MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 276/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 276         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 12 aprilie 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

391. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Petrodava” al Judeţului Neamţ

 

392. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Şerban Cantacuzino” al Judeţului Prahova

 

393. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Porolissum” al Judeţului Sălaj

 

394. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu

 

395. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Bucovina” al Judeţului Suceava

 

396. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Alexandru Dimitrie Ghica” al Judeţului Teleorman

 

397. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Banat” al Judeţului Timiş

 

398. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄General Magheru” al Judeţului Vâlcea

 

399. - Decret privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Anghel Saligny” al Judeţului Vrancea

 

406. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

407. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

408. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

409. - Decret privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 68 din 18 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 şi art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

201. - Ordin al secretarului general al Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice privind coordonarea, îndrumarea metodologica şi supravegherea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Petrodava" al Judeţului Neamţ

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Petrodava" al Judeţului Neamţ.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 391.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Şerban Cantacuzino" al Judeţului Prahova

 

În temeiul prevederilor ari. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Şerban Cantacuzino" al Judeţului Prahova.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 392.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Porolissum" al Judeţului Sălaj

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având 1n vedere propunerea ministrului afacerilor Interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Porolissum" al Judeţului Sălaj.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 393.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Cpt. Dumitru Croitoru" al Judeţului Sibiu

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Cpt. Dumitru Croitoru" al Judeţului Sibiu.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 394.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Bucovina" al Judeţului Suceava

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Bucovina" al Judeţului Suceava.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 395.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Alexandru Dimitrie Ghica" al Judeţului Teleorman

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Alexandru Dimitrie Ghica" al Judeţului Teleorman.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 396.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Banat" al Judeţului Timiş

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Banat" al Judeţului Timiş.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 397.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄General Magheru" al Judeţului Vâlcea

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄General Magheru" al Judeţului Vâlcea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 398.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea Drapelului de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Anghel Saligny" al Judeţului Vrancea

 

În temeiul prevederilor art. 92 şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 34/1995 privind acordarea drapelului de luptă marilor unităţi şi unităţilor militare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se acordă Drapelul de luptă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţ㠄Anghel Saligny" al Judeţului Vrancea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 aprilie 2016.

Nr. 399.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Traian Dârjan, judecător la Curtea de Apel Cluj, delegat în funcţia de preşedinte al Secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 aprilie 2016.

Nr. 406.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 329/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 mai 2016, domnul Nicolae Popară, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, se eliberează din funcţie ca urmarea pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 aprilie 2016.

Nr. 407.


 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 330/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 mai 2016, domnul Viorel Oace, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, delegat în funcţia de prim-procuror la această unitate de parchet, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 aprilie 2016.

Nr. 408.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Irina Mihai Oliviu trece în rezervă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art.  100  alin.  {2)  din Constituţia   României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MI NISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 8 aprilie 2016.

Nr. 409.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 24

din 20 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 701 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 17 noiembrie 2015 în prezenţa reprezentantului legal al Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi cu participarea reprezentantului legal al autorului excepţiei, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 3 decembrie 2015, 8 decembrie 2015, 15 decembrie 2015 şi 19 ianuarie 2016. La data de 19 ianuarie 2016, Curtea, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea pentru 20 ianuarie 2016, dată la care a fost pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Adresa nr. 2.034 din 3 aprilie 2015, Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a două din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece nu prevăd posibilitatea contestaţiei şi împotriva luării măsurii asigurătorii dispuse de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată. Folosind exprimarea „interese legitime”, textul constituţional de referinţă nu pune o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie, ci obligă justiţia să ocrotească numai interese legitime. Ca urmare, ceea ce trebuie să primeze este accesul la o cale de atac, caracterul legitim sau nelegitim al interesului urmând să fie constatat în instanţă.

5. Cu privire la încălcarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului susţine că acesta cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale ce permit părţilor implicate în procese să se apere împotriva acuzaţiilor ce li se aduc, dovedind lipsa vinovăţiei lor şi justeţea propriilor afirmaţii, precum şi contestând învinuirile ce li se aduc. Garantarea dreptului la apărare este o obligaţie ce revine statului şi se află în strânsă corelaţie cu principii procesuale fundamentale, precum cel al legalităţii, al aflării adevărului sau al rolului activ al organelor judiciare. Totodată, exercitarea dreptului la apărare presupune existenţa unor drepturi procesuale pentru părţile din proces, iar prin intermediul garanţiilor procesuale aceste drepturi pot fi realizate. O garanţie procesuală importantă este posibilitatea controlului asupra legalităţii şi temeiniciei atât a soluţionării cauzelor, cât şi a măsurilor procedurale, motiv pentru care legiuitorul nu poate suprima dreptul - substanţial - al unei părţi interesate de a exercita căile de atac şi nici nu poate restrânge exerciţiul acestui drept decât în condiţiile stabilite prin art. 53 din Constituţie. În concluzie, prin lipsa unei căi de atac, persoana afectată de măsura asigurătorie luată de judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de judecată nu îşi poate exercita dreptul la apărare.

6. Cu privire la încălcarea art. 44 alin. (8) din Constituţie, Avocatul Poporului susţine că prezumţia dobândirii licite a averii se întemeiază pe principiul general potrivit căruia orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrarie, impunând, în ce priveşte averea unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită. Totodată, persoana în cauză trebuie să aibă posibilitatea de a dovedi caracterul licit al bunurilor pe care le deţine, indiferent de faza procesuală în care s-a dispus măsura confiscării şi de persoana care a luat-o - procuror, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată.

7. Prezumţia dobândirii licite a averii reprezintă o aplicaţie a prezumţiei de nevinovăţie şi, în acord cu viziunea instanţei de la Strasbourg, trebuie însoţită de anumite garanţii. În acest sens instanţa europeană a statuat că aplicarea practică a diverselor dispoziţii naţionale, care permit confiscarea extinsă, este compatibilă cu noţiunea de „proces echitabil”, cu prezumţia de nevinovăţie şi cu protecţia proprietăţii şi include confiscarea în cadrul pedepselor penale la care se referă art. 7 din Convenţie. Totodată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Avocatul Poporului a arătat că măsura confiscării extinse este dispusă de către o instanţă judecătorească pe baza convingerii proprii că bunurile supuse confiscării provin din activităţi infracţionale, formate în urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, în cadrul căreia persoanele în cauză au acces la dosar şi la argumentele acuzării şi au posibilitatea să propună probe şi să se prezinte dovezile pe care le consideră necesare. Or, persoanele aflate în ipoteza art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt lipsite de mijloacele procedurale de apărare împotriva măsurii confiscării speciale/extinse. Situaţia este cu atât mai gravă când măsura se ia asupra bunurilor proprietate a altor persoane decât suspectul sau inculpatul, care nu au nicio calitate procesuală, iar în lipsa posibilităţii contestaţiei sunt lipsite de orice mijloc procedural de apărare, de dovedire a caracterului licit al bunurilor confiscate.

8. În sfârşit, în susţinerea neconstituţionalităţii textului criticat, Avocatul Poporului face trimitere la reglementarea anterioară prevăzută în art. 168 din Codul de procedură penală din 1969 şi la Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Avocatul Poporului, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10,29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (6) cu denumirea marginală Contestarea măsurilor asigurătorii din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.”

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare şi art. 44 alin. (8) referitor la interdicţia confiscării averii dobândite licit şi la caracterul licit al dobândirii sale.

14. Cu privire la dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală Curtea constată că s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Decizia nr. 497 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, şi Decizia nr. 543 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 15 septembrie 2015. În acele situaţii, autorii excepţiei au criticat, în esenţă, faptul că împotriva luării măsurii asigurătorii dispuse de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată competentă să soluţioneze fondul cauzei nu există o cale imediată de atac, deci partea interesată este limitată în dreptul său de a contesta măsura numai cu privire la modul de aducere la îndeplinire a acesteia, fără a avea posibilitatea de a se plânge împotriva măsurii înseşi, împrejurare care ar fi de natură a afecta dispoziţiile art. 16, art. 20 art. 21, art. 23 alin. (11) şi (12), art. 24, art. 44, art. 53, art. 124 şi art. 129, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţie şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

15. Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate, deoarece prin prima decizie, respectiv Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, s-a reţinut, în esenţă, că, în cazul în care măsura asigurătorie a fost dispusă prin încheiere de judecătorul de cameră preliminară ori de instanţa competentă să judece cauza pe fond, atunci măsura poate fi contestată, în acord cu art. 408 alin. (2) coroborat cu art. 409 alin. (1) lit. b) şi f) din Codul de procedură penală, cu apel, odată cu sentinţa atacată prin care se soluţionează fondul cauzei.

16. Tot prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, anterior citată, paragrafele 17 şi 19, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch. împotriva Germaniei). Or, din moment ce o astfel de procedură nu priveşte temeinicia unei acuzaţii penale în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, nu se poate susţine că se impune existenţa unui dublu grad de jurisdicţie. Argumentele din Decizia nr. 207din 31 martie 2015 au fost reluate şi în deciziile ulterioare anterior menţionate.

17. În continuare, Curtea observă că, potrivit soluţiei legislative consacrate de alin. (6) al aceluiaşi articol, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii asigurătorii, se poate face contestaţie numai împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia, legalitatea şi temeinicia luării sale de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată putând fi supusă cenzurii numai odată cu fondul.

18. Cu toate acestea, Curtea constată că, în cazul în care măsura a fost luată cu prilejul soluţionării apelului. contestarea ei nu mai este posibilă, neexistând nicio calo de atac. Aşa fiind, prin prisma acestei noi abordări, Curtea consideră necesară reconsiderarea jurisprudenţei în materie, urmând să admită excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate.

19. Astfel, întrucât textul constituţional nu distinge, rezultă că accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 alin. (1) din Legea fundamentala nu se refera exclusiv la acţiunea introductivă la prima instanţă de judecată, ci şi la sesizarea oricăror altor instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a soluţiona fazele ulterioare ale procesului, aşadar, la exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, şi posibilitatea acţionării împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate - în speţă fiind vorba de încheierea de luare a măsurii asigurătorii care, potrivit art. 370 alin. (3) din Codul de procedură penală, este tot o hotărâre judecătorească. Aşa fiind, în situaţia în care măsura asigurătorie este dispusă de instanţa competentă să soluţioneze apelul, atunci inculpatul, persoana responsabilă civilmente, ori alte persoane interesate sunt lipsite de dreptul de acces la justiţie, întrucât legea nu dispune de nicio cale de atac împotriva măsurii, hotărârea prin care a fost luată măsura asigurătorie în apel nemaiputând fi atacată.

20. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie să aibă în vedere şi respectarea celorlalte principii şi texte constituţionale de referinţă. Raportat la materia luării măsurilor asigurătorii, prin eliminarea controlului judiciar separat al încheierilor pronunţate se aduce atingere dreptului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, iar în subsidiar dreptului de proprietate privată. Or, statul are obligaţia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiţie în acord cu exigenţele referitoare la echitatea procedurilor.

21. Aşa fiind, excluderea de la controlul judecătoresc imediat a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată dispune cu privire la măsuri asigurătorii în procesul penal determină o încălcare a accesului liber la justiţie. Întrucât, pe de o parte, persoanele interesate sunt private de o garanţie procedurală efectivă pentru apărarea dreptului lor de proprietate afectat prin Instituirea acestor măsuri, iar, pe de altă parte, se aduce atingere substanţei dreptului statuat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală în ipoteza în care măsura asigurătorie a fost dispusă în apel. Principiul de rang constituţional al accesului liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, dar şi cel al legalităţii care trebuie să guverneze procesul penal exclud posibilitatea ca dreptul oricărei persoane interesate ar putea fi limitat doar la contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii dispuse de judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, deoarece pe parcursul procesului penal se pot ivi situaţii în care împrejurarea avută în vedere în momentul dispunerii acestei măsuri să nu fie conformă cu exigenţele legale, neexistând nicio justificare obiectivă sau raţională pentru a nega dreptul persoanei interesate de a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor sale.

22. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Această normă constituţională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a două teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii. Prima teză exprimă, de fapt, în alţi termeni dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie; această teză conţine, aşadar, o reglementare substanţială. Cea de-a două teză se refera la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanţei dreptului conferit prin cea dintâi teză. Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicata, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Cu toate acestea, deşi art. 129 din Constituţie asigură folosirea căilor de atac „în condiţiile legii”, această dispoziţie constituţională nu are însă semnificaţia c㠄legea” ar putea înlătura ori restrânge exerciţiul altor drepturi sau libertăţi expres consacrate prin Constituţie.

23. Curtea reaminteşte că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând. aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

24. Aşadar, întrucât dreptul la un proces echitabil poate fi privit în legătură cu încălcarea/negarea unor garanţii procesuale privind drepturi cu caracter civil, respectiv dreptul de proprietate privată, Curtea reţine că reglementarea unei căi de atac efective în beneficiul persoanelor al căror drept de proprietate este afectat prin măsuri procesuale restrictive reprezintă o exigenţă constituţională pe care legiuitorul trebuie să o respecte în vederea protejării şi garantării dreptului de proprietate privată.

25. De aceea, legiuitorul, pe lângă obligaţia de a oferi oricărei persoane posibilitatea efectivă de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, trebuie să imprime acestei posibilităţi un caracter echitabil care să confere plenitudine de exerciţiu prin atingerea finalităţii urmărite. Aceasta se poate realiza prin crearea unei proceduri care să respecte cerinţele de echitate instituite de art. 21 alin. (3) din Constituţie în absenţa cărora este golită de conţinut orice cenzură a luării măsurii asigurătorii de către instanţă. Exigenţa este cu atât mai evidentă cu cât hotărârea instanţei de fond, punând capăt conflictului de drept penal, intră în categoria actelor prin care se înfăptuieşte justiţia şi a căror verificare de către instanţa de apel se realizează, din perspectiva asigurării unui standard cât mai apropiat de cel al unei protecţii normale a dreptului la un proces echitabil, într-un timp mult prea mare. Simplul drept al persoanei interesate de a se adresa justiţiei în acest fel capătă caracter formal atâta vreme cât garanţiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate. Echitatea procedurii consacrată de art. 21 alin. (3) din Constituţie reprezintă o valorificare explicită a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examinează în funcţie de ansamblul procesului şi de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri. În acest sens, Curtea constată că efectivitatea garanţiilor referitoare la procesul echitabil trebuie aplicate nu numai în fazele premergătoare judecăţii - a se vedea în acest sens dispoziţiile art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală potrivit căruia suspectul, inculpatul sau orice altă persoană interesată beneficiază de calea de atac a contestaţiei nu numai împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de procuror, dar şi împotriva măsurii înseşi -, ci şi în fazele ulterioare (de cameră preliminară, fond sau apel).

26. Prin urmare, faptul că încheierea judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată prin care a fost dispusă măsura asigurătorie poate fi atacată cu apel numai odată cu sentinţa nu este un argument suficient care să acopere neajunsurile relevate, neajunsuri care se convertesc fără putinţă de tăgadă în afectări ale dreptului la un proces echitabil. Mai mult, în situaţia în care încheierea de luare a măsurii asigurătorii a fost dispusă de către instanţa de apel, atunci este negata orice posibilitate a persoanei interesate de a uza de dreptul său substanţial referitor la accesul la justiţie.

27. În plus, deşi prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, Curtea a statuat că în materia contestării măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal garanţiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenţie, nu sunt aplicabile, întrucât instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penată, se observă că standardul de protecţie oferit de dispoziţiile Convenţiei şi de jurisprudenţa instanţei europene este unul minimal. Legea fundamentală, jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau orice altă convenţie la care România este parte putând oferi. În măsura în care este afectată substanţa unui drept (drept de proprietate şi drept la un proces echitabili un standard mai ridicat de protecţie a drepturilor, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie şi art. 53 din Convenţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015). De altfel, Codul de procedură penală din 1968 asigura un standard mai ridicat de protecţie, oferind, potrivit art. 168 alin. (1), dreptul oricărei părţi/persoane interesate de a se plânge, în orice fază a procesului, nu numai în contra modului de aducere la îndeplinire a unei măsuri asigurătorii, ci şi împotriva măsurii înseşi.

28. Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) din Constituţie, „Dreptul la apărare este garantat.” Prin redactarea sa, această garanţie constituţională nu vizează doar apărarea referitoare la faza procesului penal desfăşurată în faţa primei instanţe de judecată (de exemplu, prin propunerea şi producerea de probe în faţa instanţei de fond, prin concluzii puse în cadrul dezbaterilor), ci vizează, deopotrivă, şi dreptul de apărare prin exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor soluţii adoptate de o instanţă de judecată, dar care sunt considerate greşite de către unul sau altul dintre participanţii la procesul penal. Este evident că, în situaţia în care persoana interesată este împiedicată să exercite până la soluţionarea cauzei pe fond o cale de atac împotriva legalităţii şi temeiniciei încheierii judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată de luare a unei măsuri asigurătorii sau nu are nicio cale de atac împotriva unei astfel de încheieri dispusă de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării apelului, aceasta nu îşi poate valorifica şi apăra drepturile fundamentale în faţa unei instanţe de control judiciar.

29. În ceea ce îl priveşte pe procuror, Curtea constată că, în virtutea rolului său constituţional statuat de art. 131 din Constituţie şi raportat la scopul instituirii acestor măsuri stabilite în art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi acesta justifică interesul în a formula, în aceleaşi condiţii ca inculpatul, partea responsabilă civilmente sau orice altă persoană interesată, contestaţie separată cu privire la măsura asigurătorie dispusă în procesul penal de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza pe fond sau în apel. În plus, dreptul la un proces echitabil presupune că atât apărarea, cât şi acuzarea trebuie să beneficieze nu numai de dreptul de a lua cunoştinţă de toate piesele, observaţiile sau elementele de probă propuse judecătorului de natură să îi influenţeze decizia ori de a le discuta şi comenta, ci şi de dreptul de a uza de aceleaşi căi de atac. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că principiul contradictorialităţii, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu priveşte numai părţile între ele, ci şi Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicţie independentă, participantă, potrivit normelor naţionale, la o fază superioară a procesului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunţată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveţiei, paragrafele 23, 27, 31).

30. În lipsa asigurării unui control judecătoresc eficient asupra măsurii de indisponibilizare a bunurilor în cursul unui proces penal, statul nu îşi îndeplineşte obligaţia constituţională de a garanta proprietatea privată persoanei fizice/juridice. Obligaţia de garantare se referă atât la îndatorirea statului de a se abţine de la orice afectare a dreptului de proprietate privată, cât şi la reglementarea din punct de vedere normativ a unor măsuri pozitive apte să asigure liniştita posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor. Or, crearea unui cadru normativ care fragilizează garanţiile pe care statul trebuie să le stabilească în privinţa atributelor dreptului de proprietate privată duce la nesocotirea obligaţiei sale asumate prin textul Constituţiei şi implicit la încălcarea dreptului de proprietate privată. Totodată, Curtea reţine că vulnerabilizarea proprietăţii private a persoanei are drept efect crearea unui regim de insecuritate juridică a acesteia, dreptul său de proprietate devenind iluzoriu.

31. În concluzie, lipsa unei căi de atac separate împotriva luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, fie că este instanţa de fond sau de apel, contravine dreptului consacrat de art. 21 alin. (1) şi (3), art. 44 şi art. 129 din Constituţie.

32. Aşa fiind, Curtea constată că soluţia legislativă consacrată de art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală este neconstituţională şi impune, pe cale de consecinţă, instituirea unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost luată măsura asigurătorie de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, fie de fond, fie de apel.

33. Curtea Constituţională reafirmă faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât şi dispozitivul prezentei decizii.

34. Totodată, în privinţa efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord soluţia legislativă criticată cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.

35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 68

din 18 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 şi art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţii for art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ildiko Anicuţa Neacşu în Dosarul nr. 3.613/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 950D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.613/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 şi art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ildiko Anicuţa Neacşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 65 şi art. 66 din Codul muncii sunt neconstituţionale prin raportare la art. 69-74 din Legea nr. 53/2003 şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 9 mai 2011, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 41, în măsura în care concedierii individuale, fără culpa salariatului, nu îi sunt aplicabile prevederile legale ce condiţionează concedierea colectivă. În acest sens arată că prevederile art. 65 din Codul muncii constituie prin ele însele o garanţie a protecţiei drepturilor salariaţilor, stabilind condiţiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia. Pentru aceste raţiuni, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că legea prevede nu doar cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă, ci şi pe aceea de a fi justificată de o cauză reală şi serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevărat, această măsură, care sunt condiţii de fond ale concedierii individuale, vizând însuşi conţinutul concedierii. Însă, în cazul concedierilor fără culpa salariatului, când acestea sunt colective, pentru o protecţie socială eficientă, se impun anumite condiţii prealabile, fiind prevăzute o serie de obligaţii ale angajatorului de natură a asigura o protecţie socială efectivă, respectiv iniţierea unor informări ce privesc exercitarea drepturilor sindicale (art. 69 şi art. 71), obligaţiile angajatorului de notificare către inspectoratul teritorial de muncă (art. 70, art. 72 şi art. 73), precum şi dreptul salariatului la reangajare (art. 74). Aceste garanţii nu se aplică concedierilor individuale, ceea ce creează un regim discriminatoriu între concedierile individuale şi cele colective, chiar dacă situaţia salariatului într-un proces de concediere este identică.

6. Totodată, susţine că, pe de o parte, prevederile art. 74 devin inaplicabile concedierilor individuale într-o interpretare formală a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 9 mai 2011, întemeiată pe premisa greşită că în cazul concedierilor individuale nu ar mai exista locuri de muncă disponibile. Pe de altă parte, Curtea Constituţională, fără a face distincţie între concedierea colectivă şi cea individuală, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceste dispoziţii prevăd obligaţia angajatorului de a menţiona în cuprinsul deciziei de concediere, care trebuie comunicată în scris salariatului, suficiente motive şi informaţii pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea deciziei.

7. În final, arată că salariaţii concediaţi pentru motive ce nu ţin de persoana lor se bucură de drepturi diferenţiate după cum este vorba de o concediere colectivă sau individuală. Scopul unei asemenea diferenţieri este neconstituţional în măsura în care el serveşte numai angajatorului pentru a opera mai facil concedieri individuale. Prin aceasta se creează o veritabilă discriminare, deoarece nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea normei care institute o discriminare, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept/beneficiu.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile art. 65 şi art. 66 din Legea nr. 53/2003 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens arată că art. 65 din Codul muncii se referă la concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, iar criticile autoarei vizează modul în care legiuitorul a ales să reglementeze procedura concedierii individuale, prin comparaţie cu procedura concedierii colective, în cazul acesteia din urmă fiind instituite mai multe măsuri de protecţie a salariaţilor vizaţi de măsura desfiinţării posturilor, prin prevederile art. 69-74 din Codul muncii. Astfel, autoarea excepţiei tinde la completarea prevederilor legale supuse controlului de neconstituţionalitate, urmărind instituirea unor garanţii şi proceduri similare şi în cazul concedierilor individuale. În acest context, instanţa apreciază că un astfel de demers contravine rolului Curţii Constituţionale de legislator negativ, care are abilitarea doar de a elimina prevederile legale supuse controlului, aflate în neconcordanţă cu Legea fundamentală, nu şi pe aceea de a completa dispoziţiile criticate. În ceea ce priveşte compatibilitatea dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, arată că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 65: „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive Fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”

- Art. 66: „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.”

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevăd că, în ceea ce priveşte concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, aceasta poate fi individuală sau colectivă. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 65 din aceeaşi lege stabilesc ce înseamnă concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv aceasta reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, context în care desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, respectiv condiţiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia.

