şi Consiliul naţional;

f) realizează sinteze în legătură cu aplicarea sistemului normativ în materie profesională şi propune Consiliului naţional şi Biroului executiv adoptarea măsurilor strategice efective pentru modificarea şi adoptarea actelor normative în beneficiul societăţii româneşti şi al corpului medical din România.

Art. 65. - (1) Comisia profesional-ştiinţifică şi de învăţământ urmăreşte şi controlează în activitatea sa realizarea obiectivelor profesionale ale medicilor din România, prin programe de educaţie medicală continuă, specializare, stabilirea şi creşterea standardelor de practică profesională în vederea asigurării calităţii actului medical în unităţile sanitare, indiferent de forma de organizare a profesiei.

(2) Comisia profesional-ştiinţifică şi de învăţământ îşi desfăşoară activitatea pe următoarele direcţii:

a) educaţie profesională continuă;

b) examene şi concursuri;

c) învăţământ profesional şi alte forme de pregătire profesională;

d) ştiinţe profesionale.

(3) în realizarea competenţelor sale, Comisia profesional-ştiinţifică şi de învăţământ are următoarele atribuţii:

a) acordă aviz consultativ ghidurilor şi protocoalelor de practică medicală elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii;

b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea tematicilor şi a metodologiilor concursurilor şi examenelor pentru medici;

c) promovează ridicarea continuă a nivelului profesional, facilitând participarea medicilor la programe de perfecţionare profesională din ţară sau din străinătate;

d) sprijină organizarea de manifestări profesionale şi ştiinţifice prin stabilirea sistemului procedural de evaluare a activităţilor de educaţie medicală continuă a medicilor, precum şi a criteriilor şi normelor de acreditare, respectiv creditare a furnizorilor şi formelor de educaţie medicală continuă;

e) elaborează programe şi standarde de evaluare profesională periodică;

f) participă, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi cu Ministerul Sănătăţii, la stabilirea numărului anual de locuri în unităţile de învăţământ superior de profil medical acreditate, precum şi a numărului de locuri în rezidenţial;

g) colaborează cu structurile de specialitate din Ministerul Sănătăţii în procesul de recunoaştere profesională a titlurilor de calificare;

h) verifică certificatele de competenţă lingvistică pentru absolvenţii facultăţii de medicină care au absolvit în altă limbă şi acreditează instituţiile care eliberează certificatele de competenţă lingvistică.

Art. 66. - (1) Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate susţine interesele economice şi sociale ale corpului profesional din România în procesul de negociere a condiţiilor privind furnizarea serviciilor medicale în relaţie cu casele de asigurări de sănătate.

(2) Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate reprezintă medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate, urmărind apărarea drepturilor, intereselor şi a demnităţii profesiei de medic, precum şi eliminarea oricărui fel de ingerinţe în exercitarea actului profesional.

(3) Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate supraveghează desfăşurarea raporturilor dintre medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate sau în sistem privat, pe de-o parte, şi angajatori sau parteneri contractuali, pe de altă parte, luând toate măsurile care se impun pentru asigurarea libertăţii profesiei şi a apărării statutului medicului în societate, inclusiv cu privire la raportul dintre importanţa socială a activităţii profesionale şi veniturile medicului.

(4) Preşedintele Comisiei economico-sociale şi de asigurări de sănătate împreună cu Biroul executiv reprezintă membrii săi la elaborarea şi negocierea contractului-cadru, precum şi a normelor de acordare a asistenţei medicale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate.

(5) La nivel local, reprezentarea se va realiza pe baza principiilor autonomiei organizatorice, funcţionale şi financiare.

(6) Comisia economico-socială şi de asigurări de sănătate are următoarele atribuţii:

a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea reglementărilor din domeniul asigurărilor sociale de sănătate;

b) participă la negocierile privind normele de acordare a asistenţei medicale În domeniul asigurărilor sociale de sănătate;

c) îi asistă pe membrii colegiului la încheierea contractelor individuale privind furnizarea de servicii profesionale;

d) reprezintă şi apără interesele medicilor care desfăşoară activităţi medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

e) oferă consultaţii de specialitate cu privire la încheierea, executarea şi încetarea contractelor privind furnizarea de servicii profesionale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate;

f) intervine prompt şi acţionează prin toate mijloacele legale atunci când sunt încălcate drepturile membrilor colegiului, ce decurg din încheierea şi executarea contractelor privind furnizarea de servicii medicale;

g) promovează interesele membrilor colegiului în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională;

h) sprijină instituţiile şi acţiunile de prevedere şi asistenţă medico-socială pentru medici şi familiile lor;

i) asigură îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, în vederea vânzării spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale si/sau preluării activităţii praxisurilor.

(7) Prin intermediu] Comisiei economico-sociale şi de asigurări de sănătate de la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, Colegiul Medicilor din România contribuie la protejarea membrilor şi a familiilor acestora prin acordarea, în limita posibilităţilor, de ajutoare materiale.

Art. 67. - (1) Comisia de imagine, relaţii interne şi externe are ca obiectiv realizarea legăturilor dintre Colegiul Medicilor din România şi structurile guvernamentale, neguvernamentale, judeţene, naţionale sau internaţionale. Relaţia cu publicul şi mass-media se asigură prin intermediul unui purtător de cuvânt sau al preşedintelui acestei comisii.

(2) Comisia de imagine, relaţii interne şi externe are următoarele atribuţii:

a) promovează şi stabileşte relaţii pe plan extern cu instituţii şi organizaţii similare;

b) menţine relaţia cu organismele similare internaţionale, precum şi cu organismele interne sau externe la care Colegiul Medicilor din România este afiliat;

c) menţine relaţia cu mass-media şi adoptă poziţii faţă de diferite evenimente;

d) monitorizează ştirile apărute în mass-media şi semnalează Biroului executiv situaţiile de natură a încălca prestigiul profesiei de medic, al corpului profesional şi, respectiv, al membrilor săi.

Art. 68. - Comisia de etică şi deontologie profesională are următoarele atribuţii:

a) urmăreşte evoluţia practicii medicale şi a modului de aplicare a principiilor etice şi normelor deontologice;

b) analizează evoluţia normelor deontologice în practica europeană şi internaţională;

c) face propuneri de modificare a Codului de deontologie medicală;

d) stabileşte şi reglementează regimul de publicitate a activităţilor medicale;

e) propune modalităţi de diseminare, însuşire şi control al respectării normelor deontologice de către membrii Colegiului Medicilor din România, în special de către cei sancţionaţi disciplinar.

Art. 69. - (1) Comisia de jurisdicţie profesională participă la judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală şi de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de cercetare disciplinară.

(2) Comisia de jurisdicţie profesională are următoarele atribuţii:

a) desfăşoară ancheta disciplinară în cazul plângerilor faţă de care Biroul executiv a dispus declanşarea anchetei şi, respectiv, contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de comisiile de disciplină ale colegiilor teritoriale;

b) constituie dosarul de anchetă disciplinară şi administrează probatoriul necesar în vederea soluţionării cauzei;

c) întocmeşte referatul cu propunerea de soluţionare a cauzei şi susţine acţiunea disciplinara în faţa Comisiei superioare de disciplină.

(3) Instrumentarea cazurilor ce constituie abatere disciplinară se face în temeiul legii, al prezentului statut, al Codului de deontologie medicală şi al regulamentului organizării şi desfăşurării activităţii comisiilor de disciplină, aprobat prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 70. - Comisia de avizări are ca obiectiv impunerea unor standarde şi criterii de asigurare a calităţii actului profesional pe teritoriul României. În acest sens, comisia îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) propune Consiliului naţional metodologia de eliberare a certificatelor de membru al Colegiului Medicilor din România;

b) propune Consiliului naţional metodologia de atestare a onorabilităţii şi moralităţii profesionale a membrilor Colegiului Medicilor din România;

c) propune norme privind administrarea Registrului unic al medicilor, inclusiv privind publicarea acestuia pe pagina de internet;

d) propune norme de soluţionare a cererilor medicilor cetăţeni străini privind acordarea avizului de practică temporară ori ocazională în România şi avizează raportul trimestrial care se înaintează Ministerului Sănătăţii cu privire la numărul medicilor care beneficiază de aceste avize;

e) elaborează criteriile şi standardele de dotare a cabinetelor de practică medicală independentă, pe care le supune spre aprobare Ministerului Sănătăţii;

f) propune Consiliului naţional metodologia de acordare a avizelor de înfiinţare a cabinetelor medicale private, indiferent de forma lor juridică, precum şi a punctelor secundare de lucru;

g) avizează raportul trimestrial care se înaintează Ministerului Sănătăţii privind situaţia numerică a membrilor săi, precum şi a evenimentelor înregistrate în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic.

