MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 622/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 622         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 12 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 346 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 12 alin. (1) şi art. 20 pct. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Decizia nr. 347 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

16. - Ordonanţă pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr. 54/2016 privind asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal

 

 

565. - Hotărâre privind stabilirea nivelului stocurilor de urgenţă şi aprobarea modului de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă pentru ţiţei şi/sau produse petroliere de către operatorii economici în anul 2016

 

567. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 pentru Societatea „CUPRU MIN” - S.A. Abrud, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

272. - Decizie privind exercitarea atribuţiilor preşedintelui Agenţiei pentru Agenda Digitală a României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 346

din 24 mal 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 12 alin. (1) şi art. 20 pct. 1,2 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 20 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eugenia Hacman în Dosarul nr. 9.080/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.755D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 855 şi nr. 865 din 10 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 19 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.080/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 20 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Eugenia Hacman într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a Hotărârii nr. 1.847 din 2 aprilie 2015 emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, prin care s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor ca nedovedită şi s-a propus neacordarea compensaţiilor băneşti.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (2). În primul rând, arată că prin prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 se modifică retroactiv art. 1 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, încălcându-se astfel art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, cerinţa de a dovedi calitatea de moştenitor prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate, cerinţă introdusă de Legea nr. 164/2014, nu era prevăzută de Legea nr. 290/2003, fiind de ajuns prezentarea actelor de stare civilă ale persoanelor decedate (certificat de naştere şi certificat de deces), respectiv actele de stare civilă ale moştenitorilor. Aşadar, având în vedere faptul că Legea nr. 290/2003 a produs efecte până la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv a produs efecte timp de peste 12 ani, timp în care unii petenţi au intrat deja în posesia sumelor calculate în conformitate cu Legea nr. 290/2003, în timp ce altora nici nu le-au fost soluţionate dosarele, modificările aduse prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 care înăspresc condiţiile cerute de Legea nr. 290/2003 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie.

6. De asemenea, autoarea excepţiei susţine că art. 4 din Legea nr. 164/2014 modifică retroactiv prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, încălcând astfel art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece introduce prevederea că cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate. Aşadar, proba cu martori nu mai reprezintă o posibilitate alternativă de probă, aşa cum prevedea Legea nr. 290/2003, ci doar o probă complementară. Astfel, dacă nu se pot obţine copii ale actelor originale aflate în arhive, practic nu se mai poate folosi proba cu martori, astfel încât dosarul privind despăgubirile acordate în conformitate cu Legea nr. 290/2003 va fi respins. Aplicarea acestei prevederi din Legea nr. 164/2014 are un caracter retroactiv, pentru că, până la intrarea în vigoare a acestei legi, a produs deja efecte Legea nr. 290/2003, în sensul că alţi petenţi au obţinut despăgubiri în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 290/2003. De asemenea, susţine că, din momentul în care actele necesare demonstrării dreptului la acordarea despăgubirilor au fost verificate şi înaintate spre soluţionare, s-a stabilit şi raportul juridic dintre cele două părţi - statul român şi cetăţeanul. De fapt, acest moment este data de 1 mai 2007, dată-limită de depunere a cererilor de despăgubire stabilită de Legea nr. 290/2003, dată până la care statul român ar fi putut modifica, fără a avea caracter retroactiv, prevederile Legii nr. 290/2003. Însă acceptarea dosarului, verificarea şi introducerea sa în Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 reprezintă stabilirea unui raport juridic între autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi statul român, în condiţiile stabilite la acel moment de către Legea nr. 290/2003. Or, din moment ce Legea nr. 164/2014 înăspreşte condiţiile de acordare a despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 290/2003, cerând dovezi suplimentare, de fapt modifică raportul juridic stabilit în trecut între părţi, deci are un caracter vădit retroactiv De asemenea, consideră că în dosar nu se pot aplica decât prevederile Legii nr. 290/2003, în vigoare la data rămânerii definitive a sentinţei din 2014, respectiv data de 10 septembrie 2014, data pronunţării Deciziei nr. 1.264 a Curţii de Apel Craiova.

