MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 658/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 658         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 29 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 468 din 28 iunie 2016 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

18. - Ordonanţă privind amenajarea spaţiului maritim

 

21. - Ordonanţă pentru prorogarea unor termene prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2015 privind stabilirea unor măsuri necesare pentru asigurarea tranziţiei de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia la nivel naţional.

 

22. - Ordonanţă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată

 

23. - Ordonanţă privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

581. - Decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind înfiinţarea unui centru terapeutic pentru femei în cadrul Penitenciarului Gherla, realizat prin Programul R023 „Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni nonprivative de libertate”, finanţat de Mecanismului financiar norvegian 2009-2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 468

din 28 iunie 2016

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de domnul Valeriu-Ştefan Zgonea în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.605 din 14 iunie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.118L/2/2016.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se apreciază, în primul rând, că aceasta este admisibilă, autorul acesteia având calitate procesuală, întrucât sesizarea instanţei constituţionale constituie unica posibilitate procedurală pe care O are preşedintele Camerei Deputaţilor de a contesta o hotărâre a plenului Camerei Deputaţilor care priveşte funcţia sa, aşa cum este hotărârea ce face obiectul prezentei sesizări de neconstituţionalitate. Tot în ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării se arată că hotărârea plenului Camerei Deputaţilor intră sub incidenţa art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

4. Pe fondul sesizării de neconstituţionalitate se susţine că hotărârea atacată este neconstituţională pentru că a fost adoptată prin aplicarea unor prevederi legale şi regulamentare neconstituţionale, respectiv art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, drept care critica de neconstituţionalitate formulată va privi soluţia normativă consacrată în cele două acte.

5. Neconstituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 se datorează, în opinia autorului sesizării, redactării defectuoase, neclare şi imprecise, de natură să afecteze accesibilitatea şi previzibilitatea constrângerii şi să genereze instabilitate, contrar principiului securităţii raporturilor juridice. Sintagma „oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică” cuprinsă în textul legal antereferit are o formulare vagă şi imprecisă, întrucât permite interpretarea conform căreia funcţia de preşedinte al Camerei ar fi obţinută de la partidul sau formaţiunea politică ce oferă susţinerea politică, iar nu de la plenul Camerei Deputaţilor, care se exprimă prin vot, cu respectarea cvorumului şi majorităţii de vot prevăzute de art. 67 şi art. 76 alin. (2) din Constituţie.

6. Se arată că susţinerea politică rezidă în propunerea persoanei pentru obţinerea funcţiei şi oferă exclusiv vocaţia la dobândirea acesteia, dar ceea ce duce la dobândirea funcţiei este manifestarea sprijinului politic al majorităţii exprimată prin vot în plenul Camerei Deputaţilor. Este o funcţie obţinută prin votul neimperativ al deputaţilor graţie propunerii făcute de un grup parlamentar cu respectarea principiului configuraţiei politice, conform art. 64 alin. (5) din Constituţie, iar nu prin susţinere politică. Susţinerea politică este un intermediar, şi nu sursa funcţiei. În continuare se arată că sintagma „susţinere politică” este vagă, întrucât nu se poate cunoaşte dacă ea se referă la propunerea pentru o funcţie sau alta făcută de un grup parlamentar sau are în vedere şi alte forme de susţinere politică, spre exemplu, a declaraţiilor politice de sprijinire a ideilor, programelor sau propunerilor politice ale unei persoane.

7. Instituirea încetării de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu distinge între funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi alte funcţii din Biroul permanent. Or, între aceste funcţii există deosebiri, subliniate şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 601 şi nr. 602 din 14 noiembrie 2005 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011. De altfel, şi sintagma „pierderea sprijinului politic” este vagă şi imprecisă, nefiind clar nici subiectul al cărui sprijin politic se pierde şi nici forma în care se manifestă această pierdere. Nu este clar dacă această sintagmă se referă la situaţia excluderii din partid sau la alte forme de pierdere a sprijinului politic în condiţiile în care, în opinia autorului sesizării, încetarea de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu poate avea loc decât prin adoptarea, în plenul suveran al Camerei, prin vot neimperativ, a hotărârii prin care se revocă, în sens de sancţiune politică, membrul Biroului permanent. În acest sens este invocată Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, precizându-se faptul că legiuitorul a adăugat la Constituţie atât timp cât aceasta nu prevede instituţia încetării de drept, ci doar pe cea a revocării.

8. Se arată că raporturile dintre grupul parlamentar, structură neobligatorie, sau partidul politic, pe de o parte, şi membrul său, pe de altă parte, nu pot afecta funcţiile elective pe care le exercită respectivul membru, întrucât ele au fost obţinute prin votul suveran neimperativ al plenului Camerei, acelaşi plen rămânând suveran în a hotărî cu privire la încetarea calităţii de titular al respectivei persoane la propunerea grupului parlamentar care a propus iniţial persoana pentru obţinerea funcţiei respective. În caz contrar, o calitate obţinută prin exprimarea votului neimperativ al membrilor Camerei Deputaţilor, aflaţi în serviciul poporului, sursă a suveranităţii legislative a Parlamentului, încetează de drept, aşadar, automat, ca urmare a unei sancţiuni aplicate - chiar subiectiv - de un partid politic (a se vedea Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013), persoană juridică ce nu este titular de suveranitate, ceea ce echivalează cu lipsirea de efecte juridice a votului neimperativ exprimat de plenul Camerei Deputaţilor. Într-o atare situaţie, deputaţii - spre deosebire de revocarea ca sancţiune politică - nu pot decât să ia act de încetarea de drept, votul lor neavând caracter decizional. De aceea, sintagma „încetează de drept” încalcă dreptul suveran al plenului Camerei Deputaţilor de a aprecia dacă sancţionează sau nu cu revocarea pe cel care a pierdut susţinerea politică din partea grupului parlamentar şi, în consecinţă, este neconstituţională.

9. Prin urmare, se arată că singura ipoteză de încetare a mandatului înainte de termen este prin revocare, iar în privinţa revocării ca sancţiune politică trebuie iniţiată o propunere de revocare - expresia „manifestării retragerii sprijinului politic”-, votul în plen fiind o concretizare a pierderii sprijinului politic al Camerei.

10. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament se reiterează cele anterior redate, subliniindu-se că acest text regulamentar este sursă de incertitudine juridică şi că nu poate să trimită la un text legal neconstituţional În sine. Se mai arată că Parlamentul trebuie să aplice direct Constituţia atunci când este pus în situaţia de a aplica prevederi legale care, deşi nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale, cuprind, totuşi, soluţii legislative neconstituţionale.