15. Din analiza susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, se observă că aceasta este nemulţumită, în principal, de faptul că, în cazul concedierii colective pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, legea prevede anumite condiţii prealabile, respectiv o serie de obligaţii ale angajatorului de natură a asigura o protecţie socială efectivă, astfel cum sunt cuprinse în Secţiunea a 5-a: Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective, art. 68-74 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, şi care nu sunt aplicabile şi concedierilor individuale. Or, în opinia autoarei, prin neaplicarea acestui cadru legal şi concedierilor individuale, cu precădere în ceea ce priveşte obligaţiile angajatorului de notificare către inspectoratul teritorial de muncă [art. 72 din Legea nr. 53/2003] şi dreptul salariatului la reangajare [art. 74 din Legea nr. 53/2003], se creează un regim discriminatoriu între concedierile individuale şi cele colective. În acest context, menţionează că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 9 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 24 iunie 2011, prin care au fost admise recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii [în forma nerepublicată], care prevăd c㠄decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: (...] d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64”, nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.

16. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa discriminare între regimul juridic aplicabil concedierilor colective şi cel aplicabil concedierilor individuale, ca urmare a instituirii, prin lege, a unor măsuri suplimentare de protecţie pentru salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor în cadrul concedierii colective, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, astfel cum Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, o măsură de protecţie nu poate avea semnificaţia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor, care ar fi afectată în lipsa ei, principiul egalităţii neinterzicând reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, şi Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

17. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 840 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 30 iulie 2009, a constatat c㠄art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, fără a institui discriminări de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional prin dispoziţiile art. 16 din Constituţie”.

18. Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 840 din 2 iunie 2009, precitată, Curtea a constatat că aceste dispoziţii constituţionale nu sunt încălcate prin prevederile criticate din Codul muncii, deoarece acestea nu îngrădesc accesul liber la justiţie, ci reglementează condiţiile de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, desfiinţarea locului de muncă trebuind să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Totodată, cât priveşte verificarea valabilităţii motivului invocat de angajator, precum şi împotriva eventualelor măsuri abuzive şi nelegale de concediere, salariaţii beneficiază de dreptul de a face contestaţie la instanţele judecătoreşti, care pot cere administrarea de probe în vederea evidenţierii existenţei cauzei reale şi serioase ce a determinat desfiinţarea locului de muncă şi, astfel, prin hotărâre judecătorească se poate restabili dreptul încălcat (a se vedea Decizia nr. 350 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005).

19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate în raport de prevederile art. 41 din Constituţie, se reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul la muncă, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi dreptul la protecţia socială, consacrate de art. 41 din Constituţie, în concordanţă cu reglementările din instrumentele juridice internaţionale, sunt drepturi fundamentale şi generale. În exercitarea acestor drepturi orice persoană are posibilitatea să se încadreze în muncă fără să fie forţată în acest sens, să opteze pentru o anumită profesie, meserie sau ocupaţie, pentru care se pregăteşte şi se califică în mod corespunzător, precum şi pentru un loc de muncă dorit. Astfel, Curtea a reţinut că acestea nu sunt însă drepturi absolute, în sensul că persoana s-ar putea încadra la orice loc de muncă, de aceste drepturi beneficiind numai persoanele cu calificarea şi aptitudinile necesare unei profesii, meserii sau ocupaţii pentru care are calificarea şi aptitudinea necesare. În acest sens, Codul muncii, în scopul eliminării oricăror discriminări la angajare şi în scopul asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, prevede numeroase garanţii, menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncă. Acesta poate înceta şi din iniţiativa angajatorului pentru motive ce ţin de persoana salariatului, dar şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unităţii. Aceste motive sunt concret determinate de lege, iar salariatul concediat poate contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia motivelor concedierii. De altfel, Curtea a observat că în art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită se prevede posibilitatea concedierii salariaţilor pentru „un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului” (Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004).

20. În ceea ce priveşte condiţiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia, acestea urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părţi ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desfiinţarea unor locuri de muncă atunci când considerente obiective o impun - dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii etc. -, pe de o parte, şi nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte. Pentru aceste raţiuni, legea prevede nu doar cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă, ci şi pe aceea de a fi justificată de o cauză reală şi serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevărat, această măsură (a se vedea Decizia nr. 420 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2014).

21. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 67 din Codul muncii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.

22. Distinct de acestea, Curtea observă că, practic, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doreşte şi completarea prevederilor art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 53/2003 în sensul instituirii unor garanţii şi proceduri similare celor aferente concedierii colective şi în ceea ce priveşte concedierea individuală, aspect ce nu poate fi reţinut, deoarece Curtea s-ar substitui puterii legislative, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării”. Tocmai de aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”,

23. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, Curtea retine că acestea nu sunt incidente în cauză.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ildiko Anicuţa Neacşu în Dosarul nr. 3.613/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind coordonarea, îndrumarea metodologică şi supravegherea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice

 

Având în vedere:

- prevederile art. 2 lit. d), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile art. 11 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 174/2015,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 405/2007 privind funcţionarea Secretariatului General al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare,

secretarul general al Guvernului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind coordonarea. Îndrumarea metodologică şi supravegherea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se afişează pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului.

 

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 26 februarie 2016.

Nr. 201.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind coordonarea, îndrumarea metodologică şi supravegherea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice

 

1. Definiţii

Abatere - încălcarea unei dispoziţii cu caracter administrativ şi disciplinar.

Coordonare - armonizarea deciziilor şi a acţiunilor componentelor structurale ale organizaţiei, pentru a se asigura realizarea obiectivelor acesteia.

Constatare - situaţia de fapt sesizată de către echipa de verificare în misiunea de verificare şi îndrumare metodologică la entitatea publică.

Concluzii - exprimarea succintă de către echipa de verificare a implicaţiilor uneia sau mai multor constatări, încadrată în prevederile legale în vigoare.

Deficienţă - o situaţie care afectează capacitatea instituţiei de a-şi atinge obiectivele generale. Conform documentului Liniile directoare privind standardele de control intern în sectorul public emise de INTOSAI, o deficienţă poate fi un defect perceput, potenţial sau real care odată îndepărtat consolidează controlul intern şi contribuie la creşterea probabilităţii ca obiectivele generale ale instituţiei să fie atinse.

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) - structură centrală de specialitate care funcţionează în cadrul Secretariatului General al

Guvernului, având ca responsabilitate principală elaborarea şi implementarea politicii în domeniul sistemului de control intern managerial, coordonarea şi supravegherea prin activităţi de verificare şi îndrumare metodologică a implementării sistemului de control intern managerial.

Disfuncţionalitate - orice lipsă de funcţionalitate sau nerespectare în implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial.

Echipă de verificare - echipa nominalizată de către conducătorul compartimentului pentru desfăşurarea misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică planificate, formată din minimum două persoane cu atribuţii în domeniu.

Entitatea publică verificată - autoritate publică, instituţie publică, companie/societate naţională, regie autonomă, societate la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public.

Îndrumare metodologică - activitatea de consiliere în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial în entităţile publice, acordată de către echipa de verificare pe parcursul derulării misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică.

Monitorizare - activitatea continuă de colectare a informaţiilor relevante despre modul de desfăşurare a procesului sau a activităţii.

Monitorizarea performanţelor - supravegherea, urmărirea, de către conducerea entităţii publice, prin intermediul unor indicatori relevanţi, a performanţelor activităţilor aflate în coordonare.

Neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Recomandare - măsurile prin care se urmăreşte eliminarea şi/sau corectarea neregulilor şi deficienţelor constatate.

Supravegherea - monitorizarea activităţilor de verificare a realităţii şi a exactităţii raportărilor transmise de către entităţile publicaşi a activităţilor de îndrumare metodologică desfăşurată de către Secretariatul General al Guvernului.

2. Dispoziţii generale

2.1. Prezentele norme stabilesc cadrul metodologic atât pentru coordonarea sistemelor de implementare şi dezvoltare a controlului intern managerial, cât şi pentru supravegherea procesului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial în cadrul entităţilor publice, în conformitate cu cadrul de reglementare în vigoare.

2.2. Scopul normelor îl reprezintă activitatea de reglementarea a politicii în domeniul sistemului de control intern managerial prin desfăşurarea activităţilor de verificare a realităţii şi a exactităţii raportărilor şi de îndrumare metodologică a entităţilor publice în procesul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial.

2.3. Verificarea efectuată de către echipa DCIMRI este o verificare tematică pe baza planului anual de activitate al direcţiei, dar poate să fie şi o verificare operativă, pentru misiunile dispuse de către secretarul general al Guvernului.

2.4. DCIMRI, din cadrul Secretariatului General al Guvernului, desfăşoară activităţi de reglementare în domeniu, respectiv a implementării şi dezvoltării standardelor de control intern managerial, la nivelul ordonatorilor principali de credite, prin misiuni de verificare şi îndrumare metodologică a procesului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial din cadrul entităţilor publice.

2.5. Echipa de verificare se prezintă la entitate în baza ordinului de misiune, aprobat de către secretarul general al Guvernului, şi a legitimaţiei de serviciu.

2.6. În activitatea desfăşurată, membrii echipei de verificare sunt obligaţi să respecte cadrul de reglementare în domeniul sistemului de control intern managerial.

3. Organizarea activităţii de control intern managerial

Structura de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale este organizată la nivel de direcţie, în subordinea secretarului general al Guvernului, şi are ca responsabilitate principală elaborarea şi implementarea politicii în domeniul sistemului de control intern managerial, coordonarea şi supravegherea prin activităţi de verificare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial.

3.1. Atribuţiile Secretariatului General al Guvernului în domeniul controlului intern managerial, potrivit reglementărilor legale, revin DCIMRI, care îndeplineşte următoarele funcţii:

a) funcţia de reglementare a politicii în domeniul sistemului de control intern managerial;

b) funcţia de coordonare în vederea armonizării activităţilor în procesul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial;

c) funcţia de supraveghere a activităţii de verificare a realităţii şi a exactităţii a raportărilor transmise şi a activităţii de îndrumare metodologică pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial;

d) funcţia de verificare pentru monitorizarea veridicităţii raportărilor entităţilor publice în procesul de evaluare a stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial;

e) funcţia de îndrumare metodologică pentru asigurarea consilierii personalului entităţilor publice în procesul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial pe parcursul derulării misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică.

3.2. În realizarea funcţiilor sale, DCIMRI are următoarele atribuţii:

a) reglementează şi elaborează politicile în domeniul sistemului de control intern managerial;

b) implementează politicile în domeniul sistemului de control intern managerial;

c) coordonează cadrul de reglementare în domeniul sistemului de control intern managerial;

d) revizuieşte standardele de control intern managerial în concordanţă cu principiile bunelor practici europene şi internaţionale în domeniu;

e) elaborează pianul anual de activitate a direcţiei, care se supune spre aprobare conducerii entităţii;

f) monitorizează activitatea de verificare a realităţii şi exactităţii raportărilor privind stadiul de implementare a sistemelor de control intern managerial în cadrul entităţilor publice şi redactează documente privind misiunile de verificare şi îndrumare metodologică, care se transmit spre aprobare;

g) monitorizează activitatea de îndrumare metodologică a modului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial şi acordă consiliere pe parcursul derulării misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică;

h) analizează şi centralizează documentele şi informaţiile privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la nivelul ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat şi al bugetului oricărui fond special;

i) elaborează Raportul privind stadiul implementării sistemului de control intern managerial la nivelul ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat şi ai bugetului oricărui fond special;

j) transmite secretarului general al Guvernului Raportul privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial în vederea prezentării în şedinţa de Guvern;

k) iniţiază şi fundamentează propuneri pentru îmbunătăţirea sistemului de control intern managerial la nivelul entităţii publice;

l) elaborează recomandări cu privire la neregulile, deficienţele şi disfuncţionalităţile constatate, în condiţiile legii;

m) asigură secretariatul Comisiei de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial (Comisia de monitorizare), constituită la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG) care exercită atribuţiile pe baza Programului de dezvoltare a sistemului de control intern managerial, aprobat de către preşedintele Comisiei de monitorizare;

n) asigură secretariatul Echipei de gestionare a riscurilor, constituită la nivelul Secretariatului General al Guvernului, care exercită atribuţiile aprobate de către preşedintele Echipei de gestionare a riscurilor;

o) elaborează şi actualizează registrele de riscuri şi procedurile formalizate pentru activităţile desfăşurate de către DCIMRI;

p) colaborează cu organisme şi organizaţii naţionale şi internaţionale, cu structuri similare direcţiei din ţările membre ale Uniunii Europene sau în curs de aderare, precum şi din alte ţări, în domeniul controlului public intern şi realizează lucrările specifice solicitate de statutul României de stat membru în Uniunea Europeană;

q) îndeplineşte alte sarcini în domeniul de activitate primite de la secretarul general al Guvernului.

