MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 803/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 803         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 29 octombrie 2015

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

69. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

92. - Hotărâre privind cererea de efectuare a urmăririi penale faţă de doamna Udrea Elena Gabriela, fost membru al Guvernului şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 87/P/2015

 

93. - Hotărâre privind încuviinţarea reţinerii doamnei deputat Elena Gabriela Udrea

   

94. - Hotărâre privind respingerea cererii de încuviinţare a arestării preventive a doamnei deputat Elena Gabriela Udrea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

138.- Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

1.407. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind blocarea fondurilor şi resurselor economice deţinute de Societatea Comercială „Agro-Chirnogi” - S.A.

 

1.408. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind blocarea resurselor economice deţinute de Societatea Comercială ROMPETROL GAS - S.R.L.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) şi art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 46 şi 47 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 50/2012 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La anexa nr. XX „Componenţa Comisiei pentru mediu”, domnul senator Iliescu Lucian - Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - se include în componenţa comisiei.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 26 octombrie 2015.

Nr. 69.

 

HOTARARI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind cererea de efectuare a urmăririi penale faţă de doamna Udrea Elena Gabriela, fost membru al Guvernului şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 87/P/2015

 

Având în vedere solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de doamna Udrea Elena Gabriela, fost membru al Guvernului şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 87/P/2015 - Direcţia Naţională Anticorupţie,

în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor cere efectuarea urmăririi penale faţă de doamna deputat Udrea Elena Gabriela, fost membru al Guvernului, membru al Camerei Deputaţilor, pentru faptele care fac obiectul Dosarului nr. 87/P/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 28 octombrie 2015.

Nr. 92.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind încuviinţarea reţinerii doamnei deputat Elena Gabriela Udrea

 

Având în vedere solicitarea ministrului justiţiei, domnul Robert Marius Cazanciuc, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a doamnei deputat Elena Gabriela Udrea, în Dosarul nr. 87/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, transmisă Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 85.923 din 20 octombrie 2015,

în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi ale art. 219 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor încuviinţează reţinerea doamnei deputat Elena Gabriela Udrea, în Dosarul nr. 87/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 28 octombrie 2015.

Nr. 93.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind respingerea cererii de încuviinţare a arestării preventive a doamnei deputat Elena Gabriela Udrea

 

Având în vedere solicitarea ministrului justiţiei, domnul Robert Marius Cazanciuc, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a doamnei deputat Elena Gabriela Udrea, în Dosarul nr. 87/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, transmisă Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 85.923 din 20 octombrie 2015,

în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi ale art. 219 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

având în vedere rezultatul votului exprimat de deputaţi în şedinţa Camerei Deputaţilor din 28 octombrie 2015,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor respinge cererea de încuviinţare a arestării preventive a doamnei deputat Elena Gabriela Udrea, în Dosarul nr. 87/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 28 octombrie 2015.

Nr. 94.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, şi dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele tehnice sunt obligatorii pentru utilizatorii şi persoanele autorizate care efectuează lucrări de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu.

Art. 3. - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti - Ilfov urmăresc punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 23 octombrie 2015.

Nr. 138,

 

ANEXĂ

 

NORME TEHNICE

privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

CAPITOLUL I

Scop şi definiţii

 

Art. 1. - Prezentele norme tehnice stabilesc reguli şi condiţii obligatorii privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, portabile şi mobile, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră.

Art. 2. - (1) Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu se supun următoarelor standarde:

a) SR EN 3-7 Stingătoare portabile de incendiu Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare;

b) SR EN 1866 Stingătoare mobile de incendiu;

c) SR EN 2 Clase de incendii.

(2) Pentru standardele prevăzute la alin. (1) se iau în considerare ediţiile în vigoare, inclusiv amendamentele.

Art. 3. - În sensul prezentelor norme tehnice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) accesoriile corpului - piese care pot fi fixate sau înfiletate pe recipient ce includ cel puţin: dispozitiv(e) de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap; dispozitiv de operare;

b) agent curat - agent de stingere a incendiului, volatil sau gazos, nepoluant şi cu proprietăţi dielectrice, cum ar fi fluorocarburi - FCs; perfluorocarburi - PFCs; fiuoroiodocarburi - FICs etc.;

c) agent de stingere - substanţa conţinută în stingător care are rolul de a stinge un incendiu şi care poate fi: apa, apa cu aditiv, apa cu diverse substanţe chimice, pulberea, dioxidul de carbon, un agent curat;

d) halon - agent de stingere a incendiului care are în compoziţie, drept componentă primară, unui sau mai mulţi compuşi organici ce conţin unui sau mai multe elemente precum fluor, clor, brom sau iod;

e) perioadă de garanţie - interval de timp cuprins între data dobândirii produsului sau serviciului şi data până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile utilizatorului;

f) performanţă de stingem - maximul focarului tip pe care stingătorul de incendiu îl poate îndeplini, conform standardelor aplicabile;

g) perioadă de valabilitate - limită de timp stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale;

h) persoane autorizate - persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, autorizate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind apărarea împotriva incendiilor pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncarnare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră;

i) personal de specialitate - angajat, titular al întreprinderii individuale, membru al întreprinderii familiale sau persoană fizică autorizată, care deţine un certificat de competenţă profesională pentru ocupaţia Operator în verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu Cod COR 723306;

j) producător - persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează sau se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul în cauză sub numele sau sub marca sa;

k) recipient - corpul stingătorului cu toate piesele sudate/lipite, neechipat cu accesoriile sale;

l) stingător de incendiu - aparat care conţine un agent de stingere ce poate fi refulat prin acţiunea presiunii interioare şi dirijat asupra unui incendiu; presiunea interioară poate fi permanentă sau produsă prin eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un alt recipient;

m) stingător de incendiu mobil - stingător de incendiu montat pe roţi care este proiectat pentru a fi transportat şi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă mai mare de 20 kg;

n) stingător de incendiu portabil - stingător de incendiu proiectat pentru a fi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă de maximum 20 kg;

o) utilizator - persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public.

