MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 890/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 890         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 27 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 690 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin, (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi act normativ

 

Decizia nr. 691 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin, (5) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.763. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare şi întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 690

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi act normativ

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Clinei în Dosarul nr. 52.565/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 731D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă avocat Marius Cosmin Mitran, având delegaţie de substituire a apărătorului Marius Victor Iorga, cu delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie din partea Baroului Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului, care depune concluzii scrise, întrucât nu are vechimea necesară pentru a susţine concluzii orale în faţa Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că autoarea excepţiei are calitatea de parte vătămată într-un proces penal având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă, iar, din actele cauzei, rezultă că, pentru vindecare, aceasta a necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Noile dispoziţii penale care sancţionează fapta de vătămare corporală din culpă se regăsesc în ari. 196 alin, (1) din Codul penal care are în vedere producerea unor vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile. Deşi infracţiunea de vătămare corporală din culpă a preluat aceleaşi elemente constitutive ale infracţiunii prevăzute în Codul penal anterior, se condiţionează întrunirea lor de alte trei elemente alternative, şi anume subiectul activ al infracţiunii să se afle sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune. Având în vedere faptul că niciunul dintre aceste din urmă elemente nu este prezent în cauza în care a fost invocată excepţia, soluţia care se preconizează a se pronunţa este achitarea, aşa încât instanţa penală este obligată să lase nesoluţionată acţiunea civilă. Arată că o dispoziţie similară se afla şi în vechiul Cod de procedură penală, instanţa penală lăsând nesoluţionată acţiunea civilă când pronunţa achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b), respectiv fapta nu e prevăzută de legea penală. Reţine că acest aspect este invocat de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, însă apreciază că este neîntemeiat, întrucât soluţia legislativă criticată este justificată de faptul că nu mai există infracţiunea ca temei al obligării la repararea prejudiciului, singurul temei fiind acela al răspunderii civile delictuale care poate fi valorificată exclusiv printr-o acţiune în faţa instanţei civile, conform principiului potrivit căruia oricine provoacă un prejudiciu este obligat să-l repare. Aşa încât instanţa penală nu este competentă să soluţioneze acţiunea civilă, atâta vreme cât nu se mai poate pronunţa cu privire la vinovăţia inculpatului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoare|e:

4. Prin încheierea din 24 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 52.565/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ana Clinei într-o cauză penală având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autoarea excepţiei, având calitatea de parte civilă în procesul penal, apreciază că lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în caz de achitare sau de încetare a procesului penal încalcă dreptul la un proces echitabil. De asemenea arată că, în nenumărate rânduri, Curtea Constituţională a statuat că soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale respectă exigenţele textelor constituţionale şi este în deplină concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, îh acest sens, face referire la Decizia Curţii nr. 30 din 1 februarie 2001. Arată că, în mod similar, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii. De asemenea, autoarea face referire şi la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 octombrie 2008 şi 22 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Atanasova împotriva Bulgariei şi Dinchev împotriva Bulgariei, prin care s-a statuat că nesoluţionarea laturii civile în cazul prescripţiei răspunderii penale încalcă dreptul de acces la justiţie al părţii civile atunci când se datorează în întregime încetinelii cu care autorităţile au lucrat cazul, indiferent de posibilitatea de a introduce sau nu o acţiune civilă separată. Autoarea apreciază că un act de clemenţă al puterii legislative prin care, din considerente de politică penală a statului, este înlăturată răspunderea penală, nu ar putea constitui un temei pentru nesoluţionarea pretenţiilor civile, nesocotind astfel dreptul persoanei vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni de a obţine, în cadrul aceluiaşi proces, într-un termen rezonabil, repararea pagubei suferite.

6. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, “fapta nu este prevăzută de legea penală”, iar instanţa penală, constatând incidenţa acestei situaţii, nu va mai proceda la o judecată a cauzei, spre deosebire de situaţiile la care Curtea Constituţională face referire prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, şi anume în caz de achitare pentru incidenţa cazului prevăzut la art. 10 lit. b1) din Codul penal din 1969 ori pentru existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, situaţii în care instanţa de judecată procedează la efectuarea cercetării judecătoreşti, soluţionând totodată şi pretenţiile civile ale cauzei. Or, în cazul de faţă, instanţa penală, constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală, nu va mai proceda la o efectuare a cercetării judecătoreşti privind latura penală a cauzei, pronunţând o soluţie de achitare. Sesizarea instanţei civile, în această ipoteză, de către partea civilă nu poate constitui un caz de încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), judecata efectuându-se de către o instanţă independentă şi imparţială, neaducându-se atingere termenului rezonabil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală. Analizând criticile de neconstituţionalitate şi având în vedere cauza în care a fost invocată excepţia, Curtea apreciază că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi act normativ. Dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală au următorul conţinut: “În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.” Dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală prevăd că “Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...] b) fapta nu este prevăzută de legea penală [...].”

11. Autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepţia, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 12, a constatat că, la data de 1 februarie 2014, potrivit art. 250 coroborat cu art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Codul penal din 1969 a fost abrogat. Noile dispoziţii penale care sancţionează faptele de vătămare corporală din culpă se regăsesc în art. 196 din Codul penal, sens în care alin. (1) are în vedere producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile, iar alin. (2) şi (3) au în vedere producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale. În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal, legiuitorul a înţeles să o incrimineze, asemenea vechii reglementări, prin stabilirea în conţinutul său a laturii subiective sub forma culpei, precum şi a laturii obiective în ceea ce priveşte urmarea imediată care constă în producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (1), deşi a preluat aceleaşi elemente constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 184 alin. (1) şi (3) din Codul penal din 1969 (adică existenţa culpei, precum şi vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr maxim de îngrijiri medicale - în prezent 90 de zile), condiţionează întrunirea lor de alte trei elemente alternative, şi anume subiectul activ al infracţiunii să se afle sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune. Cu alte cuvinte, producerea unui accident de circulaţie soldat cu vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile nu mai este infracţiune dacă conducătorul auto nu se află sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe psihoactive. În acest context devin aplicabile dispoziţiile art. 4 - “Aplicarea legii penale de dezincriminare”- din Codul penal potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării structurii infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, deşi o astfel de faptă nu mai constituie infracţiune, persoana vătămată se poate îndrepta împotriva autorului său urmând procedurile civile, situaţie posibilă şi sub tărâmul reglementării anterioare dacă persoana vătămată nu se constituia parte civilă în procesul penal pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite.

13. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în prezenta speţă, instanţa, hotărând asupra învinuirii aduse inculpatului, luând în considerare cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală - fapta nu este prevăzută de legea penală, în temeiul art. 396 alin. (5) din acelaşi cod, nu poate pronunţa decât o soluţie de achitare a inculpatului.