3.3. Directorul DCIMRI este responsabil pentru organizarea şi coordonarea desfăşurării activităţilor specifice.

4. Planificarea activităţilor de control intern managerial

4.1. Pentru coordonarea activităţilor de control intern managerial şi a misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică a stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial, directorul DCIMRI elaborează Planul de activitate al direcţiei anual, pe baza Notei de justificare.

4.2. Planul de activitate al DCIMRI avizat de către conducătorul direcţiei va fi supus spre aprobare secretarului general al Guvernului.

4.3. Planul de activitate poate fi completat pe parcursul anului, pe baza Notei de modificare, în funcţie de rezultatele obţinute şi de necesităţi. Modificarea planului de activitate al direcţiei va urma aceeaşi procedură de avizare şi de aprobare.

4.4. Întocmirea, avizarea şi aprobarea Planului de activitate al direcţiei se realizează anual de către conducătorul DCIMRI şi se comunică personalului din structura direcţiei.

5. Etapele procesului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial în cadrul entităţilor publice

Entităţile publice, în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial, în conformitate cu prevederile Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial din entităţile publice, parcurg o serie de etape, care vor fi evaluate pe parcursul derulării misiunilor de verificare şi îndrumare metodologică, după cum urmează:

1. stabilirea obiectivelor generale şi specifice ale entităţii publice prin elaborarea Listei obiectivelor generale şi specifice;

2. stabilirea activităţilor şi acţiunilor/operaţiilor pentru realizarea obiectivelor specifice prin elaborarea Listei obiectivelor şi activităţilor;

3. ataşarea riscurilor la acţiunile şi activităţile din cadrul obiectivelor prin elaborarea Listei obiectivelor, activităţilor şi riscurilor;

4. elaborarea registrelor de riscuri pe compartimente, centralizarea la nivelul entităţii şi analiza Informării privind procesul de gestionare a riscurilor şi de implementare a măsurilor de control, pe baza rapoartelor anuale ale compartimentelor, elaborată de către secretarul Echipei de gestionare a riscurilor, la nivelul entităţii;

5. stabilirea modalităţilor de dezvoltare a sistemului de control intern managerial prin elaborarea Listei obiectivelor, activităţilor şi procedurilor, care presupune anticipat codificarea procedurilor formalizate;

6. inventarierea documentelor, a fluxurilor de informaţii, a proceselor şi a modului de comunicare între structurile entităţii şi alte entităţi, situaţie necesară pentru implementarea Standardului 12 - Informare şi comunicare;

7. stabilirea unui sistem de monitorizare a desfăşurării activităţilor din structura obiectivelor, pe baza rapoartelor anuale de monitorizare a indicatorilor de performanţă de la nivelul compartimentelor;

8. autoevaluarea realizării obiectivelor generale şi a celor specifice şi îmbunătăţirea sistemului de control intern managerial, pe baza Informării privind monitorizarea indicatorilor de performanţă, elaborată de către secretarul Comisiei de monitorizare, la nivelul entităţii;

9. elaborarea procedurilor formalizate pe procese sau activităţi, pe baza procedurii de sistem - Procedura privind elaborarea procedurilor, în conformitate cu anexa nr. 2 din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015;

10. analiza Programului de pregătire profesională a personalului pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial în cadrul entităţii publice.

Echipa de verificare urmăreşte existenţa documentelor privind implementarea etapelor de mai sus, existente la secretarul Comisiei de monitorizare şi la secretarul Echipei de gestionare a riscurilor, pentru completarea chestionarelor privind obiectivele misiunii de verificare şi îndrumare metodologică.

6. Scopul activităţii de verificare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării controlului intern managerial la entităţile publice

Activitatea de verificare şi îndrumare metodologică a personalului care exercită atribuţii în acest domeniu are drept scop evaluarea implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial în cadrul entităţilor publice, prin:

a) determinarea entităţilor publice verificate să îşi însuşească şi să respecte normele legale şi buna practică în domeniul sistemului de control intern managerial;

b) evidenţierea şi aducerea la cunoştinţa entităţii publice verificate a neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor, care au condus la nerespectarea reglementărilor legale în domeniul sistemului de control intern managerial şi a consecinţelor produse de acestea;

c) cunoaşterea dinamicii şi a gradului de repetabilitate a neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor în vederea stabilirii periodicităţii verificărilor;

d) propunerea recomandărilor adecvate în vederea corectării neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor în evaluarea impactului şi a eficienţei recomandărilor luate anterior;

e) conştientizarea entităţii publice verificate asupra riscurilor privind nerespectarea prevederilor legale aplicabile propriei sale activităţi, dar şi a avantajelor posibile rezultate prin conformitatea cu cadrul de reglementare în domeniu.

7. Obiectivele activităţii de verificare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice

Principalele obiective ale activităţii de verificare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial privesc:

7.1. Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare:

7.1.1. emiterea deciziei de constituire a Comisiei de monitorizare şi actualizarea acesteia;

7.1.2. analiza componenţei Comisiei de monitorizare;

7.1.3. elaborarea Programului de dezvoltare şi analiza îndeplinirii şi actualizării acestuia;

7.1.4. analiza modului de parcurgere a etapelor pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial;

7.1.5. analiza dosarelor cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare, a deciziilor şi hotărârilor acesteia şi evaluarea funcţionării comisiei;

7.1.6. analiza Informării privind monitorizarea performanţelor la nivelul entităţii publice, pe baza rapoartelor anuale, de la nivelul compartimentelor, elaborată de către secretarul Comisiei de monitorizare;

7.1.7. verificarea introducerii atribuţiilor specifice rezultate din constituirea şi funcţionarea Comisiei de monitorizare în fişa postului;

7.1.8. verificarea pregătirii profesionale în domeniul sistemului de control intern managerial a personalului de conducere şi de execuţie;

7.1.9. analiza comparativă pe ani a modului de organizare şi funcţionare a Comisiei de monitorizare de la înfiinţare până în prezent.

7.2. Analiza modulul de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii:

7.2.1. emiterea deciziei de constituire a Echipei de gestionare a riscurilor şi actualizarea acesteia;

7.2.2. analiza componenţei Echipei de gestionare a riscurilor;

7.2.3. desemnarea responsabililor cu riscurile de la nivelul compartimentelor şi a atribuţiilor ce le revin;

7.2.4. elaborarea registrelor de riscuri de la nivelul compartimentelor şi actualizarea anuală a acestora;

7.2.5. elaborarea Registrului riscurilor de la nivelul entităţii publice, prin centralizarea riscurilor de la nivelul compartimentelor, de către secretarul Echipei de gestionare a riscurilor şi actualizarea anuală a acestuia;

7.2.6. analiza dosarelor cu procesele-verbale ale şedinţelor Echipei de gestionare a riscurilor şi a măsurilor de control transmise conducerii compartimentelor şi evaluarea funcţionării echipei;

7.2.7. evaluarea gradului de urmărire a implementării măsurilor de control pe baza Planului de implementare a măsurilor de control elaborat de secretarul Echipei de gestionare a riscurilor;

7.2.8. analiza Informării privind desfăşurarea procesului de gestionare a riscurilor la nivelul entităţii publice, elaborată pe baza rapoartelor anuale, de la nivelul compartimentelor, de către secretarul Echipei de gestionare a riscurilor;

7.2.9. verificarea introducerii atribuţiilor privind managementul riscurilor în fişele de post ale personalului de conducere şi execuţie;

7.2.10. analiza comparativă pe ani a modului de organizare şi funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor de la înfiinţare până în prezent.

7.3. Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate:

7.3.1. analiza Listei obiectivelor şi activităţilor din cadrul entităţii publice aprobate în şedinţa Comisiei de monitorizare;

7.3.2. analiza Listei de codificare a procedurilor de sistem (PS);

7.3.3. analiza Listei de codificare a procedurilor operaţionale (PO);

7.3.4. evaluarea respectării structurii şi modalităţilor de elaborare a procedurilor formalizate aprobate, conform anexei nr. 2B la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare (prin sondaj);

7.3.5. analiza procedurilor formalizate aprobate din punctul de vedere al gradului de cuprindere a tuturor componentelor cadrului de reglementare a domeniului procedurat, a detalierii activităţilor şi acţiunilor pe fluxul proceselor şi implementarea activităţilor de control, a responsabilităţilor şi a documentelor în structura acestora (prin sondaj);

7.3.6. verificarea stadiului realizării procedurilor formalizate, a reviziilor şi actualizărilor acestora;

7.3.7. verificarea existenţei în fişele de post a responsabilităţilor privind întocmirea, avizarea şi aprobarea procedurilor formalizate (prin sondaj).

7.4. Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial:

7.4.1. analiza gradului de cuprindere a structurilor din subordine şi a entităţilor publice aflate în coordonare şi subordonare în documentele elaborate şi transmise la SGG;

7.4.2. verificarea realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale transmise la SGG;

7.4.3. verificarea raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial pe ultimii 3 ani.

8. Metode, tehnici, instrumente şi formulare utilizate în activitatea de verificare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial

A. Metode de verificare

Schema derulării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice, care este prezentată în anexa nr. 1

În vederea realizării scopului şi a obiectivelor stabilite de cadrul de reglementare al sistemului de control intern managerial, personalul DCIIV1RI utilizează ca metode de verificare verificarea operativă şi verificarea tematică.

8.1. Verificarea operativă constă în exercitarea de atribuţii concrete, ca urmare a raportărilor necorespunzătoare transmise sau a unor solicitări exprese de îndrumare metodologică a unei entităţi publice la care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, în vederea evaluării stadiului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial.

Verificările operative sunt acele misiuni necuprinse în Planul anual de activitate al direcţiei, dar aprobate de către conducerea SGG, ca urmare a sesizărilor primite sau a constatărilor altor organe de control şi a auditului public intern. Acestea sunt misiuni cu caracter de verificare şi îndrumare metodologică a activităţilor desfăşurate în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial, care vor fi introduse în Planul anual de activitate al direcţiei, cu ocazia modificărilor şi actualizării acestuia.

Obiectivele concrete urmărite se referă la verificarea respectării de către entitatea publică a obligaţiilor privind implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial, respectiv: înfiinţarea Comisiei de monitorizare, elaborarea programului de dezvoltare, stabilirea indicatorilor de performanţă sau de rezultat, constituirea Echipei de gestionare a riscurilor, desemnarea responsabililor cu riscurile pe compartimente, elaborarea registrului de riscuri la nivelul compartimentului şi la nivelul entităţii publice, stadiul elaborării procedurilor formalizate, verificarea conformităţii cu legislaţia în vigoare, verificarea realităţii şi exactităţii raportărilor, precum şi alte verificări, în conformitate cu prevederile Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Verificarea operativă se dispune de către secretarul general al Guvernului şi se caracterizează prin operativitate, rigoare şi eficienţă.

