MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 608/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 608         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 9 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 316 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 424 din 16 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

261. - Decizie pentru numirea domnului Florin-Daniel Sandru în funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR

 

262. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Dumitru Cătălin Petrescu a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor

 

263. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai George Dionisie a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.534. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 316

din 17 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Silvan Vasici în Dosarul nr. 4.326/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.275 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se face trimite la Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 23 februarie 2016, prin care s-a reţinut că termenul de 6 ore, înaintea expirării măsurii reţinerii, cu care procurorul trebuie să sesizeze instanţa nu este unul imperativ, întrucât nicio dispoziţie legală nu condiţionează pronunţarea asupra propunerii de arestare preventivă de expirarea măsurii reţinerii şi că singura obligaţie pe care o are judecătorul este de fixare a unui termen înăuntrul măsurii reţinerii, după acest termen putând fi studiat dosarul de către avocat şi, de asemenea, judecătorul putând amâna pronunţarea tot pentru studierea dosarului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea penală nr. 91/DL/CO din 30 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 4.326/30/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Silvan Vasici, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care, cu privire la autorul excepţiei, a fost luată măsura arestului preventiv.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că termenul de 6 ore prevăzut în cuprinsul acestora este unul de recomandare, iar posibilitatea avocatului de a studia dosarul cauzei nu implică şi obligaţia instanţei de a acorda un termen minim rezonabil necesar realizării unei apărări efective. Se susţine că termenul analizat este unul imperativ, nerespectarea lui având ca efect decăderea procurorului din dreptul de a formula propunerea de arestare preventivă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”, atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi se susţine că aceasta este aplicabilă în prezenta cauză. Se arată că interpretarea contrară ar conduce la „o fractură logică, chiar şi în logica judiciară”, care ar avea ca efect şi încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi a normei constituţionale de la art. 24 cu privire la dreptul la apărare. Referitor la acesta din urmă, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 din Convenţie, care prevăd dreptul de a dispune de timpul şi de facilităţile necesare pentru pregătirea apărării.

6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că între dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală şi prevederile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală există deosebiri, care fac inaplicabilă în prezenta cauză Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2016. Se arată că, prin dispoziţiile art. 209 alin, (16) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut doar obligaţia procurorului de a sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii, fără a obliga instanţa să se pronunţe asupra solicitării procurorului de arestare preventivă în interiorul termenului de reţinere. Se susţine, pentru acest motiv, că în cazul prevăzut prin textul criticat dreptul la apărare poate fi exercitat pe deplin, nefiind limitat de necesitatea soluţionării propunerii până la expirarea duratei reţinerii, la fel ca în cazul soluţionării propunerii de prelungire a arestării preventive. Astfel, chiar dacă termenul de 6 ore stabilit de art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală nu are caracter imperativ, încălcarea sa nu este de natură să atragă sancţiunea decăderii şi a nulităţii actului prin care s-a sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi. Cât priveşte încălcarea dreptului la apărare, apreciază că nicio dispoziţie procedurală nu prevede obligaţia organelor judiciare de a înmâna un exemplar al propunerii de arestare preventivă apărătorilor inculpatului, aceştia urmând a studia dosarul la cerere. Se conchide că textul criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că termenul prevăzut la art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală este unul de recomandare, şi nu unul imperativ, şi că judecătorul de drepturi şi libertăţi nu este ţinut să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă până la expirarea duratei reţinerii, aşa cum se întâmplă în cazul propunerii de prelungire a arestării preventive, reglementată la art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală. Se susţine, totodată, că depăşirea de către procuror a termenului prevăzut prin textul criticat nu are consecinţe asupra dreptului la apărare al inculpatului. De asemenea, se arată că pronunţarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra propunerii arestării preventive după expirarea termenului reţinerii, cu consecinţa punerii în libertate a inculpatului, nu este de natură a-i încălca acestuia garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se consideră că termenul de 6 ore are natura juridică a unui termen peremptoriu. Se arată, În acest sens, că măsura arestării preventive are ca efect restrângerea libertăţii individuale, motiv pentru care natura termenului analizat este importantă din perspectiva asigurării garanţiilor specifice drepturilor fundamentale invocate. Astfel, se arată că intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinite anumite acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să se desfăşoare într-un termen rezonabil, să se asigure părţilor timpul necesar pentru a-şi exercita drepturile procesuale şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, iar, în cazul particular al măsurilor preventive, să se împiedice prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfăşurării normale a procesului penal. Totodată, se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinui cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia

13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2016, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

15. Prin decizia anterior referită, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a observat că, potrivit normelor procesual penale cuprinse în art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, alin. (2) al aceluiaşi articol, în prima şi ultima teză, stabilind că judecătorul de drepturi şi libertăţi fixează termen pentru soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, avocatul inculpatului este încunoştinţat şi i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei. Reglementarea acestui termen are drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca atât propunerea de prelungire a arestării preventive, cât şi, eventual, contestaţia formulată de procuror în temeiul art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală, în caz de respingere a propunerii de prelungire a arestării preventive, să fie soluţionate cu respectarea dreptului la apărare şi garantarea libertăţii individuale a inculpatului arestat, înainte de expirarea duratei măsurii preventive (a se vedea paragraful 19 din decizia precitată). Plecând de la premisa potrivit căreia atât propunerea de prelungire a arestării preventive, cât şi contestaţia formulată de procuror în temeiul art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie soluţionate înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, Curtea a statuat că, prin calificarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” ca fiind un termen de recomandare a cărui nerespectare nu atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, se ajunge la încălcarea art. 24 din Constituţie şi art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. În ceea ce priveşte reţinerea şi soluţionarea propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, prin Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, Curtea a constatat că măsura reţinerii este reglementată în cuprinsul art. 209-210 din Codul de procedură penală, fiind o măsură privativă de libertate ce se caracterizează, printre altele, prin faptul că poate fi dispusă exclusiv în cursul urmăririi penale. Din această perspectivă, Curtea a constatat că, în analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate, trebuie pornit de la coroborarea dispoziţiilor art. 209-210 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 203-204 şi art. 223-227 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit art. 209 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reţinerea, pentru cel mult 24 de ore, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 202 din acelaşi cod. Totodată, conform art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, dispoziţii criticate de autorii excepţiei, procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.

17. Aşa fiind, Curtea a constatat că procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu indicarea temeiului de drept, propunere care, împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea. Potrivit art. 225 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, fixând data şi ora la care soluţionarea va avea loc, în cazul inculpatului aflat în stare de reţinere, termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă trebuind fixat înainte de expirarea duratei reţinerii. Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată, iar dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reţinut [a se vedea art. 226 alin. (1) şi art. 227 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Împotriva acestor încheieri, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, potrivit art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală.

18. În ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală dispun în sensul în care contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Astfel, din conţinutul acestui articol reiese că, spre deosebire de situaţia respingerii propunerii de prelungire a arestării preventive, în situaţia respingerii propunerii luării măsurii arestării preventive, soluţionarea contestaţiei formulate de procuror nu este ţinută să se realizeze înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, adică înainte de expirarea măsurii reţinerii.

19. Având în vedere argumentele invocate, Curtea a reţinut că, din punct de vedere temporal, în cazul soluţionării propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, obligaţiile ce incumbă procurorului şi instanţei judecătoreşti, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, sunt cele referitoare la sesizarea instanţei judecătoreşti şi la fixarea termenului de soluţionare a propunerii înainte de expirarea duratei reţinerii. Astfel, pronunţarea efectivă asupra propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut prin admiterea sau respingerea acesteia, precum şi soluţionarea contestaţiei formulate de procuror împotriva respingerii acestei propuneri poate interveni, în funcţie de circumstanţele cauzei, după încetarea duratei reţinerii.

20. Prin urmare, avocatul inculpatului poate solicita el însuşi un termen pentru studierea dosarului şi formularea apărării dacă consideră că timpul scurs între momentul la care a luat la cunoştinţă de data şi ora la care soluţionarea propunerii va avea loc şi soluţionarea acesteia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente şi adecvate. Totodată, instanţa de judecată, dacă apreciază că este necesar, poate amâna pronunţarea în scopul studierii dosarului cauzei pentru a putea delibera şi dispune în cunoştinţă de cauză cu privire la propunerea luării măsurii privative de libertate, astfel încât să fie înlăturat arbitrariul din soluţia sa,