Art. 71. - Comisia administrativă şi financiar-contabilă are următoarele atribuţii:

a) asigură asistenţa juridică în domeniul financiar-contabil;

b) gestionează patrimoniul şi ţine evidenţa financiar-contabilă;

c) verifică stadiul de colectare a cotizaţiilor datorate de colegiile teritoriale conform legii, precum şi a altor venituri;

d) fundamentează şi propune Consiliului naţional nivelul cotizaţiei de membru al Colegiului Medicilor din România;

e) fundamentează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;

f) fundamentează şi propune Biroului executiv necesarul de personal de execuţie;

g) semestrial, fundamentează şi propune spre aprobare Consiliului naţional cuantumul indemnizaţiilor membrilor Biroului executiv, membrilor comisiilor de lucru ale Consiliului naţional şi membrilor Comisiei superioare de disciplină.

 

SUBSECŢIUNEAa3-a

Personalul

 

Art. 72. - în limita numărului de posturi aprobat de către Consiliul naţional şi a schemei de organizare şi funcţionare, Biroul executiv. În funcţie de necesităţile concrete şi în baza notei de fundamentare a Comisiei administrative şi financiar-contabile, angajează, în condiţiile legii, personal de specialitate, tehnic şi administrativ.

Art. 73. - Pentru lucrări de specialitate care nu presupun o activitate continuă sau pentru consultaţii de specialitate în anumite domenii, Biroul executiv poate contracta servicii plătite pe lucrare, temă sau proiect, cu specialişti în domeniu.

Art. 74. - Activitatea administrativă a Colegiului Medicilor din România este condusă de un director administrativ.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi funcţionarea colegiilor teritoriale

 

Art. 75. - (1) Denumirea colegiului teritorial este „Colegiul Medicilor “. (Se completează cu denumirea unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează colegiul respectiv.)

(2) Sediul colegiului teritorial este în oraşul reşedinţă de judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti.

(3) Denumirea colegiului teritorial, emblema Colegiului Medicilor din România, sediul şi codul fiscal vor fi înscrise în toate documentele, actele şi înscrisurile care emană de la acesta.

Art. 76. - Colegiile teritoriale au următoarele atribuţii:

a) participă, în condiţiile legii, la avizarea furnizorilor de servicii medicale;

b) avizează înfiinţarea cabinetelor medicale private, indiferent de forma lor juridică, şi participă, prin reprezentanţi anume desemnaţi, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unităţile sanitare publice;

c) ţin evidenţa membrilor;

d) eliberează şi aplică viza anuală pe certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România;

e) eliberează, la cererea medicilor înscrişi, certificatul profesional curent;

f) supraveghează modul de exercitare a profesiei de către medici;

g) soluţionează reclamaţiile formulate împotriva medicilor înscrişi;

h) organizează cursuri de însuşire a prevederilor Codului de deontologie medicală şi altor acte normative care reglementează profesia de medic;

i) analizează cazurile de exercitare ilegală a profesiei de medic şi le sesizează organelor competente;

j) comunică Colegiului Medicilor din România, în termenul cel mai scurt posibil, toate datele şi informaţiile deţinute, necesare pentru realizarea schimbului de informaţii prin mecanismul de alertă;

k) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege.

 

SUBSECŢIUNEA 1

Organele de conducere la nivel teritorial

 

Art. 77. - Organele de conducere la nivelul colegiilor teritoriale sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) biroul consiliului;

d) preşedintele.

Art. 78. - (1) Adunarea generală a colegiului teritorial, denumită în continuare adunarea generală, este formată din toţi medicii cu drept de practică înscrişi în colegiul teritorial.

(2) Adunarea generală alege reprezentanţii în consiliul colegiului teritorial, reprezentanţi] în Adunarea generală naţională şi membrii comisiei de disciplină.

Art. 79. - (1) Adunarea generală se întruneşte în primul trimestru al anului în şedinţă ordinară şi în mod excepţional în şedinţe extraordinare.

(2) Adunarea generală adoptă hotărâri cu majoritate simplă, în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, după două săptămâni se organizează o nouă şedinţă cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenţi.

Art. 80. - Şedinţele pot fi convocate de:

a) consiliu;

b) preşedintele colegiului teritorial;

c) biroul consiliului colegiului teritorial;

d) o treime din numărul membrilor colegiului teritorial.

Art. 81. - Adunarea generală are următoarele atribuţii:

a) alege membrii consiliului;

b) alege reprezentanţii în Adunarea generală naţională;

c) alege dintre membrii săi comisia de cenzori formată din 3 membri;

d) aprobă proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;

e) descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat;

f) analizează raportul de activitate al consiliului;

g) alege membrii comisiei de disciplină şi stabileşte indemnizaţia de şedinţă a acestora.

Art. 82. - Membrii consiliului colegiului teritorial şi membrii comisiei de cenzori se aleg pe o perioadă de 4 ani de către membrii colegiului teritorial respectiv, potrivit Regulamentului electoral, aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 83. - (1) Consiliul colegiului teritorial, denumit în continuare consiliul, are un număr de membri proporţional cu numărul medicilor înscrişi în evidenţa colegiului, la data organizării alegerilor, aleşi de adunarea generală conform proporţiilor stabilite de lege.

(2) Consiliul se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la două luni sau în şedinţe extraordinare la convocarea:

a) preşedintelui colegiului teritorial;

b) a cel puţin 3 membri ai biroului consiliului;

c) unei treimi din numărul membrilor consiliului.

(3) Consiliul lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

Art. 84. - Principalele atribuţii ale consiliilor colegiilor teritoriale sunt următoarele:

a) conduc activitatea colegiului între şedinţele adunării generale;

b) aleg individual pe funcţii membrii biroului consiliului;

c) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare;

d) aprobă indemnizaţiile lunare ale membrilor biroului consiliului şi indemnizaţiile acordate membrilor comisiilor de lucru, la propunerea biroului;

e) duc la îndeplinire hotărârile adunării generale;

f) aplică şi urmăresc ducerea la îndeplinire a hotărârilor organelor naţionale ale Colegiului Medicilor din România;

g) aleg dintre membrii lor comisiile de lucru, conform opţiunii membrilor consiliului sau la propunerea biroului;

h) atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională ale membrilor înscrişi în colegiul teritorial, prin eliberarea certificatului profesional curent;

i) apără şi reprezintă interesele profesionale ale membrilor lor, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor autorităţi publice.

Art. 85. - Biroul consiliului colegiului teritorial, denumit în continuare biroul consiliului, este format din: preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar, aleşi în mod individual de către consiliu dintre membrii săi, în termen de maximum 5 zile de la data alegerii consiliului.

Art. 86. - (1) Biroul consiliului se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre membrii săi.

(2) Biroul consiliului lucrează în prezenţa a cel puţin 3 dintre membrii săi şi ia decizii cu votul a cel puţin 3 membri.

Art. 87. - Biroul consiliului are următoarele atribuţii:

a) asigură activitatea colegiului între şedinţele consiliului;

b) aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului;

c) execută hotărârile adunării generale şi ale consiliului;

d) decide declanşarea sau nedeclanşarea anchetei disciplinare;

e) elaborează şi supune spre avizare consiliului proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;

f) execută deciziile organelor naţionale de conducere şi răspunde de ducerea lor la îndeplinire;

g) informează consiliul cu privire la deciziile emise şi activitatea desfăşurată între şedinţele consiliului.

Art. 88. - În exercitarea mandatului, membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizaţie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat de consiliile colegiilor teritoriale.

Art. 89. - Preşedintele colegiului teritorial coordonează activitatea colegiului teritorial şi are următoarele atribuţii principale:

a) reprezintă colegiul teritorial în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice;

b) încheie contracte şi convenţii în numele colegiului teritorial, cu aprobarea biroului consiliului;

c) convoacă şi conduce şedinţele adunării generale, consiliului şi ale biroului consiliului;

d) duce la îndeplinire deciziile biroului consiliului, consiliului, hotărârile adunării generale, precum şi deciziile organelor de conducere de la nivel naţional, date în sarcina sa, şi rezolvă problemele şi lucrările curente;

e) este îndreptăţit să primească, în formă scrisă, şi să conteste toate deciziile adoptate de comisia de disciplină împotriva membrilor colegiului teritorial;

f) propune domeniile de interes pentru înfiinţarea comisiilor de lucru ale consiliului;

g) angajează personalul de specialitate şi administrativ, cu aprobarea biroului consiliului;

h) îndeplineşte orice altă sarcină stabilită de către consiliu ori de către biroul consiliului.