11. Cu privire la neconstituţionalitatea hotărârii contestate, autorul sesizării face referire la faptul că a fost adoptată în temeiul unor prevederi legale şi regulamentare şi că, pentru aceleaşi considerente, încalcă aceleaşi prevederi constituţionale.

12. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui interimar al Camerei Deputaţilor pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

13. Secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis, prin Adresa nr. 2/4.338 din 17 iunie 2016, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

14. În punctul de vedere prezentat se ridică problema admisibilităţii sesizării de neconstituţionalitate, „având în vedere lipsa calităţii subiectului sesizării”, întrucât la data de 13 iunie 2016 domnul deputat Valeriu-Ştefan Zgonea nu mai deţinea funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor

15. Pe fond se fac referiri extinse la deciziile nr. 1.630 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011 De asemenea se precizează că sintagma „pierderea sprijinului politic” este clară şi are în vedere şi ipoteza excluderii din partidul politic. Se arată că, în temeiul autonomiei parlamentare, Camera Deputaţilor este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa, inclusiv cele privind constituirea şi alegerea structurilor sale de conducere şi de lucru; astfel, Camerele sunt libere să hotărască asupra structurii de conducere şi asupra modului de organizare şi funcţionare.

16. Cu privire la procedura urmată pentru adoptarea hotărârii contestate se arată că în şedinţa din 13 iunie 2016 a Camerei Deputaţilor a fost depusă informarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat privind constatarea încetării de drept a calităţii de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al domnului Valeriu-Ştefan Zgonea, a fost prezentat punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului referitor la solicitarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor cu privire la dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi, ulterior, a fost dezbătut şi adoptat proiectul de hotărâre privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

17. La termenul de judecată din data de 21 iunie 2016, Curtea a constatat, din oficiu, că, potrivit art. 28 şi art. 52 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cauza nu este în stare de judecată şi a amânat dezbaterile pentru data de 28 iunie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile regulamentare criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate,

19. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, care are următorul cuprins:

„Având în vedere informarea liderului Grupului parlamentar al PS D., punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi că în şedinţa din data de 13 iunie 2016 preşedintele de şedinţă a Camerei Deputaţilor a luat act de încetarea de drept a calităţii de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a domnului deputat Valeriu-Ştefan Zgonea şi rezultatul votului exprimat de deputaţi asupra Proiectului de Hotărâre privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. d) şi art. 28 alin. (41) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Camera Deputaţilor declară vacantă funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, începând cu data de 13 iunie 2016.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 iunie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

20. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, respectiv obligativitatea respectării Constituţiei şi a cerinţelor de calitate a legii, art. 2 privind suveranitatea, art. 8 alin. (2) privind partidele politice, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 64 alin. (2) privind alegerea şi revocarea membrilor Biroului permanent, art. 69 privind mandatul reprezentativ şi art. 70 alin. (2) privind cazurile de încetare a mandatului de deputat sau senator, după caz.

21. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că sesizarea Curţii Constituţionale a fost realizată cu îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de Legea nr. 47/1992, întrucât în ziua sesizării, şi anume 13 iunie 2016 (înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 1/2.844/VZ), autorul acesteia deţinea calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, calitate care îi permitea să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea unei hotărâri adoptate de plenul Camerei Deputaţilor.

22. Curtea reţine cu privire la problema de admisibilitate ridicată de prezenta sesizare că aceasta are în vedere faptul că hotărârea atacată este chiar hotărârea prin care se constată vacanţa funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Într-o situaţie similară, respectiv atunci când a analizat sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 53/2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, sesizare depusă tot în ziua adoptării hotărârii, respectiv 23 noiembrie 2011, Curtea a constatat că „autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calităţii procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României, în plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeaşi zi în care a fost adoptată şi apoi publicată hotărârea contestată” [Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012], Drept care Curtea mutatis mutantdis constată că şi în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării sub aspectul titularului dreptului de sesizare.

23. O altă problemă care se ridică este aceea că întreaga critică de neconstituţionalitate este întemeiată pe neconstituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, şi art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, texte normative care au stat la baza hotărârii contestate. Practic, se doreşte constatarea neconstituţionalităţii acestora şi, pe cale de consecinţă, neconstituţionalitatea hotărârii pronunţate în temeiul acestora.

24. Cu privire la invocarea neconstituţionalităţii unei legi în cadrul acestei atribuţii a Curţii Constituţionale, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa [Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011], că se pune, înainte de toate, o problemă de principiu, şi anume aceea a admisibilităţii unei astfel de cereri. Curtea a constatat că o atare cerere este admisibilă, „întrucât nu priveşte o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, caz în care ar fi trebuit să respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispoziţiile constituţionale, a însuşi temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotărârea Plenului Senatului) a cărei neconstituţionalitate se invocă. Se observă în acest sens că autorul sesizării nu are nicio altă cale procedurală de a invoca neconstituţionalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamentează hotărârea contestată, astfel încât o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii sale ar constitui o încălcare a liberului acces la justiţia constituţională”.

25. Aşadar, este admisibil controlul de constituţionalitate a Legii nr. 96/2006 în cadrul exercitării atribuţiunii Curţii Constituţionale prevăzute de art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992, esenţial pentru Curte fiind faptul că autorul sesizării nu avea altă cale să conteste neconstituţionalitatea legii respective. În consecinţă, este inadmisibil controlul de constituţionalitate al art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament pe calea unei sesizări întemeiate pe art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992, întrucât preşedintele Camerei Deputaţilor are la îndemână procedura reglementată de art. 146 lit. c) din Constituţie, procedură de care, de altfel, a şi uzat, formându-se, în acest sens, Dosarul nr. 1.100C/2016, dosar în care a fost pronunţată Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016*).

26. Cu privire la constituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006, care prevede că „Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calităţii de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică”, Curtea constată că problematica încetării mandatului preşedintelui unei Camere a Parlamentului, în speţă, a Senatului, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus a mai fost analizată de Curtea Constituţională. Curtea, prin Decizia nr. 1 630 din 20 decembrie 2011, a statuat că o asemenea critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât motivarea autorului sesizării porneşte de la o premisă eronată, respectiv de la o greşită interpretare şi aplicare a celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificaţia art. 64 din Constituţie. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că, „având în vedere că textul constituţional nu stabileşte alte distincţii decât cefe cuprinse în art. 64, revocarea unul membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancţiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăţia acestuia în exercitarea atribuţiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus”. Or, „ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii şi textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunţat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (preşedintele Senatului) cu titlu de sancţiune juridică, pentru încălcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care l-a propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raţionamentele desprinse din decizia menţionată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincţie în cauza de faţă, nu sunt aplicabile acestei din urmă situaţii, care se cantonează în sfera raporturilor dintre preşedintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus şi partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a preşedintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei independenţe faţă de partidul politic al cărui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcţie. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecinţe juridice în ceea ce priveşte funcţia dobândită, funcţie eminamente politică. Aceste consecinţe juridice sunt prevăzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 şi constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică”.

