MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 973/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 973         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 5 decembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 600 din 20 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013

 

Decizia nr. 621 din 13 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi (21), precum şi ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

887. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale în vederea asigurării continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat a populaţiei

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

372. - Decizie pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr. 170/2015 privind înfiinţarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei - G.L.I.T.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.350/668. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate privind aprobarea modalităţii de calcul al taxei de acreditare, valabilă pentru ciclul de acreditare corespunzător perioadei 2017-2021

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

1.170. - Decizie privind modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii nr. 1.023/2008 privind realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 600

din 20 septembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, excepţie ridicată de Margarethe Bieber în Dosarul nr. 3.310/30/2012* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.906D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.310/30/2012*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, excepţie ridicată de Margarethe Bieber într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de atribuire în compensare a unui bun imobil în bâza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, deşi Legea nr. 165/2013*recunoaşte şi consacră în continuare, în mod formal, ca şi legislaţia reparatorie anterioară, principiul prevalenţei restituirii în natură, în realitate, dispoziţiile sale se îndepărtează în mod substanţial de acesta. Actuala reglementare pune persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii într-o situaţie vădit mai grea şi mai nefavorabilă în raport de modul în care se putea beneficia de instituţia compensării în sistemul anterior Legii nr. 165/2013. Or, este neconstituţional ca unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, determinată de depunerea notificărilor în acelaşi interval de timp finit, să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor şi mecanismelor compensării. Autorul excepţiei precizează că, în opinia sa, este aplicabil raţionamentul Curţii Constituţionale cuprins în Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, dar constatarea neconstituţionalităţii prin decizia menţionată numai în raport cu situaţia din acea speţă nu este îndestulătoare şi nu acoperă întreg spectrul situaţiilor de neconstituţionalitate generate de Legea nr. 165/2013. Mai susţine că se încalcă obligaţia de previzibilitate şi coerenţă legislativă, precum şi principiul securităţii raporturilor juridice. Precizează că legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce priveşte măsurile acordate în echivalent, care anterior au prevăzut, într-un mod mai favorabil ca în prezent, acordarea unor măsuri în echivalent prin compensarea în natură a imobilului preluat abuziv cu un alt imobil de aceeaşi valoare, alte despăgubiri fiind posibile, dar numai cu acordul persoanei îndreptăţite sau dacă aceasta refuză compensarea, nefiind prevăzute alte condiţii prohibitive, prezente acum în dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile art. 15 şi 16 din Constituţie. Precizează că revenirea la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent (modalitate agreată de către reclamantă, aceasta fiind critica de neconstituţionalitate adusă) este conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că soluţiile legislative instituite de legiuitor prin Legea nr. 165/2013 nu contravin principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii civile şi nici nu pot fi privite ca o nesocotire a principiului egalităţii.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, şi art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată anterior intrării în vigoare a acesteia, rezultă că în cauză sunt incidente prevederile tezei a două ale articolului menţionat. Textele criticate din Legea nr. 165/2013 au următorul conţinut:

- Art.1 alin. (2): ,,(2) în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.”;

- Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

13. Obiect al excepţiei în constituie, de asemenea, şi prevederile art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Acestea introduc, modifică şi completează următoarele articole din Legea nr. 165/2013: art. 1 alin. (2), care stabileşte măsurile reparatorii în echivalent ce se pot acorda în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă; art. 3 pct. 8, care stabileşte semnificaţia în cadrul legii a noţiunii de investiţie; art. 5 alin. (2), care stabileşte compunerea comisiei locale pentru inventarierea terenurilor; art. 12 alin. (1) şi (2), referitoare la atribuirea de teren pe un alt amplasament în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă; art. 17 alin. (4) şi (5), referitoare la funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor; art. 19 lit. a), privind numirea şi înlocuirea membrilor Comisiei Naţionale; art. 21 alin. (6) şi (61), referitor la evaluarea imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri şi pentru care nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice; art. 32 alin. (1), care instituie un termen de decădere, în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege.

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, şi în art. 16, care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autoarea acesteia împotriva sentinţei prin care Tribunalul Timiş i-a respins cererea de obligare a municipiului Timişoara, prin primar, şi a primarului municipiului Timişoara la atribuirea către aceasta a unui imobil situat în municipiul Timişoara, în compensare pentru un alt imobil care nu mai poate fi restituit în natură şi cu privire la care primarul municipiului Timişoara a emis în beneficiul acesteia o decizie prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii.

16. Textele de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, Curtea a observat că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conţinut normativ diferit, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situaţie sunt compensarea prin puncte şi compensarea prin bunuri. Prin decizia menţionată (paragraful 24), instanţa de contencios constituţional a reţinut că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

17. Curtea Constituţională a constatat că prevederile da lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, concluzie desprinsă şi din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Totodată, a reţinut că, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură dare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).

18. Tot astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, sau Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013.

19. În sublinierea aceleiaşi idei, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.

20. Totodată, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, în consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a reţinut că, deşi prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

21. Faţă de criticile formulate în cauza de faţă, similare celor la care Curtea a răspuns prin jurisprudenţa citată, se justifică menţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,

22. În ce priveşte referirea la Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, Curtea observă că nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej de Curtea Constituţională avea un alt conţinut normativ decât cel criticat în cauza de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acorda, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, era compensarea prin puncte. În redactarea respectivă a cărei neconstituţionalitate a fost constatată, textul avea o influenţă decisivă asupra soluţionării litigiului în cursul căruia a fost ridicată acea excepţie de neconstituţionalitate. În schimb, în cauza de faţă, nu are incidenţă textul în redactarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 368/2013, ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, şi posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.