14. În continuare, Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale ale art. 25 alin. (5), criticate de autoare, în caz de achitare a inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, ca o consecinţă a caracterului accesoriu al acţiunii civile în procesul penal, partea civilă păstrând liberul acces la instanţa civilă. Aşadar, în ceea ce priveşte soluţionarea sa, soarta acţiunii civile depinde de aceea a acţiunii penale, iar, în situaţia îh care procesul penal a luat sfârşit, singura cale rămasă persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, este acţiunea exercitată în faţa instanţei civile.

15. Curtea reţine, totodată, că, anterior, art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală din 1968, prevedea, în mod similar, că “instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) [fapta nu e prevăzută de legea penală] ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) IU. f) şi j), precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile”. Aşa încât, neexistând posibilitatea exercitării acţiunii penale datorită intervenţiei vreunui impediment din cele prevăzute la art. 10 lit. b), f) şi j) din Codul de procedură penală din 1968, acţiunea civilă nu poate fi rezolvată, lipsind cadrul legal în acest sens. De asemenea, în cazul în care nu există o faptă prevăzută de legea penală, instanţa penală fiind incompetentă de a judeca conflictul de drept adus în faţa sa, legea a considerat că acţiunea civilă nu poate fi adusă la instanţa penală şi deci această instanţă nu poate soluţiona această acţiune, în felul acesta s-a evitat stânjenirea activităţii instanţelor penale de sarcina de a soluţiona acţiunea civilă introdusă la aceste instanţe şi s-a asigurat soluţionarea la timp şi în mod corect a cauzelor penale aflate pe rolul lor.

16. Curtea reţine tendinţa noului Cod de procedură penală de a acorda prioritate soluţionării, în cadrul procesului penal, a acţiunii penale şi de a lăsa nesoluţionată acţiunea civilă ori de a trimite acţiunea civilă la instanţa civilă, pentru soluţionare - art. 25 alin. (5) şi (6) şi art. 26 din Codul de procedură penală. Reglementând aceste dispoziţii legale, care sunt de natură să contribuie la soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale, legiuitorul nu trebuie să neglijeze nici interesul legitim al părţilor civile de a obţine repararea într-un termen cât mai scurt a prejudiciilor produse prin infracţiuni.

17. Condiţia soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal este una destul de generală, iar nesoluţionarea acţiunii civile de către instanţa penală, în caz de achitare a inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b)teza întâi din Codul de procedură penală, şi trimiterea ei către instanţa civilă, cu reluarea procesului civil, ar putea duce la depăşirea duratei rezonabile de soluţionare a acţiunii civile determinate de săvârşirea infracţiunii.

18. Însă, Curtea constată că, deşi instanţa penală care pronunţă o soluţie de achitare, întrucât fapta (cauzatoare de prejudicii) nu este prevăzută de legea penală, lasă nesoluţionată acţiunea civilă, noul Cod de procedură penală reglementează suficiente garanţii pentru partea civilă din procesul penal care să înlesnească repararea, pe calea acţiunii exercitate în faţa instanţei civile, în mod just şi integral şi într-un termen rezonabil a pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, astfel încât dreptul la un proces echitabil al acesteia să fie respectat.

19. Astfel, Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale ale art. 28 alin. (1) teza a doua, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite (în acelaşi sens fiind şi art. 1365 din Codul civil). Aceasta reprezintă o deplasare a concepţiei noului cod de la teoria unităţii culpelor penală şi civilă la teoria dualităţii acestor culpe. În aceste condiţii, instanţa civilă va putea constata existenţa unei culpe civile a inculpatului, chiar dacă instanţa penală nu a constatat existenţa unei culpe penale a acestuia.

20. De asemenea, legiuitorul a prevăzut în art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală că persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă stabilind că probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile. Aşadar, pentru că probele administrate în cursul procesului penal sunt utile pentru aflarea adevărului cu privire la fapta civilă delictuală comisă de inculpat, ele pot fi folosite în faţa instanţei civile.

21. Totodată, Curtea reţine, ca o altă garanţie a reparării prejudiciului creat prin fapta ilicită, că, potrivit art. 397 alin. (5) teza întâi din Codul de procedură penală, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii [privind reparaţiile civile] se menţin.

22. Şi, de asemenea, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din acelaşi cod, cheltuielile cu taxa de timbru şi timbru judiciar aferente acţiunii civile exercitate la instanţa civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente sunt eliminate, acestea stabilind că acţiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru. De altfel, cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, Curtea, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune.

23. În fine, Curtea reţine că repararea, pe calea acţiunii exercitate în faţa instanţei civile, a pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, aşadar soluţionarea de către instanţa specializată în acest domeniu a litigiului de natură civilă determină o protecţie sporită a dreptului la un proces echitabil al părţii civile din procesul penal.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Clinei în Dosarul nr. 52.565/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 691

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Dragomir şi Marinela Zoica Dragomir în Dosarul nr. 2.283/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 831D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorii excepţiei, fiind asistaţi de avocaţii Daniel Caraman şi Laura Vicol, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, au fost comunicate note de şedinţă prin care autorii excepţiei solicită extinderea controlului de constituţionalitate şi la dispoziţiile art. 56 alin. (4) din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 131 şi 132.

4. Apărătorul autorilor excepţiei, avocat Daniel Caraman, formulează chestiuni prealabile referitoare la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 56 alin. (4) din Codul de procedură penală, considerate a fi în strânsă legătură cu prevederile art. 56 alin. (5) din acelaşi act normativ.

5. Reprezentantul Ministerului Public apreciază această cerere ca fiind inadmisibilă, deoarece, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în faţa instanţei judecătoreşti în cauza în care a fost ridicată excepţia, astfel că, în faţa Curţii Constituţionale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.

6. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în sensul extinderii obiectului excepţiei şi la prevederile alin. (4) al art. 56, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (…)”, şi alin. (4) al aceluiaşi articol, potrivit căruia “Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (…)”.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, avocat Daniel Caraman, care face referire la Decizia Curţii nr. 254 din 7 aprilie 2015 prin care s-a reţinut că investigarea unor categorii diferite de persoane în cadrul aceluiaşi dosar nu constituie o egalizare nepermisă a tratamentului juridic. De asemenea, cu referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Maszni împotriva României, arată că, deşi aspectul privind efectuarea urmăririi penale de către un parchet militar nu a făcut obiectul analizei în respectiva cauză, instanţa de la Strasbourg a avut în vedere, la momentul pronunţării hotărârii precitate, legislaţia României care nu prevedea, în faza de urmărire penală, o astfel de competenţă extinsă a procurorilor militari. În continuare reiterează criticile de neconstituţionalitate formulate în notele scrise, relativ la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil. Preşedintele Curţii acordă cuvântul şi avocatului Laura Vicol, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.

8. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii pornesc de la o premisă greşită, întrucât dubla subordonare a procurorului militar nu atrage imparţialitatea acestuia, din perspectiva săvârşirii unei infracţiuni participanţii aflându-se în aceeaşi situaţie, aşadar ei urmează să fie deferiţi justiţiei în cadrul unui proces penal căruia i se aplică regulile de procedură obişnuite. Arată că, în ipoteza săvârşirii unor infracţiuni de către militari împreună cu civili, legiuitorul a înţeles să opteze ca şi civilii să fie anchetaţi de procurorii militari, cu atât mai mult cu cât pot fi situaţii în care infracţiunile să aibă legătură cu serviciul şi se impune ca ancheta să fie realizată de procurorii militari, Susţine că civilii îşi asumă riscul de a fi anchetaţi împreună cu militarii atunci când optează să săvârşească infracţiuni împreună cu aceştia din urmă. Faptul că procurorul militar este dublu subordonat nu înseamnă că acesta are un alt statut sau alte drepturi şi obligaţii raportat la un proces civil, actele lui sunt supuse cenzurii instanţei civile, potrivit art. 44 din Codul de procedură penală, la care art. 56 alin. (5) din acelaşi cod face trimitere. Prin urmare, orice act al procurorului militar, efectuat în cursul urmăririi penale, este supus cenzurii instanţei civile. Arată că, prin Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, aşa încât, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 8 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.283/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Daniel Dragomir şi Marinela Zoica Dragomir într-o cauză având ca obiect verificarea, în camera preliminară, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că, dacă s-ar admite că art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală ar institui competenţa procurorului militar de a efectua urmărirea penală faţă de un “civil”, textul de lege ar intra în coliziune cu art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi cu art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat într-o cauză împotriva României că magistraţii militari - procurori şi judecători nu prezintă garanţii de imparţialitate şi independenţă, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, Curtea Constituţională, prin intermediul Deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007, a statuat în acelaşi sens.

11. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, judecătorul de cameră preliminară, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că în Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Maszni împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie, reţinând că reclamantul nu a fost judecat de o instanţă independentă şi imparţială conform exigenţelor dreptului la un proces echitabil. S-a apreciat că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari pot aduce o umbră de îndoială asupra independenţei şi imparţialităţii lor. Aşadar, urmărirea penală a civililor, efectuată de procurorii militari, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care asupra acuzaţiei în materie penală decide un tribunal civil, independent şi imparţial. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru Situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală extinde competenţa procurorului militar în efectuarea urmăririi penale faţă de toţi participanţii, inclusiv cei civili, aceasta fiind o situaţie diferită de aceea a unei cauze în care toţi participanţii sunt civili sau au devenit civili, după săvârşirea infracţiunii, iar fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de şedinţă depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală, modificate prin art. 102 pct. 29 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: “Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44.

16. Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 15 mai 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că dispoziţiile art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penala sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

18. În motivarea soluţiei sale, la paragrafele 25-29, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia persoanele vizate, şi anume participanţii, nu se află în situaţii egale, unii fiind civili, iar alţii militari, din perspectiva săvârşirii unei infracţiuni, Curtea a reţinut că toţi participanţii se află în aceeaşi situaţie, respectiv ei vor fi deferiţi justiţiei în cadrul unui proces penal căruia i se vor aplica regulile de procedură obişnuite. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Aşadar, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 alin, (1) din Constituţie.

19. De asemenea, Curtea a reţinut că investigarea unor categorii diferite de persoane în cadrul aceluiaşi dosar nu constituie, de plano, o egalizare nepermisă a tratamentului juridic. Codul de procedură penală prevede, de exemplu, urmărirea penală şi judecarea unor persoane fără vreo calitate specială de parchete, respectiv de instanţe superioare în grad celor cărora le-ar reveni competenţa după materie, atunci când în aceeaşi cauză sunt implicate persoane a căror calitate specială atrage o anumită competenţă. Normele de prorogare a competenţei unui organ judiciar, adică acelea care, în diferite situaţii, extind, în mod excepţional, competenţa unor organe judiciare - teritorială, materială sau personală - au la bază raţiuni de bună administrare a justiţiei, care justifică, astfel, derogarea.

20. Instituirea art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală a avut în vedere faptul că efectuarea urmăririi penale de către acelaşi parchet, cel militar, faţă de toţi participanţii, este de natură să asigure continuitate, eficienţă şi celeritate activităţii de urmărire penală, deoarece face posibilă o analiză a tuturor elementelor infracţiunilor comise, evitându-se, astfel, soluţiile contradictorii care ar putea apărea în ipoteza în care competenţa de urmărire ar fi împărţită între un parchet militar şi unul civil, ceea ce este o premisă a realizării actului de justiţie într-un termen rezonabil şi în mod echitabil.

21. În ceea ce priveşte considerentele Deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007, citată de către autorii excepţiei în prezenta cauză, Curtea a reţinut că acestea nu au relevanţă în analizarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor norme tranzitorii de competenţă în materie procesual penală, ţinând cont de faptul că se instituiseră două reglementări diferite care se aplicau aceleiaşi situaţii juridice, după cum cauza se afla sau nu în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele, respectiv la instanţele militare, la data intrării în vigoare a modificării Codului de procedură penală anterior în sensul trecerii în competenţa instanţelor civile a cauzelor în care erau inculpate persoane care nu aveau calitatea de militari şi care comiseseră infracţiuni împreună cu persoane având calitatea de militari. Astfel, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, pronunţată sub imperiul Codului de procedură penală din 1968, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi a constatat că aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementează diferit competenţa de urmărire penală şi de judecată a unor persoane având acelaşi statut şi aflate în aceeaşi situaţie juridică, dată de acuzaţia de a fi săvârşit o faptă penală. Mai precis, dispoziţiile de lege constatate ca fiind neconstituţionale, prin decizia mai sus menţionată, erau discriminatorii nu prin raportare la cercetarea civililor de către parchetul militar sau la judecarea lor de către instanţele militare, ci din cauza faptului că legiuitorul menţinuse în mod nejustificat competenţa parchetelor militare şi, respectiv, a instanţelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data trecerii în competenţa instanţelor civile a cauzelor în care erau inculpate persoane care nu aveau calitatea de militari şi care comiseseră infracţiuni împreună cu persoane având calitatea de militari.

22. Prin urmare, în situaţia analizată prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 erau aplicabile concomitent două norme de competenţă diferite, situaţie care nu se regăseşte în cauza de faţă, întrucât dispoziţiile art. 56 alin. (5) din noul Cod de procedură penală stabilesc că, după finalizarea urmăririi penale de către procurorul militar, va fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44 din acelaşi Cod. Acest din urmă text de lege prevede că, în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei civile - dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară -, iar dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad competente. Totodată, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cauzele de competenţa parchetelor militare şi a secţiilor militare ale parchetelor, aflate în cursul urmăririi penale la data intrării în vigoare a legii noi, trec în competenţa acestora.