27. Astfel fiind, Curtea nu a putut reţine susţinerea autorului sesizării în sensul că excluderea din partid nu echivalează cu retragerea sprijinului politic, motivată prin aceea că, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic.

28. Curtea reţine că obiectul hotărârii care a fost supus controlului de constituţionalitate este „constatarea încetării de drept statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului” spre deosebire de obiectul hotărârii din cauza de faţă, respectiv „vacantarea Funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor”. Dacă în primul caz, după constatarea încetării de drept nu s-a mai adoptat o hotărâre de vacantare a funcţiei, în cel de-al doilea caz s-a adoptat o hotărâre de vacantare a funcţiei, fără a se adopta una de constatare a încetării de drept a mandatului. Însă, ambele hotărâri exprimă aceeaşi realitate juridică, respectiv încetarea de drept a mandatului ca urmare a retragerii sprijinului politic. Chiar dacă în mod firesc mai întâi trebuie constatată încetarea de drept a mandatului şi, ulterior, vacanţa funcţiei, se constată că în niciuna dintre situaţii nu s-a procedat astfel. Rezultă că aceste aspecte sunt unele de procedură, însă esenţa fondului problemei este aceeaşi. Aşadar, având în vedere similitudinea existentă între cele două situaţii, rezultă că, de principiu, considerentele şi soluţia cuprinsă în decizia anterior menţionată sunt valabile mutatis mutandis şi în această cauză.

29. Curtea constată că prin Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a constatat ca fiind constituţională opţiunea exprimată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016 - hotărâre care, din punct de vedere normativ, a stat la baza Hotărârii nr. 50/2016 - în sensul că pierderea calităţii de membru al grupului parlamentar şi retragerea sprijinului politic reprezintă motive de încetare de drept a mandatului, rezultate din necesitatea respectării principiului configuraţiei politice. Prin urmare, neexprimând o sancţiune juridică, aceste motive nu vizează art. 64 alin. (2) teza a patra din Constituţie, ci art. 64 alin. (5) din Constituţie. Drept care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 1,2 şi 4 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016.

30. Având în vedere faptul că actele normative care au stat la baza Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016, respectiv art. 32 alin, (3) din Legea nr. 96/2006 şi art. I pct. 1, 2 şi 4 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016, sunt constituţionale, precum şi caracterul identic al criticilor de neconstituţionalitate care vizează Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2016, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, sesizarea formulată şi să constate că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 este constituţională în raport cu criticile formulate.

31. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. I) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată şi constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor este constituţională în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 


*) Nepublicată încă până la data pronunţării prezentei decizii.

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

privind amenajarea spaţiului maritim

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. II.2 din Legea nr. 123/2016 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale şi definiţii

 

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă stabileşte cadrul normativ pentru amenajarea spaţiului maritim, urmărind promovarea creşterii durabile a economiilor maritime, a dezvoltării durabile a zonelor marine şi a utilizării durabile a resurselor marine.

(2) Prezenta ordonanţă nu se aplică activităţilor al căror obiectiv unic îl reprezintă apărarea sau securitatea naţională.

(3) Prezenta ordonanţă nu se aplică activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, aşa cum sunt reglementate de Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe, termenii utilizaţi au următorul înţeles:

a) amenajarea spaţiului maritim - activitatea care constă în procesul de analiză, planificare şi organizare a activităţilor umane din apele marine, cu scopul de a îndeplini obiective ecologice, economice, sociale şi de siguranţă, reprezentând o dimensiune a politicii maritime integrate de interes pentru România. Această activitate transsectorială permite autorităţilor administraţiei publice competente şi părţilor interesate să utilizeze o abordare coordonată, integrată şi transfrontalieră în promovarea dezvoltării şi creşterii durabile a economiilor maritime şi costiere;

b) ape marine - apele marine aşa cum sunt definite la art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011, cu modificările ulterioare;

c) autorităţi competente - autoritatea competentă pentru elaborarea şi monitorizarea implementării planului de amenajare a spaţiului maritim, respectiv Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, cu atribuţii în elaborarea şi monitorizarea implementării planului de amenajare a spaţiului maritim, şi autorităţile administraţiei publice competente pentru implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim;

d) planul de amenajare a spaţiului maritim - documentul de planificare strategică, cu caracter director şi de reglementare, prin care se identifică distribuţia spaţială şi temporală a activităţilor şi utilizărilor actuale şi viitoare în apele marine şi prin care se stabileşte cadrul general de dezvoltare durabilă şi integrată a diferitelor sectoare în apele marine;

e) politică maritimă integrată - politica Uniunii Europene care are ca scop promovarea unui proces decizional coordonat şi coerent pentru maximizarea dezvoltării durabile, creşterii economice şi coeziunii sociale a statelor membre, în special în ceea ce priveşte regiunile costiere, insulare şi ultraperiferice din Uniunea Europeană, precum şi sectoarele maritime, prin politici coerente privind domeniul  maritim şi printr-o cooperare internaţională relevantă;

f) regiune marină - regiunea marină aşa cum este definită la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011, cu modificările ulterioare;

g) spaţiul maritim - apele marine în care statul român îşi exercită autoritatea şi în care implementează politicile de amenajare a spaţiului maritim.

 

CAPITOLUL II

Obiectivele activităţii de amenajare a spaţiului maritim

 

Art. 3. - (1) Activitatea de amenajare a spaţiului maritim urmăreşte să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2) în elaborarea pianului de amenajare a spaţiului maritim se ţine cont de particularităţile regiunilor marine, de activităţile şi utilizările relevante actuale şi viitoare şi de impactul acestora asupra mediului şi a resurselor naturale, precum şi de interacţiunile dintre uscat şi mare.

Art. 4. - (1) în elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim, autorităţile competente ţin seama de interdependenţa aspectelor economice, sociale şi de mediu, precum şi ale siguranţei navigaţiei, pentru a sprijini dezvoltarea şi creşterea durabilă a sectorului maritim, aplicând o abordare ecosistemică, şi pentru a promova coexistenţa activităţilor şi utilizărilor relevante.