23. De altfel, Curtea remarcă faptul că, în dosarul de faţă, imposibilitatea practică a compensării cu un alt imobil, care o nemulţumeşte pe autoarea excepţiei, derivă din faptul că municipiul Timişoara, prin primar, a declarat că nu deţine bunuri disponibile care să poată fi acordate, autoarea excepţiei afirmând însă că a intrat în posesia unor dovezi care atestă că municipiul Timişoara deţine imobile în proprietate privată care ar fi putut fi oferite spre compensare cu vechiul imobil preluat abuziv şi înstrăinat către chiriaşi, dar cu rea-credinţă acesta a refuzat să se conformeze dispoziţiilor legale, susţinând că nu deţine astfel de imobile proprietate privată. Or, sub acest aspect, instanţa de judecată are competenţa de a aplica legea în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I din Legea nr. 368/2013, Curtea observă că acestea introduc, modifică şi completează o serie de prevederi din Legea nr. 165/2013. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. Având în vedere varietatea de modificări operate prin intermediul art. I din Legea nr. 368/2013, coroborat cu faptul că autoarea excepţiei nu formulează critici distincte cu privire la fiecare dintre textele afectate de aceste modificări şi completări, Curtea apreciază că nu se impune analizarea textelor corespunzătoare din Legea nr. 165/2013, ci respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013, determinată de absenţa motivării, condiţie de admisibilitate impusă de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Margarethe Bieber în Dosarul nr. 3.310/30/2012* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 621

din 13 octombrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi (21), precum şi ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, din oficiu, în dosarele nr. 27.877/303/2015 şi, respectiv, nr. 33.147/301/2015 şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.617D/2015 şi nr. 1.668D/2015.

2. Conexarea cauzelor şi dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Cosmin Grancea, în şedinţă nepublică, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016. La această dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor, în şedinţă publică, pentru data de 20 septembrie 2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea nr. 382 din 30 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 27.877/303/2015, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti de „obţinere date comunicări electronice - art. 152 Cod procedură penală”.

4. Prin încheierea din 11 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 33.147/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti privind autorizarea solicitării de la operatorii de telefonie mobilă a datelor de identificare a echipamentului, datelor de trafic şi datelor de localizare într-o cauză penală.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 rezultă că aceasta vizează prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice, astfel încât toate garanţiile privind protecţia vieţii private enunţate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 440/2014, precum şi garanţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectate de legiuitor. În ceea ce priveşte activitatea automatizată prealabilă de reţinere a datelor, se arată că, potrivit pct. 2 din Legea nr. 235/2015, datele de trafic referitoare la abonaţi şi utilizatori, prelucrate şi stocate de către furnizorul unei reţele publice de comunicaţii electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului trebuie să fie şterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării. Rezultă, aşadar, posibilitatea reţinerii datelor care nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări şi cu privire la care consumatorul nu şi-a exprimat acordul pe o perioadă de 3 ani fără existenţa unor condiţii suplimentare. Faţă de modalitatea în care au fost definite în cuprinsul Legii nr. 235/2015 datele de identificare, de trafic şi de localizare, se apreciază că dispoziţiile legii criticate, care permit reţinerea, obţinerea unor asemenea date şi utilizarea lor, reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată a persoanei, astfel cum acesta este reglementat de art. 26 din Constituţie şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa de judecată apreciază că este irelevantă distincţia între obligaţia de a reţine datele şi posibilitatea de a reţine datele.

6. Se mai arată că noua reglementare dă posibilitatea organelor judiciare de accesare şi utilizare a datelor de trafic, datelor de identificare şi datelor de localizare, date prelucrate de către furnizori pentru facturare, plăţi pentru interconectare ori în alte situaţii comerciale, care intră în sfera noţiunii de viaţă privată şi sunt de natură a prejudicia manifestarea liberă a dreptului de comunicare sau la exprimare, fără instituirea unor garanţii suplimentare care să justifice ingerinţa în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie. Legea nr. 235/2015 nu aduce nicio corecţie sub acest aspect, în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Constituţionale a României în plus, dacă prin Legea nr. 82/2012, constatată ca fiind neconstituţională, datele puteau fi reţinute numai pentru o perioadă de 6 luni, în actuala reglementare durata este extinsă la 3 ani, fiind instituit un standard inferior de protecţie a dreptului la viaţă privată. Mai mult, în măsura în care Legea nr. 82/2012 a fost declarată neconstituţională, dispoziţiile art. 152 din Codul de procedură penală rămân fără aplicabilitate practică, iar Legea nr. 235/2015 nu reprezintă o lege privind reţinerea datelor, nu este menţinută nici măcar garanţia unei protecţii eficiente şi efective a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărei utilizări ilicite a acestor date, printr-un control al unei instanţe judecătoreşti. Astfel, deşi dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 235/2015 prevăd obligaţia obţinerii unei autorizări prealabile a judecătorului stabilit potrivit legii pentru furnizarea datelor, dispoziţiile actului normativ nu prevăd condiţiile ce trebuie analizate, situaţiile în care poate fi autorizată o asemenea măsură, devenind astfel un control pur formal, care nu este de natură a oferi o garanţie efectivă.

7. Prin urmare, faţă de modificările aduse prin Legea nr. 235/2015, se consideră că legea nu oferă garanţiile necesare protecţiei dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, a secretului corespondenţei şi a libertăţii de exprimare ale persoanelor ale căror date stocate sunt accesate. Este adusă astfel atingere şi caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu adresele nr. 5/6.353/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 170 din 8 ianuarie 2016, şi nr. 5/5.554/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 198 din 8 ianuarie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Arată că modificările şi completările aduse Legii nr. 506/2004 prin Legea nr. 235/2015 constau în definirea datelor tehnice ce permit individualizarea echipamentelor utilizate de furnizorii de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice şi statuează garanţiile, respectiv introducerea obligaţiei de obţinere a aprobării judecătorului competent anterior accesării respectivelor date de orice autorităţi şi instituţii publice. Se precizează că respectivele date sunt deţinute de furnizori în scopul facturării şi prevenirii unor litigii comerciale, iar acestor furnizori nu le sunt create obligaţii suplimentare. Astfel, prin Legea nr. 235/2015 au fost introduse garanţii noi în cuprinsul Legii nr. 506/2004 pentru a proteja dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, având în vedere că acest act normativ stabileşte condiţiile în care furnizorii prelucrează anumite categorii de date cu caracter personal din domeniul comunicaţiilor electronice, după cum urmează: accesarea datelor poate fi realizată într-un cadru precis delimitat, de către instanţa de judecată sau cu autorizarea prealabilă a judecătorului; pentru asigurarea integrităţii datelor şi pentru stabilirea trasabilităţii acestora atunci când sunt transmise în format electronic, solicitările, respectiv răspunsurile, se semnează cu semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.