7. În al doilea rând, autoarea excepţiei susţine că prevederile Legii nr. 164/2014 încalcă şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări ale persoanelor îndreptăţite la despăgubiri care nu au „avut norocul” să li se calculeze despăgubirea înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, Modificarea art. 5 din Legea nr. 290/2003 prin prevederile art. 4 din Legea nr. 164/2014 face practic imposibilă obţinerea de despăgubiri pentru proprietăţile rămase în Bucovina de Nord, pentru că nu mai există acte originale nici în arhivele de stat ale României, nici în arhivele de stat ale Ucrainei. La emiterea Legii nr. 290/2003, Parlamentul a ţinut cont de situaţia de fapt că refugierea cetăţenilor români s-a făcut în mare grabă, în mod neorganizat, astfel încât documentele de stare civilă şi de proprietate asupra bunurilor deţinute de aceştia au rămas în teritoriile ocupate. Din aceste cauze s-a prevăzut posibilitatea de a folosi proba cu martori ca probă alternativă pentru stabilirea proprietăţilor rămase în aceste teritorii,

8. În al treilea rând, autoarea excepţiei susţine că art. 20 din Legea nr. 164/2014 încalcă prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece abrogă dreptul de a face contestaţie în termen de 15 zile la hotărârile comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Cu toate că aceste hotărâri se comunică petenţilor, ei nu mai au dreptul de a face contestaţie, încălcându-se astfel accesul la justiţie.

9. În final, autoarea excepţiei susţine că termenul de decădere de 120 de zile prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, referitor la completarea cu actele necesare solicitate, este prea mic, având în vedere că documentele de certificare a proprietăţilor deţinute în teritoriile ocupate de armata rusă în 1944 nu se pot obţine decât de la autorităţile străine, neavând la dispoziţie nicio pârghie legală pentru a le determina să emită aceste documente în termenele prevăzute de legea română. De asemenea, termenul de 120 zile este mult prea mic inclusiv pentru stabilirea calităţii de moştenitor, având în vedere că documentele de stare civilă au rămas pe teritoriile ocupate. Mai mult, în speţă, dosarul depus la Comisia municipiului Bucureşti „a fost plimbat” tip de 12 ani între diferitele comisii, fără măcar ca vreuna să solicite vreun act suplimentar sau lămuriri suplimentare.

10. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate nefiind de natură a crea discriminări persoanelor ale căror cereri sunt soluţionate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Celelalte susţineri ale reclamantei, vizând îndreptăţirea acesteia la despăgubiri şi calitatea de moştenitor legal, sunt în fapt critici ale hotărârii emise de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciază că normele criticate se aplică numai pentru viitor, neputându-se reţine aplicarea lor retroactivă. Invocă, referitor la principiul neretroactivităţii, Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 15 octombrie 2015. Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, dispoziţiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, foştii proprietari, moştenitorii legali ai acestora, fără a se face nicio diferenţiere. În raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie, Guvernul apreciază că prevederile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plăţii eşalonate, stabilită de legiuitor.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2J, ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 20 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Însă, analizând motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta mai critică şi dispoziţiile art. 20 pct. 4 din Legea nr. 164/2014, deoarece abrogă dreptul de a face contestaţie în termen de 15 zile împotriva hotărârilor comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi termenul de decădere de 120 zile prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl mai reprezintă şi dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi art. 20 pct. 4 din Legea nr. 164/2014. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): „Sunt îndreptăţiţi la acordarea de despăgubiri şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi moştenitorii legali, până la gradul IV inclusiv, sau moştenitorii testamentari ai persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă aveau, la data depunerii cererii de acordare a despăgubirilor, cetăţenia română. Dovada calităţii de moştenitor se face prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea Judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate.

- Art. 4: „Cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate.

- Art. 12 alin. (1): „Se instituie un termen de decădere de 120 de zile. În care persoanele care au formulat cereri de acordare de despăgubiri pot completa, cu înscrisuri, dosarele aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ori la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Termenul de decădere curge de la data la care persoanei i se comunică, în scris, care sunt documentele necesare soluţionării cererii.

- Art. 20 pct. 1, 2 şi 4: „Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) se abrogă.