(2) Prin planul de amenajare a spaţiului maritim, autorităţile competente urmăresc să contribuie la dezvoltarea durabilă a sectoarelor energetice pe mare, a transportului maritim, a sectorului de pescuit şi de acvacultură, precum şi la conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului, inclusiv la creşterea rezistenţei acestuia la impactul schimbărilor climatice. Printre obiectivele urmărite se pot număra promovarea turismului durabil şi extracţia durabilă a materiilor prime.

(3) Planurile de amenajare a spaţiului maritim contribuie la consolidarea cooperării dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, prin elaborarea unei viziuni strategice şi a unui management integrat.

 

CAPITOLUL III

Elaborarea planului de amenajare a spaţiului maritim

 

Art. 5. - Planul de amenajare a spaţiului maritim se aprobă prin lege organică, intră în vigoare cel târziu la data de 31 martie 2021 şi se revizuieşte cel puţin o dată la 10 ani.

Art. 6. - (1) Planul de amenajare a spaţiului maritim se elaborează în conformitate cu Metodologia de elaborare a planurilor de amenajare a spaţiului maritim, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, potrivit art. 14 alin. (3) din prezenta ordonanţă.

(2) în elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim se ţine cont de următoarele:

a) interacţiunea dintre uscat şi mare;

b) aspectele economice, sociale şi de mediu, precum şi de aspectele de siguranţă, inclusiv aspecte de siguranţă a navigaţiei;

c) promovarea coerenţei ca urmare a interdependenţei dintre amenajarea spaţiului maritim, amenajarea teritoriului, urbanism şi managementul integrat al zonelor costiere;

d) implicarea părţilor interesate, a autorităţilor administraţiei publice şi a publicului vizat, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe;

e) utilizarea celor mai relevante şi recente date disponibile, în conformitate cu prevederile art. 9;

f) asigurarea cooperării transfrontaliere între statele membre care se învecinează cu aceleaşi ape marine în scopul asigurării că planurile de amenajare a spaţiului maritim sunt coerente şi coordonate în întreaga regiune marină vizată, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe;

g) autorităţile române competente depun eforturi pentru a coopera, pe cât posibil, cu autorităţile competente din ţările terţe, cu privire la acţiunile lor referitoare la amenajarea spaţiului maritim în regiunile marine relevante, în conformitate cu legislaţia şi convenţiile internaţionale la care acestea sunt parte;

h) activitatea hidrografică maritimă;

i) activitatea de monitorizare - alarmare la hazarde natural marine.

Art. 7. - (1) Planul de amenajare a spaţiului maritim identifică distribuţia spaţială şi temporală a activităţilor şi utilizărilor actuale şi viitoare în apele marine, cu scopul de a contribui la obiectivele prevăzute la art. 4.

(2) Planul de amenajare a spaţiului maritim are caracter director şi de reglementare, integrând, fără a se limita la acestea, următoarele activităţi, utilizări şi domenii:

a) zonele de acvacultură;

b) zonele de pescuit;

c) instalaţiile şi infrastructurile pentru explorarea ţiţeiului, a gazelor şi a altor surse de energie, a resurselor minerale, precum şi pentru producţia de energie din surse regenerabile;

d) rutele de transport maritim şi fluxurile de trafic;

e) zonele de exerciţii şi antrenamente militare;

f) ariile naturale protejate din reţeaua naţională;

g) zonele de extracţie a materiilor prime;

h) cercetarea ştiinţifică, inclusiv instalaţiile şi infrastructurile de cercetare ştiinţifică şi monitorizare a mediului marin;

i) traseele cablurilor şi ale conductelor submarine, precum şi zonele de siguranţă şi protecţie ale acestora;

j) activităţile turistice;

k) patrimoniul cultural subacvatic;

l) măsuri de protecţie costieră împotriva eroziunii;

m) planuri de intervenţie în caz de poluări accidentale sau în cazul producerii unui hazard natural marin cu risc pentru zona costieră;

n) zonele în care există infrastructuri portuare şi hidrotehnice.

 

CAPITOLUL IV

Informarea şi consultarea părţilor interesate şi cooperarea cu statele membre

 

Art. 8. - (1) în elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim se asigură consultarea şi implicarea părţilor interesate, a autorităţilor administraţiei publice competente şi a publicului vizat, prin informarea acestora încă din stadiul elaborării proiectului planului de amenajare a spaţiului maritim, respectiv a proiectului de revizuire a pianului de amenajare a spaţiului maritim.

(2) După data intrării în vigoare a planului de amenajare a spaţiului maritim, părţile interesate, autorităţile administraţiei publice şi publicul vizat au acces la toate informaţiile cuprinse în acesta.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) următoarele categorii de informaţii:

a) informaţiile din domeniul apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;

b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României] dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;

c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;

d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii.

Art. 9. - (1) în elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim, autorităţile competente utilizează date oficiale disponibile privind mediul, date sociale şi datele economice colectate şi gestionate de autorităţile competente, precum şi alte date şi informaţii relevante privind apele marine.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile competente utilizează documente oficiale şi instrumente relevante, inclusiv pe cele deja disponibile în cadrul politicii maritime integrate, Infrastructura naţională pentru informaţii spaţiale în România, constituită în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, republicată.

Art. 10, - (1) în elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim, autorităţile române competente cooperează cu autorităţile competente din statele membre care se învecinează cu aceleaşi ape marine, în vederea asigurării coerenţei şi coordonării planurilor de amenajare a spaţiilor maritime în întreaga regiune marină vizată.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1) se va ţine cont de prevederile tratatelor la care România este parte.

Art. 11. - În elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim, autorităţile competente depun eforturi pentru a coopera, pe cât posibil, cu autorităţile competente din statele terţe, cu privire la acţiunile lor referitoare la amenajarea spaţiului maritim în regiunile marine relevante, cu respectarea legislaţiei, a convenţiilor şi acordurilor internaţionale în vigoare.

 

CAPITOLUL V

Autorităţi competente

 

Art. 12. - (1) Se înfiinţează Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, organism interministerial, fără personalitate juridică, care funcţionează în coordonarea prim-ministrului, care asigură şi preşedinţia.

(2) Comitetul de amenajare a spaţiului maritim are ca atribuţii elaborarea şi monitorizarea implementării planului de amenajare a spaţiului maritim.

(3) Organizarea, funcţionarea şi componenţa nominală a membrilor Comitetului de amenajare a spaţiului maritim se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(4) Secretariatul Comitetului de amenajare a spaţiului maritim este asigurat de autoritatea publică centrală din domeniul dezvoltării teritoriale.

