MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 295/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 295         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 19 aprilie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

62. - Lege pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

412. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

63. - Lege privind susţinerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor agricole de producători vitivinicoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile şi pentru încurajarea valorificării producţiei de vin

 

413. - Decret pentru promulgarea Legii privind susţinerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor agricole de producători vitivinicoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile şi pentru încurajarea valorificării producţiei de vin

 

420. - Decret privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor de poliţie cu Ministerul Afacerilor Interne

 

421. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, la trecerea în rezervă, unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

422. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africă, Caraibe şi Pacific şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

38. - Hotărâre privind adoptarea avizului motivat referitor la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii COM(2016) 128

 

39. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE ă Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii COM(2016) 128

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 38 din 9 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

719. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia Căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada de vânătoare 2016-2017

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

244. - Decizie privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2016

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 75 alineatul (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

„c) procedurile extrajudiciare aflate pe rolul comisiilor sportive din cadrul federaţiilor sportive care funcţionează potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiect denunţarea unilaterală a contractelor individuale de muncă sau convenţiilor civile ale sportivilor şi sancţiuni sportive aplicabile în această situaţie sau orice alte litigii având ca obiect dreptul sportivului de a participa la competiţie.”

 

Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 aprilie 2016.

Nr. 62.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 412.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind susţinerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor agricole de producători vitivinicoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile şi pentru încurajarea valorificării producţiei de vin

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege instituie o schemă de ajutor de stat în vederea înfiinţării unor grupuri de producători sau cooperative agricole ale producătorilor vitivinicoli, legal constituite, care deţin şi exploatează o suprafaţă de minimum 30 ha cultivate cu viţă-de-vie din soiuri nobile, comasării suprafeţelor viticole şi a încurajării producţiei de vin de calitate, îmbutelierii şi valorificării acestuia, denumită în continuare schemă.

(2) Schema prevăzută la alin. (1) se aplică cu respectarea prevederilor cuprinse în Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

(3) Schema se notifică Comisiei Europene în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (3) lit. (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(4) Schema se aplică pe întreg teritoriul României,

(5) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin structurile sale teritoriale, respectiv direcţiile agricole judeţene şi a municipiului Bucureşti reprezintă autoritatea competentă responsabilă cu implementarea schemei.

(6) în sensul prezentei scheme se aplică următoarele definiţii:

1. schemă de ajutor - orice act pe baza căruia, fără să fie nevoie de măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate ajutoare individuale întreprinderilor definite în cadrul actului într-un mod general şi abstract, precum şi orice act pe baza căruia pot fi acordate ajutoare care nu sunt legate de un proiect specific, uneia sau mai multor întreprinderi:

2. prelucrarea produselor agricole - orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este, de asemenea, un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în cadrul fermelor care sunt necesare în vederea pregătirii unui produs animal sau vegetal pentru prima vânzare;

3. comercializarea produselor agricole - deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei altei forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei altei activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de un producător primar către consumatorii finali este considerată comercializare de produse agricole în cazul în care se desfăşoară în spaţii separate, rezervate acestui scop;

4. Întreprindere - orice entitate care desfăşoară o activitate economică, indiferent de forma sa juridică;

5. Întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una dintre situaţiile următoare:

a) în cazul societăţilor cu răspundere limitată, decât IMM-uri care sunt înfiinţate de mai puţin de 3 ani, în care mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (şi din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezulta] negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitat㔠se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include,  dacă este cazul, orice capital suplimentar;

b) în cazul unei societăţi în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii, altele decât IMM-uri care sunt înfiinţate de mai puţin de 3 ani, în care mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. În sensul prezentei dispoziţii, „o societate în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate în anexa II la Directiva 2013/34/UE;

c) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

d) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare şi nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanţia Ori a primit ajutoare pentru restructurare şi face încă obiectul unui plan de restructurare;

e) în cazul unei întreprinderi care nu este un IMM, atunci când, în ultimii 2 ani:

(i) raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii este mai mare de 7,5, precum şi

(ii) capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA se situează sub valoarea 1,0.

(7) Solicitanţii schemei trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să deţină şi să exploateze plantaţii viticole înscrise în Registrul plantaţiilor viticole;

b) producţia de vin obţinută de către membrii grupului de producători sau cooperativei agricole să fie valorificată unitar şi nediscriminatoriu de către aceştia. În condiţiile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale în vigoare;

c) să nu fi beneficiat în ultimii 3 ani de finanţare prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi Programul Naţional de Sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018, pentru acelaşi tip de investiţie;

d) să nu se încadreze în definiţia de la alin. (6) pct. 5 „întreprindere în dificultate”;

e) strugurii destinaţi procesării trebuie să provină din plantaţii de viţă-de-vie cu soiuri nobile destinate obţinerii de:

(i) vin cu denumirea de origine controlată;

(ii) vin cu indicaţie geografică;

(iii) vin varietal.

Art. 2. - Grupurile de producători sau cooperativele agricole constituite în baza prezentei legi îşi desemnează persoanele responsabile de accesarea, gestionarea şi monitorizarea sprijinului accesat.

Art. 3. - (1) Schema se acordă pentru construirea de crame noi în scopul procesării materiei prime obţinute de către membrii grupurilor de producători sau cooperativelor agricole.

(2) Valoarea sprijinului este de 60% din valoarea investiţiei, dar nu mai mult de un milion de euro.

Art. 4. - (1) Fondurile necesare pentru realizarea investiţiilor prevăzute la art. 3 se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi se eşalonează pe perioada derulării investiţiei.

(2) Pe durata derulării investiţiei în cauză, beneficiarul nu poate accesa altă formă de sprijin, respectiv finanţare prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 şi/sau Programul Naţional de Sprijin al României 2014-2018, pentru acelaşi tip de investiţii.

Art. 5. - Specialiştii direcţiilor pentru agricultură judeţene au obligaţia de a verifica, în cadrul grupurilor de producători sau cooperativelor agricole, destinaţia sprijinului financiar acordat în condiţiile prezentei legi.

Art. 6. - Beneficiarii schemei se obligă să respecte condiţiile legale în baza cărora au accesat schema şi să exploateze investiţia pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la data finalizării investiţiei.

Art. 7. - Prevederile prezentei legi referitoare la grupuri de producători, cooperative agricole şi la sectorul vitivinicol se completează, după caz, cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice, adoptată în temeiul art. 1 pct. IV. 9 din Legea nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015.