21. Astfel, Curtea a reţinut că soluţionarea propunerii luării măsurii arestului preventiv trebuie realizată în acord cu prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin pronunţarea asupra măsurii „în termen scurt”. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluţionarea propunerii luării măsurii arestului preventiv. În funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanţă toate elementele specifice cauzei pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât şi a dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerente deciziei anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvan Vasici în Dosarul nr. 4.326/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constata că dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 424

din 16 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Consultant Insolvenţă SPRL şi YNA Consulting SPRL, ambele cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1.563/101 /2014/A1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.669D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi în prezenţa reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Mihai Dogaru, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, reţinând solicitarea avocatului de amânare a pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, Curtea, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, coroborate cu cele ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 2 iunie 2016. La aceea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru 16 iunie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia nr. 260 din 9 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.563/101/2014/A1, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Consultant Insolvenţă SPRL şi YNA Consulting SPRL, ambele cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii din 19 octombrie 2015, pronunţată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.563/101/2014, încheiere prin care s-a respins iniţial, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece „dă posibilitatea ca judecătorul-sindic să ia măsura obligării practicianului în insolvenţă la despăgubiri, chiar fără citare, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a se apăra”. În acest context invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 726 din 7 mai 2009, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, că în procedura insolvenţei administratorul judiciar, respectiv lichidatorul are o poziţie deosebită faţă de părţi şi ceilalţi participanţi la procedură. Prin urmare, apreciază că „este nejustificat ca împotriva încheierii de aplicare a sancţiunii şi de obligare la plata de despăgubiri, administratorul judiciar sau lichidatorul să poată face doar cerere de reexaminare”.

5. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că „măsura de obligare a administratorului judiciar/lichidatorului desemnat în procedura insolvenţei la despăgubiri nu poate avea loc într-o procedură sumară ca cea referitoare la amendarea practicianului în insolvenţă, fiind necesară administrarea de probe şi verificarea condiţiilor antrenării răspunderii sale civile delictuale, practicianul având în acest proces calitatea departe, de justiţiabil, şi nu de participant la procedură, soluţia unui astfel de litigiu fiind de natură să producă pentru administratorul judiciar/lichidator importante consecinţe, atât sub aspect patrimonial, cât şi profesional, astfel încât se impune asigurarea dreptului la un proces echitabil”.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul, în punctul de vedere exprimat, opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin (5) din Legea nr. 85/2006. Astfel, apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 sunt norme de procedură prin care se stabileşte că în situaţia amenzilor/despăgubirilor aplicate administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, în cadrul procedurii insolvenţei, se aplică dispoziţiile art. 1084 şi art. 1085 din Codul de procedură civilă (în noua reglementare art. 190 şi art. 191 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă). Arată astfel că procedura insolvenţei este o procedură specială care se caracterizează prin celeritate, iar în cuprinsul Legii nr. 85/2006 sunt stabilite norme procedurale specifice acestei proceduri. În anumite situaţii legiuitorul nu a prevăzut norme derogatorii de la dreptul comun, ci a făcut trimitere la acestea, aşa cum, de altfel, în speţa de faţă, trimiterea este la dispoziţii din Codul de procedură civilă ce reglementează amenzile şi despăgubirile la care pot fi obligate părţile în cadrul unui proces civil, la competenţa judecătorului cauzei şi calea de atac împotriva hotărârilor acestuia.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora „în cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (3) şi, respectiv, la alin. (4), urmează a se aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 1084 şi 1085 din Codul de procedură civilă.”

11. Curtea constată că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare”din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare” dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei potrivit art. 343 din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care,,Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, aşa încât, în aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Curtea observă totodată că în noua lege a insolvenţei, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, reglementarea legală criticată în prezenta cauză se regăseşte, în mod similar, în cuprinsul art. 60 din actul normativ menţionat.

13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie coroborat cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine Că prevederile art. 22 din Legea nr. 85/2006, în ansamblu, prevăd măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Potrivit acestei reglementări, judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 iei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Dacă prin această faptă administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

15. În cazul amenzilor şi al despăgubirii mai sus menţionate, legiuitorul a statuat că se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 1084 şi 1085 din Codul de procedură civilă, în sensul că cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia, cerere care se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu.

16. Curtea reţine că, potrivit art. 1085 din Codul de procedură civilă, la care fac trimitere dispoziţiile criticate din Legea nr. 85/2006, cererea se soluţiona prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea. În acest context, Curtea observă faptul că, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, legiuitorul a conferit o mai mare claritate normei procedurale menţionate şi a prevăzut, în cuprinsul alin. (3) al art. 191, că „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea”, oferind astfel garanţii suplimentare privind imparţialitatea completului de judecată care soluţionează această cerere.

