MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 657/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 657         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 26 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 367 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

19. - Ordonanţă pentru aprobarea plăţii contribuţiei financiare voluntare la Fundaţia „Stichting Europeana” – Olanda

 

20. - Ordonanţă privind efectuarea plăţii contribuţiei la bugetul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

279. - Decizie privind eliberarea doamnei Cristiana Barbu din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

280. - Decizie privind numirea domnului Marcel-Dumitru Miclău în calitatea de membru al Consiliului de administraţie şi în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.507. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Procedurii de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru masa lemnoasă provenită din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 367

din 2 Iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu în Dosarul nr. 412/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.276D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis note scrise prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.890D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Ecaterina Radu şi Marin Radu în Dosarul nr. 8.736/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent precizează că, în acest dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise prin care arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.890D/2015 la Dosarul nr. 1.276D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acest sens, că, textele de lege criticate au fost edictate în spiritul celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Mana Atanasiu împotriva României, îngrădindu-se în marja de apreciere de care statul român poate dispune.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin Sentinţa civilă nr. 1.688 din 12 iunie 2015 şi încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunţate în Dosarul nr. 412/2/2015 şi, respectiv, în Dosarul nr. 8.736/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu şi de Ecaterina Radu şi Marin Radu în cauze având ca obiect anularea actului administrativ prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a restituit Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti dosarul de despăgubiri al autoarei excepţiei, cu motivarea că procedura de acordare a despăgubirilor trebuie finalizată conform Legii nr. 165/2013, iar nu conform Legii nr. 247/2005, respectiv cererea de anulare a unei decizii de validare parţială emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pe motiv că în mod greşit s-au acordat despăgubiri numai pentru construcţie, iar nu pentru întregul imobil ce face obiectul dosarului de despăgubiri,

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele două dosare conexabile, se arată, în esenţă, că modalitatea de evaluare instituită prin art. 21 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite în dosarele de despăgubiri, deoarece, pe de o parte, nu constituie un cadru dar şi previzibil pentru valorificarea punctelor pe care statul român înţelege să le ofere cu titlu de despăgubire, iar, pe de altă parte, nu stabilesc nicio garanţie pe termen scurt sau mediu pentru valorificarea acestor puncte. Se mai susţine că, prin calcularea valorii despăgubirii ce urmează să fie acordate, aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să se ţină seama de devalorizare şi de rata inflaţiei, este încălcat principiul egalităţii în drepturi, persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul acestor prevederi legale fiind dezavantajate faţă de persoanele îndreptăţite care au încasat deja despăgubirile cuvenite, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Se apreciază că sistemul de despăgubire prin puncte nu este o modalitate viabilă, fiind chiar mai defectuos decât Fondul Proprietatea.

11. În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 se arată că aceste prevederi legale contravin principiului neretroactivităţii legii civile şi nesocotesc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost obligate să soluţioneze dosarele de despăgubiri parcurgând procedura instituită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Or, în prezent, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor înţelege se emită decizii de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, iar nu a celei instituite prin Legea nr. 247/2005, care era legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Se mai arată că hotărârile judecătoreşti vor fi puse în executare cu o întârziere de cel puţin 4 ani, ceea ce face ca dreptul de a primi despăgubiri să devină iluzoriu, precizându-se, totodată, că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului au fost sancţionate atât neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, cât şi executarea cu întârziere a acestora. Se invocă, în acest sens, hotărârile din 19 martie 1997 şi din 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Hornsby împotriva Greciei şi, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

16. Avocatul Poporului, consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, ţinând cont de posibilitatea pe care Legea fundamentală o oferă legiuitorului în materia acordării despăgubirilor de a stabili modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate doar în legătură cu prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (6): „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.)

- Art. 41 alin. (5): *Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private,

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 116 din 13 februarie 2015, Decizia nr. 561 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, sau prin Decizia nr. 805 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016, Curtea s-a mai pronunţat în legătură cu susţineri similare celor formulate în motivarea prezentei excepţii, prin prisma aceloraşi dispoziţii constituţionale invocate şi în cauza de faţă, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.

22. Astfel, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată, însă, statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze

respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

23. De asemenea, Curtea a făcut referire şi la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a reamintit (paragraful 127) că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele].

24. Totodată, Curtea a constatat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, instanţa constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

25. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea Constituţională a observat, în jurisprudenţa sa, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).

26. Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoarea Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din aceasta, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot potrivit acestei expuneri de motive, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a observat că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. În final, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.

27. Curtea a constatat, totodată, că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, astfel cum prevede art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regii actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Situaţia autorului excepţiei, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se stabileşte în sarcina unei autorităţi administrative o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a două din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce priveşte modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată şi nu a fost stabilit nici cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este firesc, fără a fi discriminatoriu, ca aceste operaţiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Curtea a arătat în jurisprudenţa sa că respectarea principiului egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei îh care reglementările sale sunt îh vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie

2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgiana Valentina Zaharescu în Dosarul nr. 412/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ecaterina Radu şi Marin Radu în Dosarul nr. 8.736/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru cauze cu minori şi familie şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2016.

 

Pentru

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN,

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 396

din 14 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Mona-Maria Pivniceru - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea

de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Virginia Cristina Comşa şi alţii în Dosarul nr. 7.046/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 303D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Virginia Cristina Comşa, personal şi asistată de avocat Claudiu Dinu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi autorul excepţiei Elena Iuliana Geantă, personal. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi părţile Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepţiei care nu sunt prezenţi, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei.

4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 544D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Anamaria Ciucianu şi alţii în Dosarul nr. 7.198/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal.

5. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, Iuliana Pană. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, precum şi părţile Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepţiei care nu sunt prezenţi, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei, precum şi asupra cererii de renunţare la judecată depuse la dosar de autorul excepţiei Ioan Nicolae Ittu.

7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 599D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Raluca Drăgan şi alţii în Dosarul nr. 7.664/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

8. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei Ionuţ Cristian Mirea Buturugă. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, precum şi părţile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Bucureşti şi Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

9. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 303D/2016, 544D/2016 şi 599D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorii excepţiei prezenţi nu se opun conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 544D/2016 şi 599D/2016 la Dosarul nr. 303D/2016, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei Virginia Cristina Comşa, care arată că textul de lege criticat abrogă dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, dispoziţii care prevedeau drepturi salariale. Motivarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 s-a referit la activitatea complexă a activităţii din Ministerul Finanţelor Publice şi la necesitatea egalării salariilor funcţionarilor din acest minister cu cele ale funcţionarilor din alte ministere, astfel că s-a dispus beneficiul acordării a 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută. După 7 zile, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, invocând un eventual risc de deficit financiar, precum şi riscul formulării unor viitoare solicitări de majorări salariale din partea altor categorii profesionale. Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 din Constituţie raportate la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât drepturile salariale reprezintă un drept de creanţă, respectiv un bun cuvenit în temeiul legii şi având un caracter efectiv. De asemenea, arată că este încălcat art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie prin suprimarea dreptului la salariu, asupra căruia există un drept de proprietate. În acest sens, aminteşte şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 19/1993. Totodată, susţine că este înfrânt art. 53 din Constituţie şi invocă în sprijinul acestei critici cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 148/2005. Mai arată că dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât ordonanţele de urgenţă emise de Guvern nu pot afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. În acest sens, invocă Decizia nr. 189/2008. De asemenea, susţine că este încălcat art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece motivele invocate de guvern privesc oportunitatea, utilitatea şi urgenţa reglementării, dar acestea nu caracterizează o situaţie extraordinară. În sfârşit, arată că textul de lege criticat contravine art. 148 alin. (2) din Constituţie prin raportare la art. 6 din Tratatul Uniunii Europene şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Mai solicită ca, în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională să prevadă expres reactivarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 în cuprinsul deciziei sale. În sensul celor arătate, depune note scrise la dosar.

11. Ionuţ Cristian Mirea Buturugă solicită admiterea excepţiei

de neconstituţionalitate şi constatarea faptului art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este contrar art. 115 alin, (4) şi (6), art. 53, art. 41 şi art. 44 din Constituţie. Consideră că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice emiterea acestei ordonanţe de urgenţă Pe de altă parte, invocă nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 care justifică creşterea salarială acordată unor funcţionari publici şi arată că, la interval de numai şapte zile de la emiterea acestui act normativ, nu se poate susţine că aceste motive nu se mai regăsesc De asemenea, arată că o ordonanţă de urgenţă nu poate afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. Mai arată că este încălcat art. 53 din Constituţie, întrucât a fost restrâns printr-o ordonanţă de urgenţă un drept fundamental al cărui exerciţiu nu putea fi restrâns prin lege.