Art. 8. - (1) în termen de 90 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Schema de ajutor de stat se pune în aplicare după primirea deciziei de acordare a ajutorului de la Comisia Europeană.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 aprilie 2016.

Nr. 63.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind susţinerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor agricole de producători vitivinicoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile şi pentru încurajarea valorificării producţiei de vin

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind susţinerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor agricole de producători vitivinicoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile şi pentru încurajarea valorificării producţiei de vin şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 aprilie 2016.

Nr. 413.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor de poliţie cu Ministerul Afacerilor Interne

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului chestor de poliţie Marinescu Ion Niculae îi încetează raporturile de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 18 aprilie 2016.

Nr. 420.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, la trecerea în rezervă, unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 63/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel Mitea Tudor Fănel i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea şi trece în rezervă cu noul grad.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 18 aprilie 2016.

Nr. 421

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 30 din 16 martie 2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supun spre ratificare Parlamentului Acordul de garanţie dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, precum şi Acordul de gestionare arierate dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii care reglementează procedurile de plată şi rambursare în cadrul Acordului de garantare privind împrumuturile care urmează a fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, semnate de România la 1 iulie 2015 la Bucureşti, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 18 aprilie 2016.

Nr. 422.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea avizului motivat referitor la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii COM(2016) 128

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Avizul motivat nr. 4 c-19/371, adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 5 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Constată că sunt îndeplinite condiţiile stabilite prin tratate pentru ca propunerea să facă obiectul controlului parlamentar al subsidiarităţii, şi anume: are caracter legislativ şi aparţine categoriei competenţelor care nu sunt exclusive Uniunii Europene, în sensul art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2) TUE şi, respectiv, art. 2 alin, (6) TFUE.

2. Constată că aspectele transnaţionale sunt evidente, ceea ce ar justifica o acţiune la nivelul Uniunii pentru realizarea obiectivelor, dacă aceste obiective ar fi, în termeni reali, în acord cu valorile, principiile, tratatele Uniunii, precum şi cu angajamentele politice majore asumate de către statele membre, pentru realizarea convergenţei economice şi sociale în întreaga Uniune.

3. Constată validitatea şi suficienţa argumentării utilităţii propunerii, din perspectiva criteriului insuficienţei acţiunii naţionale, dar nu şi din perspectiva criteriului valorii adăugate.

4. Constată că temeiul juridic al propunerii nu corespunde integral cu conţinutul reglementării, întrucât modificările se bazează pe art. 56 şi 59 din TFUE, în condiţiile în care acestea vizează eliminarea restricţiilor privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii, cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat membru, iar propunerea în sine vizează, cel puţin la nivel declarativ, protecţia lucrătorilor.

5. Consideră că orice modificare a reglementărilor actuale trebuie să fie în concordanţă cu art. 56 din TFUE, fapt care impune eliminarea oricăror dispoziţii care ar putea împiedica sau face mai puţin atrăgătoare activităţile prestatorului de servicii stabilit într-un alt stat membru decât cel în care furnizează serviciile, situaţie valabilă şi în cazul în care respectivele dispoziţii se aplică în mod nediscriminatoriu atât prestatorilor de servicii naţionali, cât şi celor din alte state membre UE.

6. Reaminteşte faptul că hotărârile Curţii de Justiţie a UE, care a recunoscut că protecţia lucrătorilor este un obiectiv imperativ, de interes general, care poate justifica obstacole în calea furnizării de servicii, dar numai cu condiţia ca acestea să fie adecvate şi proporţionale pentru a asigura realizarea obiectivelor legitime urmărite, respectiv să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.

În acest context consideră că, mai întâi, ar trebui evaluate efectele transpunerii de către statele membre ale Uniunii Europene a dispoziţiilor Directivei 2014/67/UE, iar ulterior, în funcţie de concluziile acestei evaluări, să fie propuse modificări şi/sau completări ale textului Directivei 96/71/CE.

7. Reaminteşte că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE a stabilit că discriminare înseamnă că persoane care se află în situaţii comparabile sunt tratate în mod diferit şi că lucrătorii detaşaţi sunt într-o situaţie diferită faţă de lucrătorii locali

Subliniază că, de aceea, diferenţele de salarii între lucrătorii detaşaţi şi cei locali nu pot fi tratate ca discriminare.

8. Reamintind faptul că din numărul totalul de lucrători mobili cei detaşaţi reprezintă doar 13% şi că cea mai mare parte dintre aceştia sunt detaşaţi în condiţii legale, că din totalul de angajaţi detaşaţii din state cu salarii sub media Uniunii reprezintă doar 0,3%, că lucrătorii detaşaţi din state cu salarii mici reprezintă doar 50% din totalul detaşărilor exprimă rezerve serioase faţă de argumentele Comisiei Europene privind necesitatea reglementării şi deci faţă de valoarea sa adăugată.

9. Reaminteşte faptul că prevederile actuale ale Directivei 96/71/CE referitoare la salariul minim stabilesc deja un cadru necesar asigurării unei concurenţe loiale între angajatorul care detaşează şi alţi prestatori din ţara gazdă.

Apreciază faptul că diferenţele induse de bonusuri, indemnizaţii, sporuri şi altele asemenea nu sunt atât de mari pentru a justifica acţiunea de reglementare a Comisiei Europene, ceea ce se traduce printr-un deficit de valoare adăugată.

10. Observă că, deşi Comisia Europeană îşi argumentează propunerea pe art. 31 din Carta drepturilor fundamentale, prin care se asigură dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea lucrătorului, o limitare a duratei maxime de muncă, a perioadei de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi a perioadei anuale de concediu plătit ignoră art. 15 din cartă, care se referă la libertatea de alegere a ocupaţiei şi la dreptul la muncă.

Semnalează faptul că lucrătorii nu îşi pot exercita drepturile prevăzute la art. 15, de vreme ce, de facto, nu li se permite să accepte o anumită plată pentru serviciile prestate.

11. Consideră că prevederile art. 2 şi ale art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, privind obligaţia Comisiei Europene de a organiza ample consultări cu părţile interesate şi de a ţine cont de dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate şi, respectiv, obligaţia de a-şi întemeia argumentele care atestă respectarea principiului subsidiarităţii pe indicatori calitativi şi cantitativi nu sunt integral respectate.

În acest sens constată că însuşi studiul de impact arată că nu există date statistice suficiente şi comparabile cu privire la o mare parte din propunerile formulate, cum ar fi numărul lucrătorilor detaşaţi pe perioade mai mari de 24 de luni, şi nici cu privire la măsurile propuse pentru subcontractare, fiind prezentate doar estimări.