Verificarea operativă care a fost demarată în urma raportărilor înregistrate la DCIMRI se poate efectua şi de la sediul SGG, situaţie în care entitatea publică verificată va acorda tot sprijinul necesar pentru buna desfăşurare şi finalizare a misiunii de verificare şi îndrumare metodologică.

8.2. Verificarea tematică este una planificată, cu obiective expres stabilite şi cu o durată determinată, în vederea asigurării verificării conformităţii cu reglementările aplicabile în domeniul sistemului de control intern managerial.

Verificarea tematică se execută pe baza Planului anual de activitate al direcţiei şi se realizează, de regulă, de către o echipă formată din persoane cu atribuţii în acest domeniu.

Entităţile publice verificate vor fi notificate cu privire la misiunea de verificare şi îndrumare metodologică, perioada supusă verificărilor, tematica de verificare, precum şi perioada în care se va desfăşura misiunea şi li se va solicita desemnarea unor reprezentanţi, care, pe toată durata verificării, să răspundă la solicitările echipei de verificare.

În misiunea de verificare şi îndrumare metodologică, membrii echipei vor utiliza tehnicile, instrumentele de control şi formularele specifice pentru atingerea obiectivelor, prezentate în continuare:

B. Tehnici:

a) Verificarea reprezintă principala tehnică utilizată. Verificarea poate avea ca scop identificarea unor elemente, respectarea unor reguli sau calcularea unor indicatori. Tehnicile de verificare sunt:

- comparaţia, confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau mai multe surse diferite;

- examinarea: urmărirea în special a detectării erorilor, neregulilor şi a deficienţelor;

- recalcularea; refacerea calculelor matematice;

- confirmarea, solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse independente (a treia parte) în scopul validării acesteia;

- punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;

- garantarea: examinarea documentelor de la articolul înregistrat cu documentele justificative în scopul verificării realităţii tranzacţiilor înregistrate;

- urmărirea: examinarea documentelor justificative cu documentele de la articolul înregistrat, având scopul de a stabili dacă toate tranzacţiile reale au fost înregistrate.

b) Observarea directă constă în urmărirea, la faţa locului, a derulării unei activităţi, fiind utilizată pentru urmărirea respectării conformităţii şi regularităţii.

c) Analiza constă în evaluarea implementării şi dezvoltării stadiului sistemului de control intern managerial.

d) Intervievarea poate fi orală sau scrisă şi foloseşte întrebările: când, cine, ce, cum şi unde. În practică se realizează prin chestionarea persoanelor auditate/verificate/ controlate/implicate/interesate, iar informaţiile primite trebuie să fie confirmate prin documente cum ar fi chestionare sau interviuri.

C. Instrumente

Principalele instrumente de lucru consacrate în domeniu sunt: planificarea, obiective SMART, existenţa unor instrumente de măsură/indicatori eficace, monitorizarea progresului, câştigarea asigurării asupra fiabilităţii şi integrităţii informaţiilor privind performanţa, luarea unor măsuri corective acolo unde performanţa este redusă/nesatisfăcătoare, analiza economicităţii, eficienţei, eficacităţii activităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea permanentă, instruirea şi îmbunătăţirea abilităţilor/competenţelor ş.a.

D. Formulare

a) Notificarea este documentul pentru informarea entităţii publice privind declanşarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, care cuprinde, printre altele, obiectivele misiunii, perioada desfăşurării misiunii şi echipa de verificare, conform modelului prezentat în anexa nr. 2.

b) Chestionarele sunt documente elaborate pentru evaluarea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial, la sediul DCIMRI, precum şi pe parcursul misiunii de verificare şi îndrumare metodologică pentru obţinerea de informaţii, întocmite de către echipa de verificare, pentru fiecare obiectiv, şi sunt avizate de către şeful serviciului DCIMRI, conform modelului din anexa nr. 3.

c) Nota de relaţii este un document prin care se solicită explicaţii suplimentare de la personalul entităţii publice verificate privind: informaţii neclare, informaţii neexplicate suficient sau informaţii neprecizate de cei verificaţi, întocmită de către echipa de verificare, conform modelului prezentat în anexa nr. 4.

d) Foaia de lucru este un document elaborat pe fiecare obiectiv al misiunii pentru colectarea datelor şi informaţiilor, de către membrii echipei de verificare, în scopul identificării neregulilor şi deficienţelor în vederea formulării constatărilor şi prezentării în şedinţa de analiză pentru dezbatere şi ulterior pentru formularea recomandărilor, conform modelului prezentat în anexa nr. 5.

e) Minuta este un document pentru analiza şi discutarea neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor constatate de către echipa de verificare în care reprezentanţii entităţii publice prezintă punctele de vedere, acţiunile, termenele şi persoanele responsabile pentru eliminarea acestora. Minuta se semnează de către echipa de verificare şi de către conducerea entităţii publice la finalul şedinţei de analiză şi se înregistrează la entitatea publică, conform modelului prezentat în anexa nr. 6.

f) Nota de constatare se utilizează în situaţia în care au fost constatate nereguli şi deficienţe în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial. Nota de constatare cuprinde elementele de identificare a neregulilor şi deficienţelor constatate, structurate pe obiectivele misiunii, abordate şi dezbătute în şedinţa de analiză, recomandările echipei de verificare, documentele verificate, perioada supusă verificării şi perioada derulării misiunii, concluzii şi anexe. Nota de constatare se elaborează şi se semnează de către echipa de verificare la finalizarea misiunii, se înregistrează la DCIMRI, ulterior se semnează de către conducerea entităţii publice şi se înregistrează în Registrul unic la sediul entităţii, conform modelului prezentat în anexa nr. 7.

g) Nota unilaterală se utilizează în situaţia în care au fost constatate disfuncţionalităţi şi nu au fost constatate nereguli sau deficienţe în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial. Nota unilaterală cuprinde elementele de identificare a eventualelor disfuncţionalităţi, structurate pe obiectivele misiunii, dar care au fost remediate pe parcursul derulării misiunii, prezentate şi discutate în şedinţa de analiză, eventualele recomandări de natură organizatorică, documentele verificate, perioada supusă verificării şi perioada derulării misiunii, concluzii şi anexe. Nota unilaterală se elaborează şi se semnează de către echipa de verificare la finalizarea misiunii, se înregistrează la DCIMRI şi în Registrul unic la sediul entităţii, conform modelului prezentat în anexa nr. 8.

h) Nota de prezentare se utilizează pentru informarea conducerii Secretariatului General al Guvernului asupra modului de derulare a misiunii de verificare şi îndrumare metodologică desfăşurate. Nota de prezentare cuprinde, pe lângă elementele de identificare a misiunii, şi sinteza constatărilor şi recomandărilor, care vor fi urmărite în continuare, acţiunile, termenele şi persoanele responsabile. Nota de prezentare se elaborează şi se semnează de către echipa de verificare, se avizează de către directorul DCIMRI şi se înaintează conducerii

Secretariatului General al Guvernului pentru aprobare, conform modelului din anexa nr. 9.

i) Planul de Implementare a recomandărilor este un document elaborat de către entitatea publică verificată şi după aprobare se transmite la DCIMRI, structurat pe obiectivele misiunii, şi cuprinde recomandările, acţiunile, termenele, persoanele responsabile şi data implementării recomandărilor, care va fi verificat de către reprezentanţii DCIMRI, conform modelului prezentat în anexa nr. 10.

9. Desfăşurarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice

Misiunea de verificare şi îndrumare metodologică se realizează în conformitate cu Schema derulării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial, prezentată în anexa nr. 1.

Misiunea de verificare şi îndrumare metodologică se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

a) pregătirea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică presupune obţinerea ordinului misiunii; notificarea conducerii entităţii publice verificate, care cuprinde tematica, obiectivele şi perioada preconizată de desfăşurare, sub rezerva prelungirii misiunii, din motive obiective, în raport cu natura sau caracterul unor constatări care impun o astfel de prelungire, precum şi elaborarea chestionarelor specifice;

b) efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, care se realizează pe teren prin verificarea concretă la faţa locului a existenţei şi funcţionării Comisiei de monitorizare şi a Echipei de gestionare a riscurilor, precum şi a modului de raportare a stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial. În cadrul acestei etape se realizează o analiză preliminară cu reprezentaţii entităţii publice verificate a modului de derulare a misiunii de teren, se transmit chestionarele pentru completare, se solicită date şi informaţii suplimentare şi se organizează şedinţa de analiză a constatărilor echipei de verificare în vederea elaborării proiectului Notei de constatare sau a Notei unilaterale. Echipa de verificare înregistrează în Registrul unic de control existent la sediul entităţii publice verificate actele de control întocmite;

c) finalizarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică se materializează prin elaborarea notei de constatare sau a notei unilaterale şi, ulterior, a notei de prezentare, care cuprind neregulile, deficienţele şi disfuncţionalităţi constatate, structurate pe Obiectivele stabilite prin ordinul misiunii, formularea recomandărilor pentru eliminarea şi/sau diminuarea acestora, persoanele responsabile şi concluziile misiunii. În cadrul acestei etape se realizează şi dosarul misiunii de verificare şi îndrumare metodologică.

9.1. Pregătirea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

9.1.1. Directorul DCIMRI, pe baza Planului anual de activitate al direcţiei, nominalizează misiunea, echipa de verificare şi pe coordonatorul acesteia.

9.1.2. Coordonatorul echipei de verificare elaborează ordinul de misiune şi notificarea pentru informarea entităţii publice, avizate de către conducătorul direcţiei, pe care le supune spre aprobare secretarului general al Guvernului.

9.1.3. Ordinul de misiune reprezintă documentul justificativ pentru demararea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică şi cuprinde:

- obiectivele misiunii de verificare şi îndrumare metodologică;

- temeiul legal şi administrativ al efectuării misiunii;

- perioada în care se desfăşoară misiunea;

- perioada supusă verificării;

- entitatea publică verificată;

- echipa de verificare;

- persoana din cadrul echipei desemnată să coordoneze misiunea de verificare şi îndrumare metodologică.

9.1.4. Entitatea publică verificată este informată, anterior efectuării verificărilor, în baza notificării.

9.1.5. În vederea pregătirii misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, echipa nominalizată elaborează chestionare privind activitatea Comisiei de monitorizare, activitatea Echipei de gestionare a riscurilor, gradul de realizare a procedurilor formalizate, realitatea şi exactitatea raportărilor şi altele, pe care le consideră necesare, conform modelului prezentat în anexa nr. 3.

9.2. Efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

9.2.1. Coordonatorul echipei de verificare va prezenta conducerii entităţii publice Ordinul de misiune şi persoanele care efectuează misiunea.

9.2.2. Echipa de verificare solicită Registrul unic de control, în vederea consultării cu privire la acţiunile de control, de verificare sau de audit intern anterioare.

9.2.3. Conducerea entităţii publice verificate va informa personalul cu responsabilităţi în implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial cu privire la prezenţa echipei de verificare şi la obligaţia de a răspunde prompt solicitărilor venite din partea acesteia.

9.2.4. Conducătorul entităţii publice verificate convoacă preşedintele şi secretarul Comisiei de monitorizare şi preşedintele şi secretarul Echipei de gestionare a riscurilor pentru preluarea echipei de verificare şi efectuarea unor evaluări preliminare a modului de organizare şi derulare a misiunii.

9.2.5. Membrii echipei de verificare înaintează chestionarele, elaborate în etapa de pregătire a misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, preşedintelui Comisiei de monitorizare şi preşedintelui Echipei de gestionare a riscurilor în vederea completării.

9.2.6. Coordonatorul echipei de verificare va asigura repartizarea sarcinilor între membrii echipei şi va urmări ca misiunile de verificare şi îndrumare metodologică să se desfăşoare conform prevederilor legale în vigoare.