11. S-a avut în vedere introducerea unei noi noţiuni, respectiv cea de „date de identificare a echipamentului”, precum şi definirea acesteia; prin această nouă sintagmă s-a urmărit un plus de claritate în ceea ce priveşte diferenţa dintre datele de trafic imperios necesare bunei desfăşurări a activităţii specifice a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice (aceea de identificare a echipamentului care deserveşte o comunicaţie la un moment dat) şi acele echipamente tehnice corespunzătoare terminalului utilizatorului (care permit localizarea utilizatorului serviciului de comunicaţii - coordonate GPS). Aceste date există şi sunt prezente în sistemele de comunicaţii, fiind folosite de operatori inclusiv în rezolvarea litigiilor referitoare la buna funcţionare a serviciilor oferite şi corecta facturare a acestora.

12. Pentru a evita confuziile în ceea ce priveşte momentul ştergerii datelor deţinute de furnizori în cadrul activităţii lor a fost reglementat un termen în sensul că datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare nu fac obiectul ştergerii sau anonimizării de către furnizori, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa de judecată. Menţionează că, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal, prin art. 3 al Legii nr. 506/2004, furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului are obligaţia de a lua măsuri tehnice şi organizatorice adecvate în vederea asigurării securităţii prelucrării datelor cu caracter personal stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale ori ilicite, împotriva pierderii sau deteriorării accidentale şi împotriva stocării, prelucrării, accesării ori divulgării ilicite, precum şi de a asigura punerea în aplicare a politicii de securitate elaborate de furnizor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal. Faţă de măsurile luate de furnizorii de comunicaţii electronice, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal poate audita aceste măsuri şi poate emite recomandări cu privire la cele mai bune practici privind nivelul de securitate care trebuie atins de aceste măsuri.

13. În consecinţă, se apreciază că măsurile nou introduse prin Legea nr. 506/2004 oferă o protecţie eficientă a datelor faţă de riscurile de abuz sau de utilizări ilicite, fiind pe deplin asigurat controlul respectării cerinţelor privind protecţia şi securitatea datelor personale. Accesul autorităţilor naţionale la datele stocate este condiţionat de controlul prealabil efectuat de către o instanţă judecătorească, fiind îndeplinite cerinţele de protecţie a datelor care decurg din art. 26 coroborat cu art. 53 din Constituţie, precum şi cu art. 7 şi 8 din Carta Drepturilor Fundamentale şi respectându-se principiul proporţionalităţii între măsurile luate şi interesul public ocrotit.

14. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.668D/2016, cu Adresa nr. 16.246 din 22 decembrie 2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.230 din 24 decembrie 2015, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.

15. Arată că, din analiza dispoziţiilor actului normativ, se constată că acesta cuprinde reglementări privind accesul autorităţilor la datele reţinute de furnizorii de reţele publice pentru investigaţiile privind combaterea infracţiunilor, deşi scopul exclusiv al prelucrării datelor, potrivit Legii nr. 506/2004, este utilizarea datelor reţinute de către furnizori pentru facturare. Raportat la accesul autorităţilor la datele reţinute de furnizorii de reţele publice pentru investigaţiile privind combaterea infracţiunilor, se remarcă faptul că Legea nr. 235/2015 vine îh contradicţie cu actualele prevederi ale art. 1 alin, (4) din Legea nr. 506/2004, unde se precizează că această lege nu se aplică în activitatea din domeniul apărării naţionale şi securităţii naţionale, nici în cadrul activităţii de combatere a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice şi nici în cadrul altor activităţi în domeniul dreptului penai. De asemenea, legea criticată nu stabileşte sfera infracţiunilor care ar justifica solicitarea accesului la date, raportat la cele reţinute de Curtea Constituţională în paragraful 49 al Deciziei nr. 440/2014, precum şi la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, normele legale nu sunt clare şi previzibile, pentru a respecta cerinţele de necesitate şi proporţionalitate stabilite de Legea fundamentală şi pentru a evita apariţia unor situaţii de abuz al autorităţilor.

16. Totodată, menţionează că Legea nr. 677/2001, care completează dispoziţiile Legii nr. 506/2004, se aplică atât sistemelor de evidenţă automatizată, cât şi celor constituite pe hârtie. Or, art. 121 alin. (3) din Legea nr. 506/2004, introdus prin Legea nr. 235/2015, instituie condiţii numai în ce priveşte solicitările şi răspunsurile în format electronic, fiind omisă stabilirea condiţiilor care trebuie respectate atunci când sunt pe suport de hârtie. De asemenea, răspunderea pentru integritatea şi securitatea datelor revine numai persoanelor care certifică datele sub semnătură electronică. Or, obligaţiile privind asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor furnizate revin tuturor entităţilor/utilizatorilor care au acces la acestea.

17. Referitor la durata păstrării datelor, se arată că stocarea acestora pentru o perioadă de 3 ani, fără să prevadă criterii obiective de limitare a păstrării datelor la strictul necesar şi fără a distinge între categoriile de date în funcţie de utilitatea lor, pentru realizarea obiectivului urmărit său în funcţie de persoanele vizate, nu garantează protecţia dreptului la viaţă intimă, familială şi privată. Or, în materia drepturilor personale, regula unanim recunoscută este aceea a garantării şi respectării acestor drepturi, respectiv a confidenţialităţii, statul având, în acest sens, obligaţii majoritar negative, de abţinere, prin care să fie evitată, pe cât posibil, ingerinţa sa în exerciţiul dreptului sau al libertăţii.