2. La articolul 2, alineatele (1)-(3) se abrogă.

[...]

4. La articolul 8, alineatele (2), (22) şi (3)-(6) se abrogă.”

Dispoziţiile abrogate din Legea nr. 290/2003 la care fac referire dispoziţiile art. 20 pct. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 164/2014 aveau următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): „De prevederile prezenţei legi beneficiază foştii proprietari, moştenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moştenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetăţenia română.”;

- Art. 2 alin. (1)-(3): „(1) Pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute la art. 1, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de acelaşi gen în judeţele în care locuiesc, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în limita disponibilităţilor, din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în vederea avizării. Metodologia avizării de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a propunerilor de atribuire în natură se va stabili prin norme metodologice.

(2) în cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foştii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensaţii, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 59/1994 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, actualizată potrivit coeficientului de inflaţie existent la data plăţii compensaţiei, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensaţiile să depăşească suprafaţa de 50 ha teren agricol şi 10 ha teren forestier de proprietar deposedat.

(3) în cazul în care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmează să primească în proprietate suprafeţe de teren reconstituite potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, CU modificările şi completările ulterioare, aceştia au dreptul la atribuiri în natură, despăgubiri sau compensaţii în baza prezentei legi numai pentru diferenţa până la limita suprafeţelor prevăzute la alin. (2).;

- Art. 8 alin. (3): „în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.”

16. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la criticile privind dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 4 din Legea nr. 164/2014, că autoarea excepţiei critică faptul că noile dispoziţii au modificat retroactiv dispoziţiile Legii nr. 290/2003. Astfel, autoarea excepţiei susţine că cerinţa de a dovedi calitatea de moştenitor prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate, cerinţă introdusă de Legea nr. 164/2014, nu era prevăzută de Legea nr. 290/2003, fiind de ajuns prezentarea actelor de stare civilă ale persoanelor decedate (certificat de naştere şi certificat de deces), respectiv actele de stare civilă ale moştenitorilor. Art. 4 din Legea nr. 164/2014 introduce prevederea că cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate. Aşadar, proba cu martori nu mai reprezintă o posibilitate alternativă de probă, aşa cum prevedea Legea nr. 290/2003, ci doar o probă complementară. Referitor la aceste critici, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, sunt îndreptăţiţi la „acordarea de despăgubiri” ş\ moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 9/1998, precum şi moştenitorii legali, până la gradul IV inclusiv, sau moştenitorii testamentari ai persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 290/2003, dacă aveau, la data depunerii cererii de acordare a despăgubirilor, cetăţenia română. Dovada calităţii de moştenitor se face prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate. Potrivit art. 4 din Legea nr. 164/2014, cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate.

18. Curtea constată că, aşa cum prevede art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi. “ Aşadar, atât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 (care se referă la persoanele îndreptăţite la acordarea despăgubirilor, dispoziţii potrivit cărora dovada calităţii de moştenitor se face prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate), cât şi dispoziţiile art. 4 (care stabilesc că cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate) se aplică cererilor formulate şi depuse în termen legal la comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. În speţă însă, prin Hotărârea nr. 1.847/02.04.2015 a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, emisă deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, s-a respins cererea nr. 26.040/5.852 din 6 noiembrie 2006 ca nedovedită, din următoarele motive: lipsa dovezii calităţii succesorale, lipsa dovezii proprietăţilor bunurilor pentru care se solicită despăgubiri şi lipsa dovezii refugiului întregii familii în România. Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică doar cererilor formulate şi depuse în termen legal la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor până la data intrării în vigoare a noii reglementări.

19. De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări ale persoanelor îndreptăţite la despăgubiri care nu au „avut norocul” să ii se calculeze despăgubirea înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, Curtea reţine că prin Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, paragraful 24, a constatat că, în acord cu jurisprudenţa sa, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

21. Referitor la dispoziţiile art. 20 pct.1 şi 2 din Legea nr. 164/2010, Curtea reţine că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate. La paragrafele 25, 26 şi 27 al aceleiaşi decizii, s-a constatat că, în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, statul român s-a obligat să plătească foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora compensaţii băneşti pentru anumite imobile abandonate pe foste teritorii ale României, în urma modificării graniţelor survenite înainte şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în  deciziile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fie în hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală. Distingând între stabilirea despăgubirilor - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, şi plata acestora - art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, plata despăgubirilor se efectuează, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014.