 

CAPITOLUL II

Clasificarea stingătoarelor de incendiu şi a incendiilor.

Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

 

Art. 4. - Stingătoarele de incendiu se clasifică în funcţie de utilizarea lor pe anumite focare de incendiu şi se încadrează în funcţie de performanţa de stingere.

Art. 5. - (1) După agentul de stingere, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

a) pe bază de apă, incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă;

b) cu pulbere;

c) cu dioxid de carbon;

d) cu halon;

e) cu agent curat.

(2) După modul de realizare a presiunii interioare, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

a) presurizate permanent;

b) presurizate în momentul utilizării.

Art. 6. - Clasificarea incendiilor:

(1) Clasele de incendiu sunt:

a) clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal, cu formare de jar;

b) clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;

c) clasa C: incendii de gaze;

d) clasa D: incendii de metale;

e) clasa F: incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale, în aparate pentru gătit.

(2) Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv la instalaţiile electrice sub tensiune este prezentată în anexa nr. 1.

(3) Referinţa privind compatibilitatea unui stingător pentru utilizare la incendii din clasa C se stabileşte de producător, dar se aplică numai stingătoarelor cu pulbere care au îndeplinit o performanţă de stingere pentru focare de incendiu de clasă B sau de clasă A şi de clasă B.

(4) Numărul sau referinţa cu privire la aprobarea stingătorului de incendiu, clasificarea, compatibilitatea cu clasele de incendiu şi performanţa de stingere pe care o îndeplineşte trebuie să fie marcate clar pe eticheta acestuia.

Art. 7. - În vederea identificării cu uşurinţă a fiecărui tip de stingător de incendiu, pentru etichetele aplicate de producător se stabileşte un cod al culorilor, astfel:

 

Agent de stingere

Culoare de identificare fond etichetă

Culoare de identificare litere text

Pulbere

Alb

Negru

Spumă

Galben

Roşu

Apă

Albastru

Alb

CO2

Negru

Alb

Soluţie chimică apoasă

Galben

Negru

Agent curat

Verde

Alb

 

CAPITOLUL III

Alegerea, amplasarea şi controlul stingătoarelor de incendiu

 

Art. 8. - Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu este determinată, în principal, de riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanţa şi valoarea zonelor protejate, posibilităţile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendiu, proprietăţile dielectrice ale agentului de stingere şi condiţiile de temperatură ambiantă.

Art. 9. - (1) în stare de utilizare, stingătoarele de incendiu trebuie menţinute permanent încărcate la capacitatea nominală.

(2) Stingătoarele de incendiu trebuie amplasate conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi ale dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcţii, amenajări, obiective şi instalaţiile aferente.

Art. 10. - (1) Utilizatorul stingătoarelor de incendiu este responsabil de controlul acestora la intervale de cel mult o lună.

(2) Controlul presupune verificarea următoarelor elemente:

a) stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de protecţie împotriva incendiilor;

b) stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;

c) accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;

d) locul de amplasare a stingătorului de incendiu este marcat;

e) presiunea indicată de manometru este în intervalul nominal marcat de producător;

f) existenţa şi integritatea sigiliilor;

g) starea de încărcare a stingătorului de incendiu, prin ridicare;

h) compatibilitatea de utilizare a stingătorului de incendiu cu posibilele focare din spaţiul protejat;

i) încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz.

 

CAPITOLUL IV

Verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

SECŢIUNEA 1

Reguli generale

 

Art. 11. - (1) Verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu trebuie să se efectueze numai de către persoane autorizate în condiţiile legii.

(2) Lucrările trebuie să se realizeze în conformitate cu instrucţiunile producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie să se utilizeze aceleaşi mijloace tehnice specifice, agentul de stingere precizat pe eticheta producătorului stingătorului de incendiu, precum şi aceleaşi piese de schimb conform modelului certificat.

(3) Piesele de schimb şi agenţii de stingere utilizate/utilizaţi trebuie înscrise/înscrişi de către persoanele autorizate într-un registru de evidenţă, întocmit în acest scop, cu menţionarea codului şi a producătorului acestora.

Art. 12. - Pe perioada de valabilitate acordată de producătorul stingătorului de incendiu, operaţiunile de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor trebuie să se efectueze de către acesta sau prin persoane autorizate în condiţiile legii şi agreate de producător.

Art. 13. - Stingătoarele de incendiu se verifică anual după prima reîncărcare.

Art. 14. - Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu se efectuează:

a) după fiecare utilizare;

b) la expirarea perioadei de valabilitate acordate de producătorul stingătorului de incendiu;

c) la cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare;

d) ori de câte ori se constată scăderea masei încărcăturii sub toleranţa de umplere precizată în standardele aplicabile pentru stingătoarele de incendiu cu C02, halon sau agent curat.

Art. 15. - Agentul de stingere utilizat la reîncărcarea stingătoarelor de incendiu trebuie să fie în termen de valabilitate pentru întreaga perioadă de garanţie acordată după reîncărcare.