18. În concluzie, Legea nr. 235/2015 nu conţine o serie de garanţii necesare protecţiei dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, aducându-se atingere şi caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile şi notele scrise ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 octombrie 2015. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, precum şi faptul că normele criticate sunt ale unei legi formale de modificare şi completare a legii de bază, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1)şi (21), precum şi art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 235/2015. având următorul cuprins:

- art. 2 alin. (1) lit. b1): (1) în înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează: [...) b1) date de identificare a echipamentului - date tehnice ale furnizorilor de servicii de comunicaţii destinate publicului şi ale furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice, care permit identificarea amplasamentului echipamentelor de comunicaţii ale acestora, prelucrate în scopul transmiterii unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în scopul facturării contravalorii acestei operaţiuni.

- art. 5 alin. (1) şi (21): „(1) Datele de trafic referitoare la abonaţi şi la utilizatori, prelucrate şi stocate de către furnizorul unei reţele publice de comunicaţii electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, trebuie să fie şterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mal târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5). [...] (21) Prelucrarea datelor de trafic efectuată în scopul stabilirii obligaţiilor contractuale ce privesc abonaţii serviciilor de comunicaţii cu plata în avans este permisă până la împlinirea unui termen de 3 ani de la data efectuării comunicării

- art. 121: „(1) La solicitarea instanţelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice pun la dispoziţia acestora, de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Solicitările privind datele prevăzute la alin. (1), formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, sunt supuse dispoziţiilor art. 14, 15 şi art. 17-23 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată.

(3) Solicitările, respectiv răspunsurile, dacă sunt transmise în format electronic, se semnează cu semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde, potrivit legii, pentru integritatea şi securitatea acestor date.

(4) Solicitările prevăzute la alin. (1) se procesează în condiţii de confidenţialitate.

(5) Datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare solicitate conform alin. (1) nu fac obiectul ştergerii sau anonimizării de către furnizori, atunci când solicitarea formulată în temeiul alin. (1) este însoţită ori urmată de o notificare cu privire la necesitatea menţinerii lor, în scopul identificării şi conservării probelor sau indiciilor temeinice, Pi cadrul investigaţiilor pentru combaterea infracţiunilor ori în domeniul apărării şi securităţii naţionale, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive a instanţei de judecată.

(6) Instanţele de judecată, organele de urmărire penală sau organele de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale notifică furnizorilor încetarea motivelor care au stat la baza solicitării ori, după caz, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. “

22. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată şi art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi procedând mai întâi la verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea constată că obiectul cauzelor în care instanţele de judecată au invocat, din oficiu, neconstituţionalitatea Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice îl constituie cereri ale Ministerului Public de autorizare a obţinerii de la operatori de telefonie mobilă a datelor de trafic, de identificare a echipamentului şi a datelor de localizare pentru o serie de posturi telefonice, întemeiate pe art. 152 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 121 din Legea nr. 506/2004.

24. Or, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect atât aceste din urmă prevederi legale, care reglementează accesul la datele în discuţie, respectiv obligaţiile furnizorilor de a le pune la dispoziţia autorităţilor, şi care constituie chiar temeiul cererilor de chemare în judecată, cât şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă, în esenţă, la stocarea şi prelucrarea datelor mai sus menţionate.

25. Examinând incidenţa, din această perspectivă, a cauzei de inadmisibilitate care priveşte lipsa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, consacrată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate În faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia*, Curtea aminteşte condiţiile desprinse în jurisprudenţa sa din interpretarea acestui text legal. Astfel, existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).

26. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa sa, şi constatând că obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate îl constituie numai autorizarea accesului la datele de trafic, de identificare a echipamentului şi de localizare, Curtea reţine că prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi art. 5 alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă la reţinerea şi prelucrarea acestor categorii de date, nu sunt incidente în cauză. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă.

27. Cât priveşte dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 506/2004, Curtea constată că sunt aplicabile în cauzele deduse judecăţii, constituind, alături de cele ale art. 152 din Codul de procedură penală, temeiul cererilor formulate de Ministerul Public. Şi în privinţa acestora este însă incidenţă aceeaşi cauză de inadmisibilitate, întrucât lipseşte condiţia interesului procesual, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii lor. Aceasta întrucât instanţele de judecată, prin încheierile pronunţate, au procedat atât la sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale, cât şi la respingerea cererilor de acces la date. Ca urmare, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar mai produce niciun efect în aceste cauze. Or, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată” (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane” (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu şi cauzelor în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nicio consecinţă, câtă vreme cererile de acces la date au fost respinse. În această situaţie particulară, dată de specificul cauzelor în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. Astfel fiind, şi excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă.

28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi (21), precum şi ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, din oficiu, în dosarele nr. 27 877/303/2015 şi, respectiv, nr. 33.147/301/2015.

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată îh şedinţa din data de 13 octombrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale în vederea asigurării continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică

în sistem centralizat a populaţiei

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2016, cu suma de 53.955 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, şi alocarea acesteia unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în vederea asigurării continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat a populaţiei.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat pe anul 2016.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2016.

Nr. 887.

 

 

ANEXĂ

 

SUME DEFALCATE

din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, pe anul 2016, în vederea asigurării continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat a populaţiei

 

Nr. crt.

Judeţul

Unitatea administrativ-teritorială

Suma alocată

- mii lei -

 

 

TOTAL, din care:

53.955

1

Buzău

Total judeţ

20.000

 

 

Buzău

20.000

2

Giurgiu

Total judeţ

3.500

 

 

Giurgiu

3.500

3

Gorj

Total judeţ

1.050

 

 

Motru

1.050

4

Hunedoara

Total judeţ

5.000

 

 

Brad

5.000

5

Mehedinţi

Total judeţ

19.600

 

 

Drobeta-Turnu Severin

19.600

6

Suceava

Total judeţ

4.805

 

 

Vatra Dornei

4.805

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei prim-ministrului nr. 170/2015 privind înfiinţarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei - G.L.I.T.

