MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 585/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 585         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 2 august 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

512. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

961. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0245 Tinovul de la Româneşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 308

din 12 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cyprus Popular Bank Public CO LTD (fosta Marfin Popular Bank Public CO LTD), cu sediul în Nicosia - Cyprus, în Dosarul nr. 8.459/62/2009/a3 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.367D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Stan Tîrnoveanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Info-Dip Insolvency S.P.R.L. - în calitate de lichidator judiciar al Societăţii Ireland House - S.R.L. din Braşov a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că a învestit instanţa cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, iar, astfel cum rezultă din actele dosarului cauzei, actul care a fost atacat în faţa instanţelor judecătoreşti este un raportai practicianului în insolvenţă, depus la grefa instanţei de judecată, „între termene”, în conformitate cu prevederile legale. Problema care se pune este aceea a faptului că acesta poate fi contestat în termen de 3 zile, termen care curge de la momentul depunerii la grefa instanţei, existând, în acelaşi timp, şi prevederea că acesta se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă, care apare, însă, ulterior acestei date. În concluzie, arată că termenul curge de la data depunerii la grefa instanţei de judecată.

5. În continuare prezintă contextul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul că prin raportul de activitate al lichidatorului judiciar s-a dispus măsura valorificării bunului imobil în discuţie (grevat de ipotecă în favoarea autoarei excepţiei) într-un alt mod decât cel aprobat de creditori, încălcându-se astfel drepturile participanţilor la procedură. Precizează că, astfel, cum a reţinut şi instanţa de judecată, acest raport este important, deoarece prin acesta sunt afectate drepturile creditorilor, iar momentul de la care curge termenul în care poate fi contestat nu este unul transparent, ci este opac. În acest context precizează că asupra acestui raport a formulat contestaţie, în temeiul art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006, contestaţie care a fost respinsă de instanţă, ca tardivă, ca urmare a aprecierii judecătorului asupra faptului că „termenul de 3 zile” în care se pot înregistra contestaţii curge de la data depunerii raportului de activitate al lichidatorului judiciar, astfel că prevederile criticate împiedică un acces rezonabil, efectiv la justiţie.

6. Totodată, expune aspecte referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 astfel cum este motivată în notele scrise depuse la dosar şi, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la accesul liber la justiţie, în privinţa termenelor procedurale şi susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale. De asemenea arată că, deşi există jurisprudenţa în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate, în prezenta cauză situaţia este diferită faţă de cea reţinută în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, astfel că se impune un reviriment jurisprudenţial, sens în care menţionează că, astfel cum s-a reţinut şi în doctrina de specialitate, termenul vizat de prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 este un termen imprecis, termen care ar trebui să fie clar şi transparent. În prezentarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire la punctele de vedere/opiniile autorităţilor exprimate, în cadrul controlului de constituţionalitate, asupra problematicii ce face obiectul excepţiei de faţă. Depune concluzii scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate şi nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea practicii Curţii Constituţionale în materie. Pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. De asemenea precizează că autorul critică normele legale şi din perspectiva modului de aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii, respectiv a faptului că judecătorul-sindic a aplicat într-o manieră trunchiată dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

8. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că sunt elemente jurisprudenţiale care să conducă la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin Decizia civilă nr. 510/R din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.459/62/2009/a3, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cyprus Popular Bank Public CO LTD (fosta Marfin Popular Bank Public CO LTD), cu sediul în Nicosia - Cyprus, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că această contestaţie la care se referă art. 21 alin. (2) din aceeaşi lege, formulată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, cuprinse în Raportul lunar de activitate, trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile, calculate de la data depunerii Raportului la dosarul cauzei, iar nu cea a publicării extrasului Raportului în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Or, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, această interpretare este nelegală, fiind nesocotite prevederile art. 7 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 85/2006, şi se află în contradicţie şi cu principiile constituţionale şi convenţionale menite să asigure respectarea dreptului persoanelor la accesul liber la justiţie, care înglobează în conţinutul său prerogativa unui recurs efectiv, respectiv dreptul justiţiabilului la un proces echitabil. Consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 şi 53, precum şi art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

11. Cu privire la raportul lunar de activitate al administratorului judiciar arată că este un act procedural cu rol şi semnificaţie deosebite în cadrul procedurii de insolvenţă, care vizează nemijlocit şi este de natură a afecta drepturile şi interesele procedurale şi chiar patrimoniale ale participanţilor la procedură.

12. În acest context arată că, în ceea ce priveşte obiectul concret al excepţiei, inclusiv interpretarea unui text de lege poate fi supusă controlului de neconstituţionalitate. Astfel, precizează că, în practica sa, Curtea Constituţională a reţinut admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate ce au ca obiect o anumită interpretare a unei dispoziţii normative, mai ales în cazul unor omisiuni legislative sau a lipsei de precizie a legii, a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, prin care s-a constatat de către instanţa de contencios constituţional că nu textul de lege supus controlului este neconstituţional, ci o anumită interpretare ce se poate da acestui text, sau Decizia nr. 536 din 8 aprilie 2011, prin care Curtea a statuat că „indiferent de interpretările care se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţionându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, (...) trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare”, iar pentru a conferi o forţă sporită deciziei, Curtea a considerat util, în circumstanţele date ale cauzei, să constate neconstituţionalitatea oricărei altei interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate. Prin urmare, apreciază că stabilirea neconstituţionalităţii unui text de lege, în considerarea interpretării unanime care este acordată acestuia în practică, nu echivalează cu o substituire a instanţei de contencios constituţional în poziţia instanţelor de drept comun şi nici nu reprezintă o ipotetică ingerinţă în atributele puterii judecătoreşti.

13. În continuare face referire la standardele minimale stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la exigenţele respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, sub aspectul limitărilor care pot fi aduse acestora în dreptul naţional, precum şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la instituirea prin normele legale a unor termene pentru contestarea unor acte normative. În acest context concluzionează că, deşi a recunoscut faptul că dreptul de acces liber la instanţă poate fi supus anumitor formalităţi de exercitare, respectiv a unor limitări de ordin administrativ sau sub aspectul termenelor, Curtea Constituţională a stabilit şi subliniat că aceste îngrădiri trebuie să fie necesare, temeinic justificate, proporţionale cu interesul urmărit prin instituirea lor, iar nu imprecise şi arbitrare şi în niciun caz nu pot aduce atingere substanţei dreptului de acces la justiţie şi la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 894 din 5 decembrie 2006, Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007, Decizia nr. 1.037 din 9 iulie 2009, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, Decizia nr. 604 din 20 mai 2008); Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunţată în Cauza Parez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei, de asemenea se menţionează şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 24 martie 2009, pronunţată în Cauză C-445/06 - Danske Siagterier împotriva Bundesrepublik Deutschland.

14. Astfel, în lumina celor expuse, consideră că termenul de 3 zile prevăzut de textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 pentru înregistrarea contestaţiilor la raportul lunar de activitate al administratorului judiciar se înscrie în categoria limitărilor stabilite de lege pentru exerciţiul dreptului de acces la instanţă. Restricţia impusă nu se numără însă printre cazurile limitativ expuse la art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că verificând redactarea şi modul în care a fost aplicat textul în discuţie de către instanţă în cauza de faţă rezultă cu evidenţă că aceasta nu corespunde exigenţelor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sub aspectul caracterului corect, concret, justificat şi proporţional, care s-a stabilit că trebuie să-l îmbrace o limitare de atare natură. În acest sens, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 124 din 6 martie 2014 şi Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, prin care s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a subliniat faptul că „reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept-material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură”.

15. Prin urmare, consideră că singura interpretare care corespunde exigenţelor constituţionale şi convenţionale - „standardului minimal” -, a textului de lege criticat este aceea că termenul se va calcula de la data la care cel interesat este prezumat că a cunoscut conţinutul raportului, şi anume data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Această abordare apare ca fiind singura logică, firească şi rezonabilă, având în vedere, în primul rând, art. 21 alin. (1) teza a două din Legea nr. 85/2006. care stabileşte faptul că Raportul lunar de activitate al administratorului se va depune la dosarul instanţei şi se va publica în Buletinul procedurilor de insolvenţă; în al doilea rând, prevederile art. 7 alin. (1) şi (9) din aceeaşi lege, potrivit cărora modul în care au ioc citarea şi comunicarea tuturor actelor de procedură în cursul procedurii de insolvenţă este Buletinul procedurilor de insolvenţă; în al treilea rând, dispoziţiile art. 5 şi 20 din Legea nr. 85/2006, din care rezultă faptul că Raportul lunar de activitate al administratorului este un act de procedură deosebit de important, esenţial chiar în anumite cazuri, iar interesul creditorilor de a cunoaşte conţinutul acestuia şi de a-i contesta, prin prisma naturii şi efectelor acestui act (a măsurilor pe care le cuprinde), este recunoscut explicit de lege, deci şi exerciţiul acestui recurs trebuie să fie efectiv asigurat.

16. Cu privire la interpretarea prevederilor criticate se face menţionarea că în literatura juridică de specialitate s-a reţinut faptul că art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 a fost preluat necritic din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi este fundamental greşit, pentru că momentul depunerii este necunoscut celor vizaţi şi termenele căilor de atac sunt corelate cu fapte sau acte imposibil a fi cunoscute de cei interesaţi, iar acest text de lege va trebui să fie corelat de jurisprudenţă pentru ca momentul începerii curgerii termenului să fie corelat cu luarea la cunoştinţă a raportului de către persoana îndreptăţită să îl atace.

17. Ca atare, apreciază că, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, nu este necesar un reviriment jurisprudenţial, ci un „aparent reviriment”, respectiv o adaptare a practicii instanţei de contencios constituţional cu privire la textul legal criticat, astfel încât acesta să corespundă principiilor consacrate de Legea fundamentală şi de Convenţie. În acest context face analiza jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la prevederile legale criticate, prin raportare atât la speţele în care au fost pronunţate respectivele decizii, cât şi la prezenta cauză, cu precizarea că în speţa dedusă judecăţii situaţia este diferită, fiind necesară reexaminarea textului legal supus controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor expuse în prezenta cauză. Astfel, formularea „în termen de 3 zile de la depunere” este ambiguă şi neclară, în condiţiile în care chiar în alin. (1) al aceluiaşi art. 21 din lege se prevede expres că Raportul lunar de activitate al administratorului judiciar se va depune la instanţă şi se va publica în extras în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar în practică, instanţele reţin că din moment ce acesta se referă la depunere, termenul de 3 zile pentru contestaţie ar curge exclusiv de la data depunerii Raportului la dosarul de insolvenţă. Totodată, mai arată că, în practică, astfel cum este situaţia în cauza de faţă, instanţele cad de multe ori în capcana lipsei de rigurozitate a redactării textului art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, reţinând interpretarea mai sus redată. Or, într-o asemenea interpretare prevederea legală instituie o limitare excesivă a dreptului de acces la instanţă. Astfel, lipsa de precizie a legii cu privire la termenul în care poate fi sesizată o instanţă de judecată conferă acestui drept un caracter incert şi aleatoriu, adică limitat. Arată că o asemenea modalitate de calcul cu privire la termenele procedurale nu se regăseşte nici în Codul de procedură civilă şi nici în Legea nr. 85/2006, respectiv prin raportare la un moment nepublic şi incert - depunerea raportului de activitate de către practicianul în insolvenţă la grefa instanţei.

18. În final, menţionează exemplul concret în care se află autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv faptul că prin „Raportul de activitate contestat s-a dispus vânzarea bunului din averea debitoarei, grevat de ipotecă în favoarea autoarei excepţiei, în alte condiţii decât cele convenite anterior de creditori”. În final, susţine că, în măsura în care prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 se interpretează şi se aplică în sensul că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei la raportul de activitate curge numai de la data depunerii acestuia la dosar, iar nu de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, sunt neconstituţionale, deoarece nesocotesc dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă arată că formularea „în 3 zile de la depunere” este ambiguă şi neclară, în condiţiile în care art. 21 alin (1) din Legea nr. 85/2006 prevede expres că raportul lunar de activitate al administratorului se va depune la instanţă şi se va publica în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Or, într-o atare interpretare, prevederea legală criticată instituie o limitare excesivă a dreptului de acces la instanţă, lipsită de o justificare corespunzătoare, este disproporţionată, de natură a lipsi de conţinut însăşi prerogativa procesuală reglementată de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2005. În practică, astfel cum este situaţia în cauza de faţă, instanţele cad de multe ori în capcana lipsei de rigurozitate a redactării textului art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 şi reţin că, din moment ce acesta se referă la depunere, termenul de 3 zile pentru contestaţie ar curge exclusiv de la data depunerii raportului de activitate la dosarul de insolvenţă al instanţei. Arată că o asemenea modalitate de calcul cu privire la termenele procedurale nu se regăseşte nici în Codul de procedură civilă şi nici în Legea nr. 85/2006, respectiv prin raportare la un moment nepublic şi incert - depunerea raportului de activitate de către practicianul în insolvenţă la grefa instanţei. De altminteri, această realitate este confirmată prin dispoziţiile explicite ale art. 21 alin. (1) teza a două din Legea nr. 85/2006, din care rezultă neechivoc obligativitatea publicării Raportului de activitate în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Or, o concluzie contrară nu poate fi admisă, pentru că ar presupune ca aceste prevederi legale exprese să fie practic îndepărtate astfel de la aplicare. Dovada elocventă a faptului că prin Raportul de activitate al lichidatorului judiciar contestat s-au încălcat drepturi ale participanţilor la procedură este măsura care s-a luat prin acest raport, anume aceea a valorificării bunurilor debitoarei insolvente, grevate de garanţii în favoarea autoarei excepţiei, într-o altă modalitate (pe loturi, în loc de vânzare în bloc) şi la un preţ mult mai mic decât cel agreat prin strategia de vânzare. Respingerea ca tardivă a contestaţiei la raport, pentru Reintroducerea acesteia în termen de 3 zile de la depunerea acestuia la instanţă, în condiţiile în care autoarea excepţiei nu a fost notificată cu privire la depunerea la dosar a raportului contestat nu a permis nici măcar formularea unei cereri de repunere în termenul de contestaţie. De altfel, în cauză, singura formalitate prin care s-a asigurat publicitatea respectivului raport a constat în publicarea acestuia în Buletinul procedurilor de insolvenţă, lucru care s-a realizat însă după expirarea celor 3 zile de la data depunerii acestuia la dosarul cauzei.

20. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Guvernul arata că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea apreciază că soluţia aleasă de legiuitor este clară ca redactare, dispoziţiile criticate se aplică tuturor, iar instituirea unui termen nu restrânge dreptul de acces liber la justiţie. Stabilirea prin lege că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei la Raportul de activitate al administratorului judiciar curge de la data depunerii acestuia la dosar şi nu de la data publicării lui în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu determină incertitudine cu privire la data de la care curge termenul de contestare. Legea prevede clar că raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă, în condiţii de activitate normală acestea au loc simultan, astfel practicianul în insolvenţă depune raportul spre publicare şi imediat la dosar. În concluzie, opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 raportat la dispoziţiile art. 21 din Constituţie.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticatei raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)”. Prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 la care face referire art. 21 alin. (3), criticate în cauza de faţă, au următorul conţinut: „(1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate”

25. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor Criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

26. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie cu privire la calitatea legii. De asemenea sunt menţionate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate şi în raport cu prevederi constituţionale similare, sens în care sunt Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, şi Decizia nr. 124 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 mai 2014, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu criticile formulate şi cu temeiurile constituţionale invocate în susţinerea acesteia. De asemenea, prin Decizia nr. 844 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 7 decembrie 2012, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, nefiind îndeplinite exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate

28. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate. Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie, care trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului [art. 21 alin, (2) şi (3)], Astfel, din examinarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului, sens în care este şi Decizia nr. 124 din 6 martie 2014, precitată.

29. Faţă de aceste prevederi legale procedurale, nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la faptul că acestea, deşi, pe de o parte, instituie obligaţia administratorului judiciar de a depune, lunar, un raport [cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului] la dosarul cauzei şi de a publica un extras al acestui raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi dau posibilitatea oricăror creditori, precum şi oricăror aftor persoane interesate să formuleze contestaţie împotriva raportului, pe de altă parte, această contestaţie trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului. Astfel, momentul de la care curge termenul de 3 zile nu este cel de la data publicării extrasului raportului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, care este momentul de la care conţinutul raportului poate să fie efectiv cunoscut de cei interesaţi, ci este momentul depunerii la „grefa instanţei”, moment ce este „netransparent, nepublic, incert, imprecis”.

30. Din perspectiva acestor critici, Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt susceptibile a ridica probleme de constituţionalitate în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de 3 zile în care creditorii sau alte persoane interesate pot să înregistreze/ formuleze contestaţie împotriva raportului administratorului judiciar cu privire la descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi cu privire la justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii, întrucât sunt neclare şi imprecise în ceea ce priveşte accesul efectiv la justiţie a celor interesaţi în a contesta respectivul raport. Pe de o parte, stabilesc în sarcina administratorului judiciar obligaţia ca raportul de activitate întocmit lunar să fie depus la dosarul cauzei, iar un extras să fie publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, aspecte care se regăsesc deopotrivă fii aceeaşi teză [art. 21 alin. (1) teza a două din Legea nr. 85/2006], pe de altă parte, normele criticate în prezenta cauză operează cu o noţiune parţială, respectiv „contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)” [alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 85/2006].