Art. 16. - Stingătoarele de incendiu retrase de la utilizare pentru verificare, reîncărcare şi reparare trebuie înlocuite imediat cu stingătoare de acelaşi tip şi cu performanţe de stingere şi clasificare cel puţin egale.

Art. 17. - (1) Persoana autorizată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu trebuie să aplice pe fiecare stingător o etichetă care să cuprindă datele de identificare ale acesteia, luna şi anul în care a fost realizată verificarea, reîncărcarea sau repararea, precum şi luna şi anul până la care trebuie efectuată următoarea verificare sau, după caz, reîncărcare.

(2) Eticheta trebuie să conţină referiri la perioada de garanţie acordată pentru lucrările efectuate, respectiv pentru piesele de schimb înlocuite.

(3) Etichetele privind verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu nu vor înlocui etichetele producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie amplasate astfel încât să nu afecteze/schimbe informaţiile precizate în eticheta producătorului.

(4) Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu este prevăzut în anexa nr. 2.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Verificarea stingătoarelor de incendiu

 

Art. 18. - (1) Verificarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice

adecvate, cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(2) În urma operaţiunilor de verificare, stingătoarele de incendiu trebuie să corespundă integral cu modelul certificat.

(3) în cazul în care în urma operaţiunilor de verificare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

Art. 19. - (1) Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru verificarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) identificarea stingătorului;

b) verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului;

c) verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia, numai pentru stingătoarele permanent presurizate;

d) verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei;

e) verificarea stării de încărcare prin cântărire, numai pentru stingătoarele cu C02;

f) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 3.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu

 

Art. 20. - (1) Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, prin care un stingător de incendiu este repus în stare de funcţionare în urma descărcării la utilizare, accidentală sau la termen.

(2) Reîncărcarea este însoţită în mod obligatoriu şi de o verificare cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(3) în urma operaţiunilor de reîncărcare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reîncărcate corespund integra] cu modelul certificat.

(4) în cazul în care în urma operaţiunilor de reîncărcare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

(5) Reîncărcarea stingătorului se face numai cu agentul de stingere original cu care a fost încărcat de producător şi cu care a fost certificat.

(6) Pentru stingătoarele cu pulbere este interzis să se reutilizeze pulberea rămasă în urma descărcării.

Art. 21. - (1) Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru reîncărcarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1);

b) depresurizarea stingătorului de incendiu, cu excepţia celor presurizate în momentul utilizării;

c) demontarea stingătorului de incendiu;

d) curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor-dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare;

e) încărcarea buteliei cu agent propulsor numai pentru cele presurizate în momentul utilizării;

f) reîncărcarea cu agent de stingere;

g) reasamblarea stingătorului;

h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 4.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Repararea stingătoarelor de incendiu

 

Art. 22. - (1) Repararea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, aplicabile unui stingător la care au fost constatate defecţiuni, pentru repunerea acestuia în stare de funcţionare.

(2) Repararea are rolul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(3) Repararea se realizează doar prin înlocuirea fitingurilor cu altele noi. Nu face obiectul reparării recipientul stingătorului. Repararea se realizează utilizând numai piese de schimb originale sau acceptate de producător ca fiind conforme cu cele înlocuite.

(4) în urma operaţiunilor de reparare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reparate corespund integral cu modelul certificat.

Art. 23. - (1) Operaţiunile realizate pentru repararea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

a) operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1);

b) identificarea defectelor ce trebuie înlăturate;

c) verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun (dacă există dispozitiv de oprire a descărcării);

d) asigurarea de piese conforme modelului certificat;

e) înlocuirea pieselor defecte;

f) reîncărcarea cu agent de stingere;

g) reasamblarea stingătorului;

h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.

(2) Detalierea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este prevăzuta în anexa nr. 5.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

Art. 24. - Durata de viaţă normată a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Art. 25. - Următoarele stingătoare de incendiu sunt considerate depăşite şi nu se mai admit la utilizare maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate:

a) de tip „soda acid”;

b) cu spumă chimică;

c) cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon;

d) de unică folosinţă mai vechi de 5 ani;

e) care funcţionează prin răsturnare;

f) cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire;

g) cu recipient din oţel îmbinate prin nituire;

h) pentru care nu se mai găsesc piese originale.

Art. 26. - (1) Stingătoarele de incendiu portabile şi mobile considerate atipice fată de standardele aplicabile, precum G1, G3, G6, P5. P10, AP10, SM10, H3, H10 se mai admit la utilizare maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate.

(2) Stingătoarele la care nu se poate identifica agentul de stingere original cu care au fost încărcate de către producător şi certificate nu se mai admit la utilizare, urmând a fi casate.

Art. 27. - (1) Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă, altele decât cele cu agent curat, trebuie descărcate şi scoase din uz în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

(2) Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă cu agent curat trebuie scoase din uz şi trimise către un centru de reciclare pentru recuperarea agentului curat în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 28. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

 

ANEXA Nr. 1

la normele tehnice

 

Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

 

Tipul stingătorului de incendiu

Clasa A

Clasa B

Clasa C

Clasa D

Clasa F

Instalaţii electrice sub tensiune (până la 1.000 V)

Pe bază de apă

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Spumă

Da

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Pulbere BC

Nu

Da

Da

Nu

Nu

Da

Pulbere ABC

Da

Da

Da

Nu

Nu

Da

Pulbere specială tip D

Nu

Nu

Nu

Da

Nu

Nu

CO2

Nu

Da

Nu

Nu

Nu

Da

Soluţie chimică apoasă

Da

Nu

Nu

Nu

Da

Nu

Agent curat

Da

Da

Da

Nu

Nu

Da

 

ANEXA Nr. 2

la normele tehnice

 

Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu

 

Data punerii în serviciu:

Operaţiunea efectuată:

Verificat

Reîncărcat

Reparat

 

 

Valabil

 

 

de la

 

până la

 

Luna/anul

 

Luna/anul

 

 

Garanţia acordată

 

Pentru lucrările efectuate

Pentru piesele de schimb

Date de identificare a operatorului economic:

(denumire, adresă etc.)