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Decizia prim-ministrului nr. 170/2015 privind înfiinţarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei - G.L.I.T., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2015, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Grupul de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei, denumit în continuare G.L.I.T., îşi desfăşoară activitatea în coordonarea secretarului de stat din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului desemnat să coordoneze domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul întregii administraţii publice.”

2. La articolul 1 alineatul (2), literele c) şi d) vor avea următorul cuprins:

,,c) elaborarea şi prezentarea spre aprobare secretarului de stat din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului desemnat să coordoneze domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul întregii administraţii publice a unor propuneri de soluţii privind alocarea şi securizarea bugetelor IT;

d) elaborarea şi prezentarea spre aprobare secretarului de stat din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului desemnat să coordoneze domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul întregii administraţii publice a propunerilor de măsuri urgente privind stimularea investiţiilor în zone critice IT, prin alocări şi realocări bugetare;”.

3. La articolul 2, alineatul (1) se abrogă.

4. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) G.L.I.T. Întocmeşte rapoarte şi face propuneri pe care le înaintează periodic spre aprobare secretarului de stat din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului desemnat să coordoneze domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul întregii administraţii publice, pentru a fi transmise Guvernului.”

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Florin Marius Tăcu

 

Bucureşti, 5 decembrie 2016.

Nr. 372.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN SĂNĂTATE

Nr. 1.350 din 25 noiembrie 2016

Nr. 668 din 24 noiembrie 2016

 

ORDIN

privind aprobarea modalităţii de calcul al taxei de acreditare, valabilă pentru ciclul de acreditare corespunzător perioadei 2017-2021

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. V.V.V. 6.471 din 25 noiembrie 2016 al Ministerului Sănătăţii şi nr. D.G. 400 din 30 august 2016 al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

în temeiul dispoziţiilor art. 173 alin. (8) coroborate cu cele ale art. 215, precum şi ale art. 249 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015 privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii În Sănătate,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă modul de calcul al taxei de acreditare, valabilă pentru ciclul de acreditare corespunzător perioadei 2017-2021, care include costurile aferente evaluării în vederea acreditării şi monitorizării încadrării unităţii sanitare în nivelul de acreditare acordat, pentru o perioadă de 5 ani şi care se calculează după următoarea formulă:

Ta = Th x H,

unde:

Ta = taxa de acreditare;

Th - tariful orar, în sumă de 290 lei, aferent activităţilor de evaluare în vederea acreditării şi monitorizării unităţilor sanitare pentru întreaga perioadă de valabilitate a certificatului de acreditare;

H = timpul necesar procesului de evaluare în vederea acreditării şi monitorizării, exprimat în ore şi calculat distinct pentru fiecare unitate sanitară.

(2) Plata se efectuează în lei şi se virează în contul Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, cod fiscal 34998410, cont virament R060TREZ70620G160300XXXX deschis la Trezoreria Sector 6.

(3) Dovada efectuării plăţii va fi transmisă de către unitatea sanitară Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate conform procedurii şi metodologiei în vigoare la data înscrierii în procesul de acreditare.

Art. 2. - (1) Pentru perioada de valabilitate a acreditării unei unităţi sanitare, nivelul taxei de reevaluare la cerere se stabileşte având în vedere aceleaşi criterii ca în cazul taxei de acreditare, în funcţie de aspectele de calitate care vor fi supuse reevaluării.

(2) Plata se efectuează în lei şi se virează în contul Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, cod fiscal 34998410, cont virament R060TREZ70620G160300XXXX deschis la Trezoreria Sector 6.

(3) Solicitantul va transmite Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate o cerere de reevaluare, confirmarea plăţii reprezentând condiţia pentru declanşarea vizitei de reevaluare.

Art. 3. - Netransmiterea fişei de autoevaluare şi neplata taxei de acreditare de către unităţile sanitare conform programării în cadrul Planului anual de acreditare a unităţilor sanitare atrag după sine consecinţele prevederilor contractului de colaborare pentru desfăşurarea activităţilor de evaluare, acreditare şi monitorizare a încadrării unităţilor sanitare în nivelul de acreditare acordat, pentru o perioadă de 5 ani, încheiat între unităţile sanitare şi Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, precum şi cele prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

Vlad Vasile Voiculescu

Vasile Cepoi

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE SI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

DECIZIE

privind modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii nr. 1.023/2008 privind realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) pct. 32, art. 11 alin. (1) şi (7) şi art. 12 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 13, art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1), (11), (12) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 62 alin.

(2) şi art. 70 alin. (2), (4), (5), (9) şi (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii emite prezenta decizie.

Art. I. - Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii nr. 1,023/2008 privind realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 30 octombrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Prezenta decizie stabileşte condiţiile tehnice şi economice de realizare a comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, denumit în continuare SNUAU, inclusiv cu privire la furnizarea informaţiilor de identificare şi de localizare a apelantului, precum şi unele măsuri pentru a se asigura accesul utilizatorilor finali la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 şi reducerea apelării abuzive a serviciului de urgenţă 112.”

2. La articolul 2 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) Operator - Telekom România Communications - S.A.;”.

3. La articolul 2 alineatul (1), litera q) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„q) serviciu independent de locaţie - un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului care asigură Originarea apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie, furnizat în principal la puncte fixe, pentru care localizarea echipamentului terminal al abonatului, căruia i s-a asignat un număr independent de locaţie de către furnizorul serviciului, nu este în mod necesar asociată permanent cu un anumit punct terminal al reţelei,”

4. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

.(2) în cuprinsul prezentei decizii sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.”

5. La articolul 15, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,c) relocarea să se realizeze numai după notificarea acestei intenţii, în scris, administratorului SNUAU, cu cel puţin 12 luni înainte ca Operatorul să procedeze la relocare; prin acordul părţilor, acest termen poate fi redus.”