9.2.7. Efectuarea verificării pe teren presupune:

a) analiza preliminară constă în studierea entităţii publice verificate prin prisma modului de organizare şi de funcţionare, a procesului de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial şi prin verificarea documentelor consacrate (ROF, ROI, organigramă, fişe de post, programele de perfecţionare a pregătirii profesionale, Dosarul cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare, Dosarul cu procesele-verbale ale Echipei de gestionare a riscurilor etc.), a raportărilor către DCIMRI şi a respectării prevederilor Ordinului secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

b) transmiterea chestionarelor pentru completare §1 monitorizarea completării acestora în vederea informării şi documentării echipei de verificare se efectuează atât la începutul misiunii, cât şi pe parcursul derulării misiunii de verificare, prin utilizarea tehnicilor şi instrumentelor adecvate. Echipa de verificare va analiza modul de completare şi realitatea datelor şi informaţiilor cuprinse în chestionarele primite;

c) solicitarea de informaţii suplimentare şi de copii de pe documente în cazul în care echipa de verificare consideră necesară clarificarea unor aspecte şi de la alte persoane implicate în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial, pe baza notelor de relaţii şi a interviurilor pe care le consideră necesare;

d) analiza datelor şi informaţiilor şi identificarea neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor în vederea formulării constatărilor se va realiza pe baza foilor de lucru, elaborate pentru fiecare obiectiv şi criteriu de evaluare al misiunii de verificare, care vor asigura suportul pentru analiza şi dezbaterea acestora în cadrul şedinţei de conciliere;

e) organizarea şedinţei de analiză se realizează, cu reprezentanţii conducerii entităţii publice verificate, pentru analiza şi dezbaterea punctelor de vedere privind neregulile, deficienţele şi disfuncţionalităţile constatate de către echipa de verificare, cu scopul de a ajunge la un consens şi pentru stabilirea acţiunilor, termenelor şi responsabililor cu implementarea măsurilor pentru eliminarea sau diminuarea constatărilor. Minuta şedinţei de analiză se elaborează în 2 (două) exemplare şi se semnează de către ambele părţi şi pe baza acesteia se elaborează de către echipa de verificare proiectul Notei de constatare şi proiectul Notei unilaterale;

f) elaborarea proiectului Notei de constatare presupune respectarea următoarele reguli:

- constatările misiunii de verificare vor fi consemnate numai pe baza neregulilor şi deficienţelor stabilite de echipa de verificare şi care au fost discutate în şedinţa de analiză. Pentru neregulile şi deficienţele constatate se vor menţiona cadrul de reglementare nerespectat sau încălcat şi eventualele documente justificative, care vor fi prezentate în anexe. De asemenea, proiectul Notei de constatare conţine eventualele consecinţe posibile ale constatărilor echipei de verificare;

- recomandările propuse trebuie să asigure eliminarea sau diminuarea consecinţelor constatărilor stabilite în concordanţă cu prevederile cadrului normativ de reglementare:

- concluziile vor fi exprimate, succint, în funcţie de constatări şi se vor concretiza în calificativele: conform/parţial conform/neconform, prevăzute de Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

g) elaborarea proiectului Notei unilaterale se realizează în situaţia în care echipa de verificare constată disfuncţionalităţi în procesul de implementare şi dezvoltare a sistemului de control intern managerial. În cadrul şedinţei de analiză echipa de verificare va comunica rezultatele verificării şi transmiterea eventualelor observaţii şi recomandări. Minuta şedinţei de analiză se va semna atât de echipa de verificare, cât şi de conducerea entităţii publice;

h) încheierea misiunii de verificare pe teren se realizează prin finalizarea Notei de constatare în maximum 5 (cinci) zile lucrătoare de la şedinţa de analiză şi se semnează de către echipa de verificare şi se înregistrează şi se semnează de către conducerea entităţii publice. Nota unilaterală se elaborează în maximum 3 (trei) zile lucrătoare de la încheierea şedinţei de analiză şi se semnează de către echipa de verificare şi se înregistrează la sediul entităţii publice verificate;

i) înregistrarea în Registrul unic de control existent la sediul entităţii publice verificate a Notei de constatare sau a Notei unilaterale se realizează după semnarea acestora de către coordonatorul echipei de verificare.

9.3. Finalizarea misiunii do verificare şi îndrumare metodologică

9.3.1. Prelungirea termenului de finalizare a misiunii de verificare şi îndrumare metodologică se aprobă de către directorul DCIMRI, la solicitarea echipei de verificare, cu menţionarea cauzelor prelungirii termenului de realizare a misiunii.

9.3.2. Nota de constatare sau Nota unilaterală se transmit de către echipa de verificare spre avizare şefului de serviciu al DCIMRI.

9.3.3. Nota de constatare, după avizare de către şeful de serviciu al DCIMRI, va fi transmisă entităţii publice verificate pentru elaborarea Planului de implementare a recomandărilor.

9.3.4. Echipa de verificare elaborează Nota de prezentare, în termen de 3 (trei) zile de la avizarea Notei de constatare sau a Notei unilaterale de către şeful serviciului DCIMRI, care cuprinde date de identificare privind misiunea, sinteza constatărilor şi recomandărilor, acţiunile, termenele şi persoanele responsabile, pe baza documentelor de verificare finale.

9.3.5. Nota de prezentare, după verificarea de către şeful de serviciu al DCIMRI şi avizarea de către directorul DCIMRI, se va transmite pentru aprobare secretarului general al Guvernului.

10. Constituirea dosarului misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

10.1. Echipa de verificare va constitui Dosarul misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, structurat pe următoarele secţiuni:

10.1.1. Documente aferente pregătirii misiunii de verificare şi îndrumare metodologică; Ordinul misiunii. Notificarea entităţii publice şi adrese de corespondenţă, chestionarele etc.;

10.1.2. Documente aferente efectuării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică: chestionarele completate de către reprezentanţii entităţii publice verificate, interviurile solicitate, notele de relaţii, minuta şedinţei de analiză, foile de lucru etc.;

10.1.3. Documente aferente finalizării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică: Nota de constatare, Nota unilaterală, Nota de prezentare, Planul de implementarea a recomandărilor transmis de către entitatea publică verificată şi corespondenţa aferentă până la implementarea recomandărilor sau demararea unei noi misiuni de verificare şi îndrumare metodologică.

10.2. Dosarul misiunii de verificare şi îndrumare metodologică va fi arhivat de către echipa de verificare la sediul DCIMRI.

11. Urmărirea îndeplinirii recomandărilor stabilite în cadrul misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

11.1. Entitatea publică verificată elaborează Planul de implementare a recomandărilor, pe baza Notei de constatare, care cuprinde recomandările formulate, acţiunile, termenele şi persoanele responsabile, atât de la nivelul de execuţie, cât şi de la nivelul de management.

11.2. Entitatea publică verificată are obligaţia de a transmite la Secretariatul General al Guvernului Planul de implementare a recomandărilor, în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la transmiterea Notei de constatare, avizată de către DCIMRI.

11.3. În baza Ordinului de misiune iniţial, DCIMRI demarează vizite de lucru la entitatea publică verificată atât pentru netransmiterea Planului de implementare a recomandărilor în termenul prevăzut, cât şi pentru confirmarea raportărilor periodice ale implementării recomandărilor şi pentru documentarea asupra cauzelor neimplementării recomandărilor.

11.4. Echipa de verificare va confirma stadiul implementării recomandărilor, cu ocazia desfăşurării vizitelor de lucru la sediul entităţilor publice, prin semnarea şi datarea la rubrica „Data implementării, confirmată de către DCIMRI1 din Pianul de implementare a recomandărilor.

11.5. Echipa de verificare va urmări implementarea recomandărilor la termenele stabilite şi va ţine evidenţa acestora la sediul DCIMRI pe baza adreselor de progres şi a copiilor de pe documentele justificative aferente procesului de implementare a recomandărilor, transmise periodic de către entitatea publică verificată.

12. Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

 

ANEXA Nr. 1*)

la normele metodologice

 

Schema desfăşurării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică privind stadiul Implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial

 

ETAPA

 

 

ACTIVITATE

 

DOCUMENTE

 

 

 

 

Elaborarea şi aprobarea Ordinului de misiune pe

baza Planului de activitate

 

Ordin de misiune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pregătirea misiunii de verifica re şi îndrumare metodologică

 

 

Elaborarea şi aprobarea Notificării entităţii publice verificate

 

Notificare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Elaborarea chestionarelor pe baza obiectivelor misiunii

 

Chestionare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Analiză preliminară

 

ROF-ul, ROI-ul, fişele de post, organigramă,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, pe teren

 

 

Transmiterea chestionarelor şi analiza acestora

 

Chestionare completate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Solicitarea de informaţii şi copii de pe documente

 

Note de relaţii, chestionare, interviuri etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Analiza datelor şi informaţiilor şi identificarea neregulilor, deficienţelor şi disfuncţionalităţilor

 

Foale de lucru pentru prezentarea constatărilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Organizarea şedinţei de analiză

 

Minută şedinţei de analiză

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Elaborarea proiectelor actelor de verificare

 

Proiect Nota de constatare/ Proiect Nota unilaterală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încheierea misiunii de verificare pe teren

 

Nota de constatare/ Nota unilaterală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Înregistrarea actelor de verificare în Registrul unic de control

 

Registrul unic de control completat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avizarea Notei de constatare sau Notei unilaterale de către şeful serviciului DCIMRI

 

Nota de constatare/ Nota unilaterală avizată

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Finalizarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

 

Transmiterea Notei de constatare către entitatea publică verificată

 

Nota de constatare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Constituirea Dosarului misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

 

Elaborarea Notei de prezentare şi avizarea de către şeful serviciului şi directorul DCIMRI

 

Nota de prezentare avizată

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhivarea Dosarului misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

 

Aprobarea Notei de prezentare de către secretarul general al Guvernului

 

Nota de prezentare aprobată

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmărirea implementării recomandărilor

 

 

 

 

Planul pentru implementarea - recomandărilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizite de lucru la sediul entităţii publice verificate

 

 

 

 


ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

 

Nr. ..........din...............................

 

.....................................................................................................................................

(denumirea entităţii verificate; numele ş prenumele conducătorului entităţii)

 

NOTIFICARE

 

Având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Planul de activitate al Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) pe anul ....... şi

- Ordinul de misiune nr. ............,

urmează ca în perioada ............ echipa de verificare şi îndrumare metodologică din cadrul DCIMRI să efectueze o misiune

de verificare a stadiului implementării/dezvoltării sistemului de control intern managerial la ............................ (entitatea)

 

 

Obiectivele generale ale misiunii de verificare şi îndrumare metodologică le reprezintă analiza stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial, în ceea ce priveşte:

1. analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare;

2. analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii;

3. verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate;

4. analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial.

Pentru buna desfăşurare a misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, vă rugăm să asiguraţi documentele justificative, respectiv: ROF-ul, organigrama, fişele de post ale celor implicaţi în activitatea Comisiei de monitorizare şi a Echipei de gestionare a riscurilor, situaţiile referitoare la raportările semestriale şi anuale, deciziile de constituire a Comisiei de monitorizare şi a Echipei de gestionare a riscurilor, dosarul cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare, dosarul cu procesele-verbale ale Echipei de gestionare a riscurilor şi alte documente pe care le consideraţi relevante pentru îndeplinirea obiectivelor.

 

Secretarul general al Guvernului,

Numele şi prenumele ......................................................

............................................................................................

 

Director DCIMRI,

Numele şi prenumele......................................................

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

Nr. ..... din .........

Avizat

Şef serviciu DCIMRI,

Numele şi prenumele .......................

..............................................................

 

CHESTIONAR

Obiectivul nr. ...

 

Nr. crt.

Întrebarea

Da

Nu

Comentarii

 

 

1.1.......

 

 

 

1.1.1.

 

 

 

 

 

1.1.2.

 

 

 

 

 

....

 

 

 

 

 

n.

 

 

 

 

 

 

 

1.2.......

 

 

 

1.2.1.

 

 

 

 

 

1.2.2.

 

 

 

 

 

....

 

 

 

 

 

n.