Observă că studiul de impact nu demonstrează că există un fenomen de amploare care să necesite o acţiune la nivelul UE. la act şi îşi manifestă surprinderea că, în ciuda solicitărilor repetate ale partenerilor sociali europeni de a fi consultaţi înainte de adoptarea propunerii, Comisia nu a răspuns încă.

Constată că studiul de impact arată că este posibil să existe unele efecte adverse ale propunerii, în special în ceea ce priveşte pierderea unor contracte de prestări servicii pentru prestatorii din statele cu un nivel scăzut al salariilor, sau o creştere generală a costului serviciilor prestate transnaţional, dar fără să aprofundeze aceste aspecte şi fără o analiză riguroasă a implicaţiilor financiare pentru piaţa internă a UE.

Observă că studiul de impact a omis costurile suplimentare cu transportul, cazarea, informarea cu privire la regulile aplicabile, traducerea unor documente etc., pe care trebuie să le suporte prestatorul de servicii care detaşează salariaţi.

Constată că, deşi studiul de impact face referire la intenţia de a asigura o egalitate de tratament între lucrătorul detaşat şi lucrătorii naţionali, astfel încât lucrătorul detaşat să fie tratat ca un lucrător mobil UE în sensul art. 45 TFUE în statul membru gazdă, nu este analizată modalitatea în care aceste modificări vor interfera cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 492/2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor sau cu Directiva 2014/54/UE de îmbunătăţire a aplicării drepturilor acestora şi nici nu se explică în ce mod ar putea un lucrător detaşat să fie egal cu un lucrător naţional, dacă celui detaşat i se refuză ca printr-un act de voinţă să accepte anumite drepturi salariale.

12. Constată că, în conformitate cu normele în vigoare, Statele membre pot lua măsuri adecvate pentru a se asigura că lucrătorii temporari detaşaţi sunt trataţi în acelaşi mod ca şi lucrătorii temporari naţionali.

Ia act de faptul că, în conformitate cu evaluarea impactului, până în prezent un număr de 15 state membre au decis să utilizeze această opţiune. De aceea consideră că modificarea prevederilor legale ale UE în această privinţă nu este justificată şi nici necesară.

13. Apreciază că noua regulă privind subcontractarea va avea ca efect utilizarea de convenţii colective care nu îndeplinesc criteriile de aplicare universală; de asemenea ar putea fi necesar să se utilizeze convenţii colective neuniversale în state membre care au declarat deja că folosesc convenţii colective universal aplicabile. De aceea consideră că intervenţia la nivelul UE, în scopul de a extinde domeniul de aplicare al propunerii de directivă, nu este justificată şi nici necesară.

14. Reaminteşte faptul că în ceea ce priveşte aplicarea obligatorie a regulilor generale de detaşare în cazul detaşării prin intermediul unui agent de muncă temporară, în prezent, statul membru gazdă are posibilitatea de a impune agenţilor de muncă temporară din alte state membre aceleaşi reguli ca şi cele aplicabile agenţilor de muncă temporară naţionali. De aceea consideră că impactul propunerii de directivă este neclar şi nu pare să fie adecvat scopului.

15. la act de faptul că, în conformitate cu dispoziţiile actuale ale Directivei 96/71 /CE, statele membre au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al convenţiilor colective sau al sentinţelor arbitrale care au fost declarate universal aplicabile tuturor sectoarelor; studiul de impact relevă că doar 4 state membre au decis să nu utilizeze această opţiune.

Consideră că, în aceste condiţii, nu este necesară impunerea unei astfel de obligaţii la nivelul UE.

16. Semnalează faptul că înlocuirea expresiei „salariu minim” cu cea de „remuneraţie1 poate provoca incertitudine juridică, deoarece aceasta este o noţiune care poate fi interpretată în mod extins şi nu reiese în mod clar dacă remuneraţia este considerată ca fiind un cuantum rezultat din elementele obligatorii de remuneraţie pe care trebuie să le primească lucrătorul sau ca impunere a obligaţiei de respectare a structurii salariului statului gazdă pentru prestatorii din alte state membre.

Consideră că în prima variantă nu sunt pe deplin utilizate concluziile studiului şi jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a UE, iar în a două variantă apar probleme în cazul în care, conform legislaţiei statului gazdă, prestatorul trebuie să respecte în mod obligatoriu alte elemente de remuneraţie.

Atenţionează asupra faptului că s-ar genera discrepanţe între statele membre, având în vedere faptul că fiecare stat va trebui să indice în legislaţia proprie definirea şi alcătuirea acestei remuneraţii.

Observă faptul că nu este clarificată suficient noţiunea de bază de calcul, care se va stabili pentru plata taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale de către antreprenorii care detaşează lucrători în alte state membre.

17. În concluzie, consideră că, dacă ar fi adoptate propunerile formulate de Comisie, se vor crea bariere în calea liberei prestaţii a serviciilor şi a mobilităţii forţei de muncă.

18. Subliniază că observaţiile şi rezervele exprimate în opinia adoptată ca urmare a analizei pe fond completează prezentul aviz motivat.

19. Consideră că propunerea de directivă nu are suficientă valoare adăugată şi, în consecinţă, hotărăşte că este încălcat principiul subsidiarităţii, în principal din perspectiva utilităţii reglementării.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 13 aprilie 2016.

Nr. 38.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

COM(2016) 128

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/372, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 5 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Susţine toate acele prevederi din propunerea de directivă privind detaşarea lucrătorilor, destinate protejării de orice formă de abuz şi exploatare, precum şi limitarea posibilităţii întreprinzătorilor de a-şi maximiza profitul prin acte oneroase, în special prin munca nedeclarată, activităţile profesionale independente false, externalizare şi subcontractare.

2. Semnalează faptul că înfiinţarea unor societăţi de tip „cutie poştal㔠în ţări cu nivele reduse de impozitare, indicată în propunerea de directivă ca exemplu de abuz, ţine mai degrabă de reglementarea din sfera combaterii evaziunii fiscale unde, în pofida unor acţiuni de reglementare recente, Uniunea Europeană nu are încă rezultate suficiente.

3. Susţine propunerea din proiectul de Raport referitor la dumpingul social în Uniune [2015/2255(INI)] al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale din Parlamentul European, care prevede publicarea unei liste a întreprinderilor care au comis încălcări grave ale legislaţiei Uniunii în domeniul ocupării forţei de muncă.