6. La articolul 16, alineatul (3) se abrogă.

7. La articolul 19, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Operatorul va transmite Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) orice modificare sau completare a contractului prevăzut la alin. (1), în termen de două zile lucrătoare de la data de la care acestea au survenit, în conformitate cu prevederile Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 336/2013 privind mijloacele şi modalitatea de transmitere de către furnizori a unor documente, date sau informaţii către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, cu modificările şi completările ulterioare.”

8. La articolul 20, alineatul (3) se abrogă.

9. La articolul 21, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Furnizorii de reţele publice de telefonie au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt transmiterea apelurilor către serviciul de urgenţă 112, prin utilizarea serviciilor de tranzit comutat furnizate de Operator.

..........................................................................................................................................

(3) Pentru asigurarea rulării apelurilor la serviciul de urgenţă 112, furnizorii de reţele publice de telefonie au obligaţia de a introduce indicativul de arie geografică corespunzător ariei geografice, în conformitate cu Planul naţional de numerotaţie, adoptat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 375/2013 privind Planul naţional de numerotaţie, din care a fost iniţiat apelul, în câmpul «Called number address» din mesajul IAM al sistemului de semnalizare pe canal comun nr. 7, componenta ISUP, pentru toate apelurile iniţiate în propria reţea, exceptând situaţia în care se utilizează servicii independente de locaţie.”

10. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - (1) Tariful care poate fi perceput pentru serviciul de interconectare în vederea tranzitului comutat al apelurilor către serviciul de urgenţă 112 furnizat de Operator nu va putea depăşi 0,05 eurocenţi/minut.

(2) Tariful maxim prevăzut la alin. (1) nu include taxa pe valoarea adăugată şi se aplică indiferent de intervalul orar în care se efectuează apelurile.

(3) Tariful pentru serviciul de interconectare în vederea tranzitului comutat al apelurilor către serviciul de urgenţă 112 furnizat de Operator altor furnizori de reţele publice de telefonie se facturează de acesta, împreună cu toate tarifele pentru serviciile necesare pentru realizarea, modificarea şi exploatarea interconectării între reţeaua Operatorului şi SNUAU, administratorului SNUAU.”

11. După articolul 24 se introduce un nou articol, articolul 241, cu următorul cuprins:

„Art. 241. - (1) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuării de apeluri către serviciul de urgenţă 112.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului au obligaţia de a suporta propriile costuri determinate de originarea şi transmiterea apelurilor către serviciul de urgenţă 112, în condiţiile prezentei decizii.

(3) Cu excepţia situaţiei în care se utilizează servicii independente de locaţie, pentru asigurarea rulării apelurilor la serviciul de urgenţă 112, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a introduce indicativul de arie geografică corespunzător ariei geografice, în conformitate cu Planul naţional de numerotaţie, adoptat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 375/2013, din care a fost iniţiat apelul, în câmpul «Called number address» din mesajul IAM al sistemului de semnalizare pe canal comun nr. 7. componenta ISUP, pentru toate apelurile iniţiate în propria reţea.”

12. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 25. - (1) Furnizorii de reţele publice de telefonie au obligaţia de a pune la dispoziţia SNUAU informaţii de localizare primară, indiferent de tipul reţelei sau de echipamentul terminal utilizat de apelant, pentru toate categoriile de apeluri către serviciul de urgenţă 112, în condiţiile prezentei decizii.

(2) Furnizorii de reţele publice de telefonie transmit apelurile către serviciul de urgenţă 112, conţinând inclusiv informaţia de localizare primară în momentul iniţierii apelului, către reţeaua Operatorului, care le transmite în mod transparent către SNUAU, fără a modifica informaţiile de localizare primară primite.”

13. La articolul 27, alineatele (1), (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) Furnizorii de reţele publice mobile de telefonie au obligaţia de a transmite informaţia de localizare primară, prevăzuta la art. 25 alin. (1), la iniţierea fiecărui apel, sub forma unui identificator de celulă şi, acolo unde există mai multe sectoare, sub forma unui identificator de sector de celulă (cell-id/sector-id) pe reţeaua de semnalizare, la iniţierea apelului, utilizând sistemul de semnalizare pe canal comun nr. 7. 3

..........................................................................................................................................

 (3) în cazul în care reţeaua unui furnizor de reţele publice mobile de telefonie nu permite utilizarea adresei prevăzute la alin. (2), furnizorul poate utiliza, în vederea transmiterii informaţiei de localizare primară, parametrul «Called number address» al mesajului IAM. Furnizorul de reţele publice mobile de telefonie va solicita ANCOM acordul pentru utilizarea acestei metode, pe baza unei justificări temeinice din punct de vedere tehnic, şi va notifica administratorul SNUAU cu privire la utilizarea acesteia, cu cel puţin 20 de zile lucrătoare înaintea implementării.

..........................................................................................................................................

 (6) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a oferi informaţiile de localizare primară pentru toate apelurile iniţiate în reţeaua publică de telefonie mobilă către serviciul de urgenţă 112, de la numerele active în respectiva reţea.”

14. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - (1) Furnizorii de reţele publice mobile de telefonie au obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului SNUAU o bază de date ce va conţine informaţii de localizare geografică aferente celulelor şi sectoarelor de celulă din reţea. Baza de date va conţine cel puţin următoarele câmpuri:

a) identificatorul celulei sau al sectorului de celulă;

b) latitudinea amplasamentului antenei;

c) longitudinea amplasamentului antenei;

d) azimutul antenei;

e) deschiderea antenei;

f) raza estimativă de acoperire;

g) banda de frecvenţe în care emite antena;

h) probabilitatea ca apelantul să se afle în zona determinată de parametrii de mai sus.

(2) Ori de câte ori este necesar, la solicitarea motivată a administratorului SNUAU, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie prin intermediul cărora se asigură servicii către utilizatorii finali şi administratorul SNUAU vor evalua, în cadrul unui grup de lucru la care ANCOM va participa ca organizator, dacă modalităţile utilizate de determinare a razei estimative de acoperire şi a probabilităţii ca apelantul să se afle în zona estimată necesită revizuiri.