Art. 13. - (1) Componenţa Comitetului de amenajare a spaţiului maritim este asigurată de câte un membru titular şi un membru supleant, desemnaţi de următoarele instituţii cu atribuţii în domeniul de reglementare a prezentei ordonanţe, după cum urmează:

a) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

b) Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri;

c) Ministerul Transporturilor;

d) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor;

e) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

f) Ministerul Afacerilor Externe;

g) Ministerul Afacerilor Interne;

h) Ministerul Apărării Naţionale;

i) Ministerul Culturii;

j) Ministerul Energiei;

k) Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională;

l) Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice;

m) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

(2) Autorităţile, agenţiile sau institutele naţionale cu atribuţii în domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe, aflate în subordinea sau coordonarea instituţiilor prevăzute la alin. (1), desemnează câte un membru titular şi un membru supleant în Comitetul de amenajare a spaţiului maritim.

(3) Din componenţa Comitetului de amenajare a spaţiului maritim fac parte şi un membru titular şi un membru supleant desemnat de autoritatea competentă înfiinţată în baza Legii nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore.

(4) La şedinţele Comitetului de amenajare a spaţiului maritim pot participa, în calitate de invitaţi, şi reprezentanţi ai altor instituţii publice cu atribuţii în domeniile de reglementare ale prezentei ordonanţe.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 14. - (1) în termen de 30 de zile de Sa intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, instituţiile cu atribuţii în domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe prevăzute la art. 13 alin. (1)-(3) transmit Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nominalizările membrilor desemnaţi în Comitetul de amenajare a spaţiului maritim.

(2) în termen de 130 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va prezenta Guvernului, spre adoptare, proiectul de hotărâre privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare, precum şi a componenţei nominale a Comitetului de amenajare a spaţiului maritim.

(3) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va prezenta Guvernului, spre adoptare, proiectul de hotărâre privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planului de amenajare a spaţiului maritim.

Art. 15. - (1) Comitetul de amenajare a spaţiului maritim este autoritatea competentă pentru punerea în aplicare a prezentei ordonanţe.

(2) Comitetul de amenajare a spaţiului maritim transmite Comisiei Europene şi altor state membre vizate, prin Secretariatul Comitetului, copii ale planului de amenajare a spaţiului maritim, ale documentelor de fundamentare şi ale componentelor acestuia în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii privind aprobarea planului de amenajare a spaţiului maritim, precum şi copii ale tuturor actualizărilor ulterioare, în termen de 3 luni de la data publicării acestora.

(3) Comitetul de amenajare a spaţiului maritim transmite Comisiei Europene, prin Secretariatul Comitetului, următoarele informaţii cu privire la autorităţile competente:

a) denumirea oficială şi adresa autorităţilor competente;

b) statutul juridic al autorităţilor competente - o descriere succintă a statutului juridic al autorităţilor competente;

c) responsabilităţi - o scurtă descriere a responsabilităţilor juridice şi administrative ale autorităţilor competente şi a rolului lor privind apele marine;

d) lista membrilor-componenţa Comitetului de amenajare a spaţiului maritim şi un rezumat al raporturilor instituţionale stabilite între autorităţile competente pentru asigurarea coordonării în vederea elaborării, monitorizării şi implementării planului de amenajare a spaţiului maritim;

e) coordonare regională - o scurtă descriere a mecanismelor stabilite pentru a asigura coordonarea şi cooperarea cu statele membre în cazul în care spaţiul maritim intră sub incidenţa prezentei ordonanţe şi aparţin aceleiaşi regiuni sau subregiuni marine.

(4) în cazul intrării în vigoare a unor modificări privind informaţiile prevăzute la alin. (3), autorităţile competente notifică Secretariatul Comitetului de amenajare a spaţiului maritim în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestora. În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a oricăror modificări privind informaţiile prevăzute la alin. (3), pe baza notificărilor primite, Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, prin Secretariatul Comitetului, informează Comisia Europeană în acest sens.

(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (2)-(4) categoriile de informaţii prevăzute la art. 8 alin. (3).

*

Prezenta ordonanţă transpune în totalitate Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spaţiului maritim, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28 august 2014.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Ministrul energiei,

Vasile Dîncu

Victor Vlad Grigorescu

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Costin Grigore Borc

Cristiana Paşca Palmer

Ministrul transporturilor,

Ministrul culturii,

Petru Sorin Buse

Corina Şuteu

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Dumitru Daniel Botănoiu,

Mircea Dumitru

secretar de stat

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Ministrul afacerilor interne,

Dalia Popescu

Petre Tobă

Ministrul afacerilor externe

p. Ministrul apărării naţionale,

Lazăr Comănescu

Ştefan-Alexandru Ţinea,

Ministrul finanţelor publice,

secretar de stat

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 18.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru prorogarea unor termene prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2015 privind stabilirea unor măsuri necesare pentru asigurarea tranziţiei de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia la nivel naţional

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. IX din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - (1) Termenele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2015 privind stabilirea unor măsuri necesare pentru asigurarea tranziţiei de la televiziunea analogică terestră la televiziunea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia la nivel naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 345/2015, se prorogă până la data de 31 decembrie 2019.

(2) Termenul prevăzut la art. 2 alin, (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 345/2015, până la care drepturile de utilizare a frecvenţelor radio acordate conform Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru furnizarea pe cale radio terestră a serviciilor publice de radiodifuziune pot fi extinse, cu caracter temporar, se prorogă până la data de 31 august 2019, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 26 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care termenul se diminuează corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Delia Popescu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 24 august 2016,

Nr. 21.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ

pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 4 iunie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 211/2001, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Persoanele juridice au obligaţia de a întocmi situaţia privind sumele restante mai vechi de 30 de zile de la emiterea facturii fiscale sau de la scadenţă, dacă scadenţa este clar specificată, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, persoană juridică, după caz, cu sediul în România, care va cuprinde:

a) elemente de identificare a calităţii de debitor:

1. denumirea, sediul social şi codul fiscal;

2. denumirea, sediul social şi codul fiscal ale creditorului;

3. numărul, data emiterii, scadenţa, dacă este clar specificata, valoarea şi soldul facturii ce urmează să fie plătită creditorului;

b) elemente de identificare a calităţii de creditor:

1. denumirea, sediul social şi codul fiscal;

2. denumirea, sediul social şi codul fiscal ale debitorului;

3. numărul, data emiterii, scadenţa, dacă este clar specificată, valoarea şi soldul facturii ce urmează să fie încasată de la debitor.”

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Situaţia întocmită conform art. 2 se va depune prin internet la adresa dedicată în acest scop, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente.