31. Curtea, de altfel, în jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, reţinând că dreptul este viu, a impus ca şi normele de referinţă în realizarea controlului de constituţionalitate să prevadă o protecţie juridică sporită subiectelor de drept. Evoluţia ascendentă a acestei protecţii este evidentă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aspect care îi permite să stabilească noi exigenţe în sarcina legiuitorului sau să adapteze exigenţele constituţionale deja existente în diverse domenii ale dreptului. Aşadar, întrucât starea de constituţionalitate priveşte toate ramurile de drept, care la rândul lor trebuie să se supună aceloraşi exigenţe unice de natură constituţională, Curtea este în drept să impună, pe de o parte, o protecţie juridică sporită drepturilor şi libertăţilor fundamentale în toate aceste ramuri ale dreptului, iar, pe de altă parte, să uniformizeze această protecţie în sensul că fiecărei ramuri de drept să i se aplice în mod unitar exigenţele ce derivă din textul Constituţiei.

32. Toate aceste aspecte se constituie în premisa unui reviriment jurisprudenţial în privinţa art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, aspect ce denotă o constituţionalizare a noţiunii de calitate a legii, începând, spre exemplu, cu Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, în raport cu drepturile şi libertăţile fundamentale, iar, pe de altă parte. Curtea va aplica în mod strict acest standard constituţional în procedura insolvenţei, având în vedere că în cadrul acestei proceduri sunt implicate atât persoane juridice, cât şi fizice, fiind necesară o protecţie juridică similară.

33. De altfel, cu privire la aplicabilitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale persoanelor juridice, Curtea, prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a reţinut că, deşi art. 21 privind accesul liber la justiţie este cuprins în capitolul I - Dispoziţii comune, iar art. 24 din Legea fundamentală, privind dreptul la apărare, este cuprins în capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale din Constituţie, este evident că garantarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare trebuie să fie acordată şi persoanelor juridice, nu numai persoanelor fizice. Ca atare, exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura îh care conţinutul tor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice,

34. Astfel, motivele invocate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt aspecte ce se convertesc în motive de reviriment jurisprudenţial în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze, întrucât Curtea Constituţională nu s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor criticate în raport cu o eventuală obstrucţionare a accesului la justiţie ca urmare a faptului că prevederile legale criticate nu respectă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie cu privire la calitatea legii, respectiv claritate, precizie şi previzibilitate.

35. Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că liberul acces la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, evidenţiază importanţa principiului accesului liber la justiţie pentru însăşi existenţa unei societăţi democratice, referindu-se, pe de o parte, la problema privind sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv în sensul în care acesta reglementează nu numai condiţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, ci şi dreptul de a accede la un astfel de proces pentru apărarea drepturilor prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, relevând importanţa exercitării unui asemenea drept în contextul unei societăţi democratice şi al unui stat de drept, simpla sa consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin Constituţie, nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Or, accesul la justiţie trebuie să fie asigurat şi, în consecinţă, în mod efectiv şi eficace.

36. Ca atare, în ceea ce priveşte procedurile de insolvenţă, cu precădere în situaţia din speţa de faţă prevăzută la art. 21, legiuitorul prin Legea nr. 85/2006 şi-a îndeplinit obligaţia constituţională de a stabili norme de procedură care să prevadă posibilitatea contestării actelor efectuate în derularea firească a acestei proceduri, respectiv a statuat că „debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată având posibilitatea de a face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar” [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006], contestaţie ce se înregistrează în termen de 3 zile de la depunerea la dosarul cauzei a raportului administratorului judiciar [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006],

37. În ceea ce priveşte termenele procedurale, Curtea Constituţională a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept-material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, precitată„ sau Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006).

38. Insă, astfel cum a statuat şi instanţa de contencios constituţional în numeroase cauze, principiul accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Legea fundamentală implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

39. Raportând cele prezentate mai sus la speţa de faţă, Curtea constată că legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiţie în ceea ce priveşte contestarea raportului administratorului judiciar, stabilind posibilitatea ca debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată să poată face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, fără însă a preciza, în mod concret, o dată obiectivă, nesusceptibilă de arbitrariu care este data depunerii raportului lunar, dată de la care ar trebui înregistrată contestaţia.

40. Pe de altă parte, Curtea constată că, în pofida prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care obligă administratorul judiciar ca, odată cu depunerea raportului la dosar, să publice şi un extras în Buletinul procedurilor de insolvenţă, instanţele de judecată nu mai verifică şi această ultimă obligaţie, ci se mărginesc să verifice doar data la care raportul este depus la dosar, operaţiune extrem de importantă, întrucât depunerea raportului la dosar trebuie să fie cunoscută efectiv de către toţi participanţii la procedură, precum şi de cei interesaţi.

41. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia „omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat” (a se vedea Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 353 din 28 mai 2010), Curtea constată că soluţia legislativă prevăzută la art. 21 alin. (3), care stabileşte că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei curge de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1), nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întruneşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate în ceea ce priveşte accesul efectiv la justiţie, fiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi, implicit, art. 21 din Constituţie, prin prisma exigenţelor stabilite de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

42. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prin prevederile Legii nr. 85/2006, respectiv prin cele criticate în cauza de faţă în mod punctual, nu s-a legiferat în sensul restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, ci, dimpotrivă, s-a creat un cadru legislativ în care să se desfăşoare procedurile în materia insolvenţei, inclusiv în ceea ce priveşte accesul la justiţie în această materie, însă, astfel cum s-a reţinut în considerentele prezentei decizii, soluţia legislativă nerespectând cerinţele privind calitatea legii.

43. În continuare, Curtea observă că Buletinul procedurilor de insolvenţă este publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta lege [art. 3 pct. 29 din Legea nr. 85/2006) ]. Or, în ceea ce priveşte raţiunea pentru care legiuitorul a inserat în cuprinsul art. 21 alin. (1) teza a două din Legea nr. 85/2006 prevederea potrivit căreia „raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă”, Curtea observă că este tocmai aceea de a lua la cunoştinţă de posibilitatea formulării contestaţiei la raportul administratorului judiciar de către debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată.

44. În acest context, Curtea Constituţională reiterează faptul că, astfel cum a reţinut în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1,137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, după deschiderea procedurii, luarea efectivă la cunoştinţă a actelor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

45. De altfel, această concluzie derivă şi din noua viziune a legiuitorului asupra procedurilor privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Astfel, din examinarea noilor prevederi în materia insolvenţei, respectiv art. 59 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, se observă că legiuitorul a stabilit în mod concret faptul că ,,Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi. dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va menţiona şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de calcul al acestuia [alin. (1)]. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în BPI. [alin. (2)]. Contestaţia la care se referă alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 85/2016 se regăseşte în art. 59 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, potrivit cu care „Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 1 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2)” [alin, (6)], Ca atare, Curtea constată că termenul curge de la data publicării extrasului raportului în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

46. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cyprus Popular Bank Public CO LTD (fosta Martin Popular Bank Public CO LTD), cu sediul în Nicosia - Cyprus, în Dosarul nr. 8.459/62/2009/a3 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că soluţia legislativă prevăzută la art. 21 alin. (3), care stabileşte că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei curge de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1), este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 71 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 769/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 23 august 2010, cu modificările ulterioare, se abrogă.

(2) Măsurile adoptate în baza Hotărârii Guvernului nr. 769/2010, cu modificările ulterioare, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se finalizează conform dispoziţiilor în vigoare la data iniţierii acestora.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

p. Ministrul afacerilor externe,

Alexandru Victor Micula,

secretar de stat

 

Bucureşti, 20 iulie 2016,

Nr. 512.

 

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentele norme metodologice asigură aplicarea cadrului juridic şi a reglementărilor specifice producţiei, procesării, îmbutelierii, etichetării şi comercializării produselor vitivinicole. cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene în vigoare.

Art. 2. - În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:

a) produse vitivinicole - produsele aşa cum sunt definite în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;

b) autorizaţii de plantare/replantare - documente eliberate de Autoritate, definită conform art. 2 lit. e) din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, în baza cărora se aprobă plantările de viţă-de-vie;

c) regiuni viticole - areale întinse delimitate în baza poziţiei geografice, particularităţilor privind condiţiile ecologice, soiurilor cultivate, tehnologiilor aplicate, nivelului producţiilor obţinute şi însuşirilor calitative ale produselor vitivinicole rezultate;

d) îmbuteliator - persoană fizică sau juridică ori asociaţie de astfel de persoane care desfăşoară activităţi specifice procesului de îmbuteliere;

e) producător viticol - persoană fizică sau juridică ori asociaţie de astfel de persoane care efectuează activităţi specifice pentru producerea strugurilor pentru vin;

f) producător vinicol - persoană fizică sau juridică ori asociaţie de astfel de persoane care efectuează activităţi specifice pentru producerea produselor vinicole;

g) etichetare - menţiunile, indicaţiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile ori semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă, care însoţesc un anumit produs vinicol sau care se referă la acesta;

h) prezentare - toate informaţiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma şi tipul recipientelor;

i) importator - persoană fizică sau juridică ori asociaţie de astfel de persoane stabilită în cadrul Uniunii, care îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte punerea în circulaţie pe teritoriul Uniunii a unor mărfuri din cele care fac obiectul de reglementare a prezentelor norme metodologice, mărfuri care au fost produse în afara spaţiului Uniunii Europene;

j) comerciant - persoană fizică sau juridică ori asociaţie de astfel de persoane care efectuează fapte de comerţ cu produsele caro fac obiectul prezentelor norme metodologice, fie în scopul revânzării acestora, fie în scopul consumului direct.

 

CAPITOLUL II

Producţia viticolă - Areale de cultură

 

Art. 3. - (1) Arealele viticole din România şi nominalizarea acestora se aprobă prin ordin al Autorităţii.

(2) Modificarea delimitării teritoriale a arealelor viticole se stabileşte de către Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, denumit în continuare O.N.V.P.V., după consultarea asociaţiilor de producători, în baza studiilor efectuate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, denumit în continuare I.C.D.V.V., şi are la bază următoarele criterii:

a) condiţiile climatice determinante pentru potenţialul calitativ al strugurilor şi vinurilor;

b) condiţiile de relief asemănător;

c) tehnologiile aplicate;

d) nivelul producţiilor obţinute şi însuşirile calitative ale produselor vitivinicole rezultate.

Art. 4. - (1) Producătorii de struguri pentru vin au obligaţia de a ţine evidenţa producţiei şi a modului de valorificare a acesteia în carnetul de viticultor.

(2) Carnetul de viticultor se eliberează de către direcţia pentru agricultură judeţeană şi a municipiului Bucureşti, denumită în continuare D.A.J., persoanelor fizice sau juridice care exploatează plantaţii cu viţă-de-vie înscrise în registrul plantaţiilor viticole, denumit în continuare R.P.V., care comercializează struguri de vin pentru procesare.

(3) Modelul şi condiţiile de utilizare a carnetului de viticultor se aprobă prin ordin al Autorităţii.

 

CAPITOLUL III

Structura pieţei vitivinicole

 

SECŢIUNEA 1

Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole.

Materialul săditor viticol

 

A. Materialul săditor viticol

Art. 5. - Definiţiile pentru categoriile de material de înmulţire vegetativă, material săditor viticol şi categoriile de material biologic folosite în viticultură, prevăzute la art. 8 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, denumită în continuare Lege, sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

Art. 6. - (1) Materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie se realizează din:

a) butuci individuali recunoscuţi ca plante-mamă pentru recoltare cap clonă;

b) plante-mamă destinate pentru producerea materialului iniţial pentru coarde altoi şi butaşi portaltoi;

c) plantaţii-mamă destinate pentru producerea materialului bază pentru coarde altoi şi butaşi portaltoi;

d) plantaţii-mamă destinate pentru producerea materialului certificat pentru coarde altoi şi butaşi portaltoi.

(2) Definiţiile tipurilor de plantaţii viticole care produc material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(3) Materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie se realizează prin altoire şi/sau butaşi înrădăcinaţi în şcoli de viţe pentru material săditor certificat şi/sau standard.

(4) Schema selecţiei clonale, condiţiile referitoare la cultură, condiţiile privind materialul de înmulţire şi obţinerea de plante din categoriile biologice prevăzute de prezentul articol, obţinerea nucleului de premultiplicare, respectiv plantaţia de viţă-de-vie din material iniţial şi material bază se stabilesc de către I.C.D.V.V.

(5) Schema selecţiei clonale se aprobă prin ordin al Autorităţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 7. - (1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise în România sunt următoarele:

a) materialul iniţial;

b) materialul bază;

c) materialul certificat;

d) materialul standard.

(2) Definiţiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

Art. 8. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităţi recunoscute de către Autoritate, prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor, denumită în continuare I.N.C.S.:

a) unităţi de selecţie;

b) unităţi de conservare şi preînmulţire;

c) unităţi de înmulţire;

d) unităţi de producţie pentru viţe altoite şi nealtoite.

(2) Definiţiile unităţilor care produc material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(3) Producerea, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea clonelor omologate şi a materialului de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie, iniţial, bază şi certificat din România, definite în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice, se fac conform procedurii aprobate prin ordin al Autorităţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 9. - Soiurile de viţă-de-vie pentru producerea de vinuri trebuie să facă parte din Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, elaborat anual de Institutul de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor, denumit în continuare I.S.T.I.S., cu avizul O.N.V.P.V.

Art. 10. - (1) Lista soiurilor şi clonelor pentru struguri de vin şi a sinonimiilor acestora permise pe teritoriul naţional pentru a fi plantate, replantate, altoite în scopul producţiei de vinuri se aprobă şi se actualizează prin ordin al Autorităţii şi se notifică Comisiei Europene, prin instituţiile desemnate.

(2) Soiurile de struguri de vinificaţie şi sinonimiile acestora care sunt admise în sistemul de etichetare a vinurilor varietale se notifică de către O.N.V.P.V. la Comisia Europeană.

(3) Soiurile şi clonele de viţă-de-vie nou-create vor fi introduse în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, care stă la baza elaborării listei soiurilor admise în cultură.

(4) Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România este elaborat pe baza metodologiei de examinare tehnică şi de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul soiurilor.

B. Înfiinţarea plantaţiilor viticole

Art. 11. - (1) înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie se face în areale viticole, numai cu soiuri/clone prevăzute în lista de soiuri şi clone de struguri de vin, menţionată la art. 10.

(2) Este interzisă plantarea/replantarea cu unul dintre următoarele soiuri de hibrizi producători direcţi, denumiţi în continuare HPD: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton şi Herbemont.

(3) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, obţinuţi prin încrucişări complexe între soiurile Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, este permisă numai în intravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental sau pentru consumul familial, pe o suprafaţă de cel mult 0,1 ha de familie.

(4) Plantaţiile înfiinţate prin utilizarea unui drept de plantare din rezerva naţională, precum şi cele care au beneficiat de fonduri europene alocate măsurii de restructurare/reconversie sunt destinate exclusiv pentru producerea strugurilor cu denumire de origine controlată şi a strugurilor cu indicaţie geografică.

(5) Procedura de gestionare a sistemului autorizaţiilor de plantare a viţei-de-vie de struguri pentru vin se aprobă prin ordin al Autorităţii.

C. Întreţinerea plantaţiilor viticole

Art. 12. - I.C.D.V.V., împreună cu reţeaua sa de unităţi de cercetare şi dezvoltare zonale, elaborează tehnologiile de cultură a viţei-de-vie adaptate diferitelor zone şi tipuri de plantaţii, care sunt puse la dispoziţia producătorilor viticoli cu titlu de recomandare.

Art. 13. - Cultivatorii de viţă-de-vie trebuie să respecte tehnologiile de cultură şi normele privind ecocondiţionalitatea, în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană în vigoare.

D. Defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie

Art. 14. - (1) Defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă mai mare de 0,1 ha se face în baza declaraţiei de defrişare, depusă la D.A.J. şi transmisă către consilierii cu atribuţii de inspecţie de stat pentru controlul tehnic vitivinicol din judeţul respectiv.

(2) Certificarea defrişării plantaţiilor de viţă-de-vie se face de către consilierii cu atribuţii de inspecţie în sectorul vitivinicol din judeţul respectiv, în vederea actualizării datelor din R.P.V.

(3) Persoanele fizice sau juridice care efectuează defrişarea plantaţiilor în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi cele care abandonează suprafeţele plantate cu viţă-de-vie nu beneficiază de autorizaţia de replantare.

(4) Orice defrişare efectuată cu respectarea prevederilor alin. (1) generează o autorizaţie de replantare în suprafaţă echivalentă cu cea defrişată, acordată de D.A.J., în baza certificării defrişării de către consilierii cu atribuţii de inspecţie în sectorul vitivinicol din judeţul respectiv.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Producţia de vin

 

A. Produsele vinicole

Art. 15. - (1) Produsele vinicole sunt cuprinse în următoarele categorii:

a) must de struguri;

b) suc de struguri:

c) alte musturi de struguri, decât cele parţial fermentate sau a căror fermentaţie a fost oprită altfel decât cu adaos de alcool;

d) vinuri din struguri proaspeţi, inclusiv vinurile îmbogăţite sau cu adaos de alcool: musturi de struguri, altele decât cele de la poziţia 2009, cu excepţia celorlalte musturi de struguri de la subpoziţiile 2204 30 92, 2204 30 94, 2204 30 96 şi 2204 30 98, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1.214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun - cap. 20 .Preparate din legume, din fructe sau din alte părţi de plante” şi cap. 22 „Băuturi, lichide alcoolice şi oţet”;

e) oţet de vin;

f) drojdie de vin;

g) tescovină de struguri.