(3) Furnizorii de reţele publice mobile de telefonie realizează şi administrează bazele de date prevăzute la alin. (1) în format TXT, utilizând ca separator de câmpuri simbolul «#».

(4) Alte informaţii necesare pentru determinarea localizării apelantului, precum şi caracteristicile câmpurilor incluse în baza de date prevăzută la alin, (1) vor fi stabilite de către administratorul SNUAU împreună cu furnizorii de reţele publice mobile de telefonie, aceste informaţii urmând a fi comunicate ANCOM de către furnizorii de reţele publice mobile de telefonie, cel târziu în momentul implementării acestora.

(5) Furnizorii de reţele publice mobile de telefonie vor transmite ANCOM o descriere a formatului complet al bazelor de date, precum şi a oricăror modificări ale acestuia, în termen de 10 zile de la stabilirea acestora.

(6) La propunerea administratorului SNUAU, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie pot stabili, de comun acord cu acesta, transmiterea oricăror altor informaţii pe care Ie deţin sau pe care le pot obţine prin utilizarea sistemelor şi echipamentelor din reţea, pentru determinarea cât mai exactă a localizării apelantului, convenind în acest sens asupra situaţiilor care impun transmiterea acestor informaţii, categoriilor de informaţii ce urmează a fi transmise, precum şi asupra condiţiilor în care se va desfăşura comunicarea între părţi. Furnizorii de reţele publice mobile de telefonie vor transmite ANCOM informaţiile convenite cu administratorul SNUAU, în termen de 10 zile de la stabilirea acestora.

(7) în cazul apelurilor de urgenţă în curs de soluţionare, la solicitarea administratorului SNUAU, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie au obligaţia de a pune la dispoziţia acestuia informaţiile convenite conform alin. (6).”

15. După articolul 28 se introduce un nou articol, articolul 281, cu următorul cuprins:

„Art. 281. - (1) Suplimentar faţă de informaţia de localizare primară, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie au obligaţia de a lua toate măsurile necesare astfel încât să permită transmiterea, către administratorul SNUAU, de către o funcţionalitate existentă la nivelul echipamentului terminal al apelantului, în maximum 20 de secunde de la momentul iniţierii apelului de urgenţă, a informaţiei de localizare conţinând latitudinea şi longitudinea care caracterizează poziţia geografică în care se află echipamentul terminal, cel puţin pentru apelurile către serviciul de urgenţă 112 iniţiate de pe terminale mobile capabile să genereze această informaţie de localizare.

(2) în vederea implementării prevederilor alin. (1), ori de câte ori este necesar, la solicitarea motivată a administratorului SNUAU, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie prin intermediul cărora se asigură servicii către utilizatorii finali au obligaţia de a colabora cu administratorul SNUAU în cadrul unui grup de lucru organizat de ANCOM.”

16. La articolul 29, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Bazele de date vor fi actualizate, folosind un canal de date securizat, de către fiecare furnizor de reţele publice mobile de telefonie, la un interval de două săptămâni sau ori de câte ori apar modificări majore ale informaţiilor conţinute.”

17. La articolul 29, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în vederea asigurării implementării prevederilor privind transmiterea de informaţii printr-un canal de date securizat, furnizorii de reţele publice mobile de telefonie au obligaţia de a colabora cu administratorul SNUAU în vederea realizării a câte unui astfel de canal de date securizat, aceştia urmând a comunica ANCOM, în termen de 10 zile de la data implementării canalului de date, îndeplinirea acestei obligaţii.”

18. După articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 291, cu următorul cuprins:

„Art. 291. - (1) Furnizorii de reţele şi servicii de telefonie mobilă destinate publicului pot transmite către serviciul de urgenţă 112 apeluri iniţiate pe o conexiune de date dintr-o altă reţea de comunicaţii electronice, doar dacă apelantul se află într-o zonă fără semnai în oricare din reţelele publice de telefonie mobilă.

(2) în cazul în care utilizatorul se află într-o zonă cu semnal în oricare dintre reţelele publice de telefonie mobilă, apelurile către serviciul de urgenţă 112 nu vor putea fi iniţiate decât utilizând un serviciu de telefonie mobilă destinat publicului, cu respectarea art. 70 alin, (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în Situaţia prevăzută la alin. (1), furnizorii de reţele publice de telefonie mobilă au obligaţia de a transmite administratorului SNUAU, utilizând sistemul de semnalizare pe canal comun nr. 7, conform art. 27, cea mai recentă informaţie de localizare primară cunoscută, care va fi marcată atât cu un discriminator ce va semnifica faptul că informaţia de localizare primară transmisă este cea mai recent cunoscută informaţie de localizare primară, cât şi cu marcajul temporal corespunzător.

(4) Transmiterea marcajului temporal (time stamp) asociat ultimei informaţii de localizare primară cunoscute se va realiza printr-un canal de date securizat, iar modalitatea concretă de transmitere se va stabili de comun acord între administratorul SNUAU şi furnizorii de reţele publice de telefonie mobilă, urmând a fi comunicată de către furnizorii de reţele publice de telefonie mobilă ANCOM, cel mai târziu în momentul implementării.

(5) Pe canalul de date securizat prevăzut la alin. (4) se poate transmite orice informaţie suplimentară necesară localizării apelantului la numărul de urgenţă 112, în măsura în care acest lucru a fost stabilit de comun acord între administratorul SNUAU şi furnizorii de reţele de telefonie mobilă.”

19. La articolul 30, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 30. - (1) Furnizorii de reţele publice fixe de telefonie transmit informaţia de localizare primară sub forma parametrului «Identitatea liniei apelante» (CLI) din mesajul IAM al sistemului de semnalizare pe canal comun nr. 7, componenta ISUP.

..........................................................................................................................................