4. Consideră că în condiţiile în care economia neagră reprezintă între 9 şi 21% (în statele membre cu salarii mari), iar numărul lucrătorilor nedeclaraţi este estimat a fi de 20 de ori mai mare decât al celor detaşaţi, munca nedeclarată constituie cea mai serioasă formă de concurenţă neloială şi, în comparaţie cu aceasta, anumite erori de implementare din domeniul detaşării lucrătorilor sunt nesemnificative, putând fi mult mai uşor corectate printr-o mai bună implementare a Directivei 96/71/CE, cu completările aduse de Directiva 2014/67/UE.

5. Apreciază că în ceea ce priveşte combaterea abuzurilor şi fraudelor sunt posibile consolidarea cooperării administrative şi punerea în aplicare de către autorităţile competente ale statelor membre a unor măsuri administrative şi de control care să permită îmbunătăţirea protecţiei lucrătorilor detaşaţi.

Reaminteşte că la nivel european au fost adoptate instrumente suficiente (în special Directiva 2014/67/UE) care, dacă ar fi pe deplin aplicate, ar fi în măsură să producă efectele scontate.

6. Consideră că dacă situaţiile în care întreprinderile au profitat de diferenţele de salarizare dintre statele membre şi au utilizat detaşarea ca modalitate de exploatare a acestor diferenţe nu reprezintă un comportament impropriu, ci unul obişnuit, tipic economiei de piaţă, tot în acelaşi mod şi conform aceluiaşi principiu, acela al exploatării unor diferenţe între diverse pieţe, făcându-se şi investiţiile; de altfel, întreprinzătorii caută să exploateze şi regimurile fiscale diferite, iar recentele progrese ale UE în acest domeniu sunt încă incipiente.

7. Consideră că o convergenţă a nivelurilor salariate se poate realiza doar printr-un proces de dezvoltare economică şi că propunerea de directivă nu va reuşi „să introducă egalitatea de remunerare” prin măsurile prezentate; în schimb, ea va determina eliminarea de pe piaţa internă a numeroşi operatori economici din noile state membre şi va provoca serioase pierderi de locuri de muncă.

8. Semnalează faptul că reducerea salariilor în statele cu economii dezvoltate este provocată, mai ales, de necesitatea de a menţine competitivitatea întreprinderilor europene în cadrul unei economii globalizate care nu are nicio legătură cu detaşarea lucrătorilor din statele membre ale UE

9. Reaminteşte faptul că extinderea Uniunii Europene către statele din spatele fostei „cortine de fier” a reprezentat o reparaţie istorică pentru acestea şi o promisiune asumată la cel mai înalt nivel politic de către Uniune şi de statele membre că procesul de convergenţă va fi unul substanţial şi continuu.

Consideră că odată ce Uniunea Europeană a dovedit că poate depăşi crize excepţionale, aşa cum a fost criza financiară din anul 2008, nu mai există motive de întrerupere a procesului de convergenţă.

10. Constată cu surprindere, îşi manifestă îngrijorarea şi regretă faptul că unele state membre cu economii dezvoltate au insistat pentru revizuirea Directivei 96/71/CE, chiar înainte de aplicarea integrală a Directivei de executare 2014/67.

Consideră că această insistenţă se datorează unor dificultăţi de politică internă şi unor presiuni din partea opiniei publice, dar că acest transfer al problemelor interne la nivelul Uniunii Europene, iar mai apoi de la nivelul Uniunii către statele membre cu economii mai puţin dezvoltate nu poate fi acceptat; de aceea salută demersurile statelor membre care se opun revizuirii Directivei 96/71/CE.

11. Reamintind conţinutul articolului 3 (1) TUE care prevede c㠄Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale”, observă că, în realitate, propunerea de directivă urmăreşte de facto să sporească bunăstarea cetăţenilor statelor membre dezvoltate economic, unde salariile sunt mai mari, în detrimentul cetăţenilor statelor membre mai puţin dezvoltate economic, unde salariile sunt mai mici.

12. Reamintind conţinutul articolului 3 (3) TUE care prevede c㠄Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social”, apreciază că propunerea de directivă nu răspunde nici cerinţei privind gradul ridicat de competitivitate, nici cerinţei privind ocuparea deplină a forţei de muncă şi nici cerinţei privind progresul social.

13. Observă că, deşi invocă în mod corect articolul 3 din TUE, care prevede că Uniunea promovează justiţia socială şi protecţia socială, şi articolul 9 din TFUE, care prevede că Uniunea are sarcina de a promova un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, Comisia Europeană interpretează părtinitor semnificaţia acelor prevederi, în măsura în care creşterea nivelului de ocupare poate fi asigurată şi prin angajarea unor lucrători care mai apoi sunt detaşaţi, nu numai prin angajarea de lucrători locali.

Consideră că, prin aceasta, obiectivul declarat în propunerea de directivă cu privire la dezvoltarea unei pieţe unice mai aprofundate şi mai echitabile nu este realizat.

14. Reamintind conţinutul articolului 27 din TFUE privind piaţa internă, care prevede faptul c㠄(...) Comisia ţine seama de amploarea efortului pe care anumite economii care prezintă decalaje ale nivelului de dezvoltare va trebui să îl susţină pentru instituirea pieţei interne (...)”, consideră că aceste prevederi sunt încălcate, întrucât, în iniţiativa sa, Comisia Europeană nu a ţinut cont de situaţia statelor membre cu economii mai puţin dezvoltate.

15. Consideră că principiul „remuneraţiei egale pentru aceeaşi munc㔠este incompatibil cu piaţa unică deoarece diferenţele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii.

16. Consideră că introducerea aşa-numitei „remuneraţii egale pentru aceeaşi munc㔠nu este soluţia corectă pentru a face faţă abuzurilor şi crede că aceasta aduce dezbinări politice, este contraproductivă din punctul de vedere al libertăţii de a presta servicii pe tot teritoriul UE şi de asemenea conţine aspecte sensibile în ceea ce priveşte interpretarea, punerea sa în practică, precum şi compatibilitatea cu legislaţia existentă.

17. Semnalează faptul că efectele sociale din statele care practică detaşarea pe o scară mai mare, ca urmare a dispariţiei multor oferte de muncă, pot fi severe şi pot provoca mişcări sociale şi dezechilibre, într-o perioadă în care Uniunea se confruntă deja cu o serie de crize acute şi cu ascensiunea politicii populiste antieuropene.

18. Semnalează faptul că şi statele membre cu economii mai puţin dezvoltate au probleme interne, în special datorate exodului forţei de muncă înalt calificate către state cu economii dezvoltate, care oferă salarii mai mari şi care îşi rezolvă astfel problemele de forţă de muncă şi de dezvoltare economică.