(2) Definiţiile produselor menţionate mai sus sunt cuprinse în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

B. Vinurile

Art. 16. - (1) Vinul este un produs alimentar obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi, presaţi ori nu, sau a mustului de struguri.

(2) în funcţie de conţinutul lor în zaharuri, exprimat în glucoză plus fructoză, vinurile se clasifică în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.V la prezentele norme metodologice.

Art. 17. - Vinurile se clasifică astfel:

a) vin cu denumire de origine controlată, denumit în continuare vin cu D.O.C.;

b) vin cu indicaţie geografică, denumit în continuare vin cu I.G.;

c) vin liniştit fără D.O.C. şi fără I.G., cu denumire de soi, care utilizează în vederea comercializării numele soiului/soiurilor de struguri de vinificaţie din care se obţine, cu condiţia ca acesta să fie obţinut în proporţie de cel puţin 85% din soiul utilizat la etichetare, denumit în continuare vin varietal;

d) vin fără D.O.C., fără I.G. şi fără denumire de soi, denumit în continuare vin.

Art. 18. - Pot utiliza numele unei D.O.C., în vederea comercializării, cu respectarea condiţiilor din caietele de sarcini, următoarele categorii de vinuri:

a) vin liniştit, denumit în continuare vin;

b) vin spumant de calitate;

c) vin spumant de calitate de tip aromat;

d) vin licoros;

e) vin petiant;

f) vin din struguri stafidiţi;

g) vin din struguri supramaturaţi.

Art. 19. - Pot utiliza numele unei indicaţii geografice, în vederea comercializării, cu respectarea condiţiilor din caietele de sarcini, următoarele categorii de vinuri:

a) vin;

b) vin spumant;

c) vin perlant.

C. Vinurile speciale

Art. 20. - Vinurile speciale sunt:

a) vinurile spumante, vinurile spumante de calitate, vinurile spumante de calitate de tip aromat şi vinurile spumoase;

b) vinurile perlante şi petiante;

c) vinurile licoroase;

d) vinurile obţinute din struguri stafidiţi şi vinurile obţinute din struguri supramaturaţi.

Art. 21. - (1) Definiţia vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate, vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi vinurilor spumoase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(2) în funcţie de conţinutul în zahar, vinurile prevăzute la alin. (1) pot fi:

a) brut natur; conţinutul de zahăr exprimat în glucoză plus fructoză este de maximum 3 g/L; această menţiune poate fi utilizată numai pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după cea de-a două fermentaţie;

b) extrabrut; conţinutul de zahăr este de maximum 6 g/L;

c) brut; conţinutul de zahăr este de maximum 12 g/L;

d) extrasec; conţinutul de zahăr este cuprins între 12,01 şi maximum 17 g/L;

e) sec, conţinutul de zahăr este cuprins între 17,01 şi maximum 32 g/L;

f) demisec; conţinutul de zahăr este cuprins între 32,01 şi maximum 50 g/L;

g) dulce; conţinutul de zahăr este mai mare de 50 g/L.

(3) Pentru vinurile spumante de calitate cu D.O.C. atât producerea vinului materie primă, cât şi refermentarea în butelii se vor efectua în arealul delimitat.

Art. 22. - (1) Definiţia vinurilor perlante, petiante şi licoroase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(2) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor licoroase, respectiv struguri, must, must concentrat, vin, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate şi de obţinere precizate de reglementările în vigoare.

Art. 23. - Definiţia vinurilor obţinute din struguri stafidiţi şi a vinurilor obţinute din struguri supramaturaţi este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

D. Alte produse pe bază de must

Art. 24. - (1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

a) mustul de struguri;

b) mustul de struguri parţial fermentat;

c) mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi;

d) mustul de struguri concentrat;

e) mustul de struguri concentrat rectificat;

f) sucul de struguri;

g) sucul de struguri concentrat.

(2) Definiţiile produselor menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

 

CAPITOLUL IV

Practicile şi tratamentele oenologice autorizate

 

SECŢIUNEA 1

Practici şi tratamente oenologice autorizate şi restricţii

 

Art. 25. - Practicile şi tratamentele oenologice autorizate, care pot fi utilizate în obţinerea şi conservarea produselor vitivinicole, condiţiile, restricţiile şi limitele de utilizare a acestora sunt prevăzute în anexa nr. 4.IA la prezentele norme metodologice.

Art. 26. - Limitele conţinutului de anhidridă sulfuroasă din vinuri sunt indicate în anexa nr. 4.IB la prezentele norme metodologice.

Art. 27. - Limitele acidităţii volatile din vinuri sunt indicate în anexa nr. 4.IC la prezentele norme metodologice.

Art. 28. - Practicile oenologice autorizate şi restricţiile privind obţinerea vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate şi vinurilor spumante de calitate de tip aromat sunt prevăzute în anexa nr. 4.II la prezentele norme metodologice.

Art. 29. - Practicile oenologice autorizate şi restricţiile privind obţinerea vinurilor licoroase sunt prevăzute în anexa nr. 4.III la prezentele norme metodologice.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Îmbogăţirea, acidificarea şi dezacidificarea

 

Art. 30. - (1) îmbogăţirea reprezintă practica oenologică prin care se corectează conţinutul de zaharuri pentru mărirea titrului alcoolic volumic natural.

(2) în anii viticoli nefavorabili se poate practica mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a mustului de struguri şi a mustului de struguri parţial fermentat destinate producerii vinurilor; anii viticoli nefavorabili sunt cei în care resursele de lumină (durata de strălucire a soarelui) şi căldură (suma gradelor de temperatură) sunt insuficiente şi nu permit maturarea corespunzătoare (optimă) a strugurilor.

(3) Creşterea tăriei naturale alcoolice în volume nu poate depăşi următoarele limite:

a) 2,0% voi., în zona viticolă B;

b) 1.5% voi., în zona viticolă C.

(4) în anii cu condiţii climatice deosebit de nefavorabile, respectiv cu deficit accentuat al resurselor de lumină şi căldură şi excedent pronunţat al precipitaţiilor în perioada de maturare â strugurilor, Autoritatea poate solicita Comisiei Europene o creştere a limitei stabilite la alin. (3) cu 0,5% voi.

Art. 31. - (1) Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume, menţionată la art. 30, poate fi făcută după cum urmează:

a) în cazul strugurilor proaspeţi, al mustului de struguri parţial fermentat sau al vinului în fermentaţie, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, pentru obţinerea vinului fără D.O.C. şi fără I.G.;

b) în cazul strugurilor proaspeţi, al mustului de struguri parţial fermentat sau al vinului în fermentaţie, prin adaos de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu I.G. şi a vinurilor varietale;

c) în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificatori prin concentrare parţială, inclusiv osmoză inversă;

d) în cazul vinului din care se poate obţine un vin fără D.O.C., fără I.G. şi fără denumire de soi, procedeul se poate realiza doar prin concentrare parţială la rece.

(2) Practicile oenologice menţionate la alin. (1) se exclud reciproc.

(3) Adaosul de zaharoză menţionat la alin. (1) lit. a) şi c) se face direct şi poate fi practicat numai la producerea vinurilor seci fără D.O.C., fără I.G. şi fără denumire de soi, în condiţiile prevăzute de reglementările europene şi normele naţionale.

(4) Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul iniţial de struguri zdrobiţi, de must de struguri, de must de struguri în fermentaţie sau de vin nou aflat în fermentaţie cu mai mult de 8% în zona viticolă B şi 6,5% în zona viticolă C.

(5) în cazul în care se aplică prevederile art. 30 alin. (4), limita de creştere volumică este de 10,5% în zona viticolă B.

(6) Concentrarea mustului de struguri sau a vinurilor nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul iniţial de vin şi în niciun caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% vol. tăria naturală alcoolică în volume.

(7) Procedeele menţionate anterior nu pot avea ca efect creşterea tăriei alcoolice totale în volume a produselor care au fost supuse acestei practici peste limita maximă de: 12% vol. În zona viticolă B; 12,5% vol. În zona viticolă CI; 13% vol. În zona viticolă Cil

Art. 32. - (1) îndulcirea este practica oenologică prin care se măreşte conţinutul de zaharuri al produsului vitivinicol, practică ce se efectuează cu ajutorul unuia sau mai multora dintre produsele următoare: must de struguri, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat.

(2) Condiţiile şi limitele utilizate în practica oenologică menţionată la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 4.IV la prezentele norme metodologice.

Art. 33. - (1) Acidificarea/Dezacidificarea este practica oenologică prin care se măreşte/reduce aciditatea produselor vinicole.

(2) Strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou în fermentaţie şi vinul pot face obiectul:

a) unei dezacidificări, în zonele viticole B şi CI;

b) unei acidificări şi al unei dezacidificări, în zonele viticole CI şi Cil.

(3) Acidificarea produselor menţionate la alin. (2), cu excepţia vinului, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/L exprimată în acid tartric sau 20 miliechivalenţi/L.

(4) Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/L exprimată în acid tartric sau 33,3 miliechivalenţi/L.

(5) Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/L exprimată în acid tartric sau 13,3 miliechivalenţi/L.

(6) Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidificări parţiale.

(7) Acidificarea şi îmbogăţirea, precum şi acidificarea şi dezacidificarea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

Art. 34. - (1) Cupajul reprezintă amestecul vinurilor sau al musturilor de provenienţă diferită, din soiuri diferite de viţă-de-vie, din ani diferiţi de recoltă sau din categorii diferite de vin sau de must.

(2) Sunt considerate diferite categorii de vinuri sau musturi:

(i) vinuri roşii, vinuri albe şi musturile adecvate obţinerii uneia dintre aceste categorii de vin;

(ii) vinurile care fac obiectul art. 17 din Lege, precum şi musturile sau vinurile din care se poate obţine una dintre aceste categorii de vin;

(iii) în cadrul prezentului articol, vinul rasă este considerat a fi vin roşu.

(3) Produsele prevăzute la alin. (2) pot proveni din:

a) state diferite din cadrul Uniunii Europene;

b) zone viticole diferite din cadrul Uniunii Europene.

(4) Nu este permisă cupajarea vinurilor albe cu vinurile roşii.

(5) Nu sunt considerate cupaje:

a) îmbogăţirea prin adăugare de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat;

b) îndulcirea.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţii de realizare a practicilor oenologice

 

Art. 35. - (1) îmbogăţirea, acidificarea şi dezacidificarea sunt permise numai în timpul procesării strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat sau a vinului nou în fermentaţie sau a vinului.

(2) îmbogăţirea, acidificarea şi dezacidificarea se realizează în limitele stabilite prin încadrarea arealelor în zonele viticole de provenienţă a strugurilor B, CI şi CII, menţionate la art. 4 alin. (1) din Lege.

(3) Fiecare practică menţionată la alin. (1) şi (2) se notifică consilierilor cu atribuţii de inspecţie de stat pentru controlul tehnic vitivinicol din judeţul respectiv. Producătorii trebuie să înscrie în registrele prevăzute de legislaţia în vigoare următoarele: efectuarea îmbogăţirii, a îndulcirii, stocurile de zaharoză, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat utilizate pentru realizarea produselor.

(4) Practicile menţionate la alin. (1) trebuie înscrise în documentul de însoţire cu care circulă în vrac produsele astfel tratate.

(5) îmbogăţi rea se efectuează pentru produsele provenite din recolta unui an, în aceeaşi campanie viticolă, astfel:

a) înainte de 1 ianuarie, în zonele viticole CI şi CII;

b) înainte de 16 martie, în zona viticolă B.

(6) Celelalte practici oenologice pot fi aplicate vinurilor pe toată perioada anului viticol.

Art. 36. - Documentele aferente practicilor oenologice şi modelul acestora se aprobă prin ordin al Autorităţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Calitatea vinurilor

 

Art. 37. - Vinurile proprii consumului uman trebuie să prezinte, în momentul comercializării, însuşirile organoleptice caracteristice categoriei de calitate şi tipului de vin, precum şi următorii parametri fizico-chimici, atestaţi prin analize efectuate fin laboratoare autorizate de către Autoritate:

a) tăria alcoolică la 20° C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume;

b) aciditatea totală - minimum 3,5 g/L exprimată în acid tartric sau 46,6 miliechivalenţi pe litru, conform încadrării în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI şi Cil;

c) aciditatea volatilă nu poate fi mai mare de:

(i) 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/L acid acetic pentru musturile de struguri parţial fermentate;

(ii) 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/L acid acetic pentru vinurile albe sau roşă;

(iii) 20 miliechivalenţi pe litru sau 1,2 g/L acid acetic pentru vinurile roşii. Aceste limite pot fi depăşite numai pentru unele vinuri vechi, maturate cel puţin 2 ani în vase din lemn de stejar, sau pentru unele vinuri produse după tehnologii speciale, cu condiţia să nu aibă influenţă negativă asupra caracteristicilor organoleptice.

Art. 38. - După culoare, vinurile se clasifică în: albe, rose şi roşii.

Art. 39. - (1) Limitele maxime acceptate ale parametrilor fizico-chimici de bază, la momentul punerii în consum, sunt prevăzute în anexa nr. 4IB la prezentele norme metodologice.

(2) La data punerii în consum, compoziţia vinurilor trebuie să se încadreze lin parametrii fizico-chimici de mai jos:

a) acid citric, 1 g/L;

b) metanol:

(i) 250 mg/L pentru vinurile albe şi roşă;

(ii) 400 mg/L pentru vinurile roşii;

c) arsen, 0,2 mg/L;

d) cadmiu, 0,01 mg/L;

e) cupru, 1,0 mg/L;

f) plumb, 0,2 mg/L;

g) sodiu excedentar, 60 mg/L;

h) zinc, 5,0 mg/L;

i) bor, 80 mg/L exprimat în acid boric;

j) brom, 1,0 mg/L;

k)fluor, 1,0 mg/L şi 3,0 mg/L produse din struguri recoltaţi în plantaţiile de soiuri nobile tratate cu criolit;

l) sulfaţi, 1,0 g/L, cu următoarele excepţii:

(i) 1,5 g/L în vinurile învechite cel puţin 2 ani în vase, în vinurile îndulcite;

(ii) 2 g/L în vinurile cu adaos de must concentrat şi în vinurile în mod natural dulci;

(iii) 2,5 g/L la vinurile maturate sub peliculă de levuri şi alte vinuri de tip oxidativ;

m) diglicozidul malvidinei pentru vinurile roşii şi rose 15,0 mg/L (determinată prin metoda cantitativă oficială);

n) etilen glicol, 10,0 mg/L;

o) dietilen glicol, 10,0 mg/L;

p) propilen glicol:

(i) 150 mg/L în vinuri;

(ii) 300 mg/L în vinuri spumante;

q) ocratoxina A, 2 micrograme/L;

r) raport glucoza fructoza, subunitar.

Art. 40. - (1) Vinurile care nu corespund categoriei de calitate în care au fost încadrate sunt retrase de la comercializare.

(2) Vinurile care nu întrunesc parametrii pentru consumul uman se retrag de la comercializare sau se denaturează după caz.

(3) Vinurile vrac sunt admise la comercializare numai însoţite de buletinul de analiză eliberat de laboratoarele autorizate.

(4) Controlul oficial al parametrilor fizico-chimici şi caracteristicilor organoleptice ale vinurilor se realizează în laboratoare desemnate de Autoritate care îndeplinesc criteriile generale de funcţionare a laboratoarelor de testare stabilite în standardul JSQ/CEJ 17025. Lista laboratoarelor care efectuează controlul oficial se aprobă prin ordin al Autorităţii, se actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Lista laboratoarelor menţionate la alin. (4) se comunică Comisiei Europene de către Autoritate.

Art. 41. - (1) Vinurile care nu respectă parametrii organoleptici şi fizico-chimici stabiliţi prin prezentele norme metodologice sunt improprii consumului uman.

(2) Vinurile improprii consumului uman pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii oţetului.

 

CAPITOLUL V

Comercializarea vinului şi a produselor vinicole

 

SECŢIUNEA 1

Condiţii de comercializare a strugurilor de vin, a vinurilor şi a celorlalte produse vinicole

 

Art. 42. - (1) Condiţiile de comercializare a strugurilor de vin, respectiv evidenţa producţiei şi modul de valorificare a acesteia, se aprobă prin ordin al Autorităţii.

(2) Achiziţionarea strugurilor de vin pentru vinificaţie de la producători persoane fizice şi juridice, în vederea asigurării trasabilităţii, se face în baza carnetului de viticultor.

(3) Producătorii de vin care cumpără struguri de vin pentru vinificaţie au obligaţia de a menţiona în evidenţele primare cantitatea, soiul şi zona de provenienţă a producătorului de struguri, consemnate în carnetul de viticultor.

Art. 43. - (1) Cu excepţia vinurilor spumoase, spumante, periante, petiante şi licoroase, orice categorie de vinuri poate fi comercializată în vrac în vederea îmbutelierii.

(2) Vinurile cu D.O.C., cu I.G., varietale, spumoase, spumante, periante, petiante şi licoroase sunt puse în consum exclusiv în formă îmbuteliată.

(3) Cu excepţia vinurilor de la alineatul precedent, orice altă categorie de vin poate fi pusă în consum şi sub formă vrac.

(4) Vinurile cu D.O.C., cu I.G. şi vinurile varietale, ambalate în sistem bag-in-box, pot fi puse în consum direct (către consumator) în recipiente de volum mai mic decât cel al recipientului în care au fost îmbuteliate, cu respectarea trasabilităţii.