17. Referitor la criticile formulate în cauza de faţă, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa în materie, că specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. Or, astfel cum rezultă din prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, acestea instituie posibilitatea judecătorului-sindic de a lua măsuri în cazul în care administratorul judiciar nu îşi îndeplineşte atribuţiile, sens în care, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, acesta din urmă poate fi sancţionat cu amendă judiciară dacă, din culpă sau rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

18. Curtea a subliniat, de asemenea, că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.509 din 18 noiembrie 2010 sau Decizia nr. 294 din 22 mai 2014). Astfel, cu privire la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia este nejustificat ca împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii să se poată formula doar cerere de reexaminare, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi a celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, statuând că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că instanţa nu soluţionează fondul litigiului, iar cererea de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă, în această situaţie, există „doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond”.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Consultant Insolvenţă SPRL şi YNA Consulting SPRL, ambele cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1.563/101/2014/A1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Florin-Daniel Şandru în funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 465/2016 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Departamentului CENTENAR,

în temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Florin-Daniel Şandru se numeşte în funcţia de secretar de stat la Departamentul CENTENAR.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 9 august 2016.

Nr. 261.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Dumitru Cătălin Petrescu a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Transporturilor prin Adresa nr. 28.389 din 2 august 2016, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/13.302/SSC din 2 august 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), al art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Dumitru Cătălin Petrescu a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 9 august 2016.

Nr. 262.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai George Dionisie a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere propunerea Ministerului Transporturilor, formulată prin Adresa nr. 28.392 din 2 august 2016, precum şi Avizul favorabil nr. 40.704/2016 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai George Dionisie a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihai George Dionisie exercită, cu caracter temporar, funcţia publică temporar vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 9 august 2016.

Nr. 263.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 164.292 din 17 iunie 2016 al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 28 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 3. - (1) Pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, aşa cum este definită la art. 1 din anexa la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionată până la intrarea în vigoare a prezentului ordin, avizele şi certificatele de origine se vor emite conform actului normativ În vigoare la data achiziţiei.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru biomasa prevăzută la art. 1 lit. a)-c) din anexa la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.341/2012, cu modificările şi completările ulterioare, structurile teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sunt competente să emită avize pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe din materialele lemnoase care au fost achiziţionate, conform datelor înscrise în avizele de însoţire a materialelor lemnoase prezentate de producătorul de energie electrică din surse regenerabile de energie.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Raşca Palmer

 

Bucureşti, 28 iulie 2016.

Nr. 1.534.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie

 

Art. 1. - (1) în sensul prezentei proceduri, prin biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, pentru care se emit certificate de origine, se înţelege:

a) fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară pe teritoriul României a lemnului - coajă, rumeguş, aşchii rezultate din prelucrare, capete, tocătură din liniile de profilare, resturi de lemn, rezultate în urma prelucrării sau reciclării materialului lemnos şi/sau a produselor din lemn, inclusiv din import, care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare, precum şi material lemnos declasat în incinta proprie ca urmare a procesului tehnologic de prelucrare a materialului lemnos;

b) tocătură de lemn, provenită numai din categoriile cuprinse la lit. a).

(2) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie au obligaţia de a împrejmui sau delimita depozitul în care este depozitată biomasa.

(3) Evaluarea masei lemnoase rezultată din plantaţiile cu specii forestiere energetice cultivate pe terenuri agricole pentru producţia de biomasă provenită din agricultură şi industriile conexe se face conform anexei nr. 1 la prezenta procedură.

Art. 2. - Certificatele de origine prevăzute la art. 3 alin. (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, se emit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Art. 3. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie depun la structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură o documentaţie, care cuprinde:

a) cerere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2;

b) copie a actului administrativ emis de autoritatea naţională pentru reglementare în domeniul energiei, prin care să se facă dovada că solicitantul este producător de energie electrică din surse regenerabile de energie; aceasta se depune la data primei solicitări şi ori de câte ori apar modificări ale acestuia;

c) borderoul avizelor de însoţire a mărfii şi a recepţiilor efectuate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3; acesta se prezintă în format scris şi într-un format electronic care permite calculul tabelar;

d) copiile avizelor de însoţire a mărfii, precum şi a tuturor documentelor întocmite cu ocazia recepţiei - nota de recepţie şi/sau bonul de cântar - pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe achiziţionată pentru producerea de energie electrică;

e) borderoul documentelor interne şi al celor generate din SUMAL: - procesul-verbal de sortare/procesul-verbal de declasare/procesul-verbal de producţie/procesul-verbal de transformare/procesul-verbal de gaterare/procesul-verbal de tocare, privind producerea de biomasă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, care cuprinde documentele care stau la baza producerii biomasei definite la art. 1 alin. (1) în producţia proprie; acesta se prezintă într-un format electronic care permite calculul tabelar; situaţia depozitului de buşteni şi de cherestea, bonurile de consum/documentele de ieşire, aferente perioadei pentru care se solicită avizul;

f) plan de situaţie a depozitului de biomasă în coordonate stereo 1970, conform obligaţiei prevăzute la art. 1 alin. (2); aceasta se depune la data primei solicitări şi ori de câte ori apar modificări ale acestuia.