12. Elena Iuliana Geantă şi Iuliana Pană solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, întrucât legiuitorul are posibilitatea de a lua măsurile necesare în funcţie de condiţiile socioeconomice existente la un moment dat, fără a se putea considera că încalcă Legea fundamentală. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

14. Prin încheierea din 25 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.046/2/2015, încheierea din 15 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.198/2/2015, şi încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.664/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Virginia Cristina Comşa, Elena Iuliana Geantă, Anamaria Ciucianu, Iuliana Pană, Raluca Drăgan, Ionuţ Cristian Mirea Buturugă şi alţii, cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative ce priveau stabilirea drepturilor salariate pentru anumite categorii de funcţionari publici.

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, care prevedea la art. 63 alin. (1) că „începând cu drepturile salariate aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.* Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, care a prevăzut în art. 10 că dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se abrogă. Prin această abrogare, drepturile salariate au suferit o diminuare faţă de nivelul prevăzut prin art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. Aşa fiind, autorii excepţiei susţin că se încalcă prevederile internaţionale şi cele constituţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate, întrucât salariile reprezintă un „bun”, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, dreptul la remunerarea muncii reprezentând un aspect al dreptului la muncă. Totodată, sunt înfrânte condiţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În acelaşi timp, se aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât pe calea unei ordonanţe de urgenţă sunt afectate drepturi fundamentale, aşa cum sunt dreptul de proprietate şi dreptul la salariu şi nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice intervenţia legislativă a guvernului printr-o ordonanţă de urgenţă, în plus, autorii excepţiei susţin că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, s-a înfrânt principiul securităţii juridice sau al stabilităţii raporturilor juridice. Acest principiu se corelează cu cel al încrederii legitime. Totodată, consideră că este afectată previzibilitatea normei de drept.

16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi internaţionale invocate de autorii excepţiei.

17. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

18. Guvernul arată că afectarea drepturilor salariale prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate ar putea fi considerată ca o încălcare a dreptului de proprietate asupra „bunurilor” respective, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, cât şi cele ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, arată că acesta nu este incident în cauză. Pe de altă parte, consideră că se poate vorbi de o încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 afectează un drept fundamental. Având în vedere cele mai sus arătate, Guvernul consideră că instanţa de contencios constituţional este singura în măsură să aprecieze dacă într-adevăr au fost afectate dispoziţiile constituţionale care garantează drepturile fundamentale invocate.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, Dispoziţiile criticate au următoarea redactare: „Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă

22. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la securitatea raporturilor juridice şi previzibilitatea normelor de drept, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului în raport cu prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat art. 148 din Constituţie, privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate.

23. Analizând cererea de renunţare la judecată formulată de Ioan Nicolae Ittu, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]”. Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţionarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o, cu consecinţa că aceasta nu poate renunţa la soluţionarea excepţiei.

24. Examinând dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Curtea constată că acestea au ca efect abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015.

Acest din urmă text de lege prevedea: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.

(2) Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

(4) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(5) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare.”

25. Curtea observă că prin abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se înlătură în fapt măsurile legale care prevedeau o majorare salariată pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora faţă de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat.

26. În mod incontestabil, aşa cum Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa, dreptul la salariu este un drept fundamental. În acest sens, prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, paragraful 15, Curtea a arătat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun”în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a amintit cele reţinute prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care a arătat că „salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.” în egală măsură, a fost menţionată şi Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, prin care Curtea a reţinut că, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de „bun” şi „proprietate” au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).

27. Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze dacă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, având ca efect o reducere a drepturilor salariale faţă de nivelul prevăzut de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, îndeplinesc cerinţele de constituţionalitate referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, respectiv cele care privesc existenţa unei situaţii extraordinare şi interdicţia afectării pe calea ordonanţelor de urgenţă a unor drepturi fundamentale.

28. Referindu-se la condiţiile în care Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă. Curtea, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea respectivului domeniu să nu poată fi amânată, iar urgenţa trebuie să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Cât priveşte caracteristicile situaţiei extraordinare, Curtea a precizat că acestea se remarcă printr-un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată1, consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigenţele art. 115 aţin. (4) din Constituţie, întrucât acesta este, prin definiţie, de natură subiectivă şi nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate. Mai mult, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea a statuat că situaţiile extraordinare au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă.

29. Analizând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Curtea constată că, în ceea ce priveşte abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, Guvernul invocă următoarele motive: „având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări.”