(5) Comercializarea cu amănuntul a vinurilor vrac se face numai în spaţii autorizate de consilierii cu atribuţii de inspecţie de stat pentru controlul tehnic vitivinicol, conform criteriilor şi condiţiilor de comercializare aprobate prin ordin al Autorităţii.

(6) Pentru transportul în vrac în vederea comercializării vinului obţinut de producători persoane fizice/juridice, în recipiente mai mari de 60 litri, sunt obligatorii documentele de însoţire şi buletinul de analiză emis de un laborator autorizat.

Art. 44. - (1) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi să ţină evidenţa acestora, conform normelor legale în vigoare. Documentele de evidenţă se ţin în aceeaşi incintă cu produsele depozitate. Intrările şi ieşirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidenţele la zi.

(2) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac au obligaţia de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele, în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren comparativ cu situaţiile declarate în documentele de evidenţă.

Art. 45. - Pentru vinurile cu D.O.C., cu I.G. şi pentru vinurile varietale îmbuteliate nu este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calităţii fiind menţionate pe etichetă, sub răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.

Art. 46. - Documentele de certificare a calităţii produselor destinate livrărilor intracomunitare sau la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între părţi, sunt eliberate de organele responsabile, în condiţiile legii.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Ambalare, etichetare, prezentare

 

Art. 47. - (1) Vinurile spumante de calitate cu D.O.C. pot fi păstrate în scopul vânzării sau scoase pe piaţă numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comerţul internaţional, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac şi învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum şi o parte a gâtului buteliei sau, în cazul buteliilor cu o capacitate nominală de maximum 0,20 litri, cu un dispozitiv de închidere adecvat.

(2) Dispozitivele de închidere nu pot fi acoperite cu capsulă sau folie fabricate pe bază de plumb.

(3) Asociaţiile de producători pot stabili, prin caietele de sarcini corespunzătoare D.O.C. şi/sau I.G., norme de ambalare, etichetare şi prezentare a vinurilor, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

(4) Dacă în caietul de sarcini al vinului cu D.O.C./I.G. se indică faptul că ambalarea vinului trebuie efectuată în cadrul ariei geografice delimitate sau într-o arie din imediata vecinătate a ariei delimitate în cauză, această cerinţă trebuie să fie justificată corespunzător.

Art. 48. - (1) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicaţii obligatorii şi indicaţii facultative.

(2) Produsele definite în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice puse în circulaţie în recipiente cu o capacitate nominală de până la 60 I se etichetează conform prevederilor prezentelor norme metodologice.

(3) Indicaţiile obligatorii trebuie grupate în acelaşi câmp vizual şi prezentate cu caractere clare, lizibile, de neşters şi suficient de mari pentru a ieşi bine în evidenţă de pe fondul pe care sunt imprimate şi pentru a putea fi distinse clar de celelalte indicaţii scrise şi desene.

(4) Indicaţiile obligatorii sunt:

a) denumirea categoriei de produse viticole aşa cum sunt definite în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;

b) pentru vinurile cu D.O.C. sau cu I.G.:

(i) menţiunea „denumire de origine controlată” sau „indicaţie geografică”; şi

(ii) denumirea de origine controlată sau indicaţia geografică;

c) tăria alcoolică dobândită;

d) ţara de provenienţă;

e) indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al comerciantului;

f) indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate;

g) indicarea tipului de vin, în funcţie de conţinutul de zahăr în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat; conţinutul în zahăr nu poate varia mai mult de 3 g/L faţă de limitele categoriei înscrise pe etichetă;

h) volumul nominal al recipientului;

i) indicarea numărului lotului care să permită identificarea datei îmbutelierii;

j) menţiunile „sulfiţi” sau „dioxid de sulf, „ouă”, „proteine din ouă”, „produse din ouă”, „lizozimă din ouă” sau „albumină din ouă”, „lapte”, „produse din lapte”, „cazeină din lapte” sau „proteine din lapte” sau pictogramele corespunzătoare, după caz;

k) pentru vinurile spumante, spumoase, spumante de calitate, spumante de calitate de tip aromat, tipul produsului, în funcţie de conţinutul de zahăr; dacă produsul are un conţinut de zahăr care permite încadrarea în două categorii, se va utiliza una dintre acestea, la alegere;

l) în cazul vinului spumos şi al vinului perlant, indicarea metodei de producţie: „obţinut prin adăugare de dioxid de carbon”;

m) pentru menţiunile obligatorii de mai jos, modalitatea de înscriere în etichetare se face după cum urmează:

(i) menţiunile obligatorii referitoare la importator şi numărul lotului, precum şi menţiunea „conţine sulfiţi” sau „dioxid de sulf, „ouă”, „proteine din ouă”, „produse din ouă”, „lizozimă din ouă” sau „albumină din ouă”, „lapte”, „produse din lapte”, „cazeină din lapte” sau „proteine din lapte” şi altele asemenea pot fi înscrise în afara câmpului vizual în care figurează celelalte indicaţii obligatorii;

(ii) indicarea tăriei alcoolice dobândite în volum se face în unităţi sau semiunităţi de procentaj în volume; fără a aduce atingere toleranţelor prevăzute de metoda de analiză utilizată, diferenţa dintre tăria alcoolică indicată şi tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să se abată cu mai mult de 0,5% vol. alcool; pentru vinurile învechite, depozitate în butelii de sticlă pe o perioadă de minimum 3 ani, precum şi pentru vinurile spumante, spumoase, petiante şi licoroase, fără a aduce atingere toleranţelor prevăzute în metoda de analiză utilizată, diferenţa dintre tăria alcoolică indicată şi tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să depăşească 0,8% voi.;

(iii) tăria alcoolică dobândită în volume este înscrisă pe etichetă, pentru vinurile îmbuteliate în România, cu caractere având o înălţime de cel puţin 5 milimetri în cazul în care volumul nominal este mai mare de 100 centilitri, de cel puţin 3 milimetri dacă volumul este mai mic sau egal cu 100 de centilitri şi mai mare de 20 centilitri, respectiv de cel puţin 2 milimetri în cazul în care volumul este mai mic sau egal cu 20 de centilitri.

(5) Indicaţiile obligatorii vor fi menţionate pe etichetă în limba română pentru produsele vinicole produse în România.

(6) Indicaţiile facultative sunt:

a) anul de recoltă, cu condiţia ca cel puţin 85% din cantitatea de struguri utilizată în procesul de producţie să fie recoltată în anul respectiv;

b) denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificaţie. Numele soiurilor de viţă-de-vie pot fi utilizate la etichetare numai dacă:

- sunt admise în cultură în arealele viticole din România;

- sunt utilizate pentru desemnarea unui vin cu D.O.C. sau cu I.G., în conformitate cu caietele de sarcini;

- sunt utilizate pentru desemnarea unui vin varietal şi sunt aprobate prin ordin al Autorităţii privind lista soiurilor pentru obţinerea vinului varietal;

- în cazul în care se utilizează numele unui singur soi de viţă-de-vie sau un sinonim al acestuia, produsul să fi fost obţinut în proporţie de cel puţin 85% din soiul menţionat;

- în cazul în care se utilizează două sau trei soiuri de viţă-de-vie sau sinonimele lor, produsul în cauză să fi fost obţinut în proporţie de 100% din soiurile menţionate; soiurile trebuie să fie menţionate în ordinea descrescătoare a proporţiei, utilizându-se caractere de aceeaşi dimensiune;

c) menţiuni indicând conţinutul de zahăr, cu excepţia vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat;

d) în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G., numele altei unităţi geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicaţia geografică;

e) menţiunile tradiţionale, în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G.;

f) simbolul Uniunii Europene care indică D.O.C. sau I.G.;

g) menţiuni referitoare la anumite metode de producţie;

h) pentru a descrie vinurile spumante cu D.O.C. sau cu I.G. a unei ţări terţe sau vinurile spumante de calitate, menţiunile „fermentat în butelii de sticlă prin metoda tradiţională”, „metoda tradiţională”, „metoda clasică” sau „metoda tradiţională clasică” pot fi utilizate numai cu condiţia ca produsul:

- să fi devenit spumant în urma unei a două fermentaţii alcoolice în butelii de sticlă;

- să fi fost menţinut în permanenţă în prezenţa drojdiei timp de cel puţin nouă luni în cadrul aceleiaşi exploataţii din momentul constituirii producţiei;

- să fi fost separat de drojdie prin evacuare;

i) în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G., numele unei subunităţi geografice care este mai restrânsă decât zona care determină D.O.C. sau I.G.;

j) culoarea specifică;

k) mărcile comerciale;

l) distincţiile acordate, numai pentru lotul în cauză;

m) pictograme utilizate la etichetarea produselor care permit o mai bună vizibilitate a informaţiilor, după modelul:

Art. 49. - (1) Denumirile comerciale utilizate pentru descrierea, prezentarea şi publicitatea produselor vinicole nu pot conţine cuvinte, părţi de cuvinte, semne sau ilustraţii care:

a) pot crea confuzii sau induce în eroare consumatorii, în special în ceea ce priveşte:

(i) denumirea unui produs, originea acestuia, categoria de calitate, tipul, caracteristicile acestuia, prin utilizarea unor sintagme cum ar fi: „fel”, „tip”, „stil”, „imitaţie”, „marcă” sau altele de acest gen;

(ii) caracteristicile produselor şi în special natura lor, compoziţia, concentraţia alcoolică în volume, culoarea, originea sau provenienţa, calitatea, soiurile de viţă-de-vie, anul recoltei ori volumul nominal al recipientelor;

(iii) identitatea şi calitatea persoanelor fizice şi juridice care îmbuteliază;

b) pot fi:

(i) confundate de către persoanele cărora le sunt destinate cu descrierea completă sau parţială a unui vin, vin licoros, vin perlant, vin petiant, a unui vin cu D O C. ori a unui vin de import a cărui descriere este stabilită prin dispoziţii ale Uniunii Europene, precum şi cu descrierea unui alt produs menţionat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;

(ii) identice descrierii oricărui astfel de produs, cu excepţia cazului în care sunt utilizate pentru obţinerea produselor finale menţionate anterior şi sunt îndreptăţite la o astfel de descriere sau prezentare.

(2) Etichetarea utilizată pentru descrierea vinurilor din Uniunea Europeană sau din ţări terţe nu poate conţine mărci în care apar cuvinte, părţi de cuvinte, semne sau ilustraţii care, în cazul:

a) vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor petiante şi al vinurilor perlante, să includă numele unui vin cu D.O.C. sau a unei D.O.C.;

b) vinurilor cu D.O.C., să conţină numele unui vin;

c) vinurilor de import, să conţină numele unui vin cu I.G. sau al unei D.O.C. utilizate în România;

d) vinurilor cu I.G., al vinurilor cu D.O.C. sau al vinurilor de import, să conţină informaţii false cu privire la originea geografică, soiul de viţă, anul de recoltare ori referiri la o calitate superioară;

e) vinurilor, al vinurilor licoroase, vinurilor petiante şi al vinurilor perlante, să conţină indicaţii cu privire la o origine geografică, un soi de viţă, un an excepţional de producţie sau o altă menţiune care să se refere la o calitate superioară;

f) vinurilor de import, să creeze confuzii printr-o ilustraţie utilizată pentru caracterizarea unui vin, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin perlant, a unui vin cu D.O.C. sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei I.G.

(3) Ţinând cont de protecţia acordată denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificaţie conţine sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează în sistemul de etichetare.

(4) La etichetarea vinurilor este interzisă utilizarea unei mărci sau denumiri care conţine o parte sau în întregime numele denumirii, subdenumirii de origine controlată şi indicaţiei geografice.

(5) La etichetarea vinurilor cu I.G. este interzisă utilizarea unei mărci care conţine o parte sau în întregime denumirea sau subdenumirea de origine controlată ori a soiului din care este obţinut vinul.

(6) Este interzisă inscripţionarea sau aplicarea la etichetare de medalii şi distincţii ale concursurilor naţionale şi internaţionale pentru loturi de vin care nu au fost medaliate sau nu au primit distincţii.

Art. 50. - La etichetarea vinurilor spumoase, vinurilor pedante, vinurilor spumante de calitate şi vinurilor spumante de calitate de tip aromat se aplică norme specifice:

a) la etichetare, menţiunile „vin spumos” şi „vin perlant” se completează cu menţiunile „obţinut prin adaos de dioxid de carbon” sau „obţinut prin adaos de anhidridă carbonică”, scrise cu caractere de acelaşi tip şi de aceeaşi dimensiune, cu excepţia cazului în care limba utilizată indică faptul că există adaos de dioxid de carbon;

b) menţiunile „obţinut prin adaos de dioxid de carbon” sau „obţinut prin adaos de anhidridă carbonică” se adaugă chiar şi în cazul în care vinul materie primă este constituit din vin varietal;

c) pentru vinurile spumante cu D.O.C. de tip aromat, descrierea de pe etichetă indică numele soiului de viţă din care provin strugurii sau menţionează „obţinut din struguri de varietăţi aromatice”.

Art. 51. - (1) Indicaţiile obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor provenind din ţări terţe sunt:

(i) denumirea la vânzare: compusă din cuvântul „vin” însoţit în mod obligatoriu de numele ţării de provenienţă;

(ii) pentru vinurile importate în formă îmbuteliată: numele şi adresa importatorului;

(iii) numele, localitatea şi ţara îmbuteliatorului, iar pentru recipientele având un volum nominal mai mare de 60 litri, ale expeditorului;

(iv) pentru vinurile importate în vrac, numele importatorului;

(v) pentru vinurile importate şi îmbuteliate în cadrul comunităţii: numele şi adresa îmbuteliatorului.

(2) Pe eticheta vinurilor de import, indicaţiile facultative pot fi înscrise în limba română.

Art. 52. - (1) Indicaţiile obligatorii menţionate pe etichetă sunt exprimate obligatoriu în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene, din care una este limba română, astfel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă fiecare informaţie.

(2) Pentru produsele provenind din Uniunea Europeană şi destinate exportului, informaţiile obligatorii exprimate într-o limbă oficială a Uniunii Europene pot fi traduse într-o altă limbă.

(3) în cazul produselor provenind din ţări terţe este permisă utilizarea unei limbi oficiale a ţării terţe în care a fost obţinut produsul, cu condiţia ca informaţiile obligatorii să fie exprimate într-o limbă oficială a Uniunii Europene.

 

CAPITOLUL VI

Gestiunea şi controlul pieţei vitivinicole

 

SECŢIUNEA 1

Evidenţa produselor vitivinicole

 

Art. 53. - (1) Campania vitivinicolă începe la data de 1 august a fiecărui an şi se termină la data de 31 iulie a anului următor.

(2) Persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează, achiziţionează şi comercializează produse vitivinicole au obligaţia, după caz, de a întocmi şi de a depune declaraţiile de stocuri, de recoltă şi de producţie şi de a completa operativ registrele de evidenţă obligatorii ale produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al Autorităţii.

(3) Declaraţiile prevăzute la alin. (2) se depun şi se înregistrează la D.A.J. În trei exemplare, dintre care:

- un exemplar se transmite către consilierii cu atribuţii de inspecţii în sectorul vitivinicol, în vederea verificării şi centralizării datelor înscrise;

- un exemplar, în cazul producerii vinurilor cu D.O.G./I.G., se transmite la inspectoratul teritorial al O.N.V.P.V.;

- un exemplar se păstrează la declarant.

(4) Sunt scutite de întocmirea şi depunerea declaraţiilor de recoltă persoanele fizice şi juridice care utilizează producţia de struguri pentru consum propriu.

(5) Comercianţii care deţin o cantitate de până la 2.000 litri de vin nu au obligaţia întocmirii şi depunerii declaraţiei de stocuri.

(6) Pentru produsele vitivinicole provenite, în vrac, din import şi comerţul intracomunitar, sistemul de evidenţă, de verificarea conformităţii şi a trasabilităţii acestora se aprobă prin ordin al Autorităţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 54. - Declaraţia de stocuri se completează şi se dispune până la data de 15 august a fiecărui an, pentru producţia aflată în stoc la data de 31 iulie a anului în curs.

Art. 55. - (1) Declaraţiile de recoltă şi de producţie se completează şi se depun până la data de 10 decembrie a fiecărui an, pentru producţia anului în curs.

(2) Sunt scutiţi de obligaţia prevăzută la alin, (1) producătorii care obţin o cantitate de până la 10 hl de vin, destinat consumului propriu,

 

SECŢIUNEA a 2-a

Denumiri de origine controlată, indicaţii geografice, vinuri varietate şi menţiuni tradiţionale

 

Art. 56. - Metodologia şi procedura de atestare şi control al vinurilor cu D.O.C. şi/sau I.G,, precum şi de verificare în vederea certificării vinurilor varietale se stabilesc prin procedurile elaborate de O.N.V.P.V.

Art. 57. - (1) Producerea vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu

I.G. şi a vinurilor varietale se face în baza autorizaţiei de producător de struguri destinaţi obţinerii acestora.

(2) Comercializarea vinurilor cu D.O.C. şi/sau I.G. şi a vinurilor varietale se face în baza certificatului de atestare a dreptului de comercializare, eliberat de către O.N.V.P.V. la solicitarea producătorilor, pentru loturile de vin aprobate în cadrul comisiilor de degustare.