Situaţia prevăzută la alin. 1 se actualizează de către contribuabili, persoane juridice, în decurs de o zi lucrătoare de la momentul oricărei modificări survenite.”

3. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Personalul structurii de compensare a datoriilor din cadrul Sucursalei Bucureşti a Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie - CPPI Buşteni, instituţie publică subordonată Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, este obligat să asigure păstrarea, stocarea şi utilizarea informaţiilor, datelor şi situaţiilor comunicate de operatorii economici în condiţii de confidenţialitate şi siguranţă, în scopurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru prevenirea producerii unor prejudicii sau a lezării intereselor, de orice natură, ale acestora.”

4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5 - Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:

a) neţinerea şi neactualizarea de către contribuabilul, persoană juridică, a evidenţei obligaţiilor de plată şi a evidenţei creanţelor;

b) netransmiterea de către contribuabilul, persoană juridică, prin internet la adresa dedicată în acest scop a situaţiei prevăzute la art. 2 în termenele prevăzute la art. 3;

c) nerespectarea de către orice utilizator a îndatoririlor referitoare la confidenţialitatea informaţiilor, datelor şi situaţiilor.

Contravenţiile prevăzute la alin. 1 se sancţionează după cum urmează:

1. cele de la lit. a), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;

2. cele de la lit. b), cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;

3. cele de la lit. c), cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.

Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. 1 lit. a) şi b) şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către persoanele împuternicite din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. 1 lit. c) şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către ofiţeri ai Inspectoratului General al Poliţiei Române, din oficiu.”

5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Contravenţiilor prevăzute la art. 5 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

6. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Structura de compensare a datoriilor din cadrul Sucursalei Bucureşti a Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie - CPPI Buşteni va transmite Comisiei Naţionale de Prognoză, la cerere, situaţia centralizată cu privire la activitatea desfăşurată de acesta în procesul de compensare a datoriei.”

Art. II. - Prevederile art. I pct. 4 şi 5 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe.

Art. III. -- În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Guvernul va adopta o hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 211/2001.

Art. IV. - Dispoziţiile care stabilesc şi sancţionează contravenţii intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României.

Art. V. - Ordinele de compensare, astfel cum sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar şi a pierderilor din economie, şi a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice, cu modificările şi completărilor ulterioare, sunt numerotate unic, evidenţa acestora fiind de competenţa Structurii de compensare a datoriilor din cadrul sucursalei Bucureşti a Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” - S.A.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 22.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢA

privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

CAPITOLUL I

Înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie

 

Art. 1. - (1) Se înfiinţează Institutul Naţional de Administraţie, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin preluarea activităţii în domeniul formării profesionale în administraţia publică şi al perfecţionării profesionale a funcţionarilor publici de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală.

(2) Institutul Naţional de Administraţie are sediul în municipiul Bucureşti, Str. Occidentului nr. 14, sectorul 1.

Art. 2. - (1) Rolul Institutului Naţional de Administraţie este acela de a pune în aplicare direcţiile strategice ale Guvernului privind eficientizarea administraţiei publice prin profesionalizarea personalului din administraţia publică centrală şi locală.

(2) Institutul Naţional de Administraţie îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) organizează programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, funcţionari publici, personal contractual, persoane alese sau numite în funcţie de demnitate publică sau asimilate acestora, aleşi locali, manageri publici, precum şi pentru alte categorii de persoane stabilite prin lege;

b) organizează programe de perfecţionare profesională pentru grupurile-ţintă strategice, stabilite în condiţiile legii;

c) organizează alte programe de perfecţionare profesională pentru personalul din administraţia publică;

d) realizează analize, rapoarte, proiecte şi publicaţii în domeniul administraţiei publice;

e) organizează şi participă la activităţi de cercetare-inovare în domeniul administraţiei publice, seminare şi conferinţe pe teme de interes major pentru administraţia publică;

f) stabileşte tematica specifică pentru programele de formare profesională pe care le organizează;

g) stabileşte standardele de calitate pentru programele de formare profesională pe care le organizează, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

h) elaborează sau, după caz, actualizează standardele ocupaţionale pentru ocupaţiile din domeniul administraţiei publice;

i) întreprinde demersurile necesare autorizării, în condiţiile legii, a programelor de formare profesională pe care le organizează.

(3) Institutul Naţional de Administraţie dezvoltă relaţii de colaborare şi parteneriate şi se poate asocia cu instituţii de învăţământ superior, în condiţiile legii, şi cu alte instituţii din domeniul administraţiei publice, din ţară sau din străinătate, precum şi cu furnizori de formare şi asigură comunicarea şi colaborarea instituţională cu celelalte instituţii care organizează programe de formare continuă.

(4) Instituţiile de învăţământ superior abilitate în acest sens se pot asocia cu Institutul Naţional de Administraţie în vederea organizării de programe de maşter şi doctorat în domeniul administraţiei publice, precum şi programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă, în condiţiile legii.

Art. 3. - (1) Conducerea Institutului Naţional de Administraţie este asigurată de un preşedinte cu rang de secretar de stat, care este ajutat de un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat.

(2) Preşedintele şi vicepreşedintele sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în condiţiile legii.

(3) în exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Institutului Naţional de Administraţie emite ordine cu caracter normativ şi individual.

(4) Preşedintele Institutului Naţional de Administraţie este ordonator terţiar de credite.

(5) Institutul Naţional de Administraţie are un secretar general, înalt funcţionar public, numit în condiţiile legii.

Art. 4. - (1) Personalul Institutului Naţional de Administraţie se compune din demnitari, funcţionari publici şi personal contractual.

(2) Salarizarea personalului Institutului Naţional de Administraţie se face potrivit legislaţiei în vigoare aplicabile personalului plătit din fonduri publice.

Art. 5. - (1) Pe lângă Institutul Naţional de Administraţie funcţionează un Consiliu de coordonare format din:

a) un reprezentant desemnat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

b) un reprezentant desemnat de Cancelaria Prim-ministrului;

c) un reprezentant desemnat de Camera Deputaţilor şi un reprezentant desemnat de Senat;

d) un reprezentant desemnat de Administraţia Prezidenţială;

e) preşedintele Institutului Naţional de Administraţie;

f) câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv un reprezentant al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, un reprezentant al Asociaţiei Municipiilor din România, un reprezentant al Asociaţiei Oraşelor din România şi un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din România;

g) un reprezentant al mediului academic;

h) un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale/ sindicatelor reprezentative pentru administraţia publică.