Prin expunerea de motive a Legii nr. 79/2016, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 „a avut în vedere activităţile complexe desfăşurate de acest personal, precum şi necesitatea asigurării unei stabilităţi a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituţii cu un nivel de salarizare superior, precum şi evitării săvârşirii unor posibile fapte de corupţie.” Pe de altă parte, s-a arătat că „această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul celorlalte instituţii publice. De menţionat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil şi nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecinţă, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015.”

30. Analizând aceste motive, Curtea reţine că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esenţă, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea apreciază că aspectele invocate apar ca fiind justificate nu doar prin prisma oportunităţii şi utilităţii lor, dar şi sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. Astfel, Curtea observă că majorarea salariată prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Aşa fiind, Curtea apreciază că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsura care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care le-a atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus în mod obiectiv şi justificat intervenţia promptă a Guvernului.

31. Păstrând acelaşi raţionament, Curtea apreciază că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată.

32. De asemenea, Curtea consideră că, pentru aceleaşi raţiuni, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 44 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. În efectuarea unor teste de proporţionalitate vizând limitarea unor drepturi fundamentale, Curtea, prin deciziile mai sus arătate, a precizat că, potrivit principiului proporţionalităţii, „orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în vederea realizării testului de proporţionalitate, Curtea trebuie mai întâi să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată şi dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporţionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim.” De asemenea, Curtea a precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 că pentru corecta aplicare a testului este necesară examinarea fiecăruia dintre cele 3 elemente în ordinea respectivă.

33. Urmând reperele mai sus arătate, Curtea va analiza în continuare dacă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt justificate de un scop legitim, dacă sunt adecvate acestui scop, necesare şi dacă se păstrează un just echilibru între drepturile şi interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.

34. Astfel, Curtea reţine că reglementarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este impusă de necesitatea apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea apreciază că măsura abrogării dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor şi necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 şi cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, apreciază că măsura are un caracter proporţional cu situaţia care a determinat-o.

35. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate vizând respectarea principiului securităţii juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea reţine că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).

36. Analizând dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2015, Curtea apreciază că acest text de lege este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectelor pe care le produce. În acelaşi timp, Curtea, deşi nu poate omite inconsecvenţa legislativă a Guvernului, apreciază că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virginia Cristina Comşa, Anamaria Ciucianu, Raluca Drăgan şi alţii în dosarele nr. 7.046/2/2015, nr. 7.198/2/2015 şi nr. 7.664/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.

 

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ

pentru aprobarea plăţii contribuţiei financiare voluntare la Fundaţia „Stichting Europeana” - Olanda

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.5 din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Se aprobă plata contribuţiei financiare voluntare a României la Fundaţia „Stichting Europeana” - Olanda, pentru derularea proiectului „Europeana” - Biblioteca Digitală Europeană, în valoare de 20.000 euro, din bugetul aprobat Ministerului Culturii pe anul 2016.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul culturii,

Corina Şutau

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 19.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

privind efectuarea plăţii contribuţiei la bugetul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor

 

Având în vedere Conferinţa Plenipotenţiarilor Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor care s-a desfăşurat la Busan, Republica Coreea, în perioada 20 octombrie-7 noiembrie 2014, în cadrul căreia România a anunţat menţinerea contribuţiei la bugetul organizaţiei internaţionale pentru exerciţiul financiar 2016--2019 la o unitate contributivă (o clasă de contribuţie), similar perioadei 2011-2015, angajament asumat în conformitate cu tratatul organizaţiei internaţionale, ratificat prin Legea nr. 76/1993 pentru ratificarea Constituţiei şi a Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, semnată la Geneva la 22 decembrie 1992, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 28 din Constituţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, ratificată prin Legea nr. 76/1993 pentru ratificarea Constituţiei şi a Convenţiei UIT, cu modificările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, aprobată prin Legea nr. 126/1994, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2010 privind anunţarea creşterii contribuţiei României la bugetul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor pentru perioada 2011-2015 cu o jumătate de unitate contributivă, în cadrul Conferinţei Plenipotenţiarilor Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor ce se va desfăşura la Guadalajara, Statele Unite Mexicane, în perioada A-22 octombrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 4/2011,

luând în considerare faptul că pentru plata contribuţiei României la Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor a fost emisă factura nr. 6500001444, cu data scadentă 31.03.2016, neplata acesteia conducând la perceperea de penalităţi în cuantum de 3% pe an, pentru primele trei luni, începând cu data de 1 aprilie, respectiv 6% pe an începând cu luna iulie, penalităţi ce se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere,

având în vedere faptul că un criteriu determinant în stabilirea obiectivelor şi strategiilor guvernamentale îl reprezintă concordanţa cu responsabilităţile pe care România şi le-a asumat, inclusiv prin asumarea unui rol activ şi eficient în cadrul organizaţiei internaţionale,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.5 şi al art. 1 pct. VII.2 din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează unele măsuri necesare pentru efectuarea plăţii contribuţiei statului român la bugetul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT).