Observă că statele membre supuse fenomenului „brain drain” nu au insistat, nici măcar atunci când au exercitat preşedinţia rotativă a Consiliului UE, ca Uniunea să reglementeze stoparea acestui fenomen sau instituirea unui sistem de juste compensaţii.

19. Semnalează faptul că argumentul Comisiei Europene, conform căruia „(...) diferenţele semnificative dintre salarii distorsionează condiţiile de concurenţă echitabile între întreprinderi, subminând astfel buna funcţionare a pieţei unice”, ar putea fi interpretat şi din altă perspectivă, respectiv „(...) prin anularea concurenţei pe criterii salariate, protecţia lucrătorilor cu salarii mari poate determina mărirea decalajului între salariile din diverse state sau regiuni ale Uniunii Europene, afectând astfel procesul de convergenţă”.

Consideră că, în fond, faptul că diferenţele salariale s-au accentuat în loc să se diminueze reprezintă un eşec al convergenţei şi o nerealizare a politicii de coeziune şi în consecinţă nu ar trebui ca tot lucrătorii şi întreprinderile să fie sancţionaţi pentru această situaţie.

20. la act de faptul că în anul 2015 cel puţin 50.000 de lucrători români au fost temporar detaşaţi în state membre ale Uniunii Europene şi în Spaţiul Economic European, România aflându-se astfel printre statele membre cu un număr important de lucrători detaşaţi. la act de faptul că această activitate aduce venituri semnificative la bugetul de stat, contribuind astfel la dezvoltarea economiei româneşti.

21. Contestă aplicarea sintagmei „dumping social” în cazul detaşării lucrătorilor europeni, în proiectul de Raport referitor la dumpingul social în Uniunea Europeană [2015/2255(1NI)] al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului European, întrucât o presiune de scădere a salariilor poate fi generată de orice tip de concurenţă.

Propune înlocuirea expresiei „dumping social” cu „decalaj salarial” pentru a evita confuzia şi conotaţia negativă.

22. Semnalează faptul că obiectivul de a se asigura că dumpingul social nu este tolerat în Uniunea Europeană poate fi în acord sau în dezacord cu tratatele Uniunii, în funcţie de definiţia şi de interpretarea termenului, respectiv o acţiune oneroasă organizată ca atare, având caracter infracţional sau speculativ, sau o acţiune personală, corectă, de căutare a unor oferte de muncă mai avantajoase într-o piaţă internă liberă.

Constată că şi această interpretare diferită este o sursă de incertitudine juridică.

23. Semnalează faptul că măsurile anti-dumping social pot afecta politica de investiţii a UE, deoarece investitorii nu pot fi convinşi să investească în state membre sau în regiuni puternic dezvoltate economic, ci mai degrabă se vor orienta tot spre acele state membre şi regiuni unde pot obţine avantaje competitive.

Reaminteşte faptul că UE a lansat politici ample de încurajare a investiţiilor şi că nu ar fi coerent ca, pe de o parte, aceasta să creeze avantaje pentru investitori, iar, pe de altă parte, să le obtureze accesul la forţă de muncă mai ieftină. De aceea consideră că opinia Comisiei Europene conform căreia „(...) Un cadru legislativ modernizat pentru detaşarea lucrătorilor va contribui la crearea unor condiţii echitabile şi transparente pentru punerea în aplicare a Planului de investiţii pentru Europa” nu se susţine.

24. Observă că, pe de o parte, necesitatea de a menţine condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi furnizorii de servicii se aplică unilateral, prin egalizarea veniturilor de natură salarială, şi că, pe de altă parte, sunt permise decalaje de altă natură, legate de exercitarea profesiei, ca de exemplu know-how-ul superior al lucrătorilor specializaţi în domenii de înaltă tehnicitate, calificarea superioară, adaptarea mai uşoară la mediul profesional, inclusiv în ce priveşte relaţiile de muncă.

25. Reaminteşte că aşa-zisa concurenţă neloială între lucrătorii detaşaţi şi lucrătorii locali, mai bine remuneraţi, îi afectează în egală măsură atât pe lucrătorii cu contracte de muncă obişnuite, proveniţi din statele membre care detaşează lucrători, cât şi pe lucrătorii detaşaţi pentru mai mult de 24 de luni, care, prin această limitare la 24 de luni a normelor juridice aplicabile statutului de lucrător detaşat, devin practic lucrători locali.

26. Reaminteşte statelor membre care susţin propunerea de directivă că în unele sectoare sau subsectoare ale propriilor lor economii naţionale există un deficit de forţă de muncă şi că ar fi regretabil să avantajeze acoperirea acestui deficit cu forţă de muncă din state din afara Uniunii Europene.

27. Salută faptul că versiunea revizuită a Directivei privind detaşarea lucrătorilor va prevedea în continuare „(...) întreprinderile stabilite într-un stat din afara UE nu trebuie să beneficieze de un tratament mai favorabil decât întreprinderile stabilite într-un stat membru”.

Consideră că este într-adevăr corect ca statele membre să aplice în cazul întreprinderilor stabilite în state terţe şi care detaşează lucrători pe teritoriul lor cel puţin aceleaşi cerinţe ca cele pe care le aplică în cazul întreprinderilor care detaşează lucrători stabiliţi într-un stat membru al UE.

28. Semnalează faptul că în ultimii ani s-au înmulţit exponenţial contractele cu timp parţial, denumite şi contracte „zero ore”, precum şi contractele pe durată determinată şi că aceste contracte, în care drepturile lucrătorilor locali sunt limitate, nu sunt superioare contractelor de detaşare decât, eventual, la nivelul veniturilor salariale.

29. Apreciază faptul că aversiunea faţă de investiţii, cauzată de riscurile persistente de pe pieţele financiare, şi perspectivele de creştere economică neconcludente în cazul mai multor state membre dezvoltate economic se vor manifesta în continuare şi că aceasta va perpetua şi chiar va amplifica fenomenul acordurilor dintre salariaţi şi patronat în care salariaţii renunţă la unele drepturi pentru a-şi salva locurile de muncă.

Subliniază că, în acest context, revizuirea Directivei 96/71 /CE nu se justifică, valoarea adăugată a propunerii de modificare a Directivei 96/71 /CE nefiind suficientă pentru a justifica demersurile de reglementare ale Comisiei Europene.