(2) Membrii desemnaţi potrivit prevederilor alin. (1) lit. c), d), f), g) şi h) sunt persoane cu experienţă în formarea profesională şi în managementul funcţiei publice care nu sunt funcţionari publici, înalţi funcţionari publici şi nu ocupă funcţii de demnitate publică.

(3) Instituţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1) desemnează câte un membru titular şi un membru supleant în Consiliul de coordonare.

(4) Consiliul de coordonare se constituie prin decizie a prim-ministrului, pentru un mandat de 5 ani.

(5) Prin decizia prim-ministrului prevăzută la alin. (4) este desemnat preşedintele Consiliului din rândul membrilor desemnaţi potrivit prevederilor alin. (1), precum şi vicepreşedintele acestuia.

(6) Membrii Consiliului de coordonare primesc, în condiţiile legii, o indemnizaţie de şedinţă reprezentând 10% din indemnizaţia preşedintelui Institutului Naţional de Administraţie.

Art. 6. - Consiliul de coordonare îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) avizează propunerile de programe de formare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie, programe ce sunt avizate în condiţiile legii, şi tematica specifică a acestora;

b) avizează standardele de calitate pentru programele de formare profesională pe care le organizează Institutul Naţional de Administraţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

c) elaborează proiectul de regulament de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare pe care îl propune spre aprobare ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice;

d) avizează proiectul de buget al Institutului Naţional de Administraţie, precum şi execuţia bugetară a acestuia;

e) aprobă tarifele de participare la programele de formare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie;

f) avizează acordurile de colaborare, de parteneriat sau asociere încheiate de Institutul Naţional de Administraţie;

g) alte atribuţii stabilite prin hotărâre a Guvernului,

Art. 7. - (1) Institutul Naţional de Administraţie organizează următoarele forme de pregătire, cu durata stabilită în condiţiile legii şi respectând toate reglementările din domeniul calificărilor, al standardelor ocupaţionale şi al controlului calităţii în domeniul formării continue, astfel:

a) programe de formare profesională specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;

b) programe de formare profesională în administraţia publică centrală şi locală pentru funcţionarii publici, personalul contractual şi personalul care îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte de management;

c) programe de formare profesională în administraţia publică pentru managerii publici, aleşii locali, persoane alese sau numite în funcţii de demnitate publică sau asimilate acestora, precum şi pentru alte categorii de persoane stabilite prin lege;

d) programe de perfecţionare profesională pentru grupurile-ţintă strategice;

e) seminare şi conferinţe pe teme de interes major pentru administraţia publică centrală şi locală, precum şi alte categorii de formare, în condiţiile legii.

(2) Formele de pregătire prevăzute la alin. (1) se organizează în mod direct de către Institutul Naţional de Administraţie sau prin centrele teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică prevăzute la art. 10. Formele de pregătire care se vor desfăşura prin centrele teritoriale se stabilesc anual prin ordin al preşedintelui Institutului Naţional de Administraţie.

(3) în vederea realizării formelor de pregătire prevăzute la alin. (1), Institutul Naţional de Administraţie se poate asocia cu instituţii de învăţământ superior din ţară, acreditate, cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, precum şi cu alţi furnizori de formare.

(4) Programele de formare profesională, respectiv perfecţionare profesională, prevăzute la alin. (1) lit. b)-d), pot fi organizate:

a) în cadru organizat, care să asigure întâlnirea nemijlocită, în spaţii special amenajate, pe întreaga durată a programului de formare profesională, a participanţilor cu formatorii;

b) la distanţă, prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, prin activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare;

c) în format mixt, modalitate care presupune atât întâlnirea nemijlocită, în spaţii special amenajate a participanţilor cu formatorii, cât şi mijloace de pregătire specifice formării la distanţă.

(5) Admiterea la programele de formare prevăzute la alin. (1) lit. a) organizate de către Institutul Naţional de Administraţie se face prin concurs naţional organizat de Institutul Naţional de Administraţie. Numărul comisiilor de concurs şi al comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, componenţa nominală a acestora, tematica pentru concurs, calendarul de desfăşurare a concursului şi modalităţile pentru piaţa tarifului de participare la program se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, la propunerea preşedintelui Institutului Naţional de Administraţie.

(6) Participarea la formele de pregătire prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se face pe bază de selecţie/programare organizată de Institutul Naţional de Administraţie. Metodologia de selecţie şi tarifele se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, la propunerea preşedintelui Institutului Naţional de Administraţie.

Art. 8. - (1) Atestarea absolvirii programelor de formare specializată, a programelor de formare profesională şi a programelor de perfecţionare organizate de Institutul Naţional de Administraţie se face prin certificate semnate de preşedintele Institutului Naţional de Administraţie.

(2) Modelele certificatelor de absolvire prevăzute la alin. (1) pentru formele de pregătire prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-d), precum şi modalitatea de gestionare a acestora se aprobă, la propunerea Institutului Naţional de Administraţie, prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Certificatele de absolvire sunt însoţite de un supliment descriptiv privind competenţele dobândite, iar pe certificat se înscrie nota de absolvire.

Art. 9. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Institutului Naţional de Administraţie se asigură din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

(2) Veniturile proprii ale Institutului Naţional de Administraţiei se constituie din:

a) venituri provenite din tarife de participare la programe de formare;

b) sponsorizări;

c) donaţii ale unor persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

d) fonduri externe nerambursabile;

e) alte surse.

 

CAPITOLUL II

Centrele teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică

 

Art. 10. - (1) în cadrul Institutului Naţional de Administraţie funcţionează centre teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică prin reorganizarea centrelor regionale/centrelor teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică locală aflate în subordinea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

(2) Centrele teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică, denumite în continuare centre teritoriale, sunt structuri fără personalitate juridică.

Art. 11. - Conducătorii centrelor teritoriale sunt funcţionari publici de conducere şi sunt numiţi de preşedintele Institutului Naţional de Administraţie, în urma promovării unui concurs organizat în condiţiile legii.

Art. 12. - Centrele teritoriale exercită următoarele atribuţii:

a) organizează programe de formare profesională stabilite prin ordin al preşedintelui Institutului Naţional de Administraţie;

b) organizează seminare şi conferinţe pe teme de interes major pentru administraţia publică locală;

c) realizează studii, proiecte şi publicaţii în domeniul administraţiei publice locale;

d) alte atribuţii stabilite în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL III

Drepturile şi obligaţiile participanţilor la programele de formare profesională organizate de către Institutul Naţional de Administraţie

 

Art. 13. - (1) Funcţionarii publici, persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică sau asimilate acestora din cadrul administraţiei publice centrale şi locale, precum şi personalul angajat cu contract individual de muncă sau în baza unui contract de management în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au dreptul de a-şi perfecţiona pregătirea în domeniul administraţiei publice, participând la programe de formare profesională.