Art. 90. - Preşedintele colegiului teritorial este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală ori autorităţile competente pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.

Art. 91. - (1) Preşedintele biroului consiliului are drept de semnătură în bancă.

(2) în lipsa sa, preşedintele biroului consiliului poate mandata pe oricare dintre membrii biroului consiliului pentru a realiza competenţele care îi revin sau numai o parte din acestea.

 

SUBSECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile comisiilor de lucru ale consiliului colegiului teritorial

 

Art. 92. - (1) în cadrul consiliului colegiului teritorial, pentru realizarea atribuţiilor, se pot înfiinţa comisii de lucru organizate în mod similar cu comisiile de lucru ale Consiliului naţional.

(2) Membrii comisiilor de lucru ale consiliilor colegiilor teritoriale pot primi o indemnizaţie de şedinţă al cărei cuantum se stabileşte de consiliul colegiului teritorial.

 

CAPITOLUL VII

Alegerea membrilor consiliilor locale, a reprezentanţilor în Consiliul naţional şi a reprezentanţilor în Adunarea generală naţională, precum şi a membrilor birourilor consiliilor

 

SECŢIUNEA 1

Alegerea reprezentanţilor

 

Art. 93. - (1) Alegerea organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România se va face, de jos în sus, cu respectarea principiilor democratice şi a egalităţii tuturor membrilor.

(2) Organizarea şi desfăşurarea alegerilor se vor stabili printr-un regulament electoral aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 94. - Membrii Colegiului Medicilor din România pot fi aleşi în organele de conducere ale acestuia.

Art. 95. - (1) Dreptul de a alege şi de a fi ales se poate exercita numai în cadrul colegiului al cărui membru este medicul respectiv.

(2) Dovada calităţii de membru al colegiului teritorial se va face, acolo unde alegătorul nu se găseşte pe lista alegătorilor, cu ultima chitanţă a plăţii cotizaţiei.

Art. 96. - Membrii consiliului colegiului teritorial, precum şi reprezentanţii în Adunarea generală naţională se aleg prin vot direct, secret şi liber exprimat de către membrii adunărilor generale ale colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 97. - Dreptul de vot, precum şi dreptul de a fi ales în organele de conducere îl au numai medicii membri ai Colegiului Medicilor din România care au cotizaţia plătită la zi.

Art. 98. - (1) în vederea organizării şi desfăşurării alegerilor, se vor organiza comisii electorale locale de către consiliile colegiilor teritoriale, respectiv o comisie electorală centrală organizată de către Biroul executiv şi aprobată de Consiliul naţional.

(2) Comisia electorală centrală va coordona desfăşurarea alegerilor şi va emite decizii de îndrumare în vederea aplicării unitare a Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale.

Art. 99. - (1) Membrii comisiilor electorale nu pot candida la posturile elective în legislatura pentru care se organizează alegerile.

(2) înaintea alegerii în această funcţie, ei se vor angaja în scris să nu candideze la o funcţie electivă în legislatura pentru care se organizează respectivele alegeri.

Art. 100. - (1) Membrii Biroului executiv, respectiv biroului consiliului sunt aleşi în mod individual, cu majoritate de voturi, de către Consiliul naţional, respectiv de către consiliile locale.

(2) Numărul maxim de mandate succesive în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional ce pot fi primite, respectiv exercitate este de 5 mandate.

Art. 101. - În situaţia suspendării din funcţia ocupată pentru unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege. se va alege, pe perioada suspendării, un alt membru sau, după caz, funcţia va fi ocupată de primul membru supleant.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Încetarea calităţii de membru în organele de conducere

 

Art. 102. - (1) încetarea mandatului de membru al organelor de conducere intervine în următoarele situaţii:

a) demisie;

b) incompatibilitate;

c) deces;

d) pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România;

e) revocare;

f) imposibilitatea exercitării funcţiei.

(2) Locul rămas vacant în consiliul colegiului teritorial, respectiv în Adunarea generală naţională va fi ocupat de către primul membru supleant.

(3) Locul rămas vacant în biroul consiliului, Biroul executiv, respectiv Consiliul naţional se ocupă prin alegerea unui alt membru.

Art. 103. - (1) Revocarea din funcţie sau din calitatea de reprezentant în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial, se face de către forul care l-a ales pe cel în cauză.

(2) Revocarea se poate face în cazul încălcării grave a legii, a prezentului statut sau a regulamentelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de medic.

Art. 104. - (1) Sunt revocaţi de drept membrii organelor de conducere care:

a) lipsesc nemotivat la două şedinţe consecutive ale Adunării generale naţionale;

b) lipsesc nemotivat la 3 şedinţe pe an ale Consiliului naţional sau ale consiliului colegiului teritorial;

c) lipsesc nemotivat la 3 şedinţe pe semestru ale Biroului executiv ori ale biroului consiliului colegiului teritorial;

d) refuză să facă parte din comisiile de lucru ale consiliului sau nu participa la activităţile acestora, lipsind nemotivat la 3 şedinţe pe trimestru.

(2) Constatarea revocării se face prin:

a) hotărâre a Adunării generale pentru membrii Consiliului naţional, la sesizarea Biroului executiv;

b) hotărâre a Consiliului naţional pentru membrii Biroului executiv, la sesizarea a 3 dintre membrii Biroului executiv;

c) decizie a Biroului executiv pentru membrii organelor teritoriale de conducere, la sesizarea biroului consiliului colegiului teritorial.

(3) Sesizarea va fi însoţită de dovada absenţei membrului în cauză.

 

CAPITOLUL VIII

Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România

 

SECŢIUNEA 1

Principiile anchetei disciplinare

 

Art. 105. - (1) Constituie abatere disciplinară nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, a deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Fiecare membru al Colegiului Medicilor din România beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea cauzei.

Art. 106. - (1) Abaterea disciplinară angajează răspunderea disciplinară a făptuitorului, căruia i se va aplica una dintre următoarele sancţiuni:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) amendă de la 100 lei la 1.500 lei. Plata amenzii se va face în contul Colegiului Medicilor din România, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei;

e) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o lună la un an;

f) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România.

(2) La sancţiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz. obligarea celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de educaţie medicală ori a altor forme de pregătire profesională.

Art. 107. - Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.

Art. 108. - (1) Răspunderea disciplinară este angajată în funcţie de gravitatea abaterii.

(2) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sancţiuni.

Art. 109. - Unităţile sanitare sau cele de medicină legală au obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor de disciplină sau a persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cauzei.

Art. 110. - Consiliile teritoriale sunt obligate să ţină evidenţa sancţiunilor aplicate fiecărui membru şi să o comunice, la solicitare, celor în drept.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Competenţa organelor jurisdicţionale

 

Art. 111. - (1) în cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri abaterile săvârşite de membrii organelor de conducere ale colegiilor teritoriale şi contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină, obligatoriu membru al colegiului, este desemnat de direcţiile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sănătăţii, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

Art. 112. - (1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de către adunarea generală a colegiului teritorial, iar membrii Comisiei superioare de disciplină sunt aleşi de către Adunarea generală naţională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină sunt aleşi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Funcţia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul Colegiului Medicilor din România, exceptând calitatea de membru al adunării generale a colegiului teritorial.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 6 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină, respectiv de membru al Comisiei superioare de disciplina încetează prin deces, demisie, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România, survenirea unor situaţii de nedemnitate sau incompatibilitate ori prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor desemnaţi de către Ministerul Sănătăţii sau de direcţia de sănătate publică.

(6) Pentru membrii comisiilor de disciplină teritoriale, pierderea calităţii de membru al comisiei de disciplină operează şi în cazul transferului în alt judeţ.

Art. 113. - Alegerea comisiilor de disciplină se va face potrivit unui regulament aprobat de Consiliul naţional.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Procedura de soluţionare a plângerilor

 

Art. 114 -(1) Plângerea împotriva unui medic se adresează colegiului al cărui membru este acesta.

(2) Plângerea împotriva unui membru în organele de conducere ale colegiului teritorial, cu excepţia membrilor în Adunarea generală, se depune la colegiul teritorial în care este înscris, care o înaintează Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România în vederea declanşării sau nedeclanşării anchetei disciplinare.