(2) în vederea clarificării unor eventuale neconcordanţe cu privire la cantităţile şi documentele prezentate, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură poate solicita orice alt document pe care îl consideră relevant sau poate efectua verificări.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e) şi f) trebuie Să fie înregistrate şi însuşite de către reprezentantul legal al solicitantului.

(4) Avizele de însoţire a mărfii, notele de recepţie, bonurile de predare, transfer, restituire, bonurile de consum, fişele de magazie vor fi întocmite conform prevederilor legale în vigoare privind modelele documentelor financiar-contabile şi vor cuprinde elementele minimale prevăzute de legislaţia în vigoare.

(5) Cantităţile înscrise în documentele prevăzute la alin, (4), care nu conţin elementele minime prevăzute de legislaţia în vigoare, nu vor fi luate în considerare la emiterea avizelor pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe.

Art. 4. - Avizul pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5, se emite de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în al căror teritoriu de competenţă se găsesc instalaţiile de producere a energiei electrice.

Art. 5. - (1) Avizele se emit într-un termen de maximum 20 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, dacă documentaţia depusă este completă şi corectă; în intervalul celor 20 de zile lucrătoare, reprezentanţii structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură pot face verificările faptice şi scriptice pe care le consideră necesare.

(2) în cazul în care documentaţia este incompletă, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură comunică solicitantului respectiv să completeze documentaţia într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării; dacă solicitantul nu completează documentaţia conform solicitării structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în intervalul precizat, conducătorul acesteia comunică solicitantului despre refuzul de emitere a avizului, motivat, aferent cantităţilor pentru care nu s-au adus completările necesare de către solicitant.

(3) în situaţia în care pentru emiterea avizului prevăzut la alin. (1), din motive întemeiate, timpul necesar nu este suficient, termenul se prelungeşte cu o perioadă de maximum 20 de zile lucrătoare; motivul prelungirii se comunică solicitantului în termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult de 15 zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei.

(4) Cantitatea de biomasă pentru care se emite avizul pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură este cantitatea recepţionată şi care a fost utilizată de producătorul de energie conform prevederilor legale, exprimată în „tone”.

(5) Nu vor fi emise avize pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe utilizată în fracţiuni mai mici de o lună de zile calendaristice, cu excepţia primei luni de aplicare a actului normativ.

(6) Este interzis producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie să solicite două sau mai multe avize pentru cantităţi diferite de biomasă, dar care au rezultat/au fost procurate în acelaşi interval de producţie. Cantităţile de biomasă rezultate/procurate într-un interval de timp şi neacoperite de avizul pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe al structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură corespunzător acelui interval se înregistrează ca stocuri la sfârşitul intervalului şi se adaugă ca resursă la următoarea solicitare de aviz.

Art. 6. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie depun la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură o cerere însoţită de avizul/avizele pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe, în original, emis/emise de structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Certificatele de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, al căror model este prevăzut în anexa nr. 6, se emit într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, în situaţia în care documentaţia depusă este completă şi corectă.

(3) Certificatele de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe se comunică beneficiarului şi structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură care a emis avizele ce au stat la baza eliberării acestora.

Art. 7. - (1) Puterea calorifică a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe, aşa cum este definită la art. 1, pe specii, este prevăzută în anexa nr. 7.

(2) în situaţiile în care nu se cunoaşte sau nu se pot determina elementele care influenţează puterea calorifică a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe, se va folosi valoarea calorifică, corespunzătoare umidităţii de 30%.

(3) în situaţia lipsei menţiunii exacte a speciei forestiere în avizul de însoţire a mărfii, se va aviza cantitatea corespunzătoare speciei cu puterea calorifică cea mai mică, corespunzătoare umidităţii de 30%.