(2) Cheltuielile ocazionate de participarea la programele de formare profesională se suportă din bugetul autorităţii sau instituţiei publice care îi trimite, de către alte persoane juridice din care provin participanţii, respectiv de persoanele fizice interesate.

Art. 14. - (1) Pe perioada în care participă la programele de formare profesională prevăzute de prezenta ordonanţă, participanţii la acestea beneficiază de drepturile salariate şi de altă natură cuvenite, în condiţiile legii.

(2) Pe perioada în care urmează programele de formare profesională prevăzute de prezenta ordonanţă, participanţilor la acestea le revin obligaţiile prevăzute de lege, de regulamentele privind organizarea şi desfăşurarea programelor de formare profesională şi de regulamentele interne ale instituţiilor angajatoare.

(3) Durata programelor de formare profesională prevăzute de prezenta ordonanţă se ia în considerare la calculul vechimii în muncă, în funcţia publică sau, după caz, în specialitate, în condiţiile legii.

(4) în cazul în care programele de formare profesională sunt organizate în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică, respectiv persoana juridică, participanţii beneficiază de drepturile de delegare, în condiţiile legii.

Art. 15. - Cheltuielile pentru programele de formare profesională pentru aleşii locali, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, respectiv de centrele teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică, se suportă din bugetele locale.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 16. - Autorităţile administraţiei publice locale din municipiile reşedinţă de judeţ în care funcţionează centrele teritoriale pot asigura spaţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor acestora.

Art. 17. - (1) Modul de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Administraţie şi a centrelor teritoriale, structura organizatorică, bunurile imobile din patrimoniu şi numărul maxim de posturi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2) în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), personalul, patrimoniul, cuprinzând toate elementele de activ şi pasiv, aferente activităţii de formare profesională, proiectele în domeniul formării profesionale, programele de formare profesională şi drepturile şi obligaţiile care decurg din acestea sunt preluate de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi de la centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, de către Institutul Naţional de Administraţie, pe bază de protocol de predare-preluare.

(3) Patrimoniul prevăzut la alin. (2) se preia de către Institutul Naţional de Administraţie pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (11) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Institutul Naţional de Administraţie se subrogă în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi centrelor regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, pe domeniul de activitate preluat.

(5) Personalul aferent activităţii de formare profesională se preia de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) şi respectând statutul juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor băneşti ale salariaţilor.

(6) Până la data semnării protocolului de predare-preluare prevăzut la alin. (2), finanţarea cheltuielilor de personal şi a altor cheltuieli urgente ale Institutului Naţional de Administraţie se asigură din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin bugetul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

(7) în cazul în care protocolul de predare-preluare prevăzut la alin. (2) se încheie înainte de data de 31 decembrie 2016, acesta va cuprinde şi prevederile bugetare şi execuţia bugetară pe anul 2016 care se vor efectua în condiţiile legii. Se autorizează În acest caz Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să introducă modificările în structura bugetului său pentru anul 2016 şi în anexele la acesta, corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe, şi să le comunice Ministerului Finanţelor Publice. La solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Finanţelor Publice va emite precizări în legătură cu modificările în execuţia bugetului de stat ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe.

(8) Programele de formare profesională organizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, respectiv centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, aflate în derulare sau programate să se desfăşoare până la data de 31 decembrie 2016, se preiau de Institutul Naţional de Administraţie la data încheierii protocolului de predare-preluare prevăzut la alin. (2) şi se finalizează, respectiv se desfăşoară în condiţiile şi termenii stabiliţi până Sa data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin (1).

(9) Proiectele în domeniul formării profesionale încheiate, aflate în derulare sau în proces de evaluare în vederea finanţării, se preiau de Institutul Naţional de Administraţie de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, respectiv de la centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală şi se gestionează în continuare de acesta, în condiţiile aprobate şi termenii stabiliţi până la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1).

(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), programele/proiectele cu finanţare externă ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu componentă în domeniul formării profesionale, aflate în implementare şi/sau aflate în evaluare la Programul operaţional Asistenţă tehnică în vederea obţinerii finanţării, se derulează în continuare de aceasta până la finalizarea lor, în condiţiile aprobate şi în termenii stabiliţi până la încheierea exerciţiului financiar 2014-2020, conform calităţii de beneficiar eligibil, astfel cum este definit de către finanţator şi conform contractelor de finanţare.

Art. 18. - Începând cu data de 1 ianuarie 2017, la alin. (1) al pct. 42 din titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte sintagma „Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu sintagma „Institutul Naţional de Administraţie” şi se elimină sintagma „în baza art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 1.066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcţionarilor publici”.

Art. 19. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va supune spre aprobare Guvernului proiectele de hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MI1MISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Şeful Cancelariei Prim-Ministrului,

Ioan-Dragoş Tudorache

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul fondurilor europene,

Cristian Ghinea

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 23.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL JUSTIŢIEI

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR

 

DECIZIE

privind înfiinţarea unui centru terapeutic pentru femei în cadrul Penitenciarului Gherla, realizat prin Programul R023 „Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni nonprivative de libertate”, finanţat de Mecanismului financiar norvegian 2009-2014

 

În conformitate cu art. 177 din Regulamentul privind condiţiile de organizare şi desfăşurare a activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială din penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.199/C/2011,

având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016,

directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor emite prezenta decizie.

Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, în Penitenciarul Gherla se înfiinţează Centrul terapeutic pentru femei cu depresie, anxietate şi tulburări de personalitate, denumit în continuare centru terapeutic.

(2) Centrul terapeutic este un spaţiu special amenajat, cu structură rezidenţială, destinat femeilor diagnosticate cu depresie, anxietate şi tulburări de personalitate.

Art. 2. - (1) Organizarea şi funcţionarea centrului terapeutic respectă principiile de lucru specifice comunităţilor terapeutice cu organizare ierarhică.

(2) în centrul terapeutic pot fi cazate simultan maximum 60 de deţinute,

(3) Ocuparea locurilor libere se realizează prin transferul deţinutelor diagnosticate cu depresie, anxietate şi tulburări de personalitate din alte unităţi penitenciare.

Art. 3. - Activităţile cu deţinutele din centrul terapeutic se susţin de către personal care a beneficiat de formare de specialitate.

Art. 4. - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate duc la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,

Marius Vulpe

 

Bucureşti, 18 august 2016.

Nr. 581.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.