Autorizaţie CNSIPC: seria …….. nr. …………………….. Data emiterii …………

 

NOTĂ;

CNSIPC - Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă

 

ANEXA Nr. 3

la normele tehnice

 

Detalierea operaţiunilor de verificare a stingătoarelor de incendiu

 

Operaţiunea

Tipul stingătoarelor de incendiu

Permanent presurizate (cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şt soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat)

Presurizate în momentul utilizării

CO2

Identificarea stingătorului

(verificarea informaţiilor de pe etichetă şi marcajele aplicate prin poansonare)

X

X

X

Verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului

(verificarea existenţei urmelor de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri)

X

X

X

Verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia

(se verifică dacă manometrul este fixat pe stingător, dacă acesta lucrează liber şi dacă indică presiunea în limite acceptate)

X

 

 

Verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei

(verificarea stării de integritate şi de funcţionare a furtunului/duzei de refulare; existenţa unor deteriorări, crăpături, fisuri, spărturi)

X

X

X

Verificarea stării de încărcare prin cântărire

(cântărirea stingătorului, compararea masei obţinută cu masa stingătorului gol la care se adaugă încărcătura nominală)

 

 

X

Etichetarea şi sigilarea stingătorului

(completarea etichetei cu informaţii privind prestatorul serviciului de verificare şi data următoarei verificări)

X

X

X

 

ANEXA Nr. 4

la normele tehnice

 

Detalierea operaţiunilor de reîncărcare a stingătoarelor de incendiu

 

Operaţiunea

Tipul stingătoarelor de incendiu

Permanent presurizate

(cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat)

Presurizate în momentul utilizării

CO2

Operaţiunile descrise la activitatea de verificare se execută în acelaşi timp cu operaţiunile de reîncărcare a stingătoarelor de incendiu.

X

X

X

Depresurizarea stingătorului de incendiu

(eliberarea presiunii sau presiunii reziduale)

X

 

X

Demontarea stingătorului de incendiu

X

X

X

Curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor - dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare

(curăţarea prin spălare, sablare, după caz; verificarea în detaliu pentru urme de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri; filet - formă, dimensiune şi acoperire)

X

X

X

Încărcarea buteliei cu agent propulsor

(echiparea cu o nouă membrană calibrată; încărcarea cu agent propulsor; închiderea buteliei; cântărirea buteliei; inscripţionarea masei buteliei încărcate după ce aceasta a ajuns la nivelul cerut; corelarea cantităţii de agent propulsor cu cantitatea de agent de stingere)

 

X

 

Reîncărcarea cu agent de stingere

(introducerea în recipientul stingătorului a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat)

X

X

X

Reasamblarea stingătorului

(refacerea montajului şi presurizarea stingătorului)

X

X

X

Etichetarea şi sigilarea stingătorului

(completarea etichetei cu informaţii privind prestatorul serviciului de reîncărcare şi data următoarei verificări)

X

X

X

 

ANEXA Nr. 5

la normele tehnice

 

Detalierea operaţiunilor de reparare a stingătoarelor de incendiu

 

Operaţiunea

Tipul stingătoarelor de incendiu

Permanent presurizate

(cu pulbere, pe bază de apă - incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă, cu halon, cu agent curat)

Presurizate în momentul utilizării

CO2

Operaţiunile descrise la activităţile de verificare şi reîncărcare se execută în acelaşi timp cu operaţiunile de reparare a stingătoarelor de incendiu.

X

X

X

Identificarea defectelor ce trebuie înlăturate

(desfacerea fitingurilor de pe recipientul stingătorului, îndepărtarea celor deteriorate şi înlocuirea cu altele noi; recipientul stingătorului nu face obiectul reparării.)

X

X

X

Verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun

(dacă există dispozitiv de oprire a descărcării) (înlocuirea supapei şi a ansamblului furtun dacă sunt defecte; recipientul nemarcat nu se verifică, ci se casează.)

X

X

X

Asigurarea de piese conforme modelului certificat

X

X

X

Înlocuirea pieselor defecte

X

X

X

Reîncărcarea cu agent de stingere

(introducerea în recipientul stingătorului a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat)

X

X

X

Reasamblarea stingătorului

(refacerea montajului şi presurizarea stingătorului)

X

X

X

Etichetarea şi sigilarea stingătorului

X

X

X

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind blocarea fondurilor şi resurselor economice deţinute de Societatea Comercială Agro-Chirnogi” - S.A.

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile:

- Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei şi de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC;

- Regulamentului (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situaţia din Siria şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se dispune blocarea fondurilor şi resurselor economice deţinute de Societatea Comercială „Agro-Chirnogi”- S.A”, CUI 1922947, cu sediul social în Călăraşi, comuna Chirnogi, menţionate în Declaraţia vamală de export nr. MRN 15ROCT1970E0132555.