(4) în situaţia menţionării în avizul de însoţire a mărfii a grupelor de specii forestiere la „specie”, se va lua în considerare specia din cadrul grupei respective cu puterea calorifică cea mai mică, corespunzătoare umidităţii de 30%.

Art. 8. - (1) Avizul pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe emis de structura teritorială de specialitate

a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se anulează de către conducătorul acesteia prin decizie, în următoarele situaţii:

a) inadvertenţe sau elemente certe de neconformitate cu realitatea în ce priveşte provenienţa legală a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe;

b) inadvertenţe sau elemente certe de neconformitate cu realitatea în ceea ce priveşte încadrarea în sortimentele de biomasă prevăzute la art. 1;

c) în cazul hotărârilor definitive şi irevocabile emise de instanţele judecătoreşti;

d) modificarea condiţiilor de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, în cazul în care acestea vizează capacitatea de prelucrare, necomunicată structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

e) la solicitarea justificată a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) în situaţia anulării avizului pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe, conducătorul structurii teritoriale de Specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură comunică autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură despre aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la data anulării.

(3) Certificatul de origine pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe se anulează de către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură prin act administrativ, în următoarele situaţii:

a) inadvertenţe sau elemente certe de neconformitate cu realitatea în ce priveşte provenienţa legală a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe;

b) inadvertenţe sau elemente certe de neconformitate cu realitatea în ceea ce priveşte încadrarea în sortimentele de biomasă prevăzute la art. 1;

c) în cazul hotărârilor definitive şi irevocabile emise de instanţele judecătoreşti;

d) modificarea condiţiilor de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, în cazul în care acestea vizează capacitatea de prelucrare, necomunicată structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

e) în cazul anulării avizului pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe emis de structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, care a stat la baza emiterii certificatului de origine pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe.

(4) în situaţia anulării certificatului de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură comunică Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, despre aceasta, în termen de 5 zile lucrătoare de la data anulării.

(5) Anularea avizului pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, precum şi a certificatului de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe aferent acestuia se va efectua pentru cantităţile pentru care s-au constatat neconformităţi cu realitatea, aşa cum sunt definite la alin. (1) şi alin. (3); pentru cantităţile pentru care nu sunt constatate neconformităţi, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură emite un nou aviz, iar autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură emite un nou certificat de origine.

(6) Certificatele de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe pentru care s-a dispus anularea se comunică Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la această dată.

Art. 9. - (1) Evidenţa certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe se ţine de către direcţia care iniţiază emiterea acestora în Registrul unic de evidenţă al certificatelor de origine emise pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8.

(2) Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta procedură.

 

ANEXA Nr. 1

la procedură

 

EVALUAREA

masei lemnoase rezultate din plantaţiile cu specii forestiere energetice cultivate pe terenuri agricole pentru producţia de biomasă provenită din agricultură şi industriile conexe

 

Art. 1. - Plantaţiile cu specii forestiere energetice cultivate pe terenuri agricole pentru biomasă sunt plantaţii de specii forestiere realizate în afara fondului forestier naţional, pe terenuri cu altă destinaţie decât cea forestieră, conduse în scopul maximizării cantităţii de biomasă obţinute în urma unui ciclu scurt de producţie.

Art. 2. - La solicitarea producătorului de biomasă, proprietar sau deţinător cu titlu legal al terenului pe care este amplasată plantaţia pentru biomasă, ocolul silvic în a cărui rază de activitate se găseşte plantaţia este obligat să asigure prestarea serviciilor silvice de evaluare a masei lemnoase, pe bază de contract, într-un termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

Art. 3. - (1) Evidenţierea arborilor sau arbuştilor de extras, în cazul recoltării selective, se face prin grifare.

(2) Evidenţierea suprafeţei cu arbori sau arbuşti, pe care se va executa recoltarea integrală, se va face prin materializarea limitelor acestei suprafeţe, prin ţăruşi şi ridicare topografică în coordonate stereo 1970.

(3) în cazul recoltării integrale mecanizate prin tocare, cum ar fi în cazul plantaţiilor recoltate în stadiul de nuieliş/prăjiniş sau în cazul culturilor de specii arbustive, delimitarea suprafeţei se realizează perimetral pe repere vizibile de tip ţăruşi plasate la limita parcelei ce va fi recoltată mecanizat şi măsurătoare topografică în coordonate stereo 1970.

Art. 4. - La inventarierea arborilor, pentru calculul numărului total de arbori se va ţine cont de schema de plantare utilizată şi de golurile eventuale create prin dispariţia sau extragerea în timp a unor arbori.