 

 

 

 

 

 

 

1.3.......

 

 

 

1.3.1.

 

 

 

 

 

1.3.2.

 

 

 

 

 

....

 

 

 

 

 

n.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

n........

 

 

 

 

 

 

Echipa de verificare:

Data .........................

Numele şi prenumele ......................................................

 

............................................................................................

Completat,

Numele şi prenumele ......................................................

 

 

ANEXA Nr. 4

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

 

Entitatea publică verificată ...........

Nr. ........... din ..................................

 

NOTA DE RELAŢII

 

Subsemnaţii................................., consilier, coordonatorul echipei de verificare şi ......................, consilier, membru al echipei de verificare, din cadrul Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale - Secretariatul General al Guvernului, având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul de misiune nr. ......din...........

aflaţi în misiunea de verificare şi îndrumare metodologică la........................................................................................ (datele de identificare a entităţii publice verificate)

solicităm de la.......................................................................................................................... (persoana chestionată - numele, prenumele şi funcţia deţinută în cadrul entităţii publice verificate) răspunsuri/precizări privind:

1. ............................................................................................................................................................................................

2. ............................................................................................................................................................................................

3. ............................................................................................................................................................................................

n. ............................................................................................................................................................................................

Dacă mai aveţi ceva de adăugat:

................................................................................................................................................................................................

 

NOTA:

Răspunsurile vor fi formulate în scris şi vor fi însoţite de copii de pe documente care să vă susţină afirmaţiile, dacă este cazul.

 

Echipa de verificare,

Întocmit

Numele şi prenumele ............................

Numele şi prenumele ............................ funcţia.................................

...................................................................

...................................................................

 

 

Numele şi prenumele ............................

 

...................................................................

 

 

ANEXA Nr. 5

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

 

Entitatea publică verificată ...........

Nr. ........... din ..................................

 

 

FOAIE DE LUCRU

 

Obiectivul nr. ....

 

Denumirea activităţii

 

Nereguli, deficiente şi disfuncţionalităţi

Cadru de reglementare

Constatare

Observaţii în şedinţa de analiză

Recomandare

1

2

3

4

5

6

1.1.......

 

 

 

 

 

1.2......

 

 

 

 

 

.................................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

n.

 

 

 

 

 

 

Data...................

Întocmit

Echipa de verificare:

Numele şi prenumele..............................

...................................................................

Numele şi prenumele..............................

...................................................................

 

ANEXA Nr. 6

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

 

Entitatea publică verificată ...................................................

Nr. ............................. din ........................................................

Numele şi prenumele ....................... funcţia .......................

..................................................................................................

 

MINUTA

 

Subsemnaţii................................., consilier, coordonatorul echipei de verificare şi ......................, consilier, membru al echipei de verificare, din cadrul Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) - Secretariatul General al Guvernului, având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul de misiune nr. ......din...........

am efectuat o misiune de verificare şi îndrumare metodologică la

.................................................................................................................

(datele de identificare a entităţii publice verificate)

 

Tematica misiunii de verificare şi îndrumare metodologică:

1..................................................................................................................................................................................................;

2. ................................................................................................................................................................................................;

n. .................................................................................................................................................................................................

Perioada verificată: ...................................................................................................................................................................

Documente şi activităţi verificate:

.............................................................................................

La şedinţa de analiză au participat:

.....................................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................

În perioada verificată, conducerea............................................................................................... (entitatea publică verificată) a fost asigurată de către:

.....................................................................................................................................................................................................

În urma efectuării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, echipa de verificare face următoarele constatări:

 

Nereguli, deficienţe şi disfuncţionalităţi constatate

Punctul de vedere al entităţii publice verificate

Acţiuni şi termene stabilite

Persoanele responsabile

De acord sau Observaţii

1

2

3

4

5

Obiectivul 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare

a) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

a) Constatare...............................

 

 

 

 

b) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

b) Constatare

.............................................

 

 

 

 

n

.............................................

 

 

 

 

Obiectivul 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii

a) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

a) Constatare

.............................................

 

 

 

 

b) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

b) Constatare

.............................................

 

 

 

 

n.

.............................................

 

 

 

 

Obiectivul 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate

a) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

a) Constatare

.............................................

 

 

 

 

b) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

b) Constatare

.............................................

 

 

 

 

n...........................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Obiectivul 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemului de control intern managerial

a) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

a) Constatare

.............................................

 

 

 

 

b) Neregulă/deficienţă/disfuncţionalitate

.............................................

 

 

 

 

b) Constatare

.............................................

 

 

 

 

n.

.............................................

 

 

 

 

 

Concluzii:

La terminarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică au fost restituite toate actele şi documentele puse la dispoziţia echipei de verificare, excepţie făcând documentele întocmite la solicitarea echipei şi copiile de pe documentele verificate.

Minuta a fost întocmită în două exemplare, din care un exemplar rămâne la.......................................................................... (entitatea verificată)

şi un exemplar la echipa de verificare.

 

Echipa de verificare,

 

Numele şi prenumele..............................

 

...................................................................

 

Numele şi prenumele..............................

 

...................................................................

Preşedinte,

 

Comisia de monitorizare .......................

 

 

 

...................................................................

 

Preşedinte,

 

Echipa de gestionare a riscurilor .........

 

Numele şi prenumele..............................

 

...................................................................

 

ANEXA Nr. 7

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

Nr. ............................. din ........................................................

 

Entitatea publică verificată ...................................................

Nr. ............................. din ........................................................

Numele şi prenumele ....................... funcţia .......................

..................................................................................................

Avizat,

Şef serviciu DCIMRI,

..................................................................................................

 

 

 

NOTA DE CONSTATARE

 

CAPITOLUL I

Introducere

 

Subsemnaţii,.................................., consilier, coordonatorul echipei de verificare, şi......................., consilier, membru al echipei de verificare, din cadrul Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) – Secretariatul General al Guvernului, am efectuat în perioada .................... o misiune de verificare la .............................. din localitatea ..............................  (adresa).

 

Având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Planul de activitate al DCIMRI pentru anul .....;

- Ordinul de misiune nr. ... din .........

- Obiectivele misiunii de verificare şi îndrumare metodologică sunt următoarele:

- Obiectivul nr. 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare, constituită conform art. 3 alin. (1) din Ordinul secretarului generai al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii, constituită conform art. 5 alin. (3) din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate, conform art. 6 alin. (4) din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial, conform anexelor nr. 3 şi 4 la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

- Perioada verificată: .....................................

- Principalele documente verificate:

- Regulamentul de organizare şi funcţionare şi fişele de post;

- Decizia de constituire a Comisiei de monitorizare şi deciziile de actualizare a acesteia, după caz;

- Dosarul cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare;

- programele de dezvoltare a sistemului de control intern managerial pentru anul în curs şi pe perioada verificată;

- Decizia de constituire a Echipei de gestionare a riscurilor şi deciziile de actualizare a acesteia, după caz;

- Dosarul cu procesele-verbale ale şedinţelor Echipei de gestionare a riscurilor;

- registrele de riscuri de la nivelul compartimentelor;

- Registrul de riscuri de la nivelul entităţii publice;

- rapoartele privind desfăşurarea procesului de gestionare a riscurilor de la nivelul compartimentelor, anuale, pentru anul în curs;

- Informarea privind desfăşurarea procesului de gestionare a riscurilor la nivelul entităţii publice;

- procedurile formalizate elaborate;

- Lista privind codificarea procedurilor formalizate elaborate, revizuite şi actualizate;

- rapoartele privind monitorizarea performanţelor, de la nivelul compartimentelor, anuale, pentru anul în curs;

- Informarea privind monitorizarea performanţelor la nivelul entităţii publice;

- Situaţia centralizatoare semestrială/anuală privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la data de ......- anexa nr. 3 la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Chestionar de autoevaluare a stadiului de implementare a standardelor de control intern managerial - anexa nr. 4.1, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Situaţia sintetică a rezultatelor autoevaluării - anexa nr. 4.2, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Raport asupra sistemului de control intern managerial la data de 31 decembrie 20.. - anexa nr. 4.3, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

- Pentru perioada verificată, conducerea entităţii publice a fost asigurată de către:

- Anul ...: conducătorul entităţii .......;

- Anul ....: conducătorul entităţii .........

- Pentru perioada verificată, coordonarea Comisiei de monitorizare (CM) a fost asigurată de către:

- Anul ...: preşedintele CM......... şi secretarul CM .........;

- Anul ....: preşedintele CM......... şi secretarul CM ...........

- Pentru perioada verificată, coordonarea Echipei de gestionare a riscurilor (EGR) a fost asigurată de către:

- Anul ...: preşedintele EGR ......... şi secretarul EGR .........;

- Anul  ....: preşedintele EGR ......... şi secretarul EGR .......

 

CAPITOLUL II

Efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

În urma efectuării misiunii, membrii echipei de verificare au constatat nereguli şi deficienţe de la cadrul de reglementare privind implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial, după cum urmează:

- Obiectivul nr. 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare

1.1. Emiterea deciziei de constituire a Comisiei de monitorizare şi actualizarea acesteia

- ........................................................

1.2. Analiză componenţei Comisiei de monitorizare

- ........................................................

1.3. Elaborarea Programului de dezvoltare şi analiza îndeplinirii şi actualizării acestuia

- ........................................................

1.4. Analiza modului de parcurgere a etapelor pentru implementarea sistemului de control intern managerial

- ........................................................

1.5. Analiza dosarelor cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare, a deciziilor şi hotărârilor acesteia şi evaluarea funcţionării comisiei

- ........................................................

1.6. Analiza Informării privind monitorizarea indicatorilor de performanţă la nivelul entităţii publice, pe baza rapoartelor anuale, de la nivelul compartimentelor, elaborată de către secretarul Comisiei de monitorizare

- ........................................................

1.7. Verificarea introducerii atribuţiilor specifice rezultate din constituirea şi funcţionarea Comisiei de monitorizare în fişa postului

- ........................................................

1.8. Verificarea pregătirii profesionale în domeniul sistemului de control intern managerial a personalului de conducere şi execuţie

- ........................................................

1.9. Analiza comparativă pe ani a modului de organizare şi funcţionare a Comisiei de monitorizare de la înfiinţare până în prezent

- ........................................................

- Obiectivul nr. 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii

2.1. Emiterea deciziei de constituire a Echipei de gestionare a riscurilor şi actualizarea acesteia

- ........................................................

2.2. Analiza componenţei Echipei de gestionare a riscurilor

- ........................................................

2.3. Desemnarea responsabililor cu riscurile de la nivelul compartimentelor şi a atribuţiilor ce le revin

- ........................................................

2.4. Elaborarea registrelor de riscuri de la nivelul compartimentelor şi actualizarea anuală a acestora (în procente)

- ........................................................

2.5. Elaborarea Registrului riscurilor de la nivelul entităţii publice, prin centralizarea riscurilor de la nivelul compartimentelor, de către secretarul Echipei de gestionare a riscurilor şi actualizarea anuală a acestuia

- ........................................................

2.6. Analiza dosarelor cu procesele-verbale ale şedinţelor Echipei de gestionare a riscurilor şi a măsurilor de control transmise conducerii compartimentelor şi evaluarea funcţionării echipei

- ........................................................

2.7. Evaluarea gradului de urmărire a implementării măsurilor de control pe baza Planului de implementare a măsurilor de control elaborat de secretarul Echipei de gestionare a riscurilor

- ........................................................

2.8. Analiza Informării privind desfăşurarea procesului de gestionare a riscurilor la nivelul entităţii, elaborată pe baza rapoartelor anuale de la nivelul compartimentelor de către secretarul Echipei de gestionare a riscurilor

- ........................................................

2.9. Verificarea introducerii atribuţiilor privind managementul riscurilor în fişele de post ale personalului de conducere şi execuţie

- ........................................................

2.10. Analiza comparativă pe ani a modului de organizare şi funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor de la înfiinţare până în prezent

- ........................................................