Art. 2. - Prezentul ordin poate fi contestat potrivit procedurii prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 octombrie 2015.

Nr. 1.407.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind blocarea resurselor economice deţinute de Societatea Comercială ROMPETROL GAS - S.R.L.

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile:

- Deciziei 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei şi de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC:

- Regulamentului (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situaţia din Siria şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se dispune blocarea resurselor economice deţinute de Societatea Comercială ROMPETROL GAS - S.R.L., C.U.I. 18846690, aferente exporturilor de GPL, efectuate în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 256/29.09.2015, până la clarificarea de către exportator a tranzacţiilor anterioare.

Art. 2. - Prezentul ordin poate fi contestat potrivit procedurii prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 octombrie 2015.

Nr. 1.408.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 26

din 21 septembrie 2015

 

Dosar nr. 1.622/1/2015

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Elena Floarea - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Carmen Georgeta Negrilă - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Puşcaşiu - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Voicheci - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Doina Duican - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Sîrbu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 1.622/1/2015 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin, (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă pentru stabilirea majorării cuantumului pensiei de serviciu cuvenite magistraţilor cu 1% potrivit art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie avută în vedere numai vechimea în funcţia de judecător şi procuror atât pentru îndeplinirea condiţiei vechimii de 25 de ani, cât şi pentru vechimea care depăşeşte această limită sau poate fi avută în vedere în acest scop şi vechimea în alte funcţii de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu art. 82 alin. (2) şi art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depusă practică judiciară şi raportul întocmit de judecătorii-raportori. Se mai referă asupra faptului că raportul a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, însă acestea nu au depus puncte de vedere. De asemenea a fost depus şi un punct de vedere teoretic de către domnul profesor universitar dr. Alexandru Athanasiu şi doamna profesor universitar dr. Ana-Maria Vlăsceanu de la Facultatea de Drept din Universitatea Bucureşti.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea pronunţată în data de 31 martie 2015, în Dosarul nr. 10/118/2014, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege următoarea chestiune de drept: dacă pentru stabilirea majorării cuantumului pensiei de serviciu cuvenite magistraţilor cu 1% potrivit art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie avută în vedere numai vechimea în funcţia de judecător şi procuror atât pentru îndeplinirea condiţiei vechimii de 25 de ani, cât şi pentru vechimea care depăşeşte această limită sau poate fi avută în vedere în acest scop şi vechimea în alte funcţii de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în conformitate cu art. 82 alin. (2) şi art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

II. Expunerea succintă a procesului

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, la data de 6 ianuarie 2014, cu nr. 10/118/2014, reclamantul C.D. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 347.178 din 22 august 2013, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând desfiinţarea deciziei atacate şi emiterea unei noi decizii, conformă dispoziţiilor legale.

3. În motivarea cererii a arătat că are o vechime în magistratură de 38 de ani, stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din care 14 ani în funcţia de procuror şi 24 de ani vechime ca avocat, asimilată vechimii în magistratură, că a obţinut o pensie de serviciu în conformitate cu Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cuantum de 80% din baza de calcul, după împlinirea vârstei de 60 de ani, şi, de aceea, consideră că ar trebui să i se acorde o majorarea pensiei cu 13% aplicată la baza de calcul, respectiv câte 1% pentru fiecare an cu care depăşeşte vechimea în magistratură de 25 de ani.

4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.712 din 22 iulie 2014, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că temeiul juridic al cererii de pensionare a reclamantului îl constituie dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că alin. (4) al acestui articol raportează vechimea în magistratură la alin. (1), care se referă la perioada în care pensionarul a avut funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, şi nu la dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care definesc noţiunea de vechime în magistratură.

5. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, reiterând argumentele din cererea de chemare în judecată.

6. La termenul din 24 martie 2015 reclamantul, prin apărător, a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă, pentru a se pronunţa printr-o hotărâre, în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea noţiunii de vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este inclusă şi vechimea în funcţia de avocat.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

7. Prin încheierea pronunţată în data de 31 martie 2015 Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 82 raportat la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât prevederile legale aplicabile nu sunt clare;

b) problema de drept enunţată este nouă, deoarece, în urma consultării jurisprudenţei, nu s-au identificat cauze în care să se fi statuat asupra acestei chestiuni printr-o altă hotărâre;

c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din datele publice afişate pe portalul de internet al instanţei supreme.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

8. Potrivit încheierii de sesizare, apelantul C.D., prin note de şedinţă, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că sunt îndeplinite cerinţele art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că pricina este soluţionată în ultimă de instanţă de completul Curţii de Apel Constanţa, învestit cu judecata apelului; că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei; că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra chestiunii de drept respective, care nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii şi care prezintă caracter de noutate. Făcând istoricul reglementării, apelantul-reclamant a susţinut că nu poate fi disociată definiţia vechimii în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de conţinutul aceleiaşi noţiuni din cuprinsul art. 82 din acelaşi act normativ, că acest lucru rezultă chiar şi din modul în care au fost aşezate articolele în lege, că nicăieri în textul legii nu s-a făcut vorbire despre vechimea în magistratură decât la capitolul privind pensionarea şi că din interpretarea coroborată a textelor de lege rezultă că în vechimea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este inclusă şi perioada în care magistratul a fost avocat. Intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu şi-a exprimat punctul de vedere.

9. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, părţile nu şi-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunii deduse judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

V. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

10. Punctul de vedere al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului, în Dosarul nr. 10/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, asupra chestiunii de drept pendinte, exprimat prin încheierea de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, este în sensul că prevederile legale aplicabile nu sunt clare. Pe de o parte, art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, asimilează vechimii în magistratură, între altele, şi vechimea ca avocat, cum este cazul reclamantului. Pe de altă parte, pentru a aplica majorarea cu 1% a procentului în funcţie de care se calculează pensia de serviciu, alin. (4) al art. 82 din acelaşi act normativ se referă la vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol.

11. Or, alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi impune în primă teză vechimea „de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi”, în teza a II-a stabileşte că la calcularea acestei vechimi se are în vedere şi vechimea în alte funcţii juridice, inclusiv vechimea în avocatură.

12. Este adevărat însă că alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la persoanele care se pensionează la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, ceea ce nu este cazul reclamantului.

13. În alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la pensionarea la împlinirea vârstei de 60 de ani, se face referire la vechimea de cei puţin 25 de ani în funcţia de procuror.

14. În condiţiile în care însă alin. (4) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la „vechimea în magistratură” prevăzută de alin. (1) şi (2) din acelaşi articol, iar nu la vechimea în funcţia de judecător sau procuror, se pune problema dacă adaosul de 1% prevăzut de acest alineat poate fi aplicat raportat la vechimea magistratură, astfel cum este reglementată de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin asimilarea vechimii în avocatură ca vechime în magistratură şi cumularea acesteia cu vechimea în funcţia de procuror.

15. Este de remarcat că, în forma sa iniţială, alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea că: „(2) Judecătorii şi procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător şi procuror.”

16. Posibilitatea ca la calcularea acestei vechimi să se ia în considerare şi perioadele în care s-a exercitat profesia de avocat a fost introdusă prin modificarea adusă de art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 97/2008.

17. În forma sa iniţială, atât alin. (1), cât şi alin. (2) ale art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, făceau referire la vechimea numai în funcţia de judecător sau procuror, astfel încât majorarea prevăzută de alin. (4) al aceluiaşi articol se aplica în mod evident doar pentru depăşirea vechimii realizate numai în funcţia de judecător sau procuror.

18. Prin completarea alin. (2), completare care nu figurează şi în alin. (1) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a generat o problemă de interpretare din perspectiva alin. (4) al acestui articol corelat cu art. 86 din acelaşi act normativ.

19. Aşadar, problema care se pune este dacă se poate acorda majorarea de 1% pentru fiecare an de vechime în magistratură care depăşeşte vechimea de 25 de ani, în condiţiile în care această vechime în magistratură este constituită prin cumularea unei vechimi numai în funcţia de procuror, mai mică de 25 de ani, cu vechimea în magistratură rezultată din asimilarea vechimii în alte profesii, respectiv în avocatură, cum este cazul de faţă.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

20. Jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj Constanţa: instanţa de sesizare a comunicat că pe rolul instanţelor aflate în circumscripţia sa nu au fost identificate alte hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie, cu excepţia celei care face obiectul sesizării.

21. Jurisprudenţa altor instanţe din ţară: majoritar, curţile de apel au comunicat că nu au jurisprudenţa în materia ce face obiectul sesizării; instanţele care au avut pe rol pricini similare au comunicat câte o decizie din care se desprinde concluzia că pentru stabilirea majorării cuantumului pensiei de serviciu cuvenite magistraţilor cu 1% potrivit art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie avută în vedere şi vechimea în alte funcţii de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură, conform art. 82 alin, (2) şi art. 86 din lege (Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava). În sens contrar s-a depus o singură decizie a Curţii de Apel Alba Iulia.

22. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - cauzele având ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise de casele judeţene de pensii nu intră în competenţa materială a instanţei supreme.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

23. În urma verificărilor efectuate nu s-au identificat decizii pronunţate de Curtea Constituţională cu privire la textele de lege în discuţie, respectiv art. 82 şi 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care să vizeze problema dedusă judecăţii.

VIII. Punctul de vedere teoretic exprimat de specialiştii din cadrul Facultăţii de Drept - Universitatea din Bucureşti

24. La data de 10 iunie 2015 a fost depus punctul de vedere formulat de domnul profesor universitar dr. Alexandru Athanasiu şi de doamna profesor universitar dr. Ana-Maria Vlăsceanu asupra chestiunii de drept pendinte.

25. În esenţă, soluţia recomandată a fost aceea de admitere a cererii formulate de reclamant pentru considerentul că cei 38 de ani de vechime, dintre care 14 în funcţia de procuror şi 24 în cea de avocat, s-au realizat în funcţiile şi activităţile la care se referă art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004j republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la care se raportează şi dispoziţiile art. 82 alin. (4) din aceeaşi lege.

26. La această soluţie converg următoarele concluzii de principiu: accesul la pensia de serviciu reprezintă şi o condiţie pentru aplicarea art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În alţi termeni există o legătură indisolubilă între acordarea pensiei de serviciu şi bonificarea de 1 % pentru anii în plus de activitate peste cei 25 de ani. Spre deosebire de perioada anterioară adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 97/2008, când exista posibilitatea de a primi pensie de serviciu, dar nu şi bonificaţia de 1% dacă vechimea nu era obţinută doar din activitatea de judecător şi procuror, în prezent,orice activitate din cele expres prevăzute de art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care deschid dreptul la pensia de serviciu (desigur, dacă se realizează cerinţa de minimum 25 de ani), concomitent, în cazul depăşirii vechimii de 25 de ani, deschid legal şi dau dreptul la majorarea bazei de calcul al pensiei de serviciu.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

27. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, în principal, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a instituţiei juridice privind pronunţarea unei hotărâri prealabile reglementate de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

28. Asupra fondului sesizării, judecătorii-raportori au apreciat că majorarea prevăzută de dispoziţiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea minimă de 25 ani se aplică în condiţiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca şi pentru vechimea ce depăşeşte această limită se au în vedere şi perioadele desfăşurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activităţile şi funcţiile conexe celor de judecător şi procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum şi în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

29. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are a analiza dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, faţă de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

30. Potrivit dispoziţiilor amintite, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

31. Prin această reglementare, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanţă care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

- chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

32. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că aceste condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, în sensul că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestite să soluţioneze cauza.