(3) în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva mai multor medici, dintre care unul sau mai mulţi deţin funcţii de conducere, biroul consiliului colegiului teritorial va decide cu privire la declanşarea sau nedeclanşarea anchetei disciplinare împotriva medicilor care nu deţin funcţii de conducere, urmând ca pentru ceilalţi să înainteze plângerea Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 115. - (1) Plângerii i se va da curs numai în cazul în care conţine următoarele elemente de identificare:

a) numele, prenumele, domiciliul şi calitatea petentului;

b) numele, prenumele şi locul de muncă ale medicului împotriva căruia se face plângerea;

c) descrierea faptei şi indicarea datei când aceasta a avut loc;

d) prejudiciul fizic şi moral creat pacientului;

e) semnătura petentului.

(2) în cazul în care petentul nu poate indica numele şi prenumele medicului împotriva căruia îşi îndreaptă plângerea, dar face dovada demersurilor în acest sens, colegiul teritorial va solicita unităţilor sanitare în care medicul îşi desfăşoară activitatea informaţiile necesare identificării acestuia.

(3) Plângerea se va depune personal, prin reprezentant cu împuternicire specială sau poate fi trimisă prin serviciile poştale sau de curierat.

(4) Nu se va da curs plângerilor trimise prin e-mail, fax ori depuse sau trimise în copii, ci se va formula doar un răspuns în care se vor invoca prevederile statutului referitoare la condiţiile prevăzute la alin. (3).

Art. 116. - (1) Primind plângerea, biroul consiliului decide declanşarea sau nedeclanşarea anchetei disciplinare.

(2) Biroul consiliului poate decide nedeclanşarea anchetei disciplinare:

a) în cazul în care plângerea nu este de competenţa Colegiului Medicilor din România;

b) atunci când plângerea nu conţine elementele obligatorii, aşa cum sunt definite la art. 115 alin. (1), dar numai după ce i se va pune în vedere petentului completarea plângerii cu elementele concrete care lipsesc.

(3) împotriva deciziei de nedeclanşare a anchetei disciplinare persoana care a făcut plângerea poate depune contestaţie la colegiul teritorial a cărui decizie se contestă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Aceasta se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului naţional.

(4) Decizia de declanşare va conţine în mod obligatoriu:

a) elementele de identificare ale plângerii prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. a) şi b);

b) dispoziţii privind înaintarea plângerii la comisia de jurisdicţie profesională a colegiului teritorial în vederea efectuării anchetei disciplinare.

Art. 117. - (1) Biroul consiliului se poate sesiza şi poate dispune începerea unei anchete disciplinare şi din oficiu.

(2) în decizia de autosesizare se vor menţiona elementele care au stat la baza luării acestei decizii, ataşându-se şi dovezile corespunzătoare.

Art. 118. - (1) în baza deciziei biroului consiliului de declanşare a anchetei disciplinare, comisia de jurisdicţie profesională înregistrează şi constituie dosarul disciplinar.

(2) în cazul în care se constată că sesizarea a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, comisia de jurisdicţie profesională va întocmi un referat prin care va propune respingerea sesizării ca tardiv introdusă, înaintând dosarul la comisia de disciplină fără a mai cerceta fondul cauzei.

(3) Dacă plângerea este introdusă în termen, comisia de jurisdicţie profesională va comunica medicului o copie a plângerii şi termenul până la care poate depune în scris apărările sale.

Art. 113. - (1) în cadrul cercetării disciplinare, comisia de jurisdicţie profesională administrează probele utile şi pertinente cauzei.

(2) în funcţie de complexitatea cauzei şi numai în măsura în care apreciază ca fiind necesar în vederea soluţionării plângerii, comisia de jurisdicţie profesională poate solicita una sau mai multe opinii de specialitate.

(3) După cercetarea faptei şi administrarea tuturor probelor necesare, comisia de jurisdicţie profesională va finaliza cercetarea disciplinară printr-un referat ce va cuprinde:

a) prezentarea datelor de identificare a persoanei care a făcut sesizarea şi, respectiv, a medicului intimat;

b) prezentarea reclamaţiei şi a faptei;

c) individualizarea normei încălcate;

d) probele administrate;

e) analiza medicală a cazului;

f) atitudinea medicului pe parcursul desfăşurării anchetei;

g) concluzii şi propunerea de sancţionare a medicului sau de stingere a acţiunii disciplinare;

h) semnătura preşedintelui comisiei.

(4) Dosarul disciplinar însoţit de referat se înaintează comisiei de disciplină a colegiului teritorial.

(5) Acţiunea disciplinară în faţa comisiei de disciplină se susţine de către comisia de jurisdicţie profesională.

Art. 120. - (1) Preşedintele comisiei de disciplină va repartiza dosarul disciplinar unui complet de judecată format din 3 membri.

(2) Completul de judecată va dispune în mod obligatoriu audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acţiunea disciplinară.

(3) Audierea persoanei care a făcut plângerea şi a martorilor se dispune numai în măsura în care completul de judecată apreciază că se impune.

(4) Completul de judecată poate dispune suplimentarea probatoriului administrat cu probe utile şi pertinente.

(5) După finalizarea măsurilor de cercetare, completul de judecată stabileşte, prin decizie, una dintre următoarele soluţii:

a) respingerea plângerii şi stingerea acţiunii disciplinare, dacă fapta nu constituie abatere disciplinară sau dacă persoana care a formulat plângerea, deşi anunţată, în mod nejustificat nu se prezintă la audierea fixată de comisia de disciplină sau nu îşi precizează în scris poziţia faţă de solicitările comisiei de disciplină;

b) admiterea plângerii şi aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 106.

Art. 121. - La individualizarea sancţiunii se va ţine seama de următoarele elemente:

a) împrejurările în care a fost săvârşită abaterea;

b) condiţiile concrete de lucru, ale dotării cu echipament de diagnostic şi tratament;

c) urmările abaterii disciplinare;

d) atitudinea medicului pe parcursul desfăşurării anchetei;

e) existenţa unei sancţiuni disciplinare pentru care nu a intervenit radierea.

Art. 122. - Decizia adoptată în soluţionarea cauzei va trebui să cuprindă:

a) numărul deciziei şi data pronunţării;

b) componenţa completului de judecată;

c) descrierea faptei ce a constituit obiectul cercetării disciplinare;

d) prezentarea măsurilor de cercetare (declaraţiile părţilor, martorii care au fost audiaţi. Înscrisurile, documentele cercetate şi reţinute în soluţionarea cauzei etc.);

e) una dintre soluţiile prevăzute de art. 120 alin. (5);

f) dacă este căzui, sancţiunea aplicată şi temeiul legal al adoptării ei;

g) termenul de contestare şi locul de depunere a contestaţiei;

h) semnătura preşedintelui completului de judecată şi ştampila colegiului teritorial.

Art. 123. - Decizia pronunţată se comunică medicului, persoanei care a făcut plângerea, preşedintelui colegiului teritorial şi preşedintelui Colegiului Medicilor din România.

Art. 124. - (1) în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat, persoana care a făcut plângerea, Ministerul Sănătăţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunţată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

(2) Dacă nu se formulează contestaţie, decizia de sancţionare cu interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale, respectiv retragerea calităţii de membru se comunică Colegiului Medicilor din România, unităţii profesionale cu care medicul sancţionat se afla în raporturi de muncă, precum şi Ministerului Sănătăţii.

Art. 125. - Procedura de soluţionare a plângerilor prevăzută la art. 114-124 se aplică în mod corespunzător şi la nivelul Biroului executiv, Comisiei de jurisdicţie profesională şi Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România, în cazul soluţionării în primă instanţă a plângerilor formulate împotriva medicilor care ocupă funcţii în cadrul organelor de conducere ale colegiilor teritoriale.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Căile de atac

 

Art. 126. - (1) Contestaţia se formulează în scris şi va conţine în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) numele şi prenumele contestatorului;

b) domiciliul, respectiv sediul contestatorului;

c) obiectul contestaţiei;

d) motivarea contestaţiei;

e) mijloacele de probă pe care se sprijină contestaţia;

f) semnătura contestatorului,

(2) Contestaţia se depune personal, prin reprezentant cu împuternicire specială sau poate fi trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la comisia de disciplină de la nivel teritorial, care, în termen de 5 zile lucrătoare, este obligată ca împreună cu dosarul cauzei să o trimită Comisiei superioare de disciplină

(3) Contestaţia este suspensivă de executare.