22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 20 pct. 5 din Legea nr. 164/2014, autoarea excepţiei susţine că acesta încalcă prevederile art. 21 alin (2) din Constituţie, deoarece abrogă dreptul de a face contestaţie în termen de 15 zile la hotărârile comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ceea ce încalcă accesul liber la justiţie. Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece noua reglementare, Legea nr. 164/2014 prevede la art. 8 că „Deciziile de validare/in valida re ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.” Totodată, art. 16 din Legea nr. 164/2014 stabileşte că „Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor exercită, din oficiu sau pe baza unor sesizări motivate ale persoanelor îndreptăţite, controlul cu privire la aplicarea prevederilor legale de către comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.”

23. Cu privire la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia termenul de decădere de 120 de zile prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, referitor la completarea cu actele necesare solicitate, este prea scurt, având în vedere că documentele de certificare a proprietăţilor deţinute în teritoriile ocupate de armata rusă în 1944 nu se pot obţine decât de la autorităţile străine, neavând la dispoziţie nicio pârghie legală pentru a le determina să emită aceste documente în termenele prevăzute de legea română, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, termenul de 120 de zile poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care a formulat cerere de acordare de despăgubiri, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care aceasta face dovada efectuării unor demersuri pentru completarea dosarului. Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (21) şi (7) din Legea nr. 290/2003, comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au obligaţia de a convoca petenţii sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situaţii în care există neclarităţi privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietăţii asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensaţii. Totodată, în vederea soluţionării cererilor, comisiile pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte şi informaţii oricăror instituţii publice din ţară sau din străinătate.

24. În final, cu privire la celelalte susţineri ale autoarei excepţiei, privind faptul că dosarul depus la Comisia municipiului Bucureşti „a fost plimbat” tip de 12 ani între diferitele comisii, fără măcar ca vreuna să solicite vreun act suplimentar sau lămuriri suplimentare, Curtea reţine că acestea vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii, neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugenia Hacman în Dosarul nr. 9.080/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 12 alin. (1) şi art. 20 pct. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 347

din 24 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Maria Argeşanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.775D/2015,

2. La apelul nominal răspunde avocatul Dumitru Dobrev, cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru autoarea excepţiei. Lipseşte cealaltă parte, Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, avocatul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, susţinând că în mod normal legea ar trebui să se aplice în mod egal tuturor subiecţilor de drept, iar nu diferenţiat în funcţie de numărul de cereri depuse la comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003. În cazul Comisiei municipiului Bucureşti, Legea nr. 164/2014 a instituit un moratoriu de 3 ani pentru soluţionarea cererii de despăgubiri.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că problema de drept a eşalonării unor plăţi a mai fost supusă dezbaterii Curţii Constituţionale şi s-a constatat că soluţia legislativă criticată este constituţională şi nu instituie discriminări.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 6.991 din 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.074/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Maria Argeşanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de obligarea Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, de a emite o hotărâre pentru soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor, depusă în anul 2004, acţiunea fiind admisă de instanţa judecătorească.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. În acest sens, arată că, prin stabilirea unui moratoriu în intervalul 1 ianuarie 2015- 1 ianuarie 2018 doar pentru cetăţenii care au sesizat Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care se interzice accesul la instanţă, este afectat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri, acestea fiind lipsite de un bun, astfel cum este interpretată noţiunea de „bun” de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Suspendarea soluţionării cererilor pentru o perioadă de timp, în condiţiile în care anterior soluţionarea acestora a mai fost suspendată, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013.

7. De asemenea, autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanţă şi a principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, principiu prevăzut de art. 21 din Constituţie, de Legea nr. 304/2004 şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile din 27 mai 2004 şi din 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, şi Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34 şi 35.