23. În fine, Curtea a reţinut că prin Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Maszni împotriva României, instanţa de la Strasbourg a statuat, la paragrafele 53-60, că judecarea unui civil de către instanţele militare din România pentru infracţiuni de drept comun contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciind că “Îndoielile nutrite de reclamant în ceea ce priveşte independenţa şi imparţialitatea instanţelor militare pot fi considerate ca justificate obiectiv” (paragraful 59). Aşadar, aspectul privind efectuarea urmăririi penale de către un parchet militar nu a făcut obiectul analizei în respectiva cauză, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţie consacră “dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege”. Prin urmare, Curtea a reţinut că hotărârea mai sus menţionată a instanţei de contencios al drepturilor omului nu este relevantă în analiza excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se referă la problema instanţelor militare, ceea ce nu este cazul dispoziţiilor art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală, aspectele referitoare la judecată fiind preluate de către legiuitor în dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură penală cu privire la competenţa instanţei civile.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Dragomir şi Marinela Zoica Dragomir în Dosarul nr. 2.283/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare şi întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 164.884 din 8 octombrie 2015 al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură, în temeiul art. 30 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 74 lit. d) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 8 din Legea privind împădurirea terenurilor degradate nr. 100/2010 şi al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare şi întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 718/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare din domeniul silvic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2010, se abrogă.

(2) Certificatele de atestare emise, în condiţiile legii, în baza Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 718/2010 rămân valabile.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 13 noiembrie 2015.

Nr. 1.763.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare şi întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Atestarea persoanelor juridice pentru realizarea lucrărilor de regenerare a pădurilor, întreţinerea seminţişurilor şi plantaţiilor forestiere şi de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic au drept scop asigurarea premiselor pentru îndeplinirea cerinţelor tehnice şi calitative pentru crearea de ecosisteme forestiere sănătoase şi stabile care pot să îşi îndeplinească funcţiile multiple de producţie, protecţie şi socială, respectiv pentru luarea de măsuri eficiente în vederea protejării localităţilor, obiectivelor social-economice şi a mediului în general.

Art. 2. - În înţelesul prezentului regulament, lucrările de regenerare a pădurilor, întreţinerea seminţişurilor şi plantaţiilor forestiere, îngrijirea arboretelor şi lucrările de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic au următoarele semnificaţii:

a) lucrările de regenerare a pădurilor se referă la lucrările pentru favorizarea instalării seminţişului pe cale naturală, pregătirea terenului şi a solului şi instalarea vegetaţiei lemnoase pe cale artificială prin împăduriri propriu-zise şi reîmpăduriri;

b) lucrările de întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor forestiere se referă la completarea golurilor, ajutorarea regenerării naturale, receparea puieţilor, descopleşiri şi mobilizarea solului;

c) lucrările de îngrijire a arboretelor se referă la acele lucrări pentru executarea cărora nu este necesară aplicarea dispozitivelor speciale de marcat, şi anume: degajări, depresaj, curăţări, îngrijirea marginii de masiv, elagaj artificial, emondaj şi deschiderea culoarelor de acces;

d) lucrările de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic sunt lucrări complexe care se execută prin mijloace specifice silviculturii, pe terenuri cu orice destinaţie, în vederea asigurării protecţiei acestora şi a oricăror categorii de obiective faţă de inundaţii, alunecări de teren şi eroziuni, pentru asigurarea

protecţiei lacurilor de acumulare împotriva colmatării, pentru asigurarea unui nivel corespunzător de umiditate a solului care să permită sau să stimuleze instalarea şi dezvoltarea culturilor silvice, pentru realizarea ameliorării solurilor acide, sărăturate şi nisipoase, precum şi pentru asigurarea protecţiei împotriva poluării. Acestea se realizează prin desecări, construcţii hidrotehnice, măsuri pedoameliorative, împăduriri, crearea perdelelor forestiere de protecţie şi altele asemenea.

Art. 3. - Prin atestare se confirmă capacitatea tehnico-profesională a persoanelor fizice şi juridice de a proiecta şi de a executa, după caz, lucrările prevăzute la art. 2, astfel încât acestea să corespundă din punct de vedere tehnic şi calitativ normelor tehnice în vigoare.

Art. 4. - Atestarea capacităţii tehnico-profesionale se realizează prin verificarea performanţelor profesionale şi confirmarea posibilităţilor tehnice de execuţie ale persoanelor fizice, respectiv juridice care solicită atestarea, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

 

CAPITOLUL II

Domenii şi criterii de atestare

 

Art. 5. - Domeniile de atestare pentru activităţile prevăzute la art. 2 sunt următoarele:

a) proiectare - elaborarea studiilor de teren şi a documentaţiilor tehnico-economice;

b) execuţie - efectuarea lucrărilor.

Art. 6. - Grupele de lucrări pentru care autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură acordă atestarea sunt următoarele:

a) regenerarea pădurilor - lucrările sau prestările de servicii pentru favorizarea instalării seminţişului pe cale naturală, pregătirea terenului şi a solului şi instalarea vegetaţiei lemnoase pe cale artificială prin împăduriri propriu-zise şi reîmpăduriri;

b) întreţinerea seminţişurilor şi plantaţiilor forestiere;

c) îngrijirea arboretelor prin degajări, depresaj, curăţări, îngrijirea marginii de masiv, elagaj artificial, emondaj şi deschiderea culoarelor de acces, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. c);

d) amenajări de desecare şi drenaj, care au drept scop prevenirea şi înlăturarea excesului de umiditate de la suprafaţa terenului şi din sol, în vederea asigurării condiţiilor favorabile de utilizare a terenurilor cu destinaţie forestieră sau destinate culturii speciilor forestiere. Aceste amenajări cuprind lucrări de colectare, de transport şi de evacuare în emisar a apei în exces;

e) lucrări de combatere a eroziunii solului şi de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări. Aceste amenajări cuprind lucrări pentru protecţia solului, regularizarea scurgerii apei pe versanţi şi stingerea formaţiunilor torenţiale;

f) amenajări pedoameliorative pe terenurile sărăturate, acide şi pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv cu reziduuri petroliere, pe haldele de la exploatările miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzând şi lucrările de nivelare-modelare, de scarificare, de afânare adâncă, rigole şi şanţuri de scurgere a apei, arăturile în benzi cu coame, udările de spătare a sărurilor, aplicarea de amendamente şi îngrăşăminte, în scopul valorificării pentru silvicultură sau pentru cultura speciilor forestiere;

g) împădurirea terenurilor agricole, perdele forestiere de protecţie şi plantaţii pentru combaterea eroziunii solului şi stabilizarea nisipurilor mişcătoare;

h) alte lucrări realizate prin soluţii tehnice şi tehnologii noi, rezultate din activitatea de cercetare silvică în domeniul îmbunătăţirilor funciare.

Art. 7. - Atestarea persoanelor juridice este condiţionată de angajarea unor specialişti cu experienţă pentru realizarea şi coordonarea lucrărilor ce fac obiectul atestării, care au obligaţia să deţină la rândul lor certificat de atestare în condiţiile prevăzute de prezentul regulament.