Art. 58. - Taxele pentru eliberarea autorizaţiei de producător de struguri pentru vinuri cu D.O.C., vinuri cu I.G., vinuri varietale şi taxa pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de comercializare a acestora şi a însemnelor de certificare a acestei categorii de calitate se stabilesc prin ordin al Autorităţii.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Protecţia D.O.C., I.G., menţiunilor tradiţionale şi relaţia acestora cu mărcile

 

Art. 59. - (1) Prezentele norme metodologice reglementează procedura preliminară naţională în ceea ce priveşte înregistrarea cererilor de acordare a protecţiei I.G. şi D.O.C. la nivelul Uniunii Europene, precum şi protecţia D.O.C. la nivel naţional, în concordanţă cu prevederile art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

(2) O D.O.C. protejată şi o I.G. protejată pot fi utilizate de orice operator/agent economic care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(3) Caietul de sarcini permite părţilor interesate să verifice respectarea condiţiilor relevante de producţie asociate denumirii de origine protejate sau indicaţiei geografice protejate.

(4) 0 D.O.C. protejată şi o I.G. protejată, precum şi vinul care utilizează denumirea controlată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii controlate respective:

(i) de produse comparabile care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea controlată; sau

(ii) în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei D.O.C. sau a unei I.G.;

b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea controlată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoţită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare;

c) oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum şi împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greşită cu privire la originea acestuia;

d) oricărei altei practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(5) D.O.C. şi I.G. nu devin generice în Uniunea Europeană în sensul alin. (4).

(6) 0 denumire care a devenit generică nu este protejată ca D.O.C. sau ca I.G. O „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deşi se raportează la locui sau regiunea unde acest produs a fost iniţial obţinut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii Europene.

Art. 60. - (1) Cererile de protecţie privind noi D.O.C. sau I.G., precum şi menţiuni tradiţionale pentru vinuri fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel naţional.

(2) Denumirea care trebuie protejată se înregistrează numai în limba utilizata pentru a descrie produsul în cauza din aria geografică delimitată, cu ortografia originală.

(3) O cerere este admisibilă atunci când documentul unic, rezumat al caietului de sarcini, este completat în mod corespunzător şi sunt furnizate documentele justificative prevăzute de legislaţia în vigoare.

(4) în cazul cererilor care acoperă diferite categorii de produse vitivinicole, detaliile care confirmă legătura dintre aria geografică şi produs se dovedesc pentru fiecare dintre produsele vitivinicole în cauză.

(5) Caietul de sarcini al produsului conţine informaţii care confirmă legătura dintre aria geografică şi produs, precizând:

- În cazul unei D.O.C.:

a) detaliile ariei geografice, în special, factorul natural şi cel uman relevanţi pentru legătură;

b) detaliile cu privire la calitatea sau caracteristicile produsului care pot fi puse, în esenţă sau exclusiv, pe seama mediului geografic;

c) o descriere a interacţiunii cauzale dintre detaliile menţionate la lit. a) şi b);

- În cazul unei I.G.:

a) detaliile ariei geografice relevante pentru legătură;

b) detaliile privind calitatea, prestigiul sau alte caracteristici specifice ale produsului care pot fi puse pe seama originii sale geografice;

c) o descriere a interacţiunii cauzale dintre detaliile menţionate la lit. a) şi b).

(6) Caietul de sarcini al vinului cu I.G. stabileşte dacă acesta se bazează pe o anumită calitate, un anumit prestigiu sau pe alte caracteristici legate de originea sa geografică.

(7) Procedura preliminară de înregistrare a cererilor de protecţie a noilor D.O.C., a l,G. şi a menţiunilor tradiţionale la nivel naţional, precum şi procedura de modificare a condiţiilor specifice ale produselor vitivinicole obţinute într-o D.O.C. sau O I.G. se aprobă prin ordin al Autorităţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(8) în cazul în care, examinându-se cererea, se consideră că D.O.C. sau I.G. nu îndeplineşte condiţiile relevante şi legislaţia privind protecţia, atunci cererea se respinge.

(9) în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru protecţie, se aplică procedura preliminară naţională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cei puţin pe internet şi se înaintează cererea de protecţie la Comisia Europeană.

Art. 61. - (1) Data depunerii unei cereri de protecţie a unei D.O.C. sau a unei I.G. la Comisia Europeană este data primirii acesteia de către forul menţionat şi este adusă la cunoştinţa publicului.

(2) O.N.V.P.V. gestionează înregistrarea cererilor în vederea obţinerii protecţiei unei D.O.C. şi/sau I.G,, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, menţiunile tradiţionale, etichetarea şi prezentarea anumitor produse vitivinicole.

Art. 62. - (1)0 denumire pentru care se depune o cerere şi care este omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja înregistrată se înregistrează ţinându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale şi tradiţionale, precum şi de orice risc de creare a unei confuzii.

(2) O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

(3) O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi şi de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

Art. 63. - (1) Un solicitant care satisface condiţiile prevăzute de legislaţia privind protecţia poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei D.O.C. sau al unei I.G., în special pentru a lua în considerare evoluţiile cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru o nouă delimitare a ariei geografice.

(2) Cererile descriu şi motivează modificările solicitate.

Art. 64. - (1)0 cerere de aprobare a modificării caietului de sarcini pentru producerea vinurilor cu D.O.C. şi I.G. este admisibilă dacă informaţiile solicitate, însoţite de cererea completată în mod corespunzător, au fost comunicate Comisiei Europene.

(2) Modificarea caietului de sarcini este considerată a fi minoră în cazul în care:

a) nu vizează caracteristicile esenţiale ale produsului;

b) nu afectează legătura cu aria geografică;

c) nu implică modificarea denumirii produsului sau a oricărei părţi a acesteia;

d) nu afectează aria geografică delimitată;

e) nu atrage după sine alte restricţii asupra comercializării produsului.

(3) Modificarea caietului de sarcini este considerată a fi majoră, în cazul în care:

a) are loc introducerea de noi soiuri În arealul delimitat al D.O.C. şi/sau I.G.;

b) are loc o nouă delimitare a ariei geografice.

(4) Cererea de modificare a caietului de sarcini este în mod obligatoriu însoţită de cazierul vinicol al produsului realizat pe minimum 3 ani, care să justifice clar şi fără echivoc modificarea caietului de sarcini în ceea ce priveşte legătura dintre caracteristicile produsului şi mediul geografic; cazierul vinicol reprezintă banca de date analitice privind caracteristicile fizico-chimice ale vinurilor din România, determinate în conformitate cu metodele de referinţă ale Uniunii Europene, utilizat pentru evaluarea calităţii vinurilor, în funcţie de anul de recoltă şi arealul viticol.

(5) Atunci când cererea de aprobare a modificărilor aduse caietului de sarcini al produsului este prezentată de un solicitant, altul decât solicitantul iniţial, Comisia Europeană transmite cererea solicitantului iniţial,

Art. 65. - În cazurile în care vinurile nu îndeplinesc condiţiile de a fi valorificate cu D.O.C. sau I.G. conform caietului de sarcini corespunzător, ele nu mai beneficiază de utilizarea numelui D.O.C./I.G. şi nu mai au asigurată protecţia.

Art. 66. - (1) înregistrarea unei mărci pentru vinuri care conţine sau constă într-o D.O.C, protejată sau o I.G. protejată care nu respectă specificaţiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul prevederilor art. 59 alin, (2) şi care se referă la un produs aparţinând uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice este:

a) refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisia Europeană a cererii de protecţie privind D.O.C. sau I.G. şi, prin urmare, denumirea de origine sau indicaţia geografică este protejată: sau

b) anulată.

(2) O marcă, dintre cele menţionate la alin. (1) pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună-credinţă, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii Europene, fie anterior datei obţinerii protecţiei D.O.C. sau a I.G. În ţara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare şi poate fi reînnoită în pofida protecţiei D.O.C. sau a I.G., cu condiţia să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene. În astfel de cazuri este permisă utilizarea D.O.C. sau a I.G. alături de mărcile relevante.

Art. 67. - Anularea protecţiei acordate unei D.O.C. sau unei I.G. se realizează în cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător al produsului nu mai este asigurată.

Art. 68. - (1) O menţiune tradiţională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiţia acesteia.

(2) O menţiune tradiţională pentru care a fost prezentată o cerere de protecţie completată corespunzător, pentru care au fost furnizate documentele necesare, care este considerată admisibilă la nivelul Comisiei Europene, fiind adoptată o decizie de recunoaştere a acesteia pe baza informaţiilor comunicate acesteia, este inclusă în baza de date electronică a Comisiei Europene, denumită „E-Bacchus”.

(3) Menţiunile tradiţionale înscrise în baza electronică de date a Uniunii Europene denumită „E-Bacchus” sunt protejate numai în limba şi pentru categoriile de produse vitivinicole indicate în cerere împotriva:

a) utilizării abuzive, chiar dacă menţiunea protejată este însoţită de un termen precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau termeni asemănători,

b) oricărei altei indicaţii false sau înşelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente produsului în cauză;

c) oricăror altor practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplineşte condiţiile menţiunii tradiţionale protejate.

(4) Menţiunile tradiţionale înscrise în baza electronică de date „E-Bacchus” sunt aduse la cunoştinţa publicului.

(5) Atunci când o menţiune tradiţională este protejată în baza legislaţiei privind protecţia menţiunilor tradiţionale, înregistrarea unei mărci comerciale a cărei utilizare ar încălca dispoziţiile alin. (3) se evaluează în conformitate cu Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului sau cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului. Mărcile comerciale înregistrate cu încălcarea primului paragraf se declară nule la cerere, în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute de Directiva 2008/95/CE sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Art. 69. - (1)0 menţiune pentru care s-a depus o cerere şi care este integral sau parţial omonimă cu o menţiune tradiţională deja protejată trebuie protejată ţinându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale şi tradiţionale şi de riscul de confuzie.

(2) Menţiunea omonimă care induce în eroare consumatorii în ceea ce priveşte natura, calitatea sau adevărata origine a produselor nu se înregistrează, chiar dacă menţiunea respectivă este exactă.

(3) Utilizarea unei menţiuni protejate omonime nu este permisă decât dacă menţiunea omonimă protejată ulterior este în practică, suficient de diferită de menţiunea tradiţională înregistrată în baza electronică de date „E-Bacchus”, având în vedere necesitatea de a trata în mod echitabil producătorii în cauză şi de a nu induce în eroare consumatorii,

Art. 70. - Recunoaşterea unei menţiuni tradiţionale este acceptată în cazul în care menţiunea nu este generică.

Art. 71. - Un solicitant poate cere aprobarea sau modificarea unei menţiuni tradiţionale, a limbii indicate, a vinului sau vinurilor în cauză sau a rezumatului definiţiei sau al condiţiilor de utilizare a menţiunii tradiţionale în cauză.

Art. 72. - (1) Depunerea unei cereri de anulare a unei menţiuni tradiţionale se poate face de către o persoană fizică sau juridică care poate justifica un interes legitim şi poate comunica o cerere de anulare justificată, în mod corespunzător.

(2) Menţiunile tradiţionale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii Europene.

Art. 73. - Anexele nr. 1-3, 4.IA, 4.IB, 4.IC, 4.II, 4.III, 4.IV şi 4.V fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

Definiţii privind categoriile de material săditor şi material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie şi categoriile de material biologic folosite în viticultură

 

1. Materialul săditor viticol este constituit din:

a) viţe altoite - viţe obţinute prin altoire între butaşul altoi şi butaşul portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate înfiinţării de plantaţii sau plantării în goluri;

b) viţe nealtoite din soiuri roditoare - viţe obţinute prin înrădăcinarea butaşilor de viţă-de-vie roditoare, de diferite lungimi, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe minimum 10 cm, destinate plantării pe terenuri nisipoase, în care nu există pericolul atacului de filoxeră radicicolă, sau pe orice tip de sol, în cazul soiurilor rezistente la filoxeră, forma radicicolă;

c) viţe portaltoi - viţe obţinute prin înrădăcinarea butaşilor portaltoi, cu lungimea de minimum 30 cm, având cel puţin 3 rădăcini principale şi cordiţa maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate înfiinţării de plantaţii de portaltoi sau plantării în goluri.

2. Materialul de înmulţire vegetativă al viţei-de-vie este constituit din:

a) coarde altoi - ramificaţii în vârstă de un an ale tulpinii, cu lemnul maturat, având lungimea de cel puţin 8 ochi viabili şi diametrul minim de 7 mm, obţinute din plantaţii recunoscute de viţe nobile, destinate obţinerii de altoi sau de butaşi pentru înrădăcinare;

b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare - porţiuni provenite din coarde altoi, cu lungimea minimă de 30 cm şi diametrul de cel puţin 7 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor superioară;

c) coarde portaltoi - ramificaţii în vârstă de un an ale tulpinii, cu lungimea de 40-80-120 cm (de 1-2-3 lungimi), obţinute în plantaţiile recunoscute de portaltoi, destinate obţinerii de butaşi portaltoi cu lungimea de minimum 30 cm şi diametrul de minimum 7 mm;

d) butaşi portaltoi pentru altoire - porţiuni provenite din coarde portaltoi cu lungimea minimă de 30 cm şi diametrul intemodului de cel puţin 7 mm, măsurat la mijlocul butaşului;

e) butaşi portaltoi pentru înrădăcinare - porţiuni provenite din coarde portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm şi diametrul intemodului de cel puţin 6 mm, măsurat la mijlocul butaşului, având în partea lor superioară 1-2 ochi viabili,

3. Categoriile biologice de material de înmulţire vegetativă al viţei-de-vie folosit în viticultură sunt definite astfel:

a) materialul iniţial este materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie:

(i) produs de menţinător;

(ii) constituit din clone libere de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare, plantate pe familii sanitare;

(iii) provenit din plantaţi] cu materialul iniţial, în care există o garanţie totală că solul nu este infestat cu organisme dăunătoare sau cu vectori ai acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;

(iv) destinat producerii de material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie din categoria biologică bază/certificat. Plantaţiile cu material iniţial se înfiinţează în unităţile titulare de brevet al soiului nou, respectiv al clonei, cu material provenit din plantaţia de conservare, în prealabil testat la bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare, în condiţiile în care solul nu este infestat cu nematozi - vectori;

b) materialul bază este materialul de înmulţire vegetativă al viţei-de-vie:

(i) produs de menţinător sau sub directa sa responsabilitate;

(ii) provenit din plantaţii înfiinţate cu material săditor din categoria biologică iniţial, pe soluri pentru care există o garanţie maximă că sunt libere de organisme dăunătoare sau de vectori ai acestora;

(iii) liber de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare;

(iv) destinat producerii de material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie din categoria biologică material certificat;

c) materialul certificat este materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie:

(i) produs de operatorii economici autorizaţi;

(ii) care provine din plantaţii-mamă, iniţial/bază, furnizoare de coarde şi de butaşi portaltoi, libere de bolile virotice, prevăzute prin reglementările în vigoare;

(iii) destinat obţinerii viţelor altoite certificate;

d) viţe altoite certificate:

(i) produse de operatorii economici autorizaţi;

(ii) provenite din plantaţia de material certificat;

(iii) destinate înfiinţării plantaţiilor de producţie comerciale;

(iv) nu pot fi utilizate pentru multiplicarea altei categorii biologice;

e) materialul standard este materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie viticol:

(i) produs de operatorii economici autorizaţi;

(ii) provenit din plantaţii rezultate din viţe altoite certificate;

(iii) destinat înfiinţării de plantaţii de producţie comerciale;

f) clona omologată este descendenţa vegetativă a unui soi, conformă unui butuc de viţă-de-vie, ales pentru identitatea sa varietală, caracterele fenotipice şi starea sanitară, care a parcurs toate etapele selecţiei clonale şi care se înregistrează, după testarea oficială, în Catalogul oficial al plantelor de cultură din România,

4. Categoria biologică pentru materialul de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie se stabileşte în funcţie de cea a materialului de înmulţire folosit la altoire, după cum urmează:

(i) material iniţial - se obţine prin folosirea la altoire a materialului amelioratorului atât pentru viţele-altoi, cât şi portaltoi pentru înfiinţarea plantaţiilor iniţial - mamă destinate pentru producerea materialului iniţial;

(ii) material bază - se obţine prin folosirea de altoi, din plantaţii iniţial şi portaltoi din plantaţii iniţial-mamă destinate pentru producerea materialului iniţial pentru obţinerea plantaţiilor-bază mamă destinate pentru producerea materialului bază;

(iii) material certificat - se obţine prin folosirea de altoi şi portaltoi, din plantaţii bază şi portaltoi, din plantaţii-mamă destinate pentru producerea materialului bază sau din altoi material iniţial şi plantaţii/portaltoi, material certificat pentru obţinerea plantaţiilor-mamă destinate pentru producerea materialului certificat. Din plantaţiile-mamă destinate pentru producerea materialului certificat se poate obţine material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie din categoria certificat;

(iv) material standard - se obţine din toate combinaţiile de altoire în care unul dintre partenerii altoi sau portaltoi este din categoria biologică standard.