30. Reamintind principiul conform căruia nu ar trebui create noi mecanisme înainte ca cele vechi să fi fost pe deplin utilizate, consideră oportună implementarea mai întâi a Directivei 2014/67/UE, umflată de o evaluare efectivă a cadrului legislativ din domeniu, anterior iniţierii oricăror altor discuţii referitoare la modificarea regulilor stabilite prin Directiva 96/71 /CE.

31. În concluzie, consideră că iniţiativa Comisiei Europene este inoportună, în contextul mai larg al promovării investiţiilor, creşterii economice şi asigurării bunăstării tuturor cetăţenilor europeni, şi că aceasta introduce linii de separaţie între statele membre, contrar spiritului european şi al tratatelor Uniunii.

Atenţionează asupra pericolului ca, introducând bariere suplimentare, iniţiativa Comisiei Europene să afecteze libera prestaţie a serviciilor şi mobilitatea lucrătorilor şi, implicit, buna funcţionare a pieţei interne.

32. Ca urmare a aspectelor evidenţiate mai sus, consideră că propunerea de directivă nu respectă condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, motiv pentru care a adoptat un aviz motivat, care completează observaţiile şi rezervele exprimate în prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 13 aprilie 2016.

Nr. 39.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 38

din 9 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.234D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Allianz-Tiriac Asigurări - S.A. din Bucureşti a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 66.081/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu „excepţia de neconstituţionalitate cu privire la împăcarea părţilor”, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepsei în temeiul legii, deoarece instituie angajarea răspunderii penale condiţionat de acţiunea civilă, deci în temeiul altor dispoziţii decât legalitatea incriminării răspunderii şi sancţiunii penale. De aceea, instanţa socoteşte neconstituţională condiţionarea înlăturării răspunderii penale de obligaţia părţii civile de a suferi efectiv un prejudiciu cu caracter civil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece reglementarea cu privire la efectele juridice ale împăcării în procesul penal nu impun pedepse vreuneia dintre părţi şi nu afectează principiul legalităţii în materie penală.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, „excepţia de neconstituţionalitate cu privire la împăcarea părţilor”. Având în vedere considerentele încheierii pronunţate în cauză, rezultă că obiectai excepţiei îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 159 alin. (2) cu denumirea marginală împăcarea din Codul penal, care au următorul conţinut; „împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă. “

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea şi aplicarea pedepsei în temeiul legii.

13. Examinând cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal. Aşa fiind, se poate constata că, potrivit art. 196 alin. (6) din Codul penal, pentru această infracţiune acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

14. Deşi în cursul procesului penal nu s-a pus în discuţie o eventuală imposibilitate de exercitare a acţiunii penale prin intervenţia unei cauze care înlătură răspunderea penală, instanţa de judecată a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal referitor la împăcare. Or, pentru infracţiunea dedusă judecăţii, acţiunea penală, aşa cum s-a arătat mai sus, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nefiind o faptă pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

15. Prin urmare, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni dacă legea o prevede expres şi numai în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu (a se vedea în acest sens art. 243-245 din Codul penal). Aşa fiind, pentru fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal, o eventuală stingere amiabilă a acţiunii penale poate avea foc numai în condiţiile art. 158 din Codul penal referitor la Retragerea plângerii prealabile, care poate interveni în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.

16. În concluzie, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivită căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...]privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei Curtea constată că cerinţa

referitoare la „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii. Aşa fiind, câtă vreme dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile litigiului dedus judecăţii, atunci excepţia astfel ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia Căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada de vânătoare 2016-2017

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 153.193/1M din 17 martie 2016 al Direcţiei generale păduri, în temeiul art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 36 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă cotele de recoltă pentru specia Căprior (Capreolus capreolus), pentru perioada de vânătoare 1 mai 2016-15 februarie 2017, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) începând cu data de 1 mai 2016, pentru specia căprior, se vor realiza doar cotele de recoltă aprobate prin prezentul ordin pe fiecare fond cinegetic de către gestionarii acestora cu respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, urmărindu-se conservarea biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic.

(2) în situaţiile în care în cursul perioadei de vânătoare 2016-2017 gestionarii fondurilor cinegetice se modifică, cotele de recoltă nerealizate revin noilor gestionari de la momentul preluării dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Art. 3. - Pe fondurile cinegetice care se suprapun ariilor naturale protejate, cotele de recoltă aprobate prin prezentul ordin se realizează pe suprafeţele din fondurile cinegetice unde practicarea vânătorii este admisă potrivit legii.

Art. 4. - (1) în cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi a mişcărilor naturale de efective, la solicitarea gestionarilor fondurilor cinegetice, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare analizează şi aprobă, pe baza documentelor de constatare, reaşezarea între fondurile cinegetice ale aceluiaşi gestionar, a cotelor de recoltă aprobate prin prezentul ordin.

(2) Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor înainta organismului de specialitate din cadrul acesteia, lunar, situaţia actualizată a aprobărilor de reaşezare a cotelor de recoltă, emise în baza prevederilor alin. (1).

Art. 5. - (1) Exemplarele de căprior care produc pagube culturilor silvice se recoltează în orice perioadă a anului, la solicitarea scrisă a gestionarului, prin metoda la pândă, cu personalul de specialitate, după cum urmează:

a) în baza aprobării conducerii structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, în raza căreia se află fondul cinegetic, în situaţia în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin nu a fost realizată;

b) în baza aprobării conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, prin referat de aprobare, la propunerea structurilor sale teritoriale de specialitate, în situaţia în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin a fost realizată.

(2) Aprobările prevăzute la alin. (1) se acordă după ce personalul de specialitate ai structurilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare a verificat la faţa locului situaţia pagubelor produse, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 6. - În scopul ameliorării şi creşterii calităţii genetice a populaţiilor de căprior se interzice recoltarea, în perioada de vânătoare 2016-2017, a exemplarelor „de viitor”, aşa cum sunt definite de art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 353/2008, cu modificările ulterioare.

Art. 7. - (1) Controlul modului în care sunt respectate prevederile prezentului ordin se realizează de către personalul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi al structurilor teritoriale ale acesteia.

(2) Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor verifica trimestrial şi ori de câte ori este necesar, ca urmare a unor sesizări, modul de îndeplinire de către gestionarii fondurilor cinegetice a prevederilor prezentului ordin.

(3) Situaţia centralizată cu privire la nerespectarea prevederilor prezentului ordin, constatate în urma verificărilor prevăzute la alin. (2) şi cu privire la măsurile luate, va fi transmisă la autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare în primele 5 zile lucrătoare din trimestrul următor, pentru verificările din trimestrul anterior.