Art. 8. - (1) Persoanele fizice care solicită atestarea pentru domeniul “proiectare” şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. a) şi d)-h) trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă studii superioare de licenţă, specializarea silvicultură şi exploatări forestiere/silvicultură/exploatări forestiere;

b) să aibă o experienţă de minimum 5 ani în proiectarea lucrărilor care fac obiectul atestării;

c) să nu fi fost condamnate penal pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în legătură cu activitatea privind lucrările pentru care solicită atestarea.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), persoanele fizice care solicită atestarea pentru domeniul “proiectare” şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) pot avea studii superioare de licenţă în specializarea amenajări şi construcţii hidrotehnice sau îmbunătăţiri funciare.

(3) Persoanele fizice care solicită atestarea pentru domeniul “execuţie” şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă studii medii, respectiv liceu silvic, sau studii postliceale, respectiv şcoală tehnică silvică, sau studii superioare de scurtă durată, respectiv colegiu, sau studii superioare de licenţă, în specializarea silvicultură şi exploatări forestiere/silvicultură/exploatări forestiere;

b) să aibă o experienţă de minimum 5 ani în executarea lucrărilor care fac obiectul atestării, în domeniul silvic;

c) să nu fi fost condamnate penal pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în legătură cu activitatea privind lucrările pentru care solicită atestarea.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), persoanele fizice care solicită atestarea pentru domeniul “execuţie” şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) pot avea studii superioare în specializarea construcţii hidrotehnice sau îmbunătăţiri funciare.

(5) Persoanele fizice străine care nu exercită activităţile prevăzute la art. 2 cu titlu permanent în unul dintre statele membre şi care solicită atestarea pentru aceste activităţi în România trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la alin. (1)-(4),

(6) Documentele necesare atestării persoanelor fizice prevăzute la alin. (5) se depun în limba română, traduse de un traducător autorizat.

Art. 9. - (1) în vederea atestării, persoanele juridice trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) să fie constituite şi să funcţioneze în condiţiile legii;

b) să aibă înscris în statut obiectul de activitate corespunzător cu domeniile şi grupele de lucrări în care solicită atestarea, conform Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN Rev. 2, după cum urmează:

b1) 7112 - Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea - pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. a) şi pentru grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. d)-h);

b2) 0210 - Silvicultură şi alte activităţi forestiere - pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. b) şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. a), b), c), f), g) şi h);

b3) 4312 - Lucrări de pregătire a terenului - pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. b) şi grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. a), d) şi f);

b4) 4291 - Construcţii hidrotehnice - pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. b) şi grupa de lucrări prevăzută la art. 6 lit. e);

c) să aibă cel puţin 2 angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, ambii atestaţi ca persoane fizice

conform prezentului regulament, pentru domeniul şi grupele de lucrări pentru care persoana juridică solicită atestarea;

d) pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. b), una din cele două persoane încadrate cu contract individual de muncă prevăzute la lit. c) trebuie să deţină certificatul de atestare pe care l-a obţinut ca absolvent de studii superioare, având în vedere prevederile art. 8 alin. (3) lit. a) şi alin. (4);

e) să deţină mijloacele tehnice minime necesare pentru realizarea lucrărilor pentru care solicită atestarea, după cum urmează:

1. pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. a): un calculator cu imprimantă şi un teodolit/o staţie totală/GPS;

2. pentru domeniul de atestare prevăzut la art. 5 lit. b), în funcţie de specificul lucrării: unelte, motoburghiu, ferăstrău mecanic, tractor, plug, buldozer, excavator, compactor, încărcător, macara şi altele asemenea.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c), dacă administratorul sau asociatul persoanei juridice este atestat ca persoană fizică pentru domeniul şi grupele de lucrări pentru care persoana juridică solicită atestarea, mai este necesar doar un angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, atestat conform prezentului regulament, de asemenea pentru domeniul şi grupele de lucrări pentru care persoana juridică respectivă solicită atestarea.

(3) Persoanele juridice străine care nu exercită activităţile prevăzute la art. 2 cu titlu permanent în unul dintre statele membre şi care solicită atestarea pentru această activitate în România trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) Documentele necesare atestării pentru persoanele juridice prevăzute la alin. (3) se depun în limba română, traduse de un traducător autorizat.

 

CAPITOLUL III

Procedura de atestare

 

Art. 10. - Atestarea persoanelor fizice şi juridice se face de către o comisie de atestare.

Art. 11. - În vederea obţinerii certificatului de atestare, persoana fizică are obligaţia de a depune la Secretariatul Comisiei de atestare un dosar care trebuie să conţină următoarele documente:

a) cerere-tip, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) curriculum vitae;

c) lista de lucrări elaborate sau la care a fost coautoare în domeniul proiectării, respectiv lista de lucrări executate privind activităţile prevăzute la art. 2, după caz, din care să rezulte experienţa corespunzătoare domeniului şi grupelor de lucrări pentru care persoana fizică solicită atestarea;

d) diploma de studii, în copie;

e) documente în copie certificată de către angajator/deţinător sau alte documente din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi/sau alin. (3) lit. b);

f) certificatul de cazier judiciar, din care să rezulte că persoana nu a fost condamnată în ultimii 3 ani, prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o fapta care sa fi adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională;

g) documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) şi (2).

Art. 12. - (1) în vederea obţinerii certificatului de atestare, persoana juridică are obligaţia de a depune la Secretariatul Comisiei de atestare un dosar care trebuie să conţină următoarele documente:

a) cerere-tip, conform modelului prezentat în anexa nr. 2;

b) memoriu de activitate care să conţină: date cu privire la capitalul social şi la valoarea patrimoniului, lista principalelor lucrări realizate în domeniu, experienţa în proiectarea/execuţia lucrărilor, personalul tehnic şi economic angajat şi experienţa acestuia;

c) declaraţie pe propria răspundere a administratorului, din care să rezulte că persoana juridică nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

d) lista utilajelor şi echipamentelor aflate în stare de funcţionare deţinute, necesare pentru desfăşurarea activităţilor în domeniul şi grupele pentru care se solicită atestarea, însoţită de copii de pe documentele prin care se face dovada deţinerii pe toată durata de valabilitate a certificatului de atestare;

e) copii de pe documentele care dovedesc înfiinţarea persoanei juridice, potrivit legii:

1. actul constitutiv şi/sau statutul;

2. Încheierea judecătorului-delegat de la oficiul registrului comerţului/hotărârea judecătorească de înfiinţare/rezoluţia directorului oficiului registrului comerţului competent teritorial;

3. certificatul de înregistrare la oficiul registrul comerţului/ Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial;

f) copii de pe contractele individuale de muncă pe durată nedeterminată ale angajaţilor atestaţi, ţinând seama de prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2);

g) extras din aplicaţia REVISAL, din care să rezulte înregistrarea la inspectoratul teritorial de muncă a contractului individual de muncă pentru angajatul/angajaţii atestaţi;

h) copii de pe certificatele de atestare ale persoanelor fizice care au calitatea de angajat/administrator/asociat la persoana juridică, conform prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c);

i) documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) şi (2).

(2) Documentele depuse în copie, prevăzute la alin. (1), vor fi certificate, pentru conformitate, prin semnătură şi ştampilă, de către reprezentantul legal al persoanei juridice.