33. Cât priveşte condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, se reţine că şi aceasta este îndeplinită, în analiza prezentei chestiuni de drept urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă titularul sesizării nu le-a indicat expres, dată fiind legătura indisolubilă a acestora cu celelalte texte ce urmează a fi examinate şi cu atât mai mult cu cât acestea constituie chiar temeiul de drept indicat în acţiunea pendinte pe rolul Curţii de Apel Constanţa. De altfel, în considerentele încheierii de sesizare, instanţa a făcut trimitere la acest text legal, fiind aşadar o simplă eroare materială omiterea fui din dispozitivul încheierii. În consecinţă, de modul de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (4) raportat la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

34. Este, de asemenea, îndeplinită cerinţa noutăţii chestiunii de drept, ce nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

35. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

36. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

37. Or, în cauza de faţă, se constată existenţa unui număr nesemnificativ de hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie, care nu pot fi privite ca reprezentând o jurisprudenţă consacrată, de natură a orienta instanţele şi a face inutilă intervenţia mecanismului de preîntâmpinare a practicii neunitare.

38. În acelaşi timp, pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să existe o problemă de drept care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. Or, modificările legislative succesive aduse Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ce nu au fost însoţite de o deplină corelare a prevederilor ce reglementează condiţiile de acordare, respectiv de majorare a pensiei de serviciu, au creat reale dificultăţi de interpretare a acestor dispoziţii legale.

39. Asupra fondului sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată următoarele:

40. Titulara sesizării, respectiv Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, a solicitat interpretarea şi totodată clarificarea modalităţii de aplicare a dispoziţiilor art.82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind majorarea pensiei de serviciu, prin raportare la dispoziţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 din acelaşi act normativ, în sensul de a se determina dacă pentru majorarea cuantumului pensiei de serviciu cu procentul de 1% trebuie avută în vedere vechimea în funcţia de judecător sau procuror atât pentru îndeplinirea condiţiei de vechime de 25 de ani, cât şi pentru vechimea care depăşeşte această limită ori poate fi avută în vedere în acest scop şi vechimea în alte funcţii de specialitate juridică asimilate cu vechimea în magistratură, potrivit legii.

41. Aşa cum s-a arătat anterior (infra 37), pentru argumentele reţinute, în analiza prezentei chestiuni de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

42. Conţinutul normelor legale supuse interpretării, în forma în care acestea, de lege lata sunt aplicabile, este următorul:

„Art. 82. - (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şt consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură.

(4) Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăşi.

[...]

Art. 86. - Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul

juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.”

43. Forma acestor norme legale este rezultatul evoluţiei şi modificărilor legislative succesive aduse Legii nr. 303/2004, cu precizarea că dificultăţile reale de interpretare a dispoziţiilor ce guvernează condiţiile de acordare, respectiv de majorare a pensiei de serviciu sunt determinate de amendamentele aduse, cu precădere, prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei.

44. Şi aceasta, întrucât Legea nr. 97/2008 a schimbat viziunea legiuitorului de până la acea dată în privinţa categoriilor de persoane cărora le sunt incidente prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără însă a mai opera şi o deplină corelare, din perspectiva conceptuală, ca şi a noţiunilor folosite, a prevederilor ce reglementează această materie.

45. Astfel, prin modificările aduse art. 82 alin. (1) ce reglementează condiţiile pensionării pentru limita de vârstă - ipoteza incidenţă în fapt, dar şi în drept în cauză, ce a generat sesizarea de faţă - au fost enumerate expres şi limitativ categoriile beneficiarilor pensiei de serviciu, respectiv: judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi”.

46. Rezultă totodată, fără echivoc, ca de lege lata, în cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai regăseşte nicio referire, respectiv nicio trimitere la noţiunea de „vechime în magistratură”, în sensul definit şi în prezent în cuprinsul art. 86 din acelaşi act normativ.

47. Cât priveşte prevederile art. 82 alin. (2) Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare, ca urmare a amendamentelor aduse prin Legea nr. 97/2008, ce reglementează condiţiile necesar a fi îndeplinite de către judecători şi procurori în scopul accesării pensiei de serviciu anticipate, respectiv anterior îndeplinirii vârstei prevăzute de lege, este de arătat că, raportat la reglementarea anterioară, a fost extins domeniul de aplicare din punctul de vedere al persoanelor beneficiare, stipulându-se că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi”.