Art. 8. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea gestionarilor fondurilor cinegetice potrivit legii şi a clauzelor contractelor de gestionare în vigoare.

Art. 9. - Nerespectarea prevederilor art. 7 alin, (2) şi (3) atrage răspunderea disciplinară şi/sau administrativă, după caz, a celor vinovaţi.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Erika Stanciu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 aprilie 2016.

Nr. 719.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2016

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garant al interesului public şi de autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale,

conform dispoziţiilor art. 10 şi art. 66-78 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 52/2016 pentru aprobarea calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor locale din anul 2016,

în temeiul prevederilor art. 17 alin. (1) lit. d) şi ale art. 261 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul Naţional al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Campania electorală pe posturile de radio şi de televiziune, publice şi private, se desfăşoară În condiţiile stabilite de Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi cu respectarea dispoziţiilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Deciziei Consiliului Naţional ai Audiovizualului nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prezentei decizii.

(2) Reflectarea campaniei electorale în audiovizual începe vineri, 6 mai 2016, şi se încheie în ziua de vineri, 3 iunie 2016, ora 7,00.

Art. 2. - Candidaţii şi reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi candidaţii independenţi, denumiţi în continuare competitori electorali, au acces gratuit la posturile de radio şi de televiziune, publice şi private, în condiţiile art. 66-68 din Legea nr. 115/2015.

Art. 3. - Radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure desfăşurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toţi competitorii electorali, respectând următoarele principii:

a) echitate - toţi candidaţii trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuţi electoratului;

b) echilibru în prezentarea activităţilor de campanie ale competitorilor electorali;

c) corectitudine - toţi competitorii electorali să beneficieze de un tratament obiectiv şi echidistant.

 

CAPITOLUL II

Proceduri preliminare

 

Art. 4. - (1) Posturile de radio şi de televiziune private, inclusiv de televiziune prin cablu, au obligaţia să comunice Consiliului Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare CNA, implicarea lor în campanie, lista emisiunilor electorale pe care le vor realiza, precum şi intervalele de timp de difuzare a respectivelor emisiuni, până cel mai târziu în ziua de 4 mai 2016, printr-o adresă, conform modelului prezentat în anexă.

(2) Lista radiodifuzorilor care au notificat CNA intenţia de reflectare a campaniei electorale, în condiţiile prevăzute la alin. (1], va fi comunicată public pe pagina de internet a CNA.

(3) În situaţiile litigioase privind alocarea timpilor de antenă, posturile vor trebui să facă dovada că au oferit tuturor competitorilor electorali accesul în condiţiile prevăzute la art. 68 din Legea nr. 115/2015.

 

CAPITOLUL III

Emisiuni electorale

 

Art. 5, - (1) Pentru reflectarea campaniei electorale, radiodifuzorii pot realiza şi difuza numai următoarele tipuri de emisiuni cu caracter electoral:

a) emisiuni informative, prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/2015, în care pot fi difuzate informaţii privind sistemul electoral, tehnica votării şi activităţile de campanie ale candidaţilor; în acest scop, durata programată a emisiunii informative poate fi mărită cu cel mult 15 minute; emisiunile informative electorale pot fi difuzate în zilele de luni până duminică;

b) emisiuni electorale, prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/2015, în care competitorii electorali îşi pot prezenta programele politice şi activităţile de campanie electorală; în situaţia transmiterii în direct a unor activităţi de campanie, durata acestor transmisii se va încadra în timpul de antenă acordat fiecărui competitor electoral potrivit prevederilor art. 68 din Legea nr. 115/2015; emisiunile vor fi identificate ca atare la începutul emisiunii, în cazul posturilor de radio, şi, respectiv, vor fi semnalate prin marcajul „emisiune electorală”, afişat în mod vizibil pe toată durata difuzării, în cazul posturilor de televiziune; emisiunile electorale pot fi difuzate în zilele de luni până vineri;

c) de dezbatere electorală, prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, în care radiodifuzorii pun în discuţie programele electorale şi temele de interes public legate de campania electorală, cu participarea a cel puţin doi candidaţi sau reprezentanţii lor; în cazul neparticipării unui candidat sau a unui reprezentant al acestuia, acest fapt este menţionat; emisiunile vor fi identificate ca atare la începutul emisiunii, în cazul posturilor de radio, şi, respectiv, vor fi semnalate prin marcajul „emisiune de dezbatere electorală”, afişat în mod vizibil pe toată durata difuzării, în cazul posturilor de televiziune; emisiunile de dezbateri electorale pot fi difuzate în zilele de luni până duminică.

(2) Serviciile de video-text, datorită specificului lor, nu pot difuza emisiunile prevăzute la alin. (1).

Art. 6. - (1) în perioada campaniei electorale candidaţii şi reprezentanţii competitorilor electorali au acces numai în emisiunile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi c) difuzate de posturile de radio şi televiziune, publice şi private, inclusiv la cele prin cablu, implicate în campania electorală.

(2) în perioada campaniei electorale, radiodifuzorii nu pot difuza emisiuni produse, realizate sau moderate de candidaţi şi de reprezentanţi declaraţi ai competitorilor electorali.

Art. 7. - (1) Emisiunile informative se supun obligaţiei de obiectivitate, echitate şi de informare corectă a publicului.

(2) în emisiunile informative, prezentarea activităţilor de campanie va fi realizată exclusiv de către radiodifuzori. Sunt interzise difuzarea de materiale în legătură cu activităţile de campanie, realizate sau puse la dispoziţia radiodifuzorilor de către competitorii electorali, precum şi difuzarea de interviuri acordate de către candidaţi sau reprezentanţi ai competitorilor electorali.

(3) Candidaţii care deţin funcţii publice pot apărea în emisiunile informative numai în probleme legate de exercitarea funcţiei lor; în aceste situaţii radiodifuzorii au obligaţia să asigure echidistanţa şi pluralismul de opinii.

(4) Difuzarea unor informaţii privind sistemul electoral şi tehnica votării care nu corespund realităţii este interzisă.

Art. 8. - (1) Emisiunile electorale şi cele de dezbateri electorale pot fi difuzate numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 71 şi 72 din Legea nr. 115/2015; radiodifuzorii trebuie să asigure tuturor competitorilor electorali condiţii echitabile în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, pluralismul opiniilor şi echidistanta.

(2) Emisiunile electorale se realizează în direct sau se înregistrează, în cadrul timpului de emisie acordat fiecărui competitor electorat, în proporţiile stabilite de aceştia.