(4) Sunt nule contestaţiile depuse direct la Comisia superioară de disciplină.

(5) Prin contestaţie nu pot fi invocate aspecte care nu au făcut obiectul plângerii ce a stat la baza declanşării anchetei disciplinare.

Art. 127. - (1) în situaţia în care Comisia de jurisdicţie profesională a Colegiului Medicilor din România apreciază că în contestaţie nu sunt cuprinse toate elementele prevăzute la art. 126 alin. (1), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă această situaţie, acesta să completeze contestaţia. În cazul în care contestatarul nu se conformează solicitării Comisiei de jurisdicţie profesională a Colegiului Medicilor din România sau dacă contestaţia nu conţine elementele prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. a) şi b), contestaţia va fi înaintată de urgenţă Comisiei superioare de disciplină, cu propunerea de respingere.

(2) Nu se va da curs contestaţiilor trimise prin e-mail, fax ori depuse sau trimise în copii.

(3) Dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 119-123 şi art. 124 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor.

Art. 128. - (1) După audierea contestatarului şi, eventual, administrarea probelor considerate necesare, Comisia superioară de disciplină pronunţă o decizie prin care stabileşte una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia şi menţine dispoziţiile deciziei pronunţate la nivel teritorial;

b) admite, în tot sau în parte, contestaţia şi dispune anularea, îh tot sau în parte, a deciziei pronunţate la nivel teritorial.

(2) în cazul admiterii contestaţiei, Comisia superioară de disciplină poate dispune trimiterea dosarului disciplinar în vederea refacerii procedurii disciplinare la nivel teritorial, cu respectarea prevederilor legale, sau poate reţine cauza în vederea judecării fondului. Trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în soluţionarea cauzei.

(3) Refacerea procedurii disciplinare la nivel teritorial poate fi dispusă atât pentru motive ce ţin de fondul cauzei, cât şi pentru încălcarea aspectelor procedurale, chiar dacă acestea au fost constatate din oficiu de Comisia superioară de disciplină şi nu au fost invocate expres, prin contestaţie.

(4) Pentru plângerile soluţionate în primă instanţă, Comisia superioară de disciplină adoptă una dintre soluţiile prevăzute la art. 120 alin. (5).

Art. 129. - (1) Decizia Comisiei superioare de disciplină are valoare de act judecat definitiv şi nu mai poate fi atacată la nivelul Colegiului Medicilor din România.

(2) împotriva deciziei de sancţionare emise de Comisia superioară de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Radierea sancţiunilor disciplinare

 

Art. 130. - (1) Sancţiunile prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. a)-d) se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la art. 106 alin. (1) lit. e), în termen de un an de la data expirării perioadei de interdicţie.

(2) în situaţia în care, prin decizia comisiei de disciplină, au fost dispuse şi măsurile prevăzute la art. 106 alin. (2), radierea sancţiunii se va face numai după prezentarea dovezii ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de disciplină.

Art. 131 - (1) Radierea sancţiunii se face din oficiu sau la cererea medicului sancţionat, prin decizie a biroului consiliului sau a Biroului executiv.

(2) Radierea sancţiunii disciplinare se face prin decizie a biroului, în baza referatului încheiat de comisia de disciplină care atestă executarea sancţiunii.

(3) Decizia de radiere a sancţiunii se comunică persoanelor în drept.

Art. 132. - În cazul aplicării sancţiunii prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. f), medicul poate face o nouă cerere de redobândire a calităţii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdicţie a exercitării profesiei sau după 2 ani de la data aplicării sancţiunii de către comisiile de disciplină.

 

CAPITOLUL IX

Soluţionarea litigiilor

 

Art. 133. - Membrii Colegiului Medicilor din România sunt obligaţi ca, atunci când se găsesc într-o situaţie conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea profesiei, cu alt membru al colegiului, înainte de a apela la instanţele de judecată, la mass-media sau la intervenţia altor autorităţi, să apeleze la comisia de litigii a consiliului colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 134. - Comisia de litigii este formată din 3 membri ai colegiului teritorial, desemnaţi de către biroul consiliului colegiului teritorial.

Art. 135. - Comisia de litigii va convoca părţile în litigiu şi, pe baza probelor administrate de către părţi şi a acelora pe care le consideră necesare, va încerca soluţionarea amiabilă a litigiului.

Art. 136. - (1) La terminarea procedurilor de soluţionare amiabilă a litigiului dintre părţi, comisia de litigii va încheia un proces-verbal în care va consemna situaţia de fapt, poziţiile părţilor, probele administrate şi rezultatul final.

(2) Procesul-verbal va fi semnat de către membrii comisiei de litigii şi de către părţi.

 

CAPITOLUL X

Venituri şi cheltuieli

 

Art. 137. - Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:

a) taxa de înscriere;

b) cotizaţiile lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice;

d) donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice şi juridice;

e) legate;

f) drepturi editoriale;

g) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;

h) fonduri rezultate din manifestările culturale şi ştiinţifice;

i) organizarea de cursuri de educaţie profesională continuă;

j) alte surse.

Art. 138. - (1) Cotizaţiile datorate şi neplătite în termenul fixat de consiliul colegiului teritorial de către membrii Colegiului Medicilor din România determină plata unor penalităţi în cuantumul prevăzut de dispoziţiile legale aplicabile instituţiilor publice.

(2) Aceeaşi penalitate se va aplica şi colegiilor teritoriale care nu varsă către organele naţionale partea de cotizaţie stabilită de Consiliul naţional.

Art. 139. - (1) Cuantumul cotizaţiei de membru al Colegiului Medicilor din România se stabileşte de către Consiliul naţional.

(2) Partea din cotizaţie aferentă funcţionării forurilor naţionale va fi virată până cel mai târziu la sfârşitul lunii următoare celei pentru care a fost percepută cotizaţia.

Art. 140. - (1) Partea de cotizaţie datorată Consiliului naţional, nefiind venit al consiliilor colegiilor teritoriale, se va vira către acesta înaintea oricăror altor plăţi,

(2) Obligaţia urmăririi şi efectuării vărsării cotei aferente Consiliului naţional revine preşedintelui consiliului teritorial.

Art. 141. - Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, ajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul naţional.

Art. 142. - (1) Colegiul Medicilor din România, la nivel centrai, va avea cont bancar. Dreptul de semnătură în bancă aparţine preşedintelui Colegiului Medicilor din România. Acesta poate împuternici şi o altă persoană cu drept de semnătură în bancă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi colegiilor teritoriale.

Art. 143. - (1) Preşedinţii consiliilor colegiilor teritoriale vor trimite anual, până la sfârşitul lunii martie, copii de pe bugetul pentru anul în curs, aprobat de către consiliul colegiului teritorial, şi copii de pe bilanţul şi contul de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli al anului anterior.

(2) Copiile vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către preşedintele consiliului colegiului teritorial.

Art. 144. - Membrii Colegiului Medicilor din România care sunt excluşi nu au niciun drept să revendice vreo parte din patrimoniul sau veniturile colegiului şi nici să ridice pretenţii asupra taxelor de înscriere, cotizaţiilor sau altor eventuale contribuţii băneşti ori materiale virate către Colegiul Medicilor din România.

 

 

ANEXĂ

la statut

 

EMBLEMA*)

Colegiului Medicilor din România

 


*) Emblema este reprodusă în facsimil.

 

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Hotărârea nr. 2/2012)

 

CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ

al Colegiului Medicilor din România

 

CAPITOLUL I

Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic

 

ARTICOLUL 1

Scopul şi rolul profesiei medicale

 

Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.

 

ARTICOLUL 2

Nediscriminarea

 

Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se vor exercita, respectiv desfăşura fără niciun fel de discriminare, inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale pacientului.

 

ARTICOLUL 3

Respectul demnităţii fiinţei umane

 

În toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau modalitate s-ar desfăşura, se va face cu respectarea strictă a demnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului profesional

 

ARTICOLUL 4

Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane

 

În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează interesului societăţii ori al ştiinţei.

 

ARTICOLUL 5

Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită

 

Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenţia cu caracter medical respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită specifice cazului respectiv.

 

ARTICOLUL 6

Independenţa profesională

 

Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.

 

ARTICOLUL 7

Caracterul relaţiei medic-pacient

 

Relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă.

 

ARTICOLUL 8

Obligaţia diligenţei de mijloace

 

Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului sau şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

 

ARTICOLUL 9

Principiul specializării profesionale

 

Cu excepţia unor cazuri de urgenţă vitală, medicul acţionează potrivit specialităţii, competenţelor şi practicii pe care le are.