8. Totodată, autoarea excepţiei susţine că se creează o discriminare faţă de petenţii care au sesizat potrivit competenţei teritoriale comisii pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din unităţi administrativ-teritoriale mai puţin încărcate. Astfel, prin art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 i se creează o situaţie defavorabilă faţă de cetăţeni aflaţi în situaţii similare, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie.

9. În final, autoarea excepţiei consideră că nu se justifică suspendarea soluţionării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, în condiţiile în care nu exista o situaţie extraordinară.

10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Chiva împotriva României, şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, dispoziţiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, foştii proprietari, moştenitorii legali ai acestora, fără a se face nicio diferenţiere. Cu privire la pretinsa critică de neconstituţionalitate a art. 13 din Legea nr. 164/2014 prin raportare la art. 44 din Constituţie, Guvernul menţionează că motivarea reclamantei este fără legătură cu dispoziţia pretins încălcată, deoarece dreptul de proprietate se naşte ulterior soluţionării cererii. Or, art. 13 reglementează durata soluţionării cererilor depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 în funcţie de încărcătura unităţilor administrativ-teritoriale. De altfel, persoana îndreptăţită la despăgubiri, în urma soluţionării în acest sens a cererii sale, urmează să primească eşalonat plata integrală a despăgubirilor (sumele actualizate). Problema de drept a plăţii eşalonate a făcut deseori obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 24 din 17 ianuarie 2012, nr. 188 din 2 martie 2010, nr. 190 din 2 martie 2010, nr. 712 din 25 mai 2010, nr. 1.534 şi nr. 1,535, ambele din 28 noiembrie 2011. În raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Guvernul apreciază că prevederile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale. De-a lungul timpului, Curtea Constituţională, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că nu orice diferenţă de tratament semnifică în mod automat încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la interzicerea discriminării. În plus, în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială, statul beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit. Astfel, instanţa europeană a statuat că tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, cu alte cuvinte, dacă nu urmăreşte un obiectiv legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele întrebuinţate şi obiectivul avut în vedere. Privite din această perspectivă, termenele introduse prin art. 13 din Legea nr. 164/2014 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în acelaşi timp un scop legitim, iar instituirea acestora nu este de natură a crea discriminări sau limitări ale accesului liber la justiţie, chiar dacă împlinirea acestor termene reprezintă o condiţionare a sesizării instanţei de judecată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, mai exact Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015. Cu privire la nesocotirea dreptului de proprietate privată, consideră că această critică este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate să instituie noi modalităţi de plată a despăgubirilor, chiar şi în tranşe anuale egale, pe o perioadă de 5 ani, din moment ce conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului sunt stabilite de lege. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, consideră că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, ci devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative. Cererea depusă iniţial de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în temeiul Legii nr. 290/2003 nu era soluţionată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, motiv pentru care incidente în continuarea fazei administrative devin noile prevederi de lege. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu

au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 13: „(1) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

a) în termen de 9 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de până la 500 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

b) în termen de 18 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr între 501 şi 1.000 de cereri, depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

c) în termen de 36 de luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de peste 1.000 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2015.

(3) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a stabili, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.”;

- Art. 15: „În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) şi la art. 14 alin. (1) şi (2), persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 8. “

17. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, precum şi celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu privire la criticile aduse art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, aşa cum a statuat instanţa constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte principiul egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.” (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a reţinut că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”. (Â se vedea Decizia nr. 870 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008.) Or, criteriul folosit de legiuitor în stabilirea unor termene de soluţionare diferite de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 este unul obiectiv, şi anume numărul de cereri nesoluţionate de comisii, iar cu cât acest număr este mai mare, cu atât şi termenul de soluţionare este mai mare.

19. Referitor la critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine că aceste norme din Constituţie şi din Convenţie vizează termenul de soluţionare a unei acţiuni în instanţă, a unui „proces”; or, dispoziţiile de lege criticate se referă la termenul de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014.

20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste dispoziţii nu au aplicabilitate în cauză, deoarece art. 13 din Legea nr. 164/2014 se referă la obligaţia comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Or, nu se poate susţine că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naştere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un „bun1 în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. De altfel, prin Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragraful 24, Curtea a reţinut că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalităţii de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existenţa sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată şi hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fie în hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală.