(3) Radiodifuzorii sunt obligaţi să precizeze calitatea în care se exprimă persoanele invitate în emisiuni, cum ar fi cea de candidat sau de reprezentant al acestuia; în cazul posturilor de televiziune, numele şi calitatea persoanelor invitate vor fi vizibile pe ecran la momentul intervenţiei acestora.

Art. 9. - În cadrul emisiunilor electorale şi de dezbateri electorale este interzisă combinarea de culori, semne grafice sau sunete care să evoce simbolurile naţionale ale României ori ale altui stat.

Art. 10. - (1) Radiodifuzorii privaţi pot difuza spoturi publicitare electorale numai în cadrul emisiunilor electorale şi de dezbateri electorale, cu respectarea dispoziţiilor art. 67 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 115/2015, precum şi a cerinţelor referitoare la publicitate prevăzute în Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011, cu modificările şi completările ulterioare

(2) Spoturile publicitare electorale se difuzează în calupuri separate şi marcate ca atare. În cadrul emisiunii electorale, în spaţiul alocat unui competitor electoral nu pot fi inserate spoturi electorale ale altor competitori electorali.

(3) Conţinutul spoturilor electorale trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) să nu pună în pericol ordinea constituţională, ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a bunurilor;

b) să nu facă afirmaţii care pot aduce atingere demnităţii umane sau moralei publice;

c) să nu incite la ură sau discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.

(4) în cazul emisiunilor electorale şi de dezbateri electorale ale serviciilor publice de radio şi televiziune pot fi difuzate şi spoturi electorale, cu încadrare în timpii de antenă acordaţi competitorilor electorali.

(5) La finalul calupurilor de spoturi publicitare electorale vor fi inserate spoturi de interes public, cu caracter informativ privind legislaţia electorală, puse la dispoziţie de către Ministerul Afacerilor Interne şi Autoritatea Electorală Permanentă, cu acordul CNA.

Art. 11. - (1) Sondajele de opinie cu conţinut electoral pot fi difuzate în condiţiile prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

(2) Televotul sau anchetele făcute pe stradă în rândul electoratului nu trebuie să fie prezentate ca fiind reprezentative pentru opinia publică sau pentru un anumit grup social ori etnic.

Art. 12. - Radiodifuzorii trebuie să asigure exercitarea dreptului la rectificare sau, după caz, la replică în condiţiile prevăzute de art. 76 din Legea nr. 115/2015.

Art. 13. - Începând cu 48 de ore înainte de începerea votării şi până la încheierea votării sunt interzise:

a) prezentarea de sondaje de opinie, televoturi sau anchete făcute pe stradă;

b) difuzarea de spoturi de publicitate electorală;

c) invitarea sau prezentarea candidaţilor şi/sau a reprezentanţilor competitorilor electorali în emisiunile şi programele posturilor de radio şi de televiziune, inclusiv de televiziune prin cablu, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 76 alin. (4) din Legea nr. 115/2015;

d) comentarii privind desfăşurarea campaniei, precum şi cele privind candidaţii şi competitorii electorali.

Art. 14. - În ziua votării sunt interzise:

a) activităţile prevăzute la art. 13;

b) prezentarea de sondaje realizate la ieşirea de la urne, înainte de încheierea votării;

c) comentarii referitoare la competitorii electorali, înainte de încheierea votării;

d) îndemnuri de a vota sau de a nu vota un candidat ori candidaturile depuse de competitorii electorali.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 15. - (1) Radiodifuzorii vor asigura înregistrarea emisiunilor prevăzute la art. 5 şi a spoturilor publicitare electorale în condiţiile stabilite în Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 412/2007 privind obligaţiile ce revin radiodifuzorilor la înregistrarea programelor de radio şi de televiziune, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) înregistrările prevăzute la alin. (1) vor fi păstrate timp de 30 de zile după comunicarea oficială a rezultatelor alegerilor şi vor fi puse la dispoziţia CNA, la cererea acestuia.

(3) Radiodifuzorii au obligaţia să furnizeze datele solicitate de personalul de control al CNA privind desfăşurarea campaniei electorale, în termenul şi condiţiile comunicate.

Art. 16. - Nerespectarea prevederilor prezentei decizii se sancţionează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 18. - Anexa face parte integrantă din prezenta decizie.

 

p. Preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului,

Răsvan Popescu

 

Bucureşti, 12 aprilie 2016.

Nr. 244.

 

ANEXĂ

 

Către

CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 14, sectorul 5, cod 050706

e-mail: cna@cna.ro, fax: 021.305.53.54

 

Subsemnatul/Subscrisa, ...................................................................., cu domiciliul/sediul în localitatea ...................................................................., str. .................................................. nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ....................................., în vederea aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 244/2016 privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2016, în calitate de titular de licenţă audiovizuală nr. ..../...... vă comunicăm că postul nostru de radio/televiziune/televiziune prin

cablu, cu denumirea ...................................................................., intenţionează să difuzeze următoarele categorii de emisiuni dedicate campaniei electorale pentru alegerile locale:

 emisiuni electorale, cu denumirea din grila de programe: ....................................................................

 emisiuni de dezbateri electorale, cu denumirea din grila de programe: ....................................................................

 emisiuni informative - în care vor fi difuzate:

 informaţii privind sistemul electoral şi tehnica votării;

 activităţi de campanie ale candidaţilor.

Estimăm că difuzarea emisiunilor dedicate campaniei electorale va începe la data ...................................

În conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (7) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în funcţie de volumul solicitărilor, aceste emisiuni vor fi programate, după cum urmează:

 luni, emisiune electorală ....................................................................../emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 marţi, emisiune electorală ..................................................................../emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 miercuri, emisiune electorală .............................................................../emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 joi, emisiune electorală ......................................................................../emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 vineri, emisiune electorală ..................................................................../emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 sâmbătă, emisiune de dezbateri electorale ....................................................................;

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 duminică, emisiune de dezbateri electorale ....................................................................

(Se precizează fiecare tronson orar.)

 

Persoanele învestite cu responsabilităţi directe privind organizarea emisiunilor destinate campaniei electorale sunt .................................................................... şi pot fi contactate la telefon ........................................, fax ........................................, e-mail ........................................

 

....................................................................

(semnătura titularului de licenţă audiovizuală)

 

NOTĂ:

Pentru societăţile care deţin mai multe licenţe audiovizuale, această comunicare se face pentru fiecare post de radio/televiziune în parte.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.