Art. 13. - (1) Dosarele de atestare se depun la sediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau la sediul Asociaţiei “Progresul Silvic”.

(2) în cazul documentaţiilor incomplete, Comisia de atestare informează solicitanţii cu privire la necesitatea transmiterii de documente suplimentare.

(3) Dosarele prevăzute la alin. (1) sunt analizate periodic de către Comisia de atestare, în şedinţe de lucru programate de preşedintele acesteia, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, iar rezultatele analizării dosarelor se consemnează într-un proces-verbal.

(4) în urma analizării dosarelor, Comisia de atestare comunică solicitanţilor, după caz, data la care este programată examinarea solicitanţilor persoane fizice şi juridice ale căror dosare au fost admise ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul regulament, respectiv motivul respingerii documentaţiei depuse. Comunicarea datei pentru sesiunea de examinare se face cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de data sesiunii de examinare.

Art. 14. - Examinarea persoanelor fizice ale căror dosare au fost admise constă în prezentarea de către acestea în faţa Comisiei de atestare cel puţin a unei lucrări realizate, aleasă de candidaţi din lista inclusă în dosarul de atestare. Candidaţii răspund întrebărilor puse de membrii Comisiei de atestare pentru verificarea experienţei profesionale în legătură cu domeniul/domeniile şi grupa/grupele de lucrări solicitate.

Art. 15. - Examinarea activităţii persoanei juridice al cărei dosar a fost admis se face de către Comisia de atestare în prezenţa reprezentantului legal al persoanei juridice, care, la cerere, furnizează informaţii suplimentare.

Art. 16. - Rezultatul examenului de atestare - admiterea pentru domeniul/domeniile şi grupa/grupele de lucrări în care se acordă certificatul de atestare, respectiv respingerea - atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, se consemnează în procesul-verbal de şedinţă şi se aduce la cunoştinţa candidaţilor la încheierea şedinţei de atestare.

Art. 17. - (1) în termen de 30 de zile de la data atestării, persoanele fizice şi juridice îndreptăţite primesc certificatul de atestare, al cărui model este prevăzut în anexele nr. 3 şi 4.

(2) La emitere, atribuirea numerelor certificatelor de atestare se face în fiecare an calendaristic începând de la numărul 1.

Art. 18. - Persoanele fizice atestate sunt obligate să îşi confecţioneze o parafă de atestat conform modelului prevăzut îh anexa nr. 5, iar apoi să înainteze Comisiei de atestare din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură specimenul acesteia cu o declaraţie de conformitate pe propria răspundere.

Art. 19. - (1) Tariful pentru obţinerea certificatului de atestare este următorul:

a) 400 lei pentru persoane fizice, fără TVA;

b) 800 lei pentru persoane juridice, fără TVA.

(2) Persoanele care solicită atestarea şi ale căror dosare au fost admise au obligaţia de a depune valoarea tarifului, în numerar, la casieria Asociaţiei “Progresul Silvic” sau prin ordin de plată la prezentare, în contul deschis separat pentru această activitate la Asociaţia “Progresul Silvic”, înainte de susţinerea examenului.

(3) Cheltuielile pentru organizarea şedinţelor de atestare, funcţionarea Comisiei de atestare, plata indemnizaţiilor de şedinţă şi editarea certificatelor de atestare se suportă de către Asociaţia “Progresul Silvic” din tarifele încasate.

(4) Un cuantum în valoare de 80% din tarifele încasate se acordă membrilor Comisiei de atestare sub formă de indemnizaţie de şedinţă.

(5) Primirea indemnizaţiei de şedinţă de către membrii Comisiei de atestare este condiţionată de participarea acestora la şedinţa de atestare.

 

CAPITOLUL IV

Comisia de atestare şi Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor

 

Art. 20. - (1) Comisia de atestare îşi desfăşoară activitatea în cadrul Asociaţiei “Progresul Silvic” şi este formată din 9 membri, dintre care un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3 secretari, având componenţa prevăzută în anexa nr. 6.

(2) Membrii care asigură Secretariatul Comisiei de atestare sunt nominalizaţi din partea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

(3) Comisia de atestare foloseşte o ştampilă proprie.

Art. 21. - (1) Atribuţiile preşedintelui Comisiei de atestare sunt următoarele:

a) aprobă programarea şedinţelor Comisiei de atestare;

b) conduce lucrările şedinţelor Comisiei de atestare;

c) semnează certificatele de atestare şi corespondenţa Comisiei de atestare.

(2) Vicepreşedintele Comisiei de atestare îndeplineşte atribuţiile preşedintelui în lipsa acestuia.

Art. 22. - Atribuţiile Secretariatului Comisiei de atestare sunt următoarele:

a) planifică şi organizează, împreună cu preşedintele, activitatea Comisiei de atestare, stabilind periodic datele de întrunire a acesteia;

b) primeşte dosarele de atestare şi păstrează evidenţa acestora;

c) verifică documentaţiile depuse şi consemnează într-o fişă de evaluare pentru fiecare dosar de atestare existenţa documentelor necesare şi aprecierile cu privire la îndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a condiţiilor specifice prevăzute de prezentul regulament în vederea atestării şi asigură completarea fişei de evaluare pentru fiecare dintre dosarele care urmează să fie analizate în cadrul şedinţelor Comisiei de atestare prevăzute la art. 13 alin. (3);

d) asigură convocarea membrilor Comisiei de atestare la şedinţele prevăzute la lit. a) şi a persoanelor fizice, respectiv a reprezentanţilor persoanelor juridice pentru participarea la şedinţele de atestare, programate pentru examinare;

e) întocmeşte şi păstrează procesele-verbale de şedinţă ale Comisiei de atestare;

f) redactează documentele Comisiei de atestare;

g) ţine evidenţa certificatelor de atestare şi a celorlalte documente emise de Comisia de atestare;

h) elaborează situaţia persoanelor fizice şi juridice care au obţinut certificat de atestare, care să cuprindă informaţiile necesare de identificare a acestora, inclusiv cu privire la specialiştii atestaţi angajaţi, suspendarea/retragerea certificatelor de atestare şi actualizează ori de câte ori este nevoie informaţiile respective;

i) păstrează ştampila Comisiei de atestare.

Art. 23. - Comisia de atestare ia decizii cu privire la:

a) admiterea ori respingerea cererilor de atestare a persoanelor fizice sau juridice, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezentul regulament;

b) admiterea ori respingerea, în urma examinării, a persoanelor fizice sau juridice;

c) suspendarea şi/sau anularea certificatului de atestare.

Art. 24. - (1) Comisia de atestare funcţionează în prezenţa

a cel puţin 5 membri, cu participarea obligatorie a preşedintelui sau a vicepreşedintelui, respectiv a unui membru al Secretariatului Comisiei de atestare.

(2) Deciziile Comisiei de atestare se iau prin vot deschis, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.

Art. 25. - Contestaţiile împotriva deciziilor Comisiei de atestare se depun în termen de 48 de ore de la comunicarea rezultatelor şi se adresează Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor. Împotriva hotărârilor acestei comisii se poate formula plângere la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii.