48. Totodată, prin acelaşi text de lege s-a stabilit expres şi, de asemenea, limitativ că la calcularea vechimii de 25 de ani se iau în considerare şi perioadele în care categoriile de persoane beneficiare menţionate au exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. („La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.*)

49. În fine, în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de majorarea cuantumului pensiei cu 1 %, dacă în varianta originară a Legii nr. 303/2004 la calculul pensiei de serviciu o atare majorare se acordă numai judecătorilor şi procurorilor şi se aplică pentru fiecare an realizat în plus peste vechimea de 25 de ani numai în funcţia de judecător sau procuror, ca urmare a modificărilor aduse art. 82 alin. (4) prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 97/2008, se observă că o atare abordare a fost abandonată.

50. Astfel, în varianta în vigoare a textului se prevede că „pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăşi”, fiind aşadar evident că norma operativă constând în acordarea beneficiului de majorare a cuantumului pensiei de serviciu cu 1 % se va aplica prin luarea în considerare a vechimii în magistratură, şi nu doar a vechimii în funcţia de judecător sau procuror.

51. Totodată, este de remarcat că în prezent, ca urmare a redactării diferite a art. 82 alin. (1) şi (2) din lege, trimiterea din alin. (4) al aceluiaşi articol la conceptul de vechime în magistratură la care se referă art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai are temei normativ, fiind vorba despre o simplă necorelare legislativă, căci textul citat nu mai face referire la conceptul de „vechime în magistratură”, ci la noţiunea de „vechime în funcţii”.

52. Interpretarea raţională şi sistematică a prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 în actuala sa formulare şi faţă de succesiunea alineatelor sale impune acceptarea că trimiterea operată prin alin. (4) al acestui articol se face la vechimea în funcţiile expres şi limitativ menţionate în primele două alineate ale art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce exclude incidenţa sau orice posibilă raportare la prevederile art. 86 din aceeaşi lege.

53. Cu referire la această din urmă prevedere legală trebuie arătat că vechimea în magistratură, în formula art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai este operaţională pentru accesul la o pensie de serviciu în magistratură, în sensul că o serie de funcţii, profesii şi activităţi care sunt menţionate în acest text de lege nu mai deschid legal posibilitatea includerii lor în vechimea de 25 de ani prevăzută în art. 82 din lege.

54. Prin urmare, în considerarea celor expuse, în dezlegarea problemei de drept ridicate de către titulara sesizării, se constată că finalitatea urmărită de legiuitor este în sensul că trimiterile menţionate în alin. (4) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează doar alin. (1) şi (2) din acelaşi text, fără trimitere la art. 36 din lege.

55. Cu alte cuvinte, art. 82 alin (4) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică doar judecătorilor, procurorilor precum şi categoriilor de persoane asimilate acestora, expres enumerate: magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi - pentru vechimea dobândită în funcţiile respective ori în activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic şi jurisconsult, validate în art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

56. Cu referire la această ultimă prevedere, un al doilea palier de interpretare ce se impune în contextul dezlegării problemei de drept ridicate, aflat în indisolubilă legătură cu primul, vizează alcătuirea vechimii de 25 de ani, prevăzută atât în cazul pensionării la împlinirea vârstei de 60 de ani [art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], cât şi pentru pensionarea anticipată [art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], dată fiind formularea diferită a primelor două alineate ale art. 82.

57. În acord cu interpretarea dată de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea Plenului nr. 516 din 26 mai 2015 se apreciază că în raport cu finalitatea urmărită de legiuitor şi în contextul interpretării raţionale a întregului articol 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se impune recunoaşterea şi acceptarea că funcţiile şi profesiile conexe celor de judecător şi procuror, validate ca utile de alin. (2) al acestui articol, respectiv avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, produc efecte similare şi în cazul art. 82 alin. (1) din acest act normativ.

58. De altfel, mutatis mutandis, este deplin valabil şi aplicabil în această situaţie raţionamentul înfăţişat de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, şi respectiv, Decizia nr. 176 din 26 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, chiar în contextul examinării constituţionalităţii altor prevederi din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între cele două ipoteze ale art. 82 alin. (1) şi (2) din lege, prin conferirea unei situaţii evident mai favorabile în ipoteza pensionării anticipate, comparativ cu pensionarea la împlinirea vârstei de 60 de ani.

59. Cu alte cuvinte nu există niciun motiv şi niciun argument raţional ca în ipoteza pensionării la împlinirea vârstei de 60 de ani, reglementată de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să nu se includă, în calculul vechimii de 25 de ani, activitatea de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, similar cu ipoteza prevăzută în art. 82 alin. (2) din lege, deja reglementată ca ipoteză de excepţie şi pentru care se acceptă, fără echivoc, adiţionarea, în calculul vechimii de 25 de ani, a perioadelor desfăşurate în respectivele activităţi.

60. În fine, cu referire la stabilirea şi acordarea majorării cuantumului pensiei de serviciu cu 1%, în condiţiile stipulate în art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a reperelor de interpretare deja trasate, orice activitate dintre cele prevăzute expres de art. 81 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, care conferă dreptul la pensia de serviciu, cu respectarea condiţiei de vechime de minimum 25 de ani, concomitent, conferă legal şi dreptul la majorarea bazei de calcul a pensiei de serviciu.

61. Pentru toate aceste considerente urmează a se admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în limitele analizate mai sus, respectiv ţinând cont de lipsa de incidenţă în cauză a prevederilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.622/1/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:

Majorarea prevăzută de dispoziţiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea minimă de 25 ani, se aplică în condiţiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca şi pentru vechimea ce depăşeşte această limită se au în vedere şi perioadele desfăşurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activităţile şi funcţiile conexe celor de judecător şi procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) şi alin. (2) din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum şi în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2015.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Adriana Stamatescu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.