 

ARTICOLUL 10

Respectul faţă de confraţi

 

De-a lungul întregii sale activităţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să îi denigreze.

 

CAPITOLUL II

Consimţământul

 

ARTICOLUL 11

Acordarea şi retragerea consimţământului

 

(1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.

(2) în aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.

(3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile şi în ceea ce priveşte consimţământul exprimat, în condiţiile legii, de altă persoană sau instituţie decât persoana respectivă.

 

ARTICOLUL 12

Consimţământul în cazul minorilor

 

(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.

(2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare şi părerea minorului.

 

ARTICOLUL 13

Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi

 

Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.

 

ARTICOLUL 14

Informarea prealabilă şi adecvată a persoanei

 

(1) Medicul va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicală a primit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicală.

(2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată persoanei care urmează să îşi manifeste consimţământul.

 

ARTICOLUL 15

Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă

 

Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătăţii persoanei vizate.

 

ARTICOLUL 16

Consimţământul implicit

 

În interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizările şi dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii intervenţii, nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa sau dacă prin natura sa actul medical are o succesiune şi o repetabilitate specifică.

 

CAPITOLUL III

Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sănătate

 

ARTICOLUL 17

Secretul profesional

 

Medicul va păstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.

 

ARTICOLUL 18

Întinderea obligaţiei de păstrare a secretului profesional

 

(1) Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective.

(2) Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.

 

ARTICOLUL 19

Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei

 

(1) Medicul va gestiona informaţia medicală în baza prevederilor prezentului cod, ale legislaţiei în vigoare sau în baza mandatului pacientului.

(2) Obligaţia medicului de informare nu mai subzistă în cazul în care pacientul decide, sub semnătură, că nu mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.

 

ARTICOLUL 20

Derogări de la regula păstrării secretului profesional

 

Derogările de la dreptul fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătate sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege.

 

CAPITOLUL IV

Reguli generale de comportament în activitatea medicală

 

ARTICOLUL 21

Comportamentul profesional şi etic

 

(1) Medicul trebuie să fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţă preocupat de creşterea nivelului său profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii medicale.

(2) Comportamentul profesional implică, fără a se limita la preocuparea constantă şi permanentă a medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţie medicala continuă, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea medicală.

 

ARTICOLUL 22

Fapte şi acte nedeontologice

 

Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte;

a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;

b) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale;

c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiţii adecvate situaţiei în care se află şi stării sale de sănătate;

d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;

e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;

f) emiterea unui document medical de complezenţă sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;

g) emiterea unui document medical pentru care nu există competenţă profesională;

h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi neconforme cu normele publicităţii activităţilor medicale;

i) folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialităţi ori competenţe profesionale neconforme cu realitatea;

j) încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic;

k) respingerea publică, cu excepţia dezbaterilor din comunitatea medicală, a unor mijloace de diagnostic, tratament şi profilaxie recunoscute de comunitatea ştiinţifică academică medicală, precum şi recomandarea publică a unor tratamente nefundamentate ştiinţific.

 

ARTICOLUL 23

Atingeri ale independenţei profesionale

 

Constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei medicale următoarele acte:

a) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege şi cu anunţarea prealabilă a organelor profesiei, asocierea sau colaborarea, sub orice formă şi în orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un medic şi o persoană care produce sau distribuie medicamente;

b) reclama, în orice mod, la medicamente, suplimente alimentare, aparatură medicală sau alte produse de uz medical;

c) implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, suplimente alimentare, dispozitive medicale, aparatură medicală sau de alte produse de uz medical;

d) încălcarea principiului transparenţei în relaţia cu producătorii şi distribuitorii de medicamente şi produse medicale;

e) primirea unor donaţii sub formă de cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje, a căror valoare le face să îşi piardă caracterul simbolic şi care pot influenţa actul medical, de la una dintre entităţile prevăzute la lit. a)-c).

 

ARTICOLUL 24

Principiului transparenţei

 

(1) Medicul va solicita şi va accepta numai sponsorizarea activităţilor realizate strict în interes profesional şi va încheia contractul numai în măsura în care nu există o condiţionare de orice fel cu privire la obţinerea de către sponsor a unor foloase nelegale ori de natură a influenţa decizia sau prescripţia medicală.

(2) Medicul angajat ori aflat în relaţii contractuale cu un furnizor de servicii medicale îl va informa pe acesta despre existenţa unei cereri de sponsorizare şi despre numele sponsorului înaintea încheierii contractului de sponsorizare. Dacă angajatorul sau beneficiarul se oferă în scris şi în timp util să finanţeze el activitatea în considerentul căreia a fost solicitată sponsorizarea, medicul va renunţa la cererea de sponsorizare.

(3) Medicul va ţine evidenţa sponsorizărilor şi va informa colegiul teritorial în termen de 60 de zile dacă valoarea unei sponsorizări sau valoarea totală a sponsorizărilor depăşeşte cuantumul stabilit prin decizia Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

(4) în toate situaţiile în care sunt sponsorizate activităţi ce urmează să aibă loc în afara României, înaintea executării contractului de sponsorizare, medicul va depune un exemplar şi la colegiul teritorial la care este înregistrat.

(5) Contractele de sponsorizare vor fi păstrate pe o durată de 1 (un) an de la data executării lor şi, la cerere, vor fi puse la dispoziţia organelor corpului profesional.

(6) Prevederile alin. (3), (4) şi (5) se vor aplica şi în cazul în care medicul va fi prestator de servicii ori cesionar de drepturi de autor către un producător ori distribuitor de medicamente, produse medicale ori dispozitive medicale.

(7) Colegiile teritoriale pot înfiinţa un serviciu de informare a medicilor cu privire la încheierea, executarea şi implicaţiile juridice ale contractelor de sponsorizare.

 

ARTICOLUL 25

Caracterul nemediat al relaţiei medic-pacient

 

Cu excepţia unor situaţii obiectiv excepţionale şi imposibil de înlăturat, orice decizie medicală se va baza în primul rând pe examinarea personală şi nemediată a pacientului de către medicul respectiv.

 

ARTICOLUL 26

Limitele angajamentului profesional

 

(1) în orice situaţie, angajamentul profesional al medicului nu poate depăşi competenţa profesională, capacitatea tehnică şi de dotare a cabinetului sau a unităţii sanitare ori baza materială afectată, inclusiv prin convenţii sau colaborări ferme cu alte unităţi sanitare.

(2) Dacă medicul nu are suficiente cunoştinţe ori experienţa necesară pentru a asigura o asistenţă medicală corespunzătoare, acesta va solicita un consult adecvat situaţiei sau va îndruma bolnavul către un astfel de consult la o altă unitate medicală. Aceleaşi dispoziţii se vor aplica şi în cazul în care dotarea tehnică şi materială a unităţii în care are loc consultul sau intervenţia medicală nu este adecvată consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale.

 

ARTICOLUL 27

Diligenţa de claritate

 

Medicul care a răspuns unei solicitări cu caracter medical se va asigura că persoana respectivă a înţeles pe deplin prescripţia, recomandarea sau orice altă cerinţă a medicului, precum şi cu privire la faptul că pacientul este, după caz, preluat de o altă unitate medicală ori în supravegherea altui specialist în domeniu.

 

ARTICOLUL 28

Colaborarea cu alţi specialişti

 

(1) în situaţia în care pacientul a fost preluat sau îndrumat către un alt specialist, medicul va colabora cu acesta din urmă, punându-i la dispoziţie orice fel de date sau informaţii cu caracter medical referitoare la persoana în cauză şi informându-l cu privire la orice altă chestiune legată de starea de sănătate a acesteia.

(2) Recomandările formulate de alţi specialişti în scris, inclusiv sub forma scrisorii medicale, nu au caracter obligatoriu pentru medicul curant, acesta având libertate de decizie, conform propriilor competenţe profesionale şi situaţiei particulare a pacientului.

 

ARTICOLUL 29

Consultul în echipă

 

În situaţia în care este necesar, medicul, cu consimţământul pacientului sau, după caz, al persoanei, respectiv al instituţiei abilitate, va solicita părerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate consulta, pentru luarea celor mai adecvate măsuri în interesul pacientului.

 

ARTICOLUL 30

Luarea deciziei şi comunicarea ei

 

(1) în cazul unui consult organizat de către medicul curant în condiţiile art. 28, luarea şi comunicarea deciziei finale aparţin medicului care l-a organizat.