Art. 2. - (1) Se aprobă plata de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, a contribuţiei anuale a României la bugetul UIT pentru exerciţiul financiar 2016-2019, la o unitate contributivă, respectiv 318.000 franci elveţieni, efectuată din bugetul propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Pentru anul 2016, plata prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(3) Se aprobă plata de către ANCOM a penalităţilor ce vor fi calculate de către UIT ca urmare a plăţii cu întârziere a sumei datorate pentru anul 2016.

(4) Se autorizează ANCOM să efectueze virările de credite bugetare necesare plăţii contribuţiei pentru anul 2016 si, prin derogare de la art. 47 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, să angajeze cheltuielile corespunzătoare în termen de două zile lucrătoare de la virarea creditelor bugetare.

Art. 3. - Se aprobă plata de către ANCOM a contribuţiei anuale a României la bugetul UIT, pentru exerciţiile financiare ulterioare perioadei 2016-2019, la nivelul asumat potrivit mandatului acordat în condiţiile legii.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează;

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Delia Popescu

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Bogdan-Cristian Iana

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 24 august 2016.

Nr. 20.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea doamnei Cristiana Barbu din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

Având în vedere propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, formulată prin Adresa nr. 5.454/D.P. din 23 august 2016, în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 19 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Cristiana Barbu se eliberează din funcţia preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 26 august 2016.

Nr. 279.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Marcel-Dumitru Miclău în calitatea de membru al Consiliului de administraţie şi în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

Având în vedere propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, formulată prin Adresa nr. 5.454/D.P. din 23 august 2016, în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 12 alin. (1) lit. a), art. 131 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi (3) şi al art. 21 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Marcel-Dumitru Miclău se numeşte în calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reprezentant al Guvernului, pentru un mandat de 4 ani.

Art. 2, - La data prevăzută la art. 1, domnul Marcel-Dumitru Miclău se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 26 august 2016.

Nr. 280.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurii de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru masa lemnoasă provenită din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 164.308 din 17 iunie 2016 al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură, în temeiul prevederilor art. 115 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru masa lemnoasă provenită din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional, prevăzută în anexă.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, anularea, modificarea şi casarea actelor de punere în valoare pentru masa lemnoasă provenită din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional se operează în SUMAL.

Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.306/2005 privind aprobarea Procedurii de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru produsele lemnoase provenite din fondul forestier, altul decât cel proprietate publică a statului, precum şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 13 ianuarie 2006;

b) art. 3 din Normele tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor din fondul forestier, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.814/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 23 noiembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, subcapitolul 7.2 - „Aprobarea, modificarea şi casarea actelor de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării” din Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1.651/2000*) privind aprobarea Normelor tehnice privind evaluarea volumului de lemn destinat comercializării îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 4. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Pasca Palmer

 

Bucureşti, 25 iulie 2016.

Nr. 1.507


*) Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1.651/2000 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

de aprobare, modificare, anulare şi casare a actelor de punere în valoare pentru masa lemnoasă provenită din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional

 

Art. 1. - Realizarea, verificarea şi aprobarea lucrărilor de punere în valoare a masei lemnoase pe picior privind marcarea arborilor, inventarierea acestora, stabilirea elementelor dendrometrice, precum şi calculele primare care stau la baza elaborării actelor de punere în valoare se fac de către personalul silvic.