Art. 26. - Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este formată din 3 membri, după cum urmează:

a) directorul direcţiei cu atribuţii în regenerarea pădurilor din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură - preşedintele comisiei;

b) doi reprezentanţi nominalizaţi de către conducătorul direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în calitate de membri ai comisiei, dintre care unul asigură secretariatul.

Art. 27. - Atribuţiile Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor:

a) analizează contestaţia şi verifică dacă aceasta este întemeiată, pe baza dosarului care a fost depus de petent pentru obţinerea certificatului de atestare şi a prevederilor din prezentul regulament;

b) admite sau respinge contestaţia.

Art. 28. - Atribuţiile preşedintelui Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor sunt:

a) conduce lucrările şedinţelor Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor;

b) semnează hotărârile Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor;

c) dispune, în cazul admiterii contestaţiilor, reluarea procedurilor legale.

Art. 29. - Atribuţiile secretarului Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor sunt:

a) organizează şi planifică, împreună cu preşedintele, şedinţele Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor;

b) înregistrează şi ţine evidenţa contestaţiilor;

c) redactează documentele Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor;

d) comunică celor interesaţi hotărârile Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor.

 

CAPITOLUL V

Drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice atestate

 

Art. 30. - În cadrul domeniilor şi grupelor de lucrări în care au fost atestate, persoanele fizice şi juridice au dreptul, după caz:

a) de a participa la proceduri de achiziţie publică;

b) de a încheia contracte;

c) de a acorda consultanţă tehnică;

d) de a efectua studii de teren, de a elabora documentaţii tehnico-economice şi de a executa, după caz, lucrările prevăzute la art. 2;

e) persoanele fizice cu studii superioare, atestate conform art. 5 lit. b) pentru grupele de lucrări prevăzute la art. 6 lit. a)-c) şi f)-h), sunt asimilate diriginţilor de şantier pentru aceste lucrări.

Art. 31. - (1) Persoanele fizice şi juridice atestate au obligaţia să desfăşoare activităţile numai în domeniul şi grupele de lucrări pentru care au fost atestate, cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a metodologiilor, normelor şi instrucţiunilor aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(2) Persoanele fizice atestate certifică, prin aplicarea parafei, obligatoriu, lucrările executate de către persoana juridică în cadrul căreia sunt angajate, care se încadrează în domeniul de activitate în care a fost atestată persoana juridică.

(3) Situaţiile de lucrări sunt valabile numai dacă sunt certificate sub parafă şi semnătură de către persoana fizică atestată, angajată în cadrul persoanei juridice care le-a elaborat.

 

CAPITOLUL VI

Suspendarea şi anularea certificatului de atestare

 

Art. 32. - Nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 9 de către persoanele juridice şi la art. 31 de către persoanele fizice sau juridice atestate potrivit prezentului regulament poate atrage suspendarea ori anularea certificatului de atestare.

Art. 33. - Suspendarea sau anularea, după caz, a certificatului de atestare se dispune prin decizie a preşedintelui Comisiei de atestare, în urma analizei din cadrul şedinţei Comisiei de atestare, pe baza actelor de constatare încheiate de persoane împuternicite în condiţiile legii sau, după caz, a documentelor din care rezultă neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 ori în temeiul punerii în mişcare a unei acţiuni penale împotriva persoanei atestate.

Art. 34. - Certificatul de atestare al persoanei fizice sau juridice se suspendă în următoarele cazuri:

a) când persoana certifică, respectiv realizează lucrări fără să respecte metodologice, reglementările şt normele tehnice în vigoare. Perioada suspendării este de 6 luni sau, dacă ducerea la îndeplinire a măsurilor şi termenelor dispuse prin actele de constatare prevăzute la art. 33 este mai mare de 6 luni, pe perioada necesară. Îndeplinirea măsurilor dispuse se constată prin încheierea unui nou act de constatare de către persoanele prevăzute la art. 33;

b) când persoana juridică nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9. Perioada suspendării durează până când persoana juridică face dovada îndeplinirii condiţiilor menţionate, prin transmiterea documentelor necesare la Comisia de atestare;

c) când împotriva persoanei atestate s-a pus în mişcare o acţiune penală în legătură cu activitatea pentru care a fost atestată. În acest caz suspendarea certificatului de atestare se dispune până la soluţionarea definitivă a cauzei;

d) în situaţia în care notificarea nu a fost făcută în termenul prevăzut la art. 37 alin. (2).

Art. 35. - Certificatul de atestare a persoanelor fizice şi juridice se anulează în următoarele cazuri:

a) dacă certificatul a fost suspendat de două ori în baza art. 34 lit. a) şi se constată săvârşirea unor abateri similare celor pentru care s-a dispus anterior suspendarea acestuia;

b) dacă persoanele fizice şi juridice atestate certifica, prin semnătură şi parafă, documente pentru domenii de activitate şi grupe de lucrări în care nu au fost atestate sau îşi continuă activitatea în perioada de suspendare.

Art. 36. - (1) Suspendarea sau anularea certificatului de atestare se comunică în scris persoanelor fizice şi juridice în cauză de către Comisia de atestare.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi contestată, în scris, în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicare, la conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) împotriva soluţiei conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se poate formula plângere la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 37. - (1) Valabilitatea certificatului de atestare a persoanelor fizice are durată nelimitata, iar cea a certificatului de atestare a persoanelor juridice are durata de 5 ani, fiind condiţionată de îndeplinirea în mod continuu a cerinţelor prevăzute la art. 9.

(2) Persoanele juridice au obligaţia să notifice Comisia de atestare, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, cu privire la modificările survenite în cadrul acestora ulterior atestării şi care au drept consecinţă neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 9.

Art. 38. - O persoană fizică poate desfăşura activităţi în domeniul şi grupele de lucrări pentru care a fost atestată, în cadrul a cel mult două persoane juridice.

Art. 39. - (1) în cadrul unei şedinţe de atestare se pot examina atât persoana fizică sau persoana care se află în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (2), după caz, cât şi persoana juridică în cadrul căreia este angajată persoana fizică respectivă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1), examinarea persoanei juridice se realizează numai dacă s-a stabilit admiterea persoanei fizice de către Comisia de atestare.

Art. 40. - (1) Procedurile şi formalităţile de autorizare prevăzute în prezentul regulament pot fi îndeplinite prin intermediul punctului de contact unic, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplică în termen de 60 zile de la data la care punctul de contact unic devine funcţional.

(2) în cazul În care este necesară verificarea legalităţii documentelor depuse în vederea autorizării, Comisia de atestare va contacta autorităţile competente din statul membru al Uniunii Europene, prin intermediul Sistemului de Informare în cadrul Pieţei Interne (SIPI), în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

Art. 41- Persoanele care exercită activităţile prevăzute la art. 2 cu titlu permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene pot presta în mod temporar sau permanent în România, după notificarea Comisiei de atestare.