 

ANEXA Nr.: 2

la normele metodologice

 

Definiţii privind tipurile de plantaţii viticole care produc material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie şi unităţile producătoare autorizate

 

1. Producerea materialului de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie se realizează din următoarele tipuri de plantaţii:

a) butuci individuali - unitatea de bază a iniţierii schemei de selecţie clonală, care exprimă capacitatea maximă a caracterelor ampelografice şi agronomice ale soiului de viţă-de-vie;

b) colecţia naţională de clone - înfiinţate de amelioratori, de menţinători ori cu consimţământul acestora, cu viţe provenite din materialul iniţial, testate individual ca libere de bolile virotice prevăzute prin reglementările în vigoare, care furnizează materialul iniţial;

c) plantaţii de preînmulţire - înfiinţate cu viţe din materialul iniţial, libere de bolile virotice prevăzute prin reglementările în vigoare şi care furnizează materialul din categoria biologică bază;

d) plantaţii-mamă înfiinţate cu viţe-de-vie din material bază, din care rezultă coarde altoi sau butaşi portaltoi certificaţi;

e) plantaţii autorizate pentru producerea de coarde altoi sau de butaşi portaltoi - plantaţii de producţie destinate obţinerii de material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie din categoria standard;

f) şcoli de viţe (pepiniere) destinate obţinerii de viţe altoite ori nealtoite înrădăcinate din soiuri roditoare utilizate pentru producţia de vin,

2. Înmulţirea vegetativă a viţei-de-vie se realizează în următoarele tipuri de unităţi:

a) unităţi de selecţie clonală - unităţi ale menţinătorului care preiau capul de clonă/clone, indiferent de origine, le devirozează, le cultivă în condiţii controlate, le studiază din punct de vedere genetic, sanitar şi al aptitudinilor culturale şi tehnologice, asigurând conservarea acestora pe întreaga durată de premultiplicare. Activitatea unităţilor de selecţie se desfăşoară potrivit schemelor şi normelor stabilite de O.N.V.P.V., la propunerea I.C.-D.V.V. Valea Călugărească, sub controlul I.N.C.S. Unităţile de selecţie autorizate de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale sunt singurele unităţi abilitate să producă material iniţial/bază, destinat unităţilor de multiplicare;

b) unităţi de premultiplicare - unităţi care produc şi distribuie material din categoria biologică bază utilizând numai material din categoria biologică iniţial furnizat de unităţile de selecţie. Materialul produs din categoria biologică bază este destinat înfiinţării plantaţiilor-mamă certificate de multiplicare, care trebuie realizate pe clone, cu posibilitatea de identificare a fiecărei clone;

c) unităţi de multiplicare - unităţi care produc şi distribuie material din categoria biologică certificat, destinat obţinerii materialului de plantare - viţe-de-vie altoite şi nealtoite;

d) unităţi care produc material de plantare necesar în vederea înfiinţării plantaţiilor comerciale de struguri pentru vin sau completări goluri - unităţi care produc fie material de înmulţire vegetativă din categoria biologică certificat, fie material de înmulţire vegetativă standard, dar nu produc în acelaşi timp material din ambele categorii biologice.

3. Activitatea unităţilor producătoare de material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie se desfăşoară sub controlul Autorităţii, I.N.C.S., în baza schemei de selecţie clonală şi a schemei de comercializare.

4. Unităţile producătoare de material de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie ţin evidenţa activităţilor şi a rezultatelor obţinute în registre, pentru fiecare categorie biologică în parte, însoţite de schiţe ale plantaţiilor, pe care le prezintă organelor abilitate pentru control. Registrele de evidenţă pentru fiecare categorie biologică în parte stau la baza verificării, îndrumării, certificării şi comercializării materialului de înmulţire vegetativă a viţei-de-vie.

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

 

Definiţii privind produsele şi subprodusele vitivinicole

 

A. Categorii de produse vinicole

1. Vinul

Vin înseamnă produsul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică totală sau parţială a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nu, sau a mustului de struguri.

Vinul:

a) are un titru alcoolic volumic dobândit de cel puţin 8,5% voi., cu condiţia ca vinul să provină exclusiv din struguri recoltaţi în zonele viticole A şi B, şi de cel puţin 9% vol. În alte zone viticole;

b) are un titru alcoolic total de cel mult 15% vol. Cu toate acestea, prin excepţie:

(i) limita maximă a titrului alcoolic total poate ajunge până la 20% vol. În cazul vinurilor care au fost obţinute fără nicio îmbogăţire, produse în anumite zone viticole din Uniunea Europeană;

(ii) limita maximă a titrului alcoolic total poate depăşi 15% vol. În cazul vinurilor cu D.O.C, care au fost obţinute fără îmbogăţire,

c) are un conţinut total de aciditate, exprimat în acid tartric, de cel puţin 3,5 grame la litru sau 46,6 miliechivalenţi pe litru.

Cu toate acestea, se poate permite utilizarea termenului „vin” dacă:

a) acesta este însoţit de denumirea unui fruct sub formă de denumire compusă, pentru a comercializa produsele obţinute prin fermentarea altor fructe decât strugurii; sau

b) face parte dintr-o denumire compusă.

2. Vinul nou aflat încă în fermentaţia

Vin nou aflat încă în fermentaţie înseamnă produsul a cărui fermentaţie alcoolică nu s-a încheiat şi care nu este încă separat de drojdie.

3. Vinul licoros

Vin licoros înseamnă un produs:

a) care are un titru alcoolic dobândit de cel puţin 15% vol. şi de cel mult 22% voi.;

b) care are un titru alcoolic total de cel puţin 17,5% voi., cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu D.O.C. sau I.G. care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisia Europeană prin intermediul unor acte delegate;

c) care se obţine din:

(i) must de struguri parţial fermentat;

(ii) vin;

(iii) amestecul produselor menţionate anterior; sau

(iv) must de struguri sau un amestec al acestuia cu vin, în cazul anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine controlată sau indicaţie geografică care urmează a fi stabilite de Comisia Europeană prin intermediul unor acte delegate;

d) care are un titru alcoolic natural iniţial de cel puţin 12% voi., cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu D.O.C. sau I.G. care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisia Europeană prin intermediul unor acte delegate;

e) la care s-au adăugat următoarele:

(i) individual sau în amestec:

- alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având un titru alcoolic dobândit de cel puţin 96% voi.;

- distilat de vin sau de struguri stafidiţi, având un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% vol. şi cel mult 86% voi.;

(ii) împreună cu unui sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri concentrat;

- un amestec al unuia dintre produsele prevăzute la lit. e) pct. (i) cu un must de struguri menţionat la lit. c) pct. (i) şi (iv);

f) la care, prin derogare de la lit. e), s-au adăugat, în cazul anumitor vinuri licoroase cu D.O.C. sau I.G. care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisia Europeană prin intermediul unor acte:

(i) oricare dintre produsele enumerate la lit. e) pct. (i), individual sau în amestec; sau

(ii) unul sau mai multe dintre produsele următoare:

- alcool de vin sau de struguri stafidiţi, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 95% vol. şi de cel mult 96% voi.;

- rachiu de vin sau de tescovină, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% voi, şi de cel mult 86% voi.;

- rachiu de struguri stafidiţi, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% vol. şi de cel mult 94,5% vol. şi

(iii) unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi;

- must de struguri concentrat obţinut prin acţiunea focului direct, care corespunde, cu excepţia acestei operaţiuni, definiţiei de must de struguri concentrat;

- must de struguri concentrat;

- un amestec al unuia dintre produsele enumerate la pct. (ii) cu un must de struguri menţionat la lit. c) pct. (i) şi (iv).

4. Vinul spumant

Vin spumant înseamnă un produs:

a) obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară:

(i) din struguri proaspeţi;

(ii) din must de struguri; sau

(iii) din vin;

b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentaţie proprie;

c) care, conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 ban din cauza dioxidului de carbon în soluţie; şi

d) pentru care titrul alcoolic total al vinurilor utilizate ca materie primă nu trebuie să fie mai mic de 8,5% voi.

5. Vinul spumant de calitate

Vin spumant de calitate înseamnă un produs:

a) obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară:

(i) din struguri proaspeţi;

(ii) din must de struguri; sau

(iii) din vin;

b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentaţie;

c) care, conservat la o temperatură de 20”C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari din cauza dioxidului de carbon în soluţie; şi

d) pentru care titrul alcoolic total al producţiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 9% voi.

6. Vinul spumant de calitate de tip aromat

Vinul spumant de calitate de tip aromat înseamnă vinurile spumante de calitate:

a) care sunt obţinute prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producţiei de vin de bază, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parţial fermentat, care provine din anumite soiuri de struguri de vinificaţie incluse pe o listă ce urmează a fi întocmită de Comisia Europeană.

Vinurile spumante de calitate de tip aromat produse în mod tradiţional prin utilizarea vinurilor la alcătuirea producţiei de vin de bază sunt stabilite de Comisia Europeană prin intermediul unor acte delegate;

b) care, conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluţie;

c) al căror titru alcoolic dobândit nu poate fi mai mic de 6% voi.; şi

d) al căror titru alcoolic total nu poate fi mai mic de 10% voi.

7. Vinul spumos

Vin spumos înseamnă un produs:

a) care se obţine din vin fără D.O.C. sau I.G,;

b) care degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parţial dintr-un adaos al acestui gaz; şi

c) care prezintă, atunci când este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluţie.

8. Vinul petiant

Vin petiant înseamnă un produs:

a) care se obţine din vin, din vin nou aflat încă în fermentaţie, din must de struguri sau din must de struguri parţial fermentat, cu condiţia ca aceste produse să aibă titru alcoolic total de minimum 9% voi.;

b) care are un titru alcoolic dobândit de cel puţin 7% voi.;

c) care prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluţie de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari; şi

d) care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

9. Vinul perlant

Vin perlant înseamnă un produs care:

a) se obţine din vin, din vin nou aflat încă în fermentaţie, din must de struguri sau din must de struguri parţial fermentat;

b) are un titlu alcoolic dobândit de cel puţin 7% vol. şi un titru alcoolic total de cel puţin 9% voi.;

c) prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon în soluţie total sau parţial adăugat de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari; şi

d) este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

10. Mustul de struguri

Must de struguri înseamnă produsul lichid obţinut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeţi. Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri de cel mult 1% voi.

11. Mustul de struguri parţial fermentat

Mustul de struguri parţial fermentat înseamnă produsul obţinut din fermentarea unui must de struguri, care are un titru alcoolic dobândit mai mare de 1% vol. şi mai mic de trei cincimi din titrul său alcoolic volumic total.

12. Mustul de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi

Mustul de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi înseamnă produsul obţinut prin fermentarea parţială a mustului de struguri obţinut din struguri stafidiţi, al cărui conţinut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puţin 272 de grame la litru şi al cărui titru alcoolic dobândit şi natural nu trebuie să fie mai mic de 8% voi.

13. Mustul de struguri concentrat

Mustul de struguri concentrat înseamnă must de struguri care se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20°C de refractometru să nu fie mai mică de 50,9%. Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri concentrat de cel mult 1 % voi.

14. Mustul de struguri concentrat rectificat

Must de struguri concentrat rectificat înseamnă:

a) produsul lichid necaramelizat:

(i) care se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20°C de refractometrul să nu fie mai mică de 61,7%;

(ii) care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare şi de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(iii) care are următoarele caracteristici:

- un pH de maximum 5, determinat la 25° Brix;

- o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, determinată la 25° Brix;

- un conţinut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care urmează a fi stabilită;

- un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00, determinat la 25° Brix;

- aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

- un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogram de zaharuri totale;

- un conţinut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

- o conductivitate care nu depăşeşte 120 micro-Siemens pe centimetru, determinată la 25° Brix şi la 20°C;

- un conţinut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

- prezenţa mezoinozitolului;

b) produsul solid necaramelizat:

(i) care se obţine prin cristalizarea mustului de struguri concentrat rectificat lichid, fără utilizarea vreunui solvent;

(ii) care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare şi de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(iii) care, după diluarea într-o soluţie la 25° Brix, are următoarele caracteristici:

- un pH de maximum 7,5;

- o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm;

- un conţinut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care urmează a fi stabilită;

- un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00;

- aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

- un conţinut în dioxid de sulf de maximum 10 mg pe kilogram de zaharuri totale;

- un conţinut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

- o conductivitate care nu depăşeşte 120 micro-Siemens pe centimetru, determinată la 20°C;

- un conţinut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

- prezenţa mezoinozitolului.

Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri concentrat rectificat de cel mult 1% voi.

15. Vinul din struguri stafidiţi

Vin din struguri stafidiţi înseamnă un produs:

a) care este obţinut fără îmbogăţire din strugurii lăsaţi la soare sau la umbră pentru a se deshidrata parţial;

b) care are un titru alcoolic total de cel puţin 16% vol. şi un titru alcoolic dobândit de cel puţin 9% voi.; şi

c) care are un titru alcoolic natural de cel puţin 16% vol. (sau 272 de grame de zahăr/litru).

16. Vinul din struguri supramaturaţi

Vin din struguri supramaturaţi înseamnă produsul care:

a) este obţinut fără îmbogăţire;

b) are un titru alcoolic natural de cel puţin 15% voi.; şi

c) are un titru alcoolic total de cel puţin 15% vol. şi un titru alcoolic dobândit de cel puţin 12% voi.

17. Oţetul de vin

Oţet de vin înseamnă oţetul care:

a) se obţine exclusiv prin fermentarea acetică a vinului; şi

b) are o aciditate totală de cel puţin 60 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

B. Categorii de subproduse vitivinicole

1. Tescovină

Tescovina înseamnă reziduul din tescuirea strugurilor proaspeţi, fermentat sau nu.

2. Drojdii de vin

Drojdii de vin înseamnă reziduul:

a) care se depune în recipientele care conţin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

b) obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la lit. a);

c) care se depune în recipientele care conţin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată; sau

d) obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la lit. c).

 

ANEXA Nr. 4.IA

la normele metodologice

 

Practici şi tratamente oenologice autorizate

 

Nr. crt.

Practica oenologică

Condiţii de utilizare 0) şi cerinţe

Limite de utilizare

1

Aerarea sau oxigenarea cu oxigen gazos

 

 

2

Tratamentele termice

 

 

3

Centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent de filtrare inert

 

în eventualitatea utilizării unui agent, acesta nu trebuie să lase reziduuri nedorite în produsul tratat.

4

Folosirea anhidridei carbonice, denumită şi dioxid de carbon, a

argonului sau azotului fie individual,

fie în combinaţie, cu scopul de a crea o atmosferă inertă şi de a manipula produsul în lipsa aerului

 

 

5

Utilizarea de levuri de vinificare uscate sau în suspensie alcoolică

Numai pentru strugurii proaspeţi, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, must de struguri concentrat, vin nou aflat încă în fermentaţie, precum şi pentru a două fermentaţie alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante

 

6

Utilizarea, pentru favorizarea dezvoltării levurilor, a uneia sau a mai multora dintre următoarele substanţe, eventual completate cu un mediu inert de celuloză microcristalină:

 

 

 

- adaosul de fosfat diamonic sau de sulfat de amoniu

Numai pentru strugurii proaspeţi, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, must de struguri concentrat, vin nou aflat încă în fermentaţie, precum şi pentru a două fermentaţie alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante

în limita respectivă de utilizare de 1 g/L (exprimată în săruri) (2) sau de 0,3 g/L pentru a două fermentaţie a vinurilor spumante

 

- adaosul de bisulfit de amoniu

Numai pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentaţie

în limita respectivă de utilizare de 0,2 g/L (exprimată în săruri) (2)

 

- adaosul de diclorhidrat de tiamină

Numai pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentaţie, precum şi pentru a două fermentaţie alcoolică a tuturor categoriilor de vinuri spumante

în limita de utilizare de 0,6 mg/L (exprimată în tiamină) pentru fiecare tratament

 

- adăugarea de autolizaţi de drojdie

Numai pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustui de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentaţie

 

7

Utilizarea anhidridei sulfuroase, denumită şi dioxid de sulf, a bisulfitului de potasiu sau metabisulfitului de potasiu, denumit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu

 

Limitele (cantitatea maximă conţinută în produsul introdus pe piaţă) prevăzute în anexa nr. 4.I B la normele metodologice

8

Eliminarea anhidridei sulfuroase prin procedee fizice

Numai pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustui de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat şi vinul nou aflat încă în fermentaţie

 

9

Tratamentul cu cărbune de uz oenologic

Numai pentru musturile şi vinurile noi aflate încă în fermentaţie, mustul de struguri concentrat rectificat şi pentru vinurile albe

în limita de utilizare de 100 g de produs uscat per hl

10

Limpezirea cu ajutorul uneia sau a mai multora dintre următoarele substanţe de uz oenologic:

- gelatină alimentară;

- proteină de origine vegetală extrasă din grâu, mazăre şi cartofi;

- clei de peşte;

- cazeină şi cazeinaţi de potasiu;

- ovalbumină;

- bentonită;

- dioxid de siliciu sub formă de gel sau soluţie coloidală;

- caolin;

- tanin;

- enzime pectolitice;

- preparat enzimatic de beta-glucanază;

- extracte proteice din drojdii

Condiţiile de utilizare valabile pentru beta-glucanază, prevăzute în legislaţia europeană în vigoare

Pentru tratarea mustului, a vinurilor albe şi a vinurilor roşă, limita de utilizare a extractelor proteice din drojdii este de 30 g/hl, iar pentru tratarea vinurilor roşii, aceasta este de 60 g/hl

11

Utilizarea acidului sorbic sub formă de sorbat de potasiu

 

Cantitatea maximă de acid sorbic în produsul tratat introdus pe piaţă: 200 mg/L

12

Utilizarea acidului L<+) tartric, acidului L-malic, acidului DL malic sau a acidului lactic pentru acidificare

Acidul tartric trebuie să aibă origine agricolă şi să fie extras mai ales din produse vitivinicole. De asemenea, acidul L(+) tartric trebuie să respecte criteriile de puritate stabilite prin Directiva 2008/84/CE.