21. Cu privire la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, Curtea reţine că acestea reglementează calea de acces la instanţa judecătorească - secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptăţite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1). În consecinţă, dispoziţiile art. 15 nu conţin niciun viciu de neconstituţionalitate raportat la criticile autoarei.

22. În final, Curtea reţine că susţinerea potrivit căreia nu se justifică suspendarea soluţionării cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, în condiţiile în care nu exista o situaţie extraordinară, nu poate fi primită, de vreme ce reglementarea criticată face parte dintr-o lege, act normativ emis de Parlament, iar nu dintr-o ordonanţă de urgenţă, act normativ adoptat de Guvern numai în situaţii extraordinare, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Argeşanu în Dosarul nr. 2.074/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr. 54/2016 privind asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. VI. 1 din Legea nr. 123/2016 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Articolul 2 din Legea nr. 54/2016 privind asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 5 aprilie 2016, se modifica şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (3) se abrogă.

2. După alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

,,(4) Documentele justificative pentru TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate până la intrarea în vigoare a prezentei legi se depun în cursul anului 2016 şi se decontează din bugetul anului 2016.”

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Vlad Vasile Voiculescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 10 august 2016.

Nr. 16.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea nivelului stocurilor de urgenţă şi aprobarea modului de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă pentru ţiţei şi/sau produse petroliere de către operatorii economici în anul 2016

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 6 alin. (4) din Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Nivelul stocurilor de urgenţă care trebuie constituit în 2016 şi menţinut, în condiţiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, este de 1.238.183 tone echivalent petrol,

Art. 2. - Nominalizarea operatorilor economici care au obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 3. - Defalcarea nivelului stocurilor de urgenţă pentru fiecare operator economic nominalizat potrivit art. 2 este prevăzută în anexa nr. 2 şi respectă ponderea minimă de o treime produse petroliere şi de maximum două treimi ţiţei.

Art. 4. - Structura sortimentală a stocurilor de urgenţă este prevăzută în anexa nr. 3.

Art. 5, - Modul de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de ţiţei şi/sau produse petroliere de către operatorii economici în anul 2016 este prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 6. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează;

Ministrul energiei,

Victor Vlad Grigorescu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 10 august 2016.

Nr. 565.

 

ANEXA Nr. 1

 

Operatorii economici care au obligaţia de constituire a stocurilor de urgenţă în anul 2016

 

Nr. crt.

Societatea Comercială

1.

S.C. OMV PETROM -S.A. CUI: R01590082

2.

S.C. ROMPETROL RAFINARE - S.A. CUI: RO1860712

3.

S.C. PETROTEL - LUKOIL - S.A. CUI: RO1350659

4.

S.C. MOL ROMÂNIA PETROLEUM PRODUCTS - S.R.L. CUI: RO7745470

5.

S.C. OSCAR DOWN STREAM - S.R.L. CUI: ROI3991630

6.

S.C. AIR BP SALES ROMANIA-S.R.L. CUI: RO9268016

 

ANEXA Nr. 2

 

Stabilirea obligaţiilor do constituire a stocurilor de urgenţă pe operatori economici în anul 2016

 

Nr. crt.

Societatea Comercială

Obligaţia de stocare (t.e.p.)

1.

S.C. OMV PETROM - S.A. CUI: ROI590082

519.361

2.

S.C. ROMPETROL RAFINARE - S.A. CUI: RO1860712

341.930

3.

S.C. PETROTEL - LUKOIL - S.A. CUI: ROI350659

184.805

4.

S.C. MOL ROMÂNIA PETROLEUM PRODUCTS - S.R.L. CUI: RO7745470

101.273

5.

S.C. OSCAR DOWN STREAM - S.R.L. CUI: ROI3991630

88.891

6.

S.C. AIR BP SALES ROMANIA-S.R.L CUI: RO9268016

1.923

 

 

ANEXA Nr. 3

 

Determinarea structurii sortimentale a stocurilor de urgenţă

 

Determinarea structurii sortimentale a stocului de urgenţă calculat se exprimă în tone echivalent petrol.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, stocul de urgenţă trebuie să fie constituit din cei puţin 1/3 produse petroliere şi cel mult 2/3 din ţiţei.