Art. 2. - (1) Competenţa de aprobare a actelor de punere în valoare revine şefului ocolului silvic pentru următoarele categorii:

a) actele de punere în valoare de produse principale care promovează regenerarea naturală;

b) actele de punere în valoare de produse principale care nu promovează regenerarea naturală;

c) actele de punere în valoare de produse secundare;

d) actele de punere în valoare de produse accidentale, constituite în arborete afectate de factori biotici şi abiotici, inclusiv cele suprapuse peste marcări iniţiale;

e) actele de punere în valoare de produse provenite din tăieri de igienă;

f) actele de punere în valoare de produse accidentale rezultate din defrişări legal aprobate sau cele aferente instalaţiilor de scos-apropiat;

g) actele de punere în valoare de produse accidentale rezultate din arborii şi/sau arboretele de răşinoase afectaţi/afectate de factori destabilizatori biotici şi abiotici, instalaţi/instalate în afara arealului lor natural de vegetaţie;

h) actele de punere în valoare din lucrări speciale de conservare;

i) actele de punere în valoare pentru vegetaţia forestieră de pe terenuri din afara fondului forestier naţional.

(2) Actele de punere în valoare prevăzute la alin. (1) lit. a)-

c), e)-f), h)-i) se aprobă în scris, pe exemplarul original al acestuia, de către şeful ocolului silvic, numai dacă actul de punere în valoare respectiv este verificat şi avizat de inginerul care coordonează activitatea de fond forestier în cadrul ocolului silvic.

(3) Actele de punere în valoare prevăzute la alin. (1) lit. d) se aprobă în scris, pe exemplarul original al acestuia, de şeful ocolului silvic şi se autorizează spre exploatare în termen de maximum 15 zile de la data aprobării actului de punere în valoare.

(4) Procedura de aprobare a actelor de punere în valoare în valoare prevăzute la alin. (3) este următoarea:

a) transmiterea de către ocolul silvic către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a unei notificări, însoţită de actul de punere în valoare, verificat de inginerul care coordonează activitatea de fond forestier în cadrul ocolului silvic şi avizat de şeful ocolului silvic, de o copie din amenajamentul silvic sau de pe procesul-verbal al şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice - Conferinţa a II-a de amenajare, după caz, în care este înscrisă unitatea amenajistică pentru care s-a constituit actul de punere în valoare, de un înscris care confirmă existenţa contractului de administrare sau servicii silvice pentru suprafaţa în care s-a constituit actul de punere în valoare şi fotografii relevante privitoare la fenomen; notificarea se înregistrează la sediul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) postarea pe site-ul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a notificării însoţite de documentele prevăzute la lit. a), în termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrare;

c) dispunerea verificării prin sondaj a minimum 20% din actele de punere în valoare pe fiecare ocol silvic, de către conducătorul Structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

d) verificarea actului de punere în valoare vizează minimum identificarea amplasamentului şi natura produsului, comparativ cu informaţiile înscrise în actul de punere în valoare;

e) emiterea de către persoana care a realizat verificarea actului de punere în valoare a unei note de constatare prin care se propune avizarea actului de punere în valoare sau, în situaţia în care actul de punere în valoare este întocmit necorespunzător, iar arborii care fac obiectul actului de punere în valoare nu îndeplinesc condiţia de a fi încadraţi în categoria de produse accidentale, propune respingerea avizării, aplică măsurile sancţionatorii prevăzute de lege şi dispune casarea actelor de punere în valoare;

f) emiterea avizului favorabil de către conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrare, în baza notei de constatare prin care se propune avizarea actului de punere în valoare, care se transmite ocolului silvic, în vederea autorizării spre exploatare a actului de punere în valoare.

(5) în situaţia neemiterii avizului în termenul prevăzut la alin. (4) lit. f), actul de punere în valoare poate fi aprobat şi autorizat spre exploatare; structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură comunică trimestrial autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură situaţia actelor de punere în valoare neavizate în condiţiile alin. (4) lit. e) şi a celor care nu au fost verificate în termen, precum şi motivarea neverificării.

(6) Actele de punere în valoare prevăzute la alin. (1) lit. g) se aprobă conform prevederilor art. 11 din Normele tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor din fondul forestier, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.814/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) în cazul fondului forestier proprietate publică a statului, aprobarea actelor de punere în valoare prevăzute la alin. (1) lit. a), d) şi f) se face potrivit competenţelor aprobate de Consiliul de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, de către şeful ocolului silvic de stat sau de către conducătorul unităţii Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în structura căreia se află ocolul silvic în cauză, în condiţiile prezentei proceduri,

Art. 3. - Actele de punere în valoare aprobate se înregistrează în Registrul actelor de punere în valoare al ocolului silvic respectiv.

Art. 4. - (1) Anularea actului de punere în valoare este acţiunea care se realizează în cazul neaprobării acestuia, prin rezoluţie datată, de către şeful ocolului silvic căruia îi revine competenţa de aprobare potrivit prevederilor art. 2, prin inscripţionarea cuvântului „ANULAT” pe diagonala stângă jos - dreapta sus a primei pagini din exemplarul original al acestuia.