 

13

Utilizarea, pentru dezacidificare, a uneia sau mai multora dintre următoarele substanţe:

- tartratul neutru de potasiu;

- bicarbonat de potasiu;

- carbonat de calciu, eventual cu cantităţi mici de sare dublă de calciu din acidul L(+) tartric şi acidul L(-) malic;

- tartratul de calciu;

- acid L(+) tartric;

- preparat omogen de acid tartric şi carbonat de calciu în proporţii echivalente, pulverizat fin

 

 

14

Utilizarea preparatelor de membrane celulare de levuri

 

în limita de utilizare de 40 g/hl

15

Utilizarea de polivinilpolipirolidon

 

în limita de utilizare de 80 g/hl

16

Utilizarea bacteriilor lactice

 

 

17

Adaosul de lizozimă

 

în limita de utilizare de 500 mg/L (când adăugarea se face în must şi în vin, cantitatea cumulată nu poate depăşi 500 mg/L)

18

Adaosul de acid L-ascorbic

 

Cantitate maximă conţinută în vinul tratat introdus pe piaţă: 250 mg/L(3)

19

Utilizarea de răşini schimbătoare de ioni

Numai pentru mustul de struguri destinat producerii de must de struguri concentrat rectificat

 

20

Utilizarea în vinurile seci a drojdiilor de vin proaspete, în stare bună şi nediluate, care conţin levuri provenite din vinificarea recentă a vinurilor seci

Pentru produsele definite la pct. 1, 3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

Cantităţile nu depăşesc 5% din volumul produsului tratat.

21

Barbotarea cu argon sau azot

 

 

22

Adaosul de anhidridă carbonică

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,7 şi 9 din anexa nr. 3 la normele

metodologice

Pentru vinurile liniştite, cantitatea maximă de anhidridă carbonică în vinul tratat

introdus pe piaţă este de 3g/L, iar suprapresrunea creată de anhidrida carbonică trebuie să fie < 1 bar, la temperatura de 20°C.

23

Adaosul de acid citric în vederea stabilizării vinului

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

Cantitatea maximă în vinul tratat introdus pe piaţă: 1 g/L

24

Adaosul de taninuri

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9r 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

 

 

25

Tratarea:

- vinurilor albe şi rose cu ferocianură de potasiu;

- vinurilor roşii cu ferocianură de potasiu sau cu fitat de calciu

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice; dicarbonatul de dimetil poate fi adăugat în vin pentru asigurarea stabilităţii microbiologice a vinului îmbuteliat cu conţinut de zahăr fermentescibil; pentru prevenirea dezvoltării de drojdii nedorite sau de bacterii lactice şi pentru blocarea fermentării vinurilor dulci, semidulci şi demiseci.

Pentru fitatul de calciu, în limita de utilizare de 8 g/hl

26

Adaosul de acid metatartric

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,3-9, 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

în limita de utilizare de 100 mg/L

27

Utilizarea gumei arabice

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

 

28

Utilizarea acidului D-L tartric, denumit şi acid racemic, sau a sării acestuia neutre de potasiu, pentru precipitarea surplusului de calciu

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9, 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice; utilizarea ferocianurei de potasiu, a fitatului de calciu sau a acidului D-L tartric este permisă doar sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician autorizat de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia are loc procesul de tratare a vinurilor, iar responsabilităţile care le revin acestora sunt stabilite, dacă este cazul, de către statul membru în cauză.

 

29

Utilizarea, pentru favorizarea precipitării sărurilor tartrice, de:

- bitartrat de potasiu;

- tartrat de calciu

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

Pentru tartratul de calciu, în limita de utilizare de 200 g/hl

30

Utilizarea sulfatului de cupru sau citratului de cupru pentru eliminarea defectelor de gust sau de miros ale vinului

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

în limita de utilizare de 1 g/hl şi cu condiţia ca produsul tratat să nu conţină mai mult de 1 mg/L de cupru

31

Adaosul de caramel în sensul Directivei 94/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranţii autorizaţi pentru utilizarea în produsele alimentare (4), pentru intensificarea culorii

Numai pentru vinurile licoroase

 

32

Adaosul de dicarbonat de dimetil (DMDC) în vinuri pentru asigurarea stabilizării microbiologice a acestora

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9r 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice; dicarbonatul de dimetil poate fi adăugat în vin pentru asigurarea stabilităţii microbiologice a vinului îmbuteliat cu conţinut de zahăr fermentescibil, prevenirea dezvoltării de drojdii nedorite sau de bacterii tactice, blocarea fermentării vinurilor dulci, demidulci şi demiseci. Adăugarea trebuie efectuată cu puţin timp înainte de îmbuteliere; acest tratament trebuie menţionat în registru.

în limita de utilizare de 200 mg/l, fără reziduuri detectabile în vinul introdus pe piaţă

33

Adaosul de manoproteine de drojdie pentru asigurarea stabilizării tartrice şi proteice a vinurilor

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice

 

34

Tratarea prin electrodializă pentru a asigura stabilizarea tartrică a vinului

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare pentru consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1, 3-9, 15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice; cerinţe privind membranele: să fie fabricate în conformitate cu practicile de fabricaţie permise, din substanţe aprobate pentru fabricarea de materiale plastice destinate folosirii în sectorul alimentar; utilizatorul echipamentului de electrodializă să demonstreze că membranele folosite îndeplinesc cerinţele menţionate anterior şi că înlocuirea echipamentului a fost efectuată de către persoane calificate; membranele nu trebuie să elibereze nicio substanţă în cantităţi care pot fi dăunătoare sănătăţii omului sau care pot afecta gustul sau mirosul produselor alimentare şi trebuie să respecte criteriile prevăzute de Directiva 2002/72/CE; utilizarea membranelor nu trebuie să determine interacţiuni între componentele lor şi cele ale vinului, care fac posibilă formarea unor noi componente în produsul tratat, componente care pot fi toxice.

 

35

Utilizarea ureazei pentru reducerea nivelului de uree din vinuri

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare la consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice; codul pentru urează: EC 3-5-1-5, nr. CAS: 9002-13-5; domeniu de aplicare: descompunerea ureei prezente în vinurile destinate unei maturări prelungite, în cazul în care concentraţia iniţială de uree a vinului respectiv este mai mare de 1 mg/l.

Doza de utilizare maximă: 75 mg de preparat enzimatic pe litru de vin tratat, fără a depăşi 375 unităţi de urează pe litru de vin. După efectuarea tratamentului, întreaga activitate a enzimelor reziduale trebuie eliminată prin filtrarea vinului (dimensiunea porilor este mai mică de 1 Mm).

36

Utilizarea de bucăţi de lemn de stejar la producerea şi maturarea vinurilor, inclusiv la fermentarea strugurilor proaspeţi şi a musturilor de struguri

Bucăţile de lemn de stejar se utilizează la fabricarea şi maturarea vinurilor, inclusiv la fermentarea strugurilor proaspeţi şi a musturilor de struguri, precum şi pentru a transmite vinului anumiţi constituenţi proveniţi din lemnul de stejar; trebuie să provină exclusiv din speciile de Quercus. Acestea sunt fie lăsate în stare naturală, fie încălzite la o temperatură calificată ca scăzută, medie sau înaltă, însă nu trebuie să fi fost supuse unei combustii, inclusiv la suprafaţă, nu trebuie să fie carbonizate sau friabile la atingere. Nu trebuie să fi fost supuse unor tratamente chimice, enzimatice sau fizice altele decât încălzirea. Nu trebuie să li se adauge niciun produs cu scopul de a le intensifica aroma naturală sau compuşii fenolici extractibili. Eticheta trebuie să indice originea speciei sau speciilor botanice de stejar şi intensitatea unei eventuale încălziri, condiţiile de conservare şi măsurile de siguranţă. Bucăţile de lemn de stejar nu trebuie să degaje substanţe în concentraţii care ar putea prezenta eventuale riscuri pentru sănătate.

Dimensiunile particulelor de lemn trebuie să fie de aşa natură încât cel puţin 95% din greutate să fie reţinute de o sită cu ochiuri de 2 mm (sau 9 ochiuri).

37

Utilizarea:

- alginatului de calciu;

- alginatului de potasiu

Numai pentru producerea tuturor categoriilor de vinuri spumante şi petiante obţinute prin fermentarea în sticlă şi la care drojdiile s-au separat prin evacuare

 

38

Corectarea tăriei alcoolice a vinurilor

Numai pentru vin; tratamentele de corectare pot fi atinse prin intermediul unor tehnici de separare, aplicate individual sau combinate; vinurile tratate nu trebuie să prezinte defecte organoleptice şi trebuie să fie apte pentru consumul uman; eliminarea alcoolului din vin nu se poate efectua dacă unul dintre procedeele de îmbogăţire a fost efectuat în cazul unuia dintre produsele vitivinicole utilizate la fabricarea vinului în cauză; tăria alcoolică poate fi redusă cu maximum 20%, iar tăria alcoolică dobândită în volume a produsului final trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei europene în vigoare; aplicarea tratamentului se efectuează sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat; tratamentul trebuie menţionat în registru.

Tăria alcoolică poate fi redusă cu maximum 20%, iar tăria alcoolică dobândită în volume a produsului final trebuie să corespundă celei stabilite de legislaţia europeană în vigoare.

39

Utilizarea de copolimeri polivinilimidazol - polivinilpirolidon (PVI/PVP) pentru reducerea conţinutului în cupru, fier şi metale grele

Prevenirea defectelor provocate de conţinuturi prea ridicate de metale şi pentru a reduce concentraţia nedorit de mare de metale Copolimerii trebuie să fie eliminaţi prin filtrare în cel mult două zile de la adăugarea lor, ţinând cont de principiul precauţiei. În cazul musturilor tulburi, copolimerul trebuie adăugat cel mai devreme cu două zile înaintea filtrării.

în limita de utilizare de 500 mg/L (când se utilizează în must şi în vin, doza cumulată nu poate depăşi 500 mg/L)

40

Adaosul de carboximetilceluloză (gume de celuloză) pentru a asigura stabilizarea tartrică

Numai pentru vin şi toate categoriile de vinuri spumante şi petiante

în limita de utilizare de 100 mg/L

41

Tratamentul cu schimbători de cationi pentru asigurarea stabilizării tartrice a vinului

Pentru mustul parţial fermentat utilizat ca atare la consumul uman direct şi pentru produsele definite la pct. 1,3-9,15 şi 16din anexa nr. 3 la normele metodologice; tratamentul vizează obţinerea stabilităţii tartrice a vinului în ceea ce priveşte bitartratul de potasiu şi tartratul de calciu (precum şi alte săruri de calciu). Tratamentul trebuie să se limiteze la eliminarea cationilor în exces. Vinul se poate trata în prealabil prin răcire. Numai fracţiunea minimă din vin necesară pentru obţinerea stabilităţii va fi tratată cu schimbători de cationi. Tratamentul se va efectua pe răşini schimbătoare de cationi regenerate în ciclu acid. Toate operaţiunile se vor efectua sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat. Tratamentul trebuie să fie înregistrat. Răşinile cationice trebuie să corespundă dispoziţiilor comunitare. Utilizarea lor nu trebuie să producă modificări excesive ale compoziţiei fizico-chimice şi ale caracteristicilor senzoriale ale vinului şi trebuie să respecte limitele stabilite la pct. 3 din monografia „Răşini schimbătoare de cationi” din Codexul oenologic internaţional publicat de OIV.

 

42

Acidificarea prin tratare cu schimbători de cationi

Tratamentul se va efectua cu ajutorul unor răşini schimbătoare de cationi regenerate în ciclu acid; tratamentul trebuie să se limiteze la eliminarea cationilor în exces; tratamentul se va realiza în mod continuu, cu încorporarea constantă a produselor tratate în produsele originale; ca alternativă, răşina ar putea fi încorporată direct în recipient, în cantitatea necesară, apoi separată prin intermediul oricărui procedeu fizic adecvat; utilizarea răşinilor nu trebuie să producă modificări excesive ale compoziţiei fizico-chimice şi ale caracteristicilor senzoriale ale mustului sau ale vinului şi trebuie să respecte limitele din Codexul oenologic internaţional publicat de OIV.

 

43

Reducerea conţinutului de zahăr din must prin cuplaj membranar

Tratamentul determină o diminuare a volumului, în funcţie de cantitatea şi de conţinutul de zahăr ale soluţiei de zahăr eliminate din mustul iniţial; procedeele trebuie să permită conservarea conţinutului de constituenţi ai mustului, alţii decât zahărul; reducerea conţinutului de zahăr din must exclude corectarea tăriei alcoolice a vinurilor care sunt obţinute din acesta; tratamentul se efectuează asupra unui volum de must determinat în funcţie de obiectivul vizat de reducere a conţinutului de zahăr; membranele trebuie să respecte cerinţele prevăzute în Codexul oenologic internaţional publicat de OIV.

 

44

Dezacidificare cu ajutorul tratamentului prin electrodializă cu membrane

Membranele anionice sunt dispuse astfel încât să permită numai extragerea anionilor şi în special a acizilor organici din must sau din vin; sunt impermeabile pentru anionii şi cationii mustului sau ai vinului; dezacidificarea cu ajutorul membranelor şi acidificarea se exclud reciproc; tratamentul trebuie înscris în registru; membranele utilizate trebuie să respecte prevederile Codexului oenologic internaţional publicat de OIV.

Vinul obţinut din must sau din vin dezacidificat prin intermediul acestui tratament trebuie să aibă o concentraţie de acid tartric de cel puţin 1g.L-1.

45

Utilizarea drojdiilor inactivate

 

 

46

Gestionarea gazelor dizolvate din vin utilizând contactori membranari

Pentru produsele definite la pct. 1, 3-9,15 şi 16 din anexa nr. 3 la normele metodologice, cu excepţia adăugării de dioxid de carbon pentru produsele definite la pct. 4-6 şi 8 din anexa nr. 3 la normele metodologice.

 

47

Tratarea vinurilor cu ajutorul unei tehnologii pe bază de membrană, combinată cu carbon activ pentru a reduce 4-etilfenolul şi 4-etilguaiacolul în exces

Tratamentul trebuie înregistrat, iar membranele utilizate trebuie să respecte prevederile Codexului oenologic internaţional publicat de OIV.

 

48

Utilizarea de copolimeri

polivinilimidazol - polivinilpirolidon (PVI/PVP)

Copolimerii trebuie să fie eliminaţi prin filtrare în

cel mult două zile de la adăugarea lor, ţinând cont de principiul precauţiei; în cazul musturilor tulburi, copolimerul trebuie adăugat cel mai devreme cu două zile înaintea filtrării; tratamentul trebuie înscris în registru.

în limita de utilizare de

500 mg/L (când se utilizează în must şi în vin, doza cumulată nu poate depăşi 500 mg/L)

49

Utilizarea de clorură de argint

Clorura de argint adăugată în vin trebuie să fie aplicată pe un suport inert, cum ar fi kieselgur (diatomit), bentonită, caolin etc. Precipitatul trebuie eliminat prin orice procedură fizică adecvată şi trebuie să fie tratat de către sectorul specializat; tratamentul trebuie înscris în registru.

în limita de utilizare de 1 g/hl, reziduuri în vin < 0,1 mg/L (argint)


(1) În lipsa unei precizări explicite, practica sau tratamentul descris poate fi utilizai pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi. mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentaţie, mustul de struguri parţial fermentat utilizat pentru consum uman direct ca atare, vinul, toate categoriile de vinuri spumante, vinul petiant, vinul perlant, vinurile licoroase. vinurile din struguri stafidiţi şi vinurile din struguri supranaturali.

(2) Aceste săruri de amoniu pot fi. de asemenea, utilizate împreună, în limita globală de 1 g/L. fără a aduce atingere limitelor specifice de 0.3 g/L sau 0,2 g/L menţionate anterior.

(3) Limita de utilizare este de 250 mg/L pentru fiecare tratament,

(4) Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 237 din 10 septembrie 1994.

 

ANEXA Nr. 4.IB

la normele metodologice

 

A. Conţinutul de anhidridă sulfuroasă în vinuri

1. Conţinutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor, în afara vinurilor spumante şi licoroase, nu poate depăşi, în momentul consumului uman direct:

a) 150 mg/L pentru vinurile roşii;

b) 200 mg/L pentru vinurile albe şi roşă.

2. Prin excepţie de la pct. 1 lit. a) şi b), limita maximă a conţinutului de anhidridă sulfuroasă, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoza + fructoză este egal cu sau mai mare de 5 g/L, se ridică la:

a) 200 mg/L pentru vinurile roşii;

b) 250 mg/L pentru vinurile albe şi roşă;

o) 350 mg/L pentru vinurile albe care au dreptul la una dintre următoarele D.O.C.: Murfatlar, Cotnari, Târnave, Pietroasa, Valea Călugărească.

B. Conţinutul de anhidridă sulfuroasă în vinurile licoroase

Conţinutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor licoroase nu poate depăşi, în momentul consumului uman direct:

- 150 mg/L, când conţinutul în zaharuri este mai mic de 5 g/L;

- 200 mg/L, când conţinutul în zaharuri este mai mare sau egal cu 5 g/L.

C. Conţinutul de anhidridă sulfuroasă în vinurile spumante

1. Conţinutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor spumante nu poate depăşi, în momentul consumului uman direct:

a) 165 mg/L, pentru toate categoriile de vinuri spumante de calitate; şi

b) 235 mg/L, pentru celelalte vinuri spumante.

2. Atunci când condiţiile climatice o impun, în anumite zone viticole Autoritatea poate autoriza, pentru vinurile spumante prevăzute la pct. 1 lit. a) şi b) produse pe teritoriul lor, creşterea cu cel mult 40 mg/L a conţinutului maxim total de anhidridă sulfuroasă, cu condiţia ca vinurile care beneficiază de această autorizaţie să nu fie expediate în afara statului membru în cauză.