(2) Dacă opinia majorităţii medicilor participanţi la un consult organizat în condiţiile art. 28 diferă de a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, după caz, instituţia sau persoana abilitată va fi informată.

 

ARTICOLUL 31

Dreptul la o a două opinie medicală

 

În toate situaţiile medicul va respecta dreptul pacientului de a obţine o a două opinie medicală.

 

ARTICOLUL 32

Actul medical de la distanţă

 

Investigaţia ori intervenţia medicală la distanţă, în oricare dintre formele şi modalităţile existente, este permisă numai în situaţia în care pacientul este asistat nemijlocit de către medicul său, iar scopul investigaţiei şi procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul să determine diagnosticul, să stabilească tratamentul sau să întreprindă orice altă măsură medicală necesară finalizării actului medical sau intervenţiei medicale în cazul operaţilor. Excepţie fac situaţiile de urgenţă

 

ARTICOLUL 33

Finalizarea obligaţiei asumate

 

(1) Medicul se va asigura că pacientul a înţeles natura şi întinderea relaţiei medic-pacient, că are o aşteptare corectă cu privire la rezultatele actului medical şi la serviciile medicale pe care acesta urmează să le primească.

(2) Odată încheiată înţelegerea medic-pacient, medicul este ţinut să ducă la îndeplinire toate obligaţiile asumate, aşa cum rezultă ele din înţelegerea părţilor, dintr-un document scris dacă există sau din obiceiurile şi cutumele profesiei medicale.

 

ARTICOLUL 34

Refuzul acordării serviciilor medicale

 

(1) Refuzul acordării asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale.

(2) în toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viaţa sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.

 

CAPITOLUL V

Activităţile conexe actului medical

 

ARTICOLUL 35

Legalitatea şi realitatea conţinutului documentelor medicale

 

Medicul va elibera persoanelor îndreptăţite numai documentele permise de lege şi care atestă realitatea medicală aşa cum rezultă aceasta din datele şi informaţiile pe care

medicul le deţine în mod legal ori aşa cum a rezultat ea în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.

 

ARTICOLUL 36

Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală

 

(1) Documentele medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului, întocmite de medic în urma exercitării personale a profesiei, vor fi în limita specialităţii şi competenţelor profesionale ale medicului respectiv.

(2) Orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activităţii respective şi se va finaliza printr-un înscris medical.

 

ARTICOLUL 37

Obligaţii referitoare la sănătatea publică

 

(1) Medicul are obligaţia profesională şi legală să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, ei va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce le revine acestora faţă de ele însele, dar şi faţă de comunitate şi colectivitate.

(2) Medicul are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţă organelor competente orice situaţie de care află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

 

ARTICOLUL 38

Semnalarea erorilor profesionale

 

(1) Medicul care ia cunoştinţă despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei.

(2) Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situaţiei, medicul va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele.

 

ARTICOLUL 39

Primordialitatea concilierii

 

În orice situaţie litigioasă ori divergenţă profesională, înaintea oricărui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.

 

ARTICOLUL 40

Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate

 

În toate situaţiile şi împrejurările legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii îşi vor acorda sprijin reciproc şi vor acţiona cu loialitate unul faţă de celălalt. Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistă şi faţă de corpul profesional şi organismele sale.

 

ARTICOLUL 41

Concurenţa loială

 

(1) În cazul medicilor cu practică independentă, plata prestaţiei medicale poate să fie directă sau indirectă. În cazul plăţii directe este obligatorie afişarea la sediu a tarifelor aplicate. Tarifele vor fi stabilite de fiecare medic, cu excepţia serviciilor medicale furnizate în baza unui contract.

(2) Medicul cu practică independentă poate refuza să îşi ofere serviciile în cazul neachitării taxelor aferente de către solicitant, cu excepţia cazurilor care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol iminent.

(3) Este interzisă practicarea concurenţei neloiale în exercitarea activităţii medicale sau în legătură cu aceasta.

(4) Prin concurenţă neloială se înţelege orice acţiune, atitudine sau altă formă de manifestare a medicului, personalului angajat, colaboratorilor ori interpuşilor acestora, făcută cu scopul de a menţine sau atrage clientela ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cum ar fi:

a) deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei prin discreditarea profesională a unui confrate;

b) perceperea unor onorarii subevaluate în raport cu preţul pieţii sau calitatea prestaţiei, atât din punctul de vedere al prestigiului profesiei, cât şi din punctul de vedere al onestităţii faţă de pacient, cu scopul de a atrage clientelă ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cu riscul de a oferi servicii la niveluri calitative inferioare, precum şi acordarea unor reduceri/scutiri/eşalonări de onorarii;

c) atragerea/fidelizarea clientelei cu avantaje materiale, oferite sub orice formă;

d) racolarea personalului instruit şi format la o unitate medicală concurentă;

e) determinarea reprezentanţilor oricăror autorităţi/instituţii de a sfătui toţi solicitanţii să se adreseze unei anumite unităţi medicale;

f) neemiterea sau emiterea neregulată a chitanţelor/bonurilor fiscale/facturilor pentru serviciile taxate;

g) participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic etc.) cu scopul de a-şi face publicitate în vederea atragerii de clientelă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege şi de prezentul cod;

h) însărcinarea unui profesionist, chiar şi cu titlu gratuit, de a procura clienţi ori a face reclamă;

i) oferirea de avantaje materiale oricărei persoane pentru atragerea clientelei;

j) orice alte acte sau fapte în accepţiunea prezentului alineat, care vor fi calificate ca atare de către comisia de disciplină, din oficiu sau ca răspuns la sesizări.

(5) Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice şi nu pentru a menţine sau atrage clientelă ori pentru a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, în cazuri justificate cum ar fi;

a) prestaţii efectuate rudelor până la gradul al III-lea inclusiv sau unui alt medic;

b) servicii medicale acordate persoanelor paupere, care nu îşi pot permite costul lor;

c) alte situaţii cu caracter excepţional reglementate legal.

 

CAPITOLUL VI

Cercetarea medicală

 

ARTICOLUL 42

Principiul legalităţii şi eticii cercetării medicale

 

Orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată cu respectarea strictă a principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în respect deplin faţă de fiinţa şi de specia umană şi cu respectarea strictă a condiţiilor prevăzute de lege şi normele profesiei.

 

ARTICOLUL 43

Cercetarea pe fiinţa umană

 

Cercetarea pe fiinţa umană are caracter de excepţie şi poate fi făcută numai dacă, în mod cumulativ, sunt întrunite următoarele condiţii:

a) nu există nicio metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane de eficacitate comparabilă;

b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;

c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa sau autoritatea competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;

d) persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;

e) consimţământul a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras expres în orice moment.

 

ARTICOLUL 44

Cercetarea pe persoana fără capacitatea de a consimţi

 

Nu poate fi desfăşurată activitate de cercetare ştiinţifică medicală pe o persoană care nu are capacitatea de a consimţi decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare;

a) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 43 lit. a)-d);

b) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;

c) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecţi capabili să îşi dea consimţământul;

d) autorizarea necesară prevăzută la art. 43 lit. c) a fost dată specific şi în scris;

e) persoana în cauză nu are obiecţii.

 

ARTICOLUL 45

Diligenţa medicului

 

Medicul este dator să depună toată diligenţa şi să stăruie pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicală. În caz de nevoie, pentru lămurirea deplină, medicul este dator să solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.

 

ARTICOLUL 46

Intervenţia asupra persoanei

 

Nicio persoană nu va putea fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

 

ARTICOLUL 47

Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă

 

(1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce persoana respectivă a fost informată, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, până în momentul prelevării, donatorul poate reveni asupra consimţământului dat.

(2) în afara cazurilor expres prevăzute de lege este interzisă prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la minori, precum şi de la persoane aflate în viaţă, dar lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.

 

ARTICOLUL 48

Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane de la persoane decedate

 

Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoane decedate se efectuează numai în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de soţul supravieţuitor, de părinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie colaterală până la gradul al patrulea inclusiv.