 (3) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a oferi informaţiile de localizare primară pentru toate apelurile iniţiate în reţeaua publică de telefonie fixă către serviciul de urgenţă 112 de la numerele active în respectiva reţea.”

20. La articolul 31, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Furnizorii de reţele publice fixe de telefonie vor transmite ANCOM o descriere a formatului complet al bazelor de date, precum şi a oricăror modificări ale acestuia, în termen de 10 zile de la stabilirea acestora.”

21. La articolul 32, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(2) Bazele de date vor fi actualizate de fiecare furnizor de reţele publice fixe de telefonie la un interval de două săptămâni sau ori de câte ori apar modificări majore ale informaţiilor conţinute.”

22. La articolul 32, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Modalitatea de implementare a prevederilor alin. (2) se va stabili de comun acord între furnizorii de reţele publice fixe de telefonie şi administratorul SNUAU,”

23. Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 33. - (1) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului SNUAU, în mod gratuit, bazele de date care să conţină datele de identificare ale propriilor abonaţi, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2)-(4), în termen de două luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(2) Bazele de date transmise de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie vor fi structurate în câmpuri, în ordinea următoare:

a) numărul de telefon al abonatului, în formatul naţional prevăzut în Planul naţional de numerotaţie;

b) numele abonatului persoană fizică, respectiv denumirea abonatului persoană juridică, după caz;

c) prenumele abonatului persoană fizică;

d) domiciliul abonatului persoană fizică, respectiv sediul social al abonatului persoană juridică, după caz, cu respectarea alin. (3);

e) codul numeric personal al abonatului persoană fizică;

f) informaţii cu privire la serviciul furnizat, în funcţie de modalitatea de plată anterioară sau ulterioară furnizării serviciilor;

g) informaţii cu privire la mobilitatea apelantului, în cazul utilizării unui serviciu independent de locaţie;

h) numele sau denumirea furnizorului de servicii de telefonie destinate publicului.

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. d) vor cuprinde următoarele câmpuri:

a) categoria străzii (bulevard, şosea, alee, stradă etc.);

b) strada;

c) numărul străzii;

d) blocul;

e) scara;

f) etajul;

g) apartamentul;

h) sectorul;

i) localitatea: satul, oraşul sau municipiul;

j) unitatea administrativ-teritorială de bază: comuna sau oraşul;

k) judeţul;

l) codul poştal.

(4) Pentru abonaţii serviciilor de comunicaţii electronice cu plata în avans, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie vor pune la dispoziţia administratorului SNUAU numai informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), f) şi h). Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b)-e) şi g) vor fi puse la dispoziţia administratorului SNUAU numai dacă va exista o Obligaţie legală de colectare a acestor date în sarcina furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile destinate publicului, de la data intrării în vigoare a acestei obligaţii.

(5) Alte informaţii necesare pentru determinarea identităţii apelantului, precum şi caracteristicile câmpurilor ce conţin informaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) vor fi stabilite de către administratorul SNUAU împreună cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie.

(6) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie vor transmite ANCOM o descriere a formatului complet al bazelor de date, precum şi a oricăror modificări ale acestuia, în termen de 10 zile de la stabilirea acestora.

(7) Bazele de date prevăzute la alin. (1) se administrează de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie, în format TXT, utilizând ca separator de câmpuri simbolul «#», cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), (3) şi (5).

(8) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a actualiza bazele de date prevăzute la alin. (1) până la data de 25 a fiecărei luni sau ori de câte ori apar modificări majore ale informaţiilor conţinute.

(9) Modalitatea de implementare a prevederilor alin. (8) se va Stabili de comun acord între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie şi administratorul SNUAU.

(10) Bazele de date prevăzute la alin. (1) şi la art. 31 alin. (1) pot fi concatenate şi transmise sub forma unei baze de date unice.”

24. La articolul 34, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) în vederea asigurării implementării prevederilor alin. (1), furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie îşi vor informa abonaţii care utilizează servicii independente de locaţie, atât la încheierea contractului de furnizare a serviciilor, cât şi periodic, dar cel puţin de două ori pe an, cu privire la limitările transmiterii informaţiilor de localizare primară către SNUAU în cazul apelurilor de urgenţă, precum şi cu privire la necesitatea informării furnizorului în cel mai scurt timp cu privire la modificarea localizării echipamentului terminal al reţelei căruia i-a fost asignat numărul.

(3) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie au obligaţia de a transmite ANCOM o descriere detaliată a procedurii de informare a abonaţilor care utilizează servicii independente de locaţie, precum şi a procedurii prin care se oferă acestora posibilitatea de a informa furnizorul cu privire la modificarea localizării echipamentului terminal, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, precum şi orice modificare a acestor proceduri, în termen de 10 zile de la data realizării modificării.”

25. După articolul 34 se introduce un nou articol, articolul 341 cu următorul cuprins:

„Art. 341 - În cadrul Comitetului Naţional de Coordonare a activităţii SNUAU, ANCOM va colabora cu administratorul SNUAU şi cu agenţiile specializate de intervenţie în vederea stabilirii unui set de parametri cu privire la realizarea unor statistici referitoare la calitatea informaţiilor de localizare a echipamentelor terminale obţinute de către administratorul SNUAU, precum şi stabilirii unei proceduri de analiză a acestor informaţii.”

Art. II, - în Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 336/2013 privind mijloacele şi modalitatea de transmitere de către furnizori a unor documente, date sau informaţii către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 21 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, la articolul 1 alineatul (2), după litera I) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:

,,m) modificările sau completările contractelor ce trebuie transmise ANCOM potrivit prevederilor art. 19 alin (1^) din Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii nr. 1.023/2008 privind realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. III. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, cu excepţia dispoziţiilor art. I pct. 14, cu referire la art. 28 alin. (1) lit. h), precum şi pct. 15, cu referire la art. 281 alin. (1), care vor intra în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Eduard-Lucian Lovin

 

Bucureşti, 18 noiembrie 2016.

Nr. 1.170.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.