Limitele conţinutului de anhidridă sulfuroasă în vinuri

 

ANEXA Nr. 4.IC

la normele metodologice

 

Limitele conţinutului de aciditate volatilă în vinuri

1. Conţinutul de aciditate volatilă nu poate depăşi:

a) 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/L acid acetic pentru musturile de struguri parţial fermentate;

b) 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/L acid acetic pentru vinurile albe şi roşă; sau

c) 20 de miliechivalenţi pe litru sau 1,2 g/L acid acetic pentru vinurile roşii.

2. Limitele prevăzute la pct. 1 pot fi depăşite pentru:

a) anumite vinuri care beneficiază de o D.O.C. şi anumite vinuri care beneficiază de o I.G.:

(i) dacă au fost supuse unei perioade de maturare de cel puţin doi ani; sau

(ii) dacă au fost produse în conformitate cu unele metode speciale;

b) vinurile care au o tărie alcoolică totală în volume egală sau mai mare de 13% vol.

 

ANEXA Nr. 4.11

la normele metodologica

 

Practicile oenologice autorizate şi restricţiile aplicabile vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate şi vinurilor spumante de calitate de tip aromat

 

A. Vin spumant

1. Expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) licoare de tiraj - produsul care se adaugă producţiei de vin pentru a se obţine fermentaţia secundară;

b) licoare de expediţie - produsul care se adaugă vinurilor Spumante pentru a le conferi caracteristici gustative specifice.

2. Licoarea de expediţie poate să conţină numai:

(i) zaharoză;

(ii) must de struguri;

(iii) must de struguri parţial fermentat;

(iv) must de struguri concentrat;

(v) must de struguri concentrat rectificat;

(vi) vin; sau

(vii) un amestec al produselor menţionate anterior, cu posibilitatea adăugării de distilat de vin.

3. În afara îmbogăţirii autorizate a componentelor producţiei de vin în temeiul reglementărilor europene în vigoare, orice altă îmbogăţire este interzisă.

4. Dacă totuşi, în anumite regiuni, o astfel de măsură este justificată din punct de vedere tehnic, fiecare stat membru poate autoriza îmbogăţirea producţiei de vin la locul de fabricare a vinurilor spumante, cu următoarele condiţii;

a) niciuna dintre componentele producţiei de vin nu trebuie să fi tăcut deja obiectul unei îmbogăţiri;

b) aceste componente trebuie să fie obţinute exclusiv din struguri recoltaţi de pe teritoriul României;

c) operaţiunea de îmbogăţire trebuie să fie efectuată într-o singură etapă;

d) respectarea următoarelor limite:

(i) 2% vol. pentru producţia de vin constituită din componente care provin din zona viticolă B;

(ii) 1,5% vol. pentru producţia de vin constituită din componente care provin din zona viticolă C;

e) îmbogăţirea se face numai prin adaos de must de struguri concentrat sau adăugarea de must de struguri concentrat rectificat.

5. Adaosul de licoare de tiraj şi adaosul de licoare de expediţie nu sunt considerate îmbogăţire sau îndulcire. Adaosul de licoare de tiraj nu poate duce la o creştere a tăriei alcoolice totale în volume mai mare de 1,5% vol. a producţiei de vin.

6. Adaosul de licoare de expediţie se efectuează astfel încât să nu ducă la creşterea tăriei alcoolice dobândite în volume a vinului spumos cu mai mult de 0,5% voi.

7. Îndulcirea producţiei de vin şi a componentelor acesteia este interzisă.

8. În anii în care condiţiile meteorologice sunt excepţionale, limita maximă de 1,50 g/L, respectiv 20 de miliechivalenţi pe litru, poate fi ridicată la 2,50 g/L, adică 34 de miliechivalenţi pe litru, cu condiţia ca aciditatea naturală a produselor să nu fie mai mică de 3 g/L, exprimată în acid tartric, adică 40 de miliechivalenţi pe litru.

9. Anhidrida carbonică din vinurile spumante poate proveni numai din fermentarea alcoolică a producţiei de vin din care se obţine vinul respectiv.

Această fermentare, în cazul în care nu este o fermentare pentru transformarea strugurilor, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parţial fermentat direct în vin spumant poate să rezulte numai prin adaosul de licoare de tiraj. Fermentarea poate avea loc numai în sticle sau cisterne închise. Utilizarea anhidridei carbonice în cazul operaţiunii de transvazare prin contrapresiune este autorizată sub supraveghere şi numai dacă presiunea anhidridei carbonice din vinurile spumante nu se măreşte.

10. În ceea ce priveşte vinurile spumante, cu excepţia vinurilor spumante cu denumire de origine controlată:

a) licoarea de tiraj destinată producerii acestora poate fi compusă numai din:

(i) must de struguri;

(ii) must de struguri parţial fermentat;

(iii) must de struguri concentrat;

(iv) must de struguri concentrat rectificat; sau

(v) zaharoză şi vin;

b) tăria alcoolică dobândită în volume, inclusiv alcoolul conţinut în eventuala licoare de expediţie adăugată, este de minimum 9,5% voi.

B Vinuri spumante de calitate

1. Licoarea de tiraj destinată producerii unui vin spumant de calitate poate fi compusă numai din:

a) zaharoză;

b) must de struguri concentrat;

c) must de struguri concentrat rectificat;

d) must de struguri sau must de struguri parţial fermentat; sau

e) vin.

2. Statele membre producătoare pot defini toate caracteristicile sau condiţiile de producţie şi de circulaţie complementare sau mai stricte pentru vinurile spumante de calitate menţionate şi produse pe teritoriul lor.

3. În ceea ce priveşte vinurile spumante de calitate de tip aromat:

a) aceste vinuri pot fi obţinute numai dacă la constituirea producţiei de vin se utilizează exclusiv musturi de struguri sau musturi de struguri parţial fermentate obţinute din soiuri de viţă-de-vie admise de legislaţia europeană în vigoare;

b) în vederea obţinerii unei producţii de vin spumant, controlul procesului de fermentare înainte şi după constituirea producţiei de vin nu poate fi realizat decât prin refrigerare sau alte procedee fizice;

c) adaosul de licoare de expediţie este interzis;

d) durata procesului de fabricare a vinurilor spumante de calitate de tip aromat nu poate fi mai mică de o lună.

C. Vinuri spumante şi vinuri spumante de calitate cu D.O.C.

1. Tăria alcoolică totală în volume a producţiilor de vin destinate producerii vinurilor spumante de calitate cu D.O.C. este de cel puţin 9% voi.

2. Tăria alcoolică dobândită în volume a vinurilor spumante de calitate cu D.O.C., inclusiv alcoolul conţinut în eventuala licoare de expediţie adăugată, este de minimum 10% voi.

3. Licoarea de tiraj pentru vinurile spumante şi vinurile spumante de calitate cu D.O.C. poate fi compusă numai din:

a) zaharoză;

b) must de struguri concentrat;

c) must de struguri concentrat rectificat;

şi din:

d) must de struguri;

e) must de struguri parţial fermentat;

f) capabile să producă acelaşi vin spumant sau acelaşi vin Spumant de calitate cu D.O.C. ca şi vinul în care se adăugă licoarea de tiraj.

4. Prin derogare de la reglementările europene în vigoare, vinurile spumante de calitate cu D.O.C. conservate în recipiente închise cu capacitate mai mică de 25 de cl, la temperatura de 20°C, pot prezenta o suprapresiune minimă de 3 bari.

5. Durata procesului de fabricare a vinurilor spumante de calitate cu D.O.C., incluzând procesul de maturare în exploataţia producătoare, calculată începând cu fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante, nu poate să fie mai mică de:

a) 6 luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în recipiente închise;

b) 9 luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în sticle.

6. Durata procesului de fermentare care conferă producţiei de vin calitatea de vinuri spumante şi durata prezenţei producţiei de vin pe drojdie nu pot fi mai mici de:

- 90 de zile;

- 30 de zile dacă fermentarea are loc în recipiente prevăzute cu dispozitive de agitare.

7. În ceea ce priveşte vinurile spumante de calitate de tip aromat cu D.O.C.:

a) acestea pot fi obţinute exclusiv prin utilizarea, la constituirea producţiei de vin, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parţial fermentat provenit din soiuri de viţă-de-vie admise de legislaţia europeană în vigoare, cu condiţia ca aceste soiuri să fie recunoscute drept potrivite pentru obţinerea de vinuri spumante de calitate cu D.O.C. În regiunea al cărei nume îl poartă;

b) în vederea obţinerii unei producţii de vin spumant, controlul procesului de fermentare înainte şi după constituirea producţiei de vin nu poate fi realizat decât prin refrigerare sau alte procedee fizice;

c) adaosul de licoare de expediţie este interzis;

d) tăria alcoolică dobândită în volume nu poate fi mai mică de 6% voi.;

e) tăria alcoolică totală în volume nu poate fi mai mică de 10% voi.;

f) dacă sunt conservate la temperatura de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune minimă de 3 bari;

g) durata procesului de producere nu poate fi mai mică de o lună.

D. Lista soiurilor do viţă-de-vie ai căror struguri se pot utiliza pentru constituirea producţiei de vinuri spumante de calitate de tip aromat şi de vinuri spumante de calitate de tip aromat cu D.O.C.

- Busuioacă de Bohotin

- Gewurztraminer Rs

- toate tipurile de Muscat

- Tămâioasă românească

 

ANEXA Nr. 4.111

la normele metodologice

 

Practici oertologice autorizate şi restricţii aplicabile vinurilor licoroase şi vinurilor licoroase cu D.O.C. sau cu I.G.

 

A. Vinuri licoroase

1. Produsele utilizate la fabricarea vinurilor licoroase şi a vinurilor licoroase cu D.O.C. sau cu I.G. nu trebuie să fi fost supuse, eventual, decât practicilor şi tratamentelor oenologice prevăzute de legislaţia europeană în vigoare.

2. Cu toate acestea, creşterea tăriei alcoolice naturale în volume poate rezulta numai în urma utilizării următoarelor produse:

- alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având un titru alcoolic dobândit de cel puţin 96% voi.;

- distilat de vin sau de struguri stafidiţi, având un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% vol. şi cel mult 86% vol. împreună cu unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri concentrat;

- un amestec al unuia dintre produsele menţionate cu un must de struguri;

- alcool de vin sau de struguri stafidiţi, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 95% vol. şi de cel mult 96% voi.;

- rachiu de vin sau de tescovină, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% vol. şi de cel mult 86% voi.;

- rachiu de struguri stafidiţi, cu un titru alcoolic dobândit de cel puţin 52% vol. şi de cel mult 94,5% voi.; şi unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi;

- must de struguri concentrat obţinut prin acţiunea focului direct, care corespunde, cu excepţia acestei operaţiuni, definiţiei de must de struguri concentrat;

- must de struguri concentrat.

3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive care se pot adopta în ceea ce priveşte vinurile licoroase şi vinurile licoroase cu D.O.C. sau I.G. obţinute pe teritoriul României, pentru aceste vinuri sunt autorizate practicile oenologice prevăzute de legislaţia europeană în vigoare.

4. În plus, sunt permise:

a) îndulcirea, cu condiţia de a depune o declaraţie şi a ţine un registru, în cazul în care produsele în cauză nu au fost supuse îmbogăţirii cu must de struguri concentrat, cu ajutorul:

- mustului de struguri concentrat sau al mustului de struguri concentrat rectificat, cu condiţia ca tăria alcoolică în volume totală a vinului în cauză să nu fie mărită cu mai mult de 3% voi.;

b) adăugarea de alcool, de distilat sau de rachiu prevăzute pentru a compensa pierderile prin evaporare pe durata maturării.

5. Tăria alcoolică naturală în volume a produselor utilizate la producerea unui vin licoros, în afara vinurilor licoroase cu D.O.C. sau I.G., nu poate fi mai mică de 12% voi.

B. Vinuri licoroase ou D.O.C. (reglementări speciale)

1. Produsele vinicole, precum mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi,

folosite la producerea unui vin licoros cu D.O.C. trebuie să provină din regiunea al cărei nume îl poartă vinul respectiv.

2. Operaţiunile vizate destinate producerii unui vin licoros cu

D.O.C. se pot efectua numai în interiorul regiunii respective.

3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive care se pot adopta în ceea ce priveşte vinurile licoroase cu D.O.C. produse pe teritoriul României, anumite vinuri licoroase cu D.O.C. pot fi obţinute:

a) fie din must de struguri a cărui tărie alcoolică naturală în volume este de cel puţin 10% voi., în cazul vinurilor licoroase cu D.O.C. obţinute prin adăugarea de rachiu din vin sau din

tescovină de struguri cu denumire de origine şi provenind, eventual, din aceeaşi exploataţie;

b) fie din must de struguri parţial fermentat;

c) având o tărie alcoolică naturală în volume iniţială de cel puţin:

(i) 11% voi., în cazul vinurilor licoroase cu D.O.C. obţinute prin adăugarea de alcool neutru, de distilat de vin cu tăria alcoolică dobândită în volume de cel puţin 70% vol. sau de rachiu de origine viticolă;

(ii) 10,5% vol. În cazul vinurilor obţinute din must de struguri albi.

 

ANEXA Nr.4J

 la normele metodologice

 

Limite şi condiţii privind îndulcirea vinurilor

 

1. Îndulcirea vinului este permisă numai dacă se efectuează cu ajutorul unuia sau mal multora dintre produsele următoare:

a) must de struguri;

b) must de struguri concentrat;

c) must de struguri concentrat rectificat.

Tăria alcoolică totală În volume a vinului în cauză nu poate fi crescută cu mai mult de 4% voi.

2. Îndulcirea vinurilor importate destinate consumului uman direct şi având o indicaţie geografică este interzisă pe teritoriul Uniunii Europene. Îndulcirea altor vinuri importate se supune aceloraşi condiţii ca cele aplicabile în cazul vinurilor produse pe teritoriul Uniunii Europene.

3. Îndulcirea unui vin cu D.O.C. poate fi autorizată doar dacă se realizează:

a) cu respectarea condiţiilor şi limitelor stabilite în prezenta anexă;

b) în interiorul regiunii în care este obţinut vinul în cauză sau într-o zonă situată în imediata vecinătate.

Mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat menţionate la pct. 1 trebuie să fie originare din aceeaşi regiune ca şi vinul pentru îndulcirea căruia sunt folosite. Mustul de struguri concentrat rectificat nu trebuie să aibă aceeaşi provenienţă geografică cu cea a vinului cu D.O.C. sau I.G. În care este utilizat.

4. Îndulcirea vinurilor este permisă numai în stadiul producţiei şi al comercializării angro.

5. Îndulcirea vinurilor trebuie efectuată în conformitate cu următoarele norme administrative specifice:

a) Persoanele fizice sau juridice care efectuează operaţiuni

de îndulcire depun o notificare la structura cu atribuţii în domeniu pe teritoriul căreia se vor desfăşura operaţiunile respective.

b) Notificările se depun în scris şi trebuie să fie primite de structura competentă cu cel puţin 48 de ore înainte de ziua desfăşurării operaţiunii.

c) Cu toate acestea, persoanele prevăzute la lit. a) pot accepta, în cazul operaţiunilor de îndulcire practicate în mod curent sau continuu de către o societate, să fie depusă o notificare valabilă pentru mai multe operaţiuni sau pentru o perioadă determinată. Această notificare nu este admisă decât în căzut în care societatea ţine un registru în care se înscrie fiecare operaţiune de îndulcire, precum şi menţiunile de la lit. d).

d) Notificările trebuie să conţină următoarele informaţii:

- volumul şi tăria alcoolică totală şi dobândită a vinului care va fi supus operaţiunii de îndulcire;

- volumul şi tăria alcoolică totală şi dobândită a mustului de struguri sau volumul şi indicarea densităţii mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificatoare se adaugă, după caz;

- tăria alcoolică totală şi dobândită a vinului, după ce a fost supus operaţiunii de îndulcire.

Persoanele menţionate la lit. a) trebuie să ţină registre de intrare şi ieşire în care să fie indicate cantităţile de must de struguri, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat pe care le deţin pentru a efectua operaţiunile de îndulcire.

 

ANFXA Nr. 4.V

la normele metodologice

 

Clasificarea vinurilor în funcţie de conţinutul în zahăr (glucoză plus fructoză)

 

În funcţie de conţinutul lor în zaharuri, exprimat în glucoză plus fructoză, vinurile pot fi:

(i) seci, în cazul în care conţinutul de zahăr al vinului este de:

- maximum 4,0 g/L; sau

- maximum 9 g/L, cu condiţia ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric pe litru şi nu fie cu mai mult de 2 grame sub conţinutul de zahăr (glucoză plus fructoză);

(ii) demiseci, în cazul în care conţinutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este de:

- maximum 12,0 g/L;

- maximum 18 g/L, cu condiţia ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric pe litru să nu fie cu mai mult de 10 grame sub conţinutul de zahăr (glucoză plus fructoză);

(iii) demidulci, în cazul în care conţinutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este cuprins între 12,01 şi 45,0 g/L;

(iv) dulci, în cazul în care conţinutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este mai mare de 45 g/L.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0245 Tinovul de la Româneşti

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 110.163/A.C. din 13 mai 2016 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia etapei de încadrare nr. 7 din 9 martie 2015, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Suceava, Avizul Ministerului Culturii nr. 6.841 din 17 noiembrie 2015, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 82.634/162.736/329.955 din 23 decembrie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 38.004 din 14 aprilie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 156,211/IM din 26 noiembrie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului ROSCI0245 Tinovul de la Româneşti, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 mai 2016.

Nr. 961.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.