 

ARTICOLUL 49

Limitări ale cercetării medicale

 

Sunt contrare scopului şi rolului profesiei de medic următoarele activităţi în domeniul cercetării medicale:

a) orice intervenţie medicală asupra caracterelor genetice prin care se urmăreşte modificarea descendenţei unei persoane. Excepţie fac situaţiile care privesc prevenirea şi tratamentul unor maladii genetice, situaţie în care se vor obţine toate autorizările adecvate;

b) orice intervenţie prin care se urmăreşte crearea unei fiinţe umane genetic identică cu altă fiinţă umană vie sau moartă;

c) crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;

d) orice intervenţie de natură a determina sexul viitorului copil. Excepţie fac situaţiile în care în mod obiectiv este necesară determinarea sexului în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul viitorului copil;

e) examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical şi strict în condiţiile şi procedurile legale;

f) orice intervenţie prin care s-ar urmări sau s-ar determina selecţia persoanelor ori s-ar aduce atingere speciei umane;

g) participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale ori civile sau în scopuri strict medicale ori de cercetare ştiinţifică, ambele efectuate strict în condiţiile legii;

h) participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

 

CAPITOLUL VII

Publicitatea activităţilor medicale

 

ARTICOLUL 50

Scopul publicităţii

 

(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinată să asigure publicului informaţii cu privire la activitatea desfăşurată de acestea.

(2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînşelătoare, să respecte secretul profesional şi să fie realizată cu demnitate şi prudenţă.

(3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate menţiunile laudative sau comparative şi toate indicaţiile referitoare la identitatea pacienţilor sunt interzise.

(4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.

 

ARTICOLUL 51

Mijloacele de publicitate

 

(1) Formele de exercitare a profesiei de medic pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:

a) plasarea unei firme;

b) anunţuri de publicitate, potrivit prezentului cod de deontologie medicală;

c) anunţuri şi menţiuni în anuare, cărţi de telefon şi baze de date cu profesioniştii din sectorul sanitar;

d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe, colocvii etc., profesionale şi de specialitate;

e) corespondenţă profesională şi cărţi de vizită profesionale;

f) adresă de internet.

(2) Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:

a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei persoane sau într-un loc public;

b) propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens, indiferent dacă aceasta este făcută sau nu în scopul racolării de pacienţi;

c) acordarea de consultaţii medicale realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate, cu excepţia acelora avizate de Colegiul Medicilor din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest scop.

(3) în cadrul apariţiilor în mediile de informare, medicul va putea prezenta procedee de diagnostic şi tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee şi mijloace de investigare, dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-şi face reclamă pentru sine sau pentru orice altă firmă implicată în producţia de medicamente, suplimente alimentare ori dispozitive medicale.

 

ARTICOLUL 52

Firma

 

(1) Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 x 80 cm şi va fi amplasată la intrarea imobilului şi/sau a spaţiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau secundar ori birou de lucru.

(2) Firma cuprinde următoarele menţiuni:

a) Colegiul Medicilor din România;

b) structura teritorială a Colegiului Medicilor din România;

c) denumirea formei de exercitare a profesiei, inclusiv numele şi prenumele medicului, în cazul în care acestea nu se regăsesc în denumire;

d) menţiuni privind identificarea sediului (etaj, apartament);

e) menţiuni privind specialităţile şi competenţele medicale şi, opţional, titlurile profesionale, academice, ştiinţifice;

f) menţiuni privind sediul principal şi sediul secundar.

 

ARTICOLUL 53

Publicitatea prin mijloacele media

 

(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate.

(2) Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele şi principalele specialităţi şi competenţe în care medicii îşi desfăşoară activitatea, precum şi programul de activitate.

 

ARTICOLUL 54

Corespondenţa

 

(1) Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:

a) numărul de telefon, fax, adresa de internet şi adresa electronică (e-mail);

b) indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului secundar şi/sau a altui loc de muncă;

c) specialităţile şi competenţele medicale;

d) titlurile academice, ştiinţifice sau profesionale;

e) sigla formei respective de exercitare a profesiei.

(2) Cărţile de vizită profesionale ale medicului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul formei respective de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi calitatea medicului în forma de exercitare a profesiei.

 

ARTICOLUL 55

Pagina web

 

(1) Medicii, precum şi formele de exercitare a profesiei pot avea un website care poate cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi pe cele permise corespondenţei ori publicităţii.

(2) Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de internet trebuie să respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional.

(3) Pagina web nu poate cuprinde nicio intercalare cu caracterele reclamă sau menţiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activităţile pe care are dreptul să le furnizeze medicul sau respectiva formă de exercitare a profesiei.

(4) Pagina web nu poate conţine legături către alte adrese al căror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de medic.

(5) Pentru realizarea cerinţelor menţionate la alin. (4), medicul sau forma de exercitare a profesiei deţinătoare a paginii web trebuie să asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei proprii şi trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor în cazul în care conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei de medic.

 

CAPITOLUL VIII

Judecarea cauzelor deontologice

 

ARTICOLUL 56

Celeritatea

 

(1) Cercetarea şi analiza oricărei sesizări privind existenţa unei posibile încălcări a dispoziţiilor prezentului cod de deontologie medicală se fac cu celeritate de către persoanele desemnate cu cercetarea faptei ori de către cei cărora le-au fost solicitate date în legătură cu soluţionarea sesizării, fiind obligate să acţioneze cu maximă diligentă, netergiversând sau prelungind realizarea atribuţiilor, respectiv comunicarea datelor solicitate.

(2) în adresa de solicitare a unor date şi informaţii necesare soluţionării cauzei disciplinare se va indica data până la care urmează să se facă comunicarea datelor sau informaţiilor solicitate.

 

ARTICOLUL 57

Prezumţia de nevinovăţie

 

(1) Cercetarea şi analiza oricărei sesizări se vor face având în vedere şi respectând prezumţia de nevinovăţie a medicului.

(2) Persoanele desemnate cu cercetarea sesizării ori membrii comisiei de disciplină vor acţiona cu tact şi moderaţie, fără a se antepronunţa sau a emite opinii personale în niciun mod şi în niciun sens pe timpul soluţionării sesizării.

 

ARTICOLUL 58

Imparţialitatea

 

(1) Persoana desemnată cu cercetarea faptei reclamate ori membrii comisiei de disciplină care are/au vreun interes personal 1h cauză, lin orice mod, ori are/au legături de rudenie cu medicul care face obiectul cercetării sau cu persoana care a făcut reclamaţia 11 va/vor informa pe preşedintele comisiei de disciplină, care va decide, după caz, menţinerea sau înlocuirea persoanei în cauză.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în situaţia existenţei unor situaţii conflictuale.

(3) Nicio persoană implicată în cercetarea sau soluţionarea cauzei disciplinare nu va putea face declaraţii publice cu privire la cauza respectivă până la soluţionarea ei definitivă.

 

ARTICOLUL 59

Contradictorialitatea scrisă

 

(1) Comisia de disciplină va stărui pentru obţinerea în scris a poziţiei fiecărei părţi implicate în cauza disciplinară.

(2) Contradictorialitatea orală directă se va desfăşura doar în condiţiile în care pentru soluţionarea cauzei este strict necesară, neputându-se soluţiona cauza altfel. În acest caz, preşedintele şedinţei va acţiona cu tact şi înţelegere, fiind interzise adresările directe între persoanele implicate sau emiterea de către membrii comisiei de disciplină a unor aprecieri ori opinii în legătură cu cauza respectivă.

 

ARTICOLUL 60

Opinia de specialitate

 

(1) în funcţie de cauza supusă cercetării disciplinare, comisia de jurisdicţie profesională şi/sau comisia de disciplină pot/poate solicita o opinie de specialitate de la medici specialişti cu reputaţie în domeniu.

(2) Dispoziţiile art. 57 se aplică şi în ceea ce priveşte specialiştii.

 

ARTICOLUL 61

Desfăşurarea audierilor

 

(1) în cauza supusă soluţionării, membrii comisiei de disciplină se vor adresa persoanelor audiate exclusiv prin intermediul preşedintelui comisiei sau solicitându-i acestuia permisiunea şi exclusiv pentru a-i pune persoanei în cauză întrebări utile şi relevante soluţionării cauzei.

(2) Pe timpul audierii este interzisă emiterea de către membrii comisiei de disciplină a unor opinii personale sau aprecieri de orice natură. În caz de nevoie, preşedintele comisiei poate interveni şi restabili cadrul decent al audierilor, inclusiv prin suspendarea şedinţei comisiei.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale

 

ARTICOLUL 62

Aplicarea codului de deontologie medicală

 

Prezentul cod de deontologie medicală se aplică tuturor medicilor care exercită profesia pe teritoriul României, indiferent de forma de organizare, sursa finanţării sau de caracterul permanent, temporar ori ocazional al activităţii.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.