Art. 5. - (1) Evaluarea masei lemnoase se face după metoda arborilor de probă doborâţi, descrisă în anexa nr. 4 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.323/2015 privind aprobarea metodelor dendrometrice pentru evaluarea volumului de lemn destinat valorificării şi valorile necesare calculului volumului de lemn destinat valorificării.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru o mai bună precizie, calculul volumului total al arborilor de recoltat se va face prin înmulţirea volumului individual calculat ca medie a volumelor arborilor doborâţi cu numărul total de arbori de extras din clasa de diametre respectivă.

(3) Producătorul de biomasă este obligat să pună la dispoziţia reprezentanţilor ocolului silvic mijloacele necesare doborârii şi măsurării arborilor de probă, precum şi pentru măsurătoarea topografică.

Art. 6. - Exploatarea masei lemnoase se va face prin asimilare cu prevederile Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.540/2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - (1) Pentru respectarea normelor cu privire la circulaţia materialului lemnos, producătorul de biomasă, persoană juridică, emite avizul de însoţire primar pentru masa lemnoasă recoltată care se transportă sub formă de lemn rotund, crăci sau tocătură, acesta fiind asimilat operatorilor economici cu activitate de exploatare conform art. 3 alin. (1) lit. d) din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în cazul producătorilor de biomasă persoane fizice care exploatează masa lemnoasă în regie proprie, avizele de însoţire primare pentru masa lemnoasă recoltată se eliberează de către ocolul silvic care a realizat evaluarea masei lemnoase.

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 

- Model -

 

Operatorul economic ....................................................

(date de contact)

Nr.* ................................../..................................

CERERE

Către

Structura teritorială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură

 

Operatorul economic ..........................................................................................................

(denumirea producătorului de energie electrică din surse regenerabile)

cu sediul în ............................................................, CUI ............................................................, deţinător al instalaţiei pentru producerea de energie electrică din biomasă, amplasată în judeţul ............................................................, localitatea ............................................................, deţinător legal al următoarelor cantităţi de biomasă provenită din silvicultură şi din industriile conexe, utilizate în perioada ............................................................:

 

Nr. crt.

Sortimente

U M.

Specia/Grupa de specii

Total

 

1

Fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară a lemnului

 

 

 

 

 

 

 

 

2

Tocătură de lemn

 

 

 

 

 

 

 

 

3

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Solicit emiterea avizului pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, achiziţionată în perioada ............................................................ şi care a fost utilizată în producerea de energie din surse regenerabile de energie, în perioada ............................................................ (Se va înscrie perioada în care a fost utilizată.)

Anexăm prezentei solicitări următoarele documente: ............................................................ (Se vor înscrie toate documentele ce însoţesc solicitarea.)

 

Reprezentant legal,

...................................


* Cererea va fi înregistrată distinct.

 

ANEXA Nr. 3

la procedură

 

Operatorul economic ....................................................

(date de contact)

Nr.* ................................../..................................

BORDEROUL

avizelor de însoţire a mărfii şi al recepţiilor efectuate

 

1. Sortimentul - conform categoriilor înscrise la art. 1 din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.534/2016

2. Specia/grupa de specii

 

Nr. crt.

Aviz de însoţire a mărfii

Cantitatea înscrisă în avizul de însoţire a mărfii

Cantitatea recepţionată

Emitent

Seria

Nr.

Data

mc

mc necompactat

tone

mc

mc necompactat

tone

atrotone

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentant legal,

* Fiecare borderou va fi înregistrat distinct.

 

ANEXA Nr. 4

la procedură

 

Operatorul economic ....................................................

(date de contact)

Nr.* ................................../..................................

 

BORDEROUL

documentelor interne şi al celor generate din SUMAL

 

1. Sortimentul - conform categoriilor înscrise la art. 1 din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.534/2016

2. Specia/Grupa de specii

 

Nr. crt.

Document intern**

Cantitatea înscrisă în documentul intern

Procesul tehnologic care a generat biomasa

Nr.

Data

mc

mc necompactat

tone

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentant legal,

...................................

 


* Fiecare borderou va fi înregistrat distinct.

** Conform art. 3 alin. (1) lit. e) şi f) din procedură.

 

ANEXA Nr. 5

la procedură

 

- Model –

 

Structura teritorială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură

Adresa: ............................................................