- Obiectivul nr. 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate

3.1. Analiza Listei obiectivelor şi activităţilor din cadrul entităţii publice aprobate în şedinţa Comisiei de monitorizare

- ........................................................

3.2. Analiza Listei de codificare a procedurilor de sistem (PS)

- ........................................................

3.3. Analiza Listei de codificare a procedurilor operaţionale (PO)

- ........................................................

3.4. Evaluarea respectării structurii şi modalităţilor de elaborare a procedurilor formalizate aprobate, conform anexei nr. 2B la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare (prin sondaj)

3.5. Analiza procedurilor formalizate aprobate din punctul de vedere al gradului de cuprindere a tuturor componentelor cadrului de reglementare a domeniului procedurat, a detalierii activităţilor şi acţiunilor pe fluxul proceselor şi implementarea activităţilor de control, a responsabilităţilor şi a documentelor în structura acestora (prin sondaj)

- ........................................................

3.6. Verificarea stadiului realizării procedurilor formalizate, a reviziilor şi actualizărilor acestora

- ........................................................

3.7. Verificarea existenţei în fişele de post a responsabilităţilor privind întocmirea, avizarea şi aprobarea procedurilor formalizate (prin sondaj)

- ........................................................

- Obiectivul nr. 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial

4.1. Analiza gradului de cuprindere a structurilor din subordine şi a entităţilor publice aflate în coordonare şi subordonare în documentele elaborate şi transmise la SSG

- ........................................................

4.2. Verificarea realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale transmise la SGG

- ........................................................

4.3. Verificarea raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial pe ultimii 3 ani

- ........................................................

 

CAPITOLUL III

Constatări şi recomandări

 

Stabilirea constatărilor şi recomandările pe obiective:

- Obiectivul nr. 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare

a) Constatare:

........................................................

a) Recomandare:

........................................................

........................................................

n) ........................................................

- Obiectivul nr. 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii

a) Constatare:

.......................................................

a) Recomandare:

........................................................

n) ....................................................

- Obiectivul nr. 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate

a) Constatare:

........................................................

a) Recomandare:

........................................................

n) ....................................................

 

- Obiectivul nr. 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial

a) Constatare:

n) ....................................................

a) Recomandare:

........................................................

n) ....................................................

Pentru recomandările formulate se va elabora Planul de implementare a recomandărilor de către entitatea publică verificată, aprobat de către conducere, care va cuprinde: recomandările formulate în Nota de constatare, acţiunile, termenele şi persoanele responsabile de realizare. Planul de implementare a recomandărilor se va transmite către DCIMRI, în maximum 5 (cinci) zile lucrătoare de la primirea Notei de constatare, în vederea urmăririi implementării recomandărilor propuse de către echipa de verificare.

 

CAPITOLUL IV

Concluzii

 

În cadrul entităţii publice verificate............în urma derulării

misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, în perioada ............ echipa de verificare a constatat că:

- sistemul de control intern managerial este .............. (conform/parţial conform/neconform), în conformitate cu prevederile Ordinului secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Entitatea publică verificată ........................................ va raporta periodic stadiul implementării recomandărilor după primirea Notei de constatare, avizată de către şeful de serviciu al DCIMRI.

Nota de constatare semnată de echipa de verificare şi de conducerea entităţii se înregistrează în Registrul unic de control, la poziţia ....................... data ............., pagina .......... la sediul entităţii verificate.

Membrii echipei pot reveni cu misiuni de verificare şi îndrumare metodologică pentru netransmiterea Planului de implementare a recomandărilor, necomunicarea periodică a stadiului implementării acestora sau pentru nerespectarea termenelor de raportare a situaţiilor prevăzute de Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului, prin introducerea lor în Planul de activitate în anul următor.

 

Echipa de verificare:

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

 

ANEXA Nr. 8

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

Nr. ............................. din ........................................................

 

Entitatea publică verificată ...................................................

Nr. ............................. din ........................................................

Avizat,

Şef serviciu DCIMRI,

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

 

 

NOTA UNILATERALĂ

 

CAPITOLUL I

Introducere

 

Subsemnaţii.................................., consilier, coordonatorul echipei de verificare, şi........................, consilier, membru al echipei de verificare, din cadrul Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) – Secretariatul General al Guvernului, am efectuat în perioada .................... o misiune de verificare la ............................., din localitatea ............................. (adresa)

 

Având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Planul de activitate al DCIMRI pentru anul ................;

- Ordinul de misiune nr. ... din ...........

Obiectivele misiunii de verificare şi îndrumare metodologică sunt următoarele:

- Obiectivul nr. 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare, constituită conform art. 3 alin. (1) din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii, constituită conform art. 5 alin. (3) din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate, conform art. 6 alin. (4) din Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Obiectivul nr. 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial, conform anexelor nr. 3 şi 4 la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

- Perioada verificată: .........................................

- Principalele documente verificate:

- Regulamentul de organizare şi funcţionare şi fişele de post;

- Decizia de constituire a Comisiei de monitorizare şi deciziile de actualizare a acesteia, după caz;

- Dosarul cu minutele şedinţelor Comisiei de monitorizare;

- programele de dezvoltare a sistemului de control intern managerial pentru anul în curs şi pe perioada verificată;

- Decizia de constituire a Echipei de gestionare a riscurilor şi deciziile de actualizare a acesteia, după caz;

- Dosarul cu procesele-verbale ale şedinţelor Echipei de gestionare a riscurilor;

- registrele de riscuri de la nivelul compartimentelor;

- Registrul de riscuri de la nivelul entităţii publice;

- procedurile formalizate elaborate;

- Lista privind codificarea procedurilor formalizate elaborate, revizuite şi actualizate;

- Raportul de monitorizare a performanţelor pentru anul în curs;

- Situaţia centralizatoare semestrială/anuală privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la data de......- anexa nr. 3 la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Chestionar de autoevaluare a stadiului de implementare a standardelor de control intern managerial - anexa nr. 4.1, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Situaţia sintetică a rezultatelor autoevaluării - anexa nr. 4.2, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

- Raport asupra sistemului de control intern managerial la data de 31 decembrie 20.. - anexa nr. 4.3, prevăzută în anexa nr. 4 „Instrucţiuni” la Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

- Pentru perioada verificată, conducerea entităţii a fost asigurată de către:

- Anul ...: conducătorul entităţii .......;

- Anul ...: conducătorul entităţii .........

 Pentru perioada verificată, coordonarea Comisiei de monitorizare (CM) a fost asigurată de către:

- Anul ...: preşedintele CM ......... şi secretarul CM .........;

- Anul ....: preşedintele CM ......... şi secretarul CM ...........

- Pentru perioada verificată, coordonarea Echipei de gestionare a riscurilor (EGR) a fost asigurată de către:

- Anul ...: preşedintele EGR ......... şi secretarul EGR .........;

- Anul ...: preşedintele EGR ......... şi secretarul EGR ..........

 

CAPITOLUL II

Efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

Echipa care a efectuat misiunea de verificare şi îndrumare metodologică la entitatea publică ................ nu a constatat nereguli şi deficienţe de la cadrul de reglementare privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial.

În continuare, echipa de verificare prezintă disfuncţionalităţile constatate, dar care au fost remediate pe parcursul derulării misiunii, şi eventuale recomandări de natură organizatorică, cu scopul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial, astfel:

- ........................................................

- ........................................................

- ........................................................

 

CAPITOLUL III

Concluzii

 

În cadrul entităţii publice verificate ..................., în urma derulării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, în perioada ............ echipa de verificare a constatat că:

- sistemul de control intern managerial este ........... (conform/parţial conform/neconform), în conformitate cu prevederile Ordinului secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Nota unilaterală, semnată de către echipa de verificare, se înregistrează în Registrul unic de control la poziţia ....................., data .............., pagina ........., existent la sediul entităţii publice verificate.

 

Echipa de verificare:

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

 

ANEXA Nr. 9

la normele metodologice

 

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Direcţia de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale

Nr. ............................. din ........................................................

 

Aprobat,

Secretarul general al Guvernului,

Numele şi prenumele ..............................

......................................................................

Avizat,

Director DCIMRI,

Numele şi prenumele ..............................

......................................................................

 

 

NOTA DE PREZENTARE

 

CAPITOLUL I

Introducere

 

Subsemnaţii, ................................., consilier, coordonatorul echipei de verificare, şi ......................., consilier, membru al echipei de verificare, din cadrul Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI) a Secretariatului General al Guvernului, am efectuat în perioada .................... misiunea de verificare la .............................. din localitatea ................................................. (adresa) .

 

Având în vedere:

- Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Planul de activitate al DCIMRI pentru anul .....;

- Ordinul de misiune nr. ... din ...........

 

CAPITOLUL II

Efectuarea misiunii de verificare şi îndrumare metodologică

 

În urma desfăşurării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică echipa a formulat constatări şi recomandări, acceptate de către conducerea entităţii verificate, a căror sinteză este structurată pe cele 4 obiective principale ale misiunii, astfel:

- Obiectivul nr. 1: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare

a) Constatare:

a) Recomandare:

........................................................

n)

- Obiectivul nr. 2: Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii

a) Constatare:

a) Recomandare:

........................................................

n)

- Obiectivul nr. 3: Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate

a) Constatare:

a) Recomandare:

........................................................

n)

- Obiectivul nr. 4: Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial

a) Constatare:

a) Recomandare:

........................................................

n)

Pentru recomandările formulate de către echipa de verificare va fi elaborat Planul de implementare a recomandărilor de către entitatea publică verificată. Acesta va cuprinde recomandările transmise prin Nota de constatare, acţiunile, termenele de realizare şi persoanele responsabile. Planul de implementare a recomandărilor, aprobat de către conducerea entităţii publice, va fi transmis la DCIMRI, care va urmări implementarea recomandărilor la termenele stabilite.

 

CAPITOLUL III

Concluzii

 

În cadrul entităţii publice ..........., în urma derulării misiunii de verificare şi îndrumare metodologică, în perioada ............ echipa de verificare a constatat:

- sistemul de control intern/managerial este ............. (conform/parţial conform/neconform), în conformitate cu prevederile Ordinului secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Echipa de verificare:

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

Numele şi prenumele..............................

..................................................................

 

ANEXA Nr. 10

la normele metodologice

 

Entitatea publică verificată ...........

Nr. ........... din ..................................

Aprobat,

Conducătorul entităţii publice,

Numele şi prenumele ..............................

......................................................................

 

PLANUL DE IMPLEMENTARE A RECOMANDĂRILOR

 

În baza Notei de constatare nr. ... din .... a echipei de verificare a Direcţiei de control intern managerial şi relaţii interinstituţionale (DCIMRI), din cadrul Secretariatului General al Guvernului, înregistrată la .......................................................... (entitatea verificată)

sub nr. ............ din .................... au fost transmise spre implementare următoarele recomandări:

 


Obiective

Recomandări

Acţiuni şi termene

Responsabili

Data implementării confirmată de către DCIMRI

1

2

3

4

5

1. Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Comisiei de monitorizare

1. ....................

 

 

 

2. ....................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

n. .................... 

 

 

 

2. Analiza modului de organizare şi de funcţionare a Echipei de gestionare a riscurilor şi verificarea elaborării Registrului riscurilor de la nivelul entităţii

1. ....................

 

 

 

2. ....................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

n. .................... 

 

 

 

3. Verificarea gradului de realizare a procedurilor formalizate

1. ....................

 

 

 

2. .................... 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

n. ....................

 

 

 

4. Analiza realităţii şi exactităţii raportărilor semestriale şi anuale privind sistemul de control intern managerial

1. ....................

 

 

 

2. ................... 

 

 

 

....................

 

 

 

....................

 

 

 

n. ....................

 

 

 

 

Preşedinte,

Comisia de monitorizare ..........................................

Numele şi prenumele ...............................................

 

Preşedinte,

Echipa de gestionare a riscurilor ..........................

Numele şi prenumele ..............................................

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.