(2) în termen de 30 de zile de la data rezoluţiei de neaprobare a actului de punere în valoare, prevăzută la alin. (1), se realizează demarcarea arborilor marcaţi care au făcut obiectul actului de punere în valoare neaprobat.

(3) La dosarul actului de punere în valoare care se anulează se depune obligatoriu procesul-verbal de demarcare avizat de inginerul care coordonează activitatea de fond forestier în cadrul ocolului silvic respectiv şi aprobat de şeful de ocol.

(4) în cazul anulării actului de punere în valoare se face menţiunea „Neaprobat, anulat” în registru, poziţia respectivă din registru nemaiputând fi utilizată pentru înregistrarea altui act de punere în valoare.

(5) Şeful ocolului silvic căruia îi revine competenţa de aprobare a actului de punere în valoare este obligat să dispună şi să urmărească stabilirea în condiţiile legii a răspunderii materiale individuale pentru personalul silvic care a realizat punerea în valoare în cazul actelor de punere în valoare care nu pot fi aprobate.

(6) Răspunderea materială prevăzută la alin. (5) se referă inclusiv la cheltuielile înregistrate la demarcarea arborilor conform prevederilor alin. (2).

Art. 5. - (1) Modificarea unui act de punere în valoare este acţiunea de corectare a acestuia, care se realizează în cazuri justificate, în conformitate cu prevederile normelor tehnice

pentru evaluarea masei lemnoase destinate exploatării şi/sau cu prevederile normelor privind stabilirea termenelor, modalităţilor şi perioadelor de exploatare a masei lemnoase din păduri şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional în vigoare.

(2) Modificarea unui act de punere în valoare se efectuează în conformitate cu prevederile normelor tehnice pentru evaluarea masei lemnoase destinate exploatării, în următoarele situaţii:

a) corectarea actului de punere în valoare pe baza estimărilor mai exacte atunci când volumul iniţial a fost estimat în baza volumului mediu la hectar la produsele accidentale rezultate din doborâturi şi/sau rupturi de vânt şi zăpadă în masă;

b) corectarea actului de punere în valoare prin adăugarea creşterilor anuale, după caz;

c) corectarea actului de punere în valoare pe baza rezultatelor verificării atunci când diferenţele constatate la verificarea lucrărilor de punere în valoare se încadrează în toleranţele prevăzute de normele tehnice;

d) corectarea actului de punere în valoare prin refacerea lucrărilor de punere în valoare din teren şi a calculelor care stau la baza întocmirii actului de punere în valoare atunci când diferenţele constatate la verificarea lucrărilor de punere în valoare impun această procedură potrivit normelor tehnice.

(3) Competenţa de a dispune modificarea actelor de punere în valoare aprobate revine şefului ocolului silvic.

Art. 6. - (1) Casarea actului de punere în valoare este acţiunea de anulare a unui act de punere în valoare aprobat, în situaţiile în care se renunţă definitiv la executarea tăierii pentru care s-a făcut marcarea respectivă.

(2) Actele de punere în valoare pot fi casate numai în cazuri de amânare de la tăiere temeinic justificate.

(3) în situaţiile prevăzute la alin. (2) se va aproba trecerea pe costuri a cheltuielilor de punere în valoare, precum şi a celor de demarcare.

Art. 7. - (1) Competenţa de a dispune casarea actelor de punere în valoare aprobate revine şefului ocolului silvic.

(2) Actul de punere în valoare se casează prin inscripţionarea cuvântului „CASAT” pe diagonala stânga jos - dreapta sus a primei pagini din exemplarul original al acestuia.

(3) în termen de 30 de zile de la data rezoluţiei de casare a actului de punere în valoare se realizează verificarea în teren a suprafeţei arboretului parcurs cu marcare şi se execută demarcarea arborilor cu mărci rămase vizibile.

(4) La dosarul actului de punere în valoare care se casează se depune obligatoriu procesul-verbal de verificare şi demarcare avizat de inginerul care coordonează activitatea de fond forestier în cadrul ocolului silvic respectiv şi aprobat de şeful de ocol.

(5) în cazul casării actului de punere în valoare se face menţiunea „Casat” în registru, poziţia respectivă din registru nemaiputând fi utilizată pentru înregistrarea altui act de punere în valoare.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.