 

AVIZ

pentru biomasa provenită din silvicultură şi Industriile conexe

 

Nr. .................1)/ .................2)

 

Se certifică prin prezentul aviz faptul că operatorul economic ............................................................ (denumirea producătorului de energie electrică din surse regenerabile)

cu sediul în ............................................................, CUI ............................................................, deţinător al instalaţiei pentru producerea de energie electrică din biomasă, amplasată în judeţul ............................................................, localitatea ............................................................ , este deţinător legal

al următoarelor cantităţi de biomasă provenită din silvicultură şi din industriile conexe, utilizate în perioada ............................................................:

 

Nr. crt.

Sortimente

U.M.

Specia/Grupa de specii

Total

 

1

Fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară a lemnului

 

 

 

 

 

 

 

 

2

Tocătură de lemn

 

 

 

 

 

 

 

 

3

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inspector-şef.

...................................

 


1) Numărul de ordine din registrul avizelor pentru certificate de origine.

2) Data emiterii avizului.

 

ANEXA Nr. 6

la procedură

 

- Model –

 

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Adresa: ............................................................

 

CERTIFICAT DE ORIGINE

pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe

Nr. .................1)/ .................2)

 

Se certifică prin prezentul că Societatea ............................................................ (denumirea producătorului de energie electrică din surse regenerabile),

cu sediul în ............................................................, CUI ............................................................, deţinător al instalaţiei pentru producerea de energie electrică din biomasă, amplasată în judeţul ............................................................, localitatea ............................................................, este deţinător legal al următoarelor cantităţi de biomasă provenită din silvicultură şi din industriile conexe, utilizate în perioada ............................................................:

 

Nr. crt.

Sortimente

U.M.

Specia/grupa de specii

Total

 

1

Fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară a lemnului

 

 

 

 

 

 

 

 

2

Tocătură de lemn

 

 

 

 

 

 

 

 

3

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

.........................................................................

 


1) Numărul de ordine din registrul unic al certificatelor de origine.

2) Data emiterii certificatului de origine.

 

ANEXA Nr. 7

la procedură

 

PUTEREA CALORIFICĂ

a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe

 

Spada forestieră

Puterea calorifică la umiditatea de:

0%

15%

30%

MJ/kg

kcal/kg

kwh/kg

MJ/kg

kcal/kg

kwh/kg

MJ/kg

kcal/kg

kwh/kg

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

RĂŞINOASE

Brad

19,485

4654

5,412

15,449

3690

4,291

X

X

X

Larice

16,982

4056

4,716

14,863

3550

4,128

13,440

3210

3,733

Molid

19,661

4696

5,460

15,596

3725

4,331

14,235

3400

3,953

Pin

21,210

5066

5,891

16,957

4050

4,709

15,324

3660

4,256

FOIOASE

Anin negru

18,070

4316

5,019

14,214

3395

3,948

X

X

X

Carpen

17,007

4062

4,723

13,314

3180

3,698

X

X

X

Fag

18,815

4494

5,226

14,842

3545

4,122

12,560

3000

3,488

Frasin

17,815

4255

4,948

13,984

3340

3,884

X

X

X

Mesteacăn

19,490

4655

5,413

15,428

3685

4,285

13,607

3250

3,779

Plop negru

17,262

4123

4,794

13,523

3230

3,756

X

X

X

Salcie albă

17,853

4264

4,958

13,649

3260

3,791

X

X

X

Salcâm

18,954

4527

5,264

14,968

3575

4,157

X

X

X

Stejar

18,380

4390

5,105

14,444

3450

4,012

13,565

3240

3,767

Paltin

X

X

X

13,733

3280

3,814

X

X

X

Ulm

X

X

X

14,696

3510

4,081

X

X

X

 

Corespondenţa între unităţile de măsură folosite este următoarea:

1 kwh/kg = 860 kcal/kg = 3,6 MJ/kg; MJ - megajoule; 1 MJ = 1 000 000 J;

1 kcal/kg = 4,1868 kJ/kg = 4186,8 J/kg; kJ - kilojoule; 1 kJ = 1000 J; MJ/kg = 1 000 000 J/kg.

 

ANFXANr.8

la procedură

 

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Direcţia ............................................................

 

REGISTRUL UNIC DE EVIDENŢĂ

al certificatelor de origine emise pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe

 

Nr. crt.

Indicativul judeţului/ municipiului Bucureşti

Titularul certificatului de origine

Data emiterii certificatului de origine

Volumul

- mc -

Cantitatea

- to -

Persoana care a ridicat certificatul de origine

Observaţii

Numele şi prenumele

Data ridicării

Semnătura de primire

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.