Structura sortimentală a stocurilor fizice de urgenţă se poate compune din benzină, motorină, kerosen, păcură şi ţiţei.

Astfel, stocul de urgenţă constituit în anul 2016 va avea următoarea structură de bază:

Cantităţile de produse petroliere din care se constituie stocul de urgenţă trebuie să acopere minimum 1/3 din stocul de urgenţă exprimat în tone echivalent petrol.

Cantităţile de ţiţei din care se constituie stocul de urgenţă trebuie să acopere maximum 2/3 din stocul de urgenţă exprimat în tone echivalent petrol.

 

ANEXA Nr. 4

 

Modul de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de ţiţei şi/sau produse petroliere de către operatorii economici în anul 2016

 

I. Determinarea stocului de urgenţă care îi revine fiecărui operator economic exprimat în t.e.p.

Coeficient de corelare INS = 1,007 (coeficient între valoarea livrărilor interne brute furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi valoarea livrărilor interne brute determinate de autoritatea competentă pe baza raportărilor operatorilor economici nominalizaţi în anexa nr. 2, asupra cărora s-a stabilit obligaţia de constituire a stocurilor de urgenţă în baza Legii nr. 360/2013.

Stoc de urgenţă operator economic = [(suma livrărilor interne de produse petroliere realizate de operatorul economic în anul precedent, exprimate în tone fizice şi raportate către autoritatea competentă)/365*61]*1 ,007*1,2

II. Determinarea stocurilor fizice de urgenţă (exprimate în tone fizice), care trebuie realizate efectiv, aferente stocului de urgenţă operator economic

Structura sortimentală a stocurilor fizice de urgenţă se poate compune din benzină, motorină, kerosen, păcură, ţiţei şi poate fi stabilită de fiecare operator cu respectarea ponderii minime de 1/3 produse petroliere şi de maximum 2/3 ţiţei.

II.1 Determinarea limitei maxime a stocului de ţiţei aferentă unui operator economic în totalul stocului fizic de urgenţă care îi revine

Stoc maxim de ţiţei = (Stoc de urgenţă operator economic*2/3)/0,86

II.2 Determinarea limitei minime a stocului fizic de produse petroliere aferentă unui operator economic în totalul stocului de urgenţă care îi revine

Stoc minim produse petroliere = [(Stoc de urgenţă operator economic*1/3)/1,21/0.9

II.3 Determinarea stocului fizic de urgenţă aferentă unui operator economic constituit exclusiv din produse petroliere

Stoc produse petroliere = (Stoc de urgenţă operator economic/1,2)/0,9

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 pentru Societatea „CUPRU MIN” - S.A. Abrud, aflata sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 pentru Societatea „CUPRU MIN” - S.A. Abrud, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 10 august 2016.

Nr. 567.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI SI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI

SOCIETATEA „CUPRU MIN” - S.A. ABRUD

Abrud, Piaţa Petru Dobra nr. 1, judeţul Alba

CU111551757

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2016

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an 2016

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

140.000

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

139.400

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

600

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

136.900

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

136.700

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

82.722

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

8.078

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

30.732

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

23.032

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

20.144

 

 

 

C2

bonusuri

14

2.888

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

300

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

620

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

6.780

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

15.168

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

200

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

3.100

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

620

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

2.480

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

2.480

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

248

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

1.364

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

1.116

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

21.860

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

21.860

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

540

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

540

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *)

50

3.292

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

3.109

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

 

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (tone conc. Cupru/ persoană)

53

75

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

977,90

 

8

 

Plăţi restante

55

0

 

9

 

Creanţe restante

56

42.498

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea atribuţiilor preşedintelui Agenţiei pentru Agenda Digitală a României

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Andreea Simona Cristina Bajanaru, şef Serviciu suport SEAP şi SAET din cadrul Agenţiei pentru Agenda Digitală a României, exercită atribuţiile preşedintelui, până la numirea conducătorului instituţiei, în condiţiile legii.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 11 august 2016.

Nr. 272.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.