 

 

Art. 42. - (1) Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură au obligaţia verificării existenţei dotărilor specifice şi a încadrării cu personal de specialitate care au stat la baza atestării persoanei juridice, în termen de 6 luni de la data comunicării de către secretariatul Comisiei de atestare şi ori de câte ori se impune verificarea.

(2) Transmiterea situaţiei dotărilor specifice şi a încadrării cu personal de specialitate care au stat la baza atestării se comunică structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, prin grija secretariatului Comisiei de atestare, în termen de 10 zile lucrătoare de la data obţinerii certificatului de atestare.

(3) în situaţia în care dotările specifice şi încadrarea cu personal de specialitate nu concordă cu cele care au stat la baza atestării, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură vor comunica aceasta Comisiei de atestare, care ia măsura retragerii/suspendării, după caz, a certificatului de atestare.

Art. 43. - (1) Degradarea, distrugerea sau pierderea certificatului de atestare se declară, în scris, la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură în termen de 48 de ore de la constatare, iar anunţul evenimentului va fi publicat de către titular în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(2) După publicarea anunţului, prevăzută la alin. (1), Comisia de atestare eliberează un duplicat al certificatului de atestare, pe baza unei cereri scrise, însoţită de copia anunţului din Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Art. 44. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

- Model –

 

CERERE

pentru atestarea persoanelor fizice

 

Domnule preşedinte,

 

Subsemnatul............................................................................................................... (numele şi prenumele solicitantului), având cetăţenia..............................

cu domiciliul în................................................................................................................................................................................... (adresa completă şi numărul de telefon, eventual numărul de fax, în vederea facilitării comunicării),

CNP nr. ................................., posesor al diplomei ............................................., în specializarea ......................................., eliberată de ............................................................ din localitatea ................................., promoţia ....................., ţara .....................................,

solicit atestarea, în calitate de persoană fizică, în domeniul ................................................................., conform art. 5 şi grupele de lucrări ...................................... conform art. 6 din Regulamentul privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de

regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic, aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.763/2015 (regulament).

În susţinerea cererii anexez documentele necesare în vederea atestării, conform prevederilor regulamentului.

Menţionez că îmi desfăşor activitatea la .............................................., cu sediul în localitatea ...................................... judeţul/sectorul ............................... str. ....................................... nr. ......, telefon .........................., fax............................, unde am calitatea de ..............................................................................

 

Declar că am luat cunoştinţă de obligaţiile ce îmi revin potrivit regulamentului.

 

Data

.............................................

.............................................

(semnătura)

 

Domnului preşedinte al Comisiei de atestare a persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi de atestare a persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

- Model -

 

CERERE

pentru atestarea persoanelor juridice

Nr. ......................./.............................

 

Domnule preşedinte,

...................................................................................... (denumirea persoanei juridice), având sediul în.............................................................................. (adresa corn plată),

înregistrata la Oficiul Registrul Comerţului ................................................. cu nr. ...................................... codul fiscal nr. ...................., telefon .........................., fax ............................, reprezentată prin ..................................................................................... în calitate de .................................................., solicită atestarea în calitate de persoană juridică în domeniul ................................................... şi grupele de lucrări ....................................... conform prevederilor art. 5, respectiv art. 6 din Regulamentul privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare/întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.763/2015 (regulament).

În susţinerea cererii se anexează documentele necesare în vederea atestării, conform prevederilor din regulament.

 

Declarăm că am luat cunoştinţă de obligaţiile ce ne revin potrivit regulamentului.

 

Data.........................................

...........................................................................

(numele, prenumele, funcţia, semnătura şi ştampila)

 

Domnului preşedinte al Comisiei de atestare a persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi de atestare a persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

ANEXA Nr. 3

la regulament

 

- Model –

 

Logoul format din sigla Guvernului României şi denumirea oficială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură

 

CERTIFICAT DE ATESTARE

Nr. ...............din..............................

În baza Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.763/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic, şi a examinării din data de ......................

SE ATESTĂ

............................................................................................. (numele şi prenumele persoanei fizice), cu domiciliul în ....................................................................... (adresa completă), CNP ................................................, pentru:

A. Domeniul/Domeniile:

...........................................................................

 

B. Grupa/Grupele de lucrări aferentă/aferente domeniului/domeniilor de activitate în care se acordă certificatul de atestare este/sunt următoarea/următoarele;

...........................................................................

...........................................................................

...........................................................................

 

Preşedintele Comisiei de atestare,

...........................................................................

(numele şi prenumele)

LS................

 

ANEXA Nr. 4

la regulament

 

- Model –

 

Logoul format din sigla Guvernului României şi denumirea oficială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură

 

CERTIFICAT DE ATESTARE

Nr. ..................din.....................................

 

În baza Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.763/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea şi/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic şi a examinării din data de .......................

SE ATESTĂ

.............................................................................................. (adresa completă), cu sediul în ............................................................................ (denumirea persoanei juridice), înregistrată la oficiul registrul comerţului cu nr. ............................................... pentru:

A. Domeniul/Domeniile

...........................................................................

B. Grupa/Grupele de lucrări aferentă/aferente domeniului/domeniilor de activitate în care se acordă certificatul de atestare, este/sunt următoarea/următoarele:

...........................................................................

...........................................................................

...........................................................................

Valabil de la data ............................. până la data ......................................

 

Preşedintele Comisiei de atestare,

...........................................................................

(numele şi prenumele)

LS......................

 

ANEXA Nr. 5

la regulament

 

- Model –

 

PARAFA DE ATESTAT

 

 

*).......................................................................................................................

...........................................................................................................................

ATESTAT

 

de către .............................................................................................................................................................................

(denumirea oficială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură)

prin Certificatul de atestare nr. ............ din ..............................pentru proiectarea şi/sau executarea lucrărilor de regenerare,

întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, îngrijire a arboretelor, precum şi a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic.

 


*) Numele, prenumele şi codul numeric personal ale persoanei fizice.

 

NOTĂ:

Dimensiunile parafei vor fi de 7 cm/4 cm.

 

ANEXA Nr. 6

la regulament

 

COMPONENŢA

Comisiei privind atestarea persoanelor juridice care realizează lucrări de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi plantaţiilor, lucrări de îngrijire a arboretelor, precum şi atestarea persoanelor fizice şi juridice care efectuează proiectarea si/sau execută lucrări de îmbunătăţiri funciare în domeniul silvic

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Funcţia

Instituţia

1.

 Zaharescu Claudiu

preşedinte

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

2.

 Gavrilescu Gheorghe

vicepreşedinte

Asociaţia “Progresul Silvic”

3.

 Cristea Marius

secretar

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

4.

 Sbîrnea Radu

secretar

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

5.

 Vişan Jean

secretar

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva

6.

 Macău Cristian

membru

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

7.

 Gyozo-Istvan Barezi

membru

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

8.

 Adorjani Andrei

membru

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură “Marin Drăcea”

9.

 Mihul Maria

membru

Asociaţia Administratorilor de Păduri din România

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.