MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 877/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 877         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 noiembrie 2015

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

292. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

 

866. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 615 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Decizia nr. 652 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Decizia nr. 678 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.235. - Ordin al ministrului transporturilor pentru completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.394/2006 privind aprobarea tarifelor pentru prestaţiile şi serviciile specifice asigurate de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă

 

1.237. - Ordin al ministrului transporturilor privind abrogarea Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.308/2012 pentru interzicerea utilizării armelor cu muniţie cu proiectil împotriva păsărilor şi animalelor în perimetrul aeroporturilor civile din România

 

1.733. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36 din 9 septembrie 2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 14 septembrie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2015.

Nr. 292.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2015.

Nr. 866.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 608

din 6 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Netotu în Dosarul nr. 2.265/302/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 613D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care depune concluzii scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că autorul excepţiei nu motivează în ce anume constă contrarietatea reglementării legale criticate cu Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 11 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.265/302/2015/a1, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Netotu într-o cauză având ca obiect reexaminarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că a depus în termenul legal cererea de ajutor public judiciar, însă instanţa de judecată a apreciat incorect, în opinia sa, că termenul în cadrul căruia trebuia formulată această cerere a expirat. Prin urmare, cererea sa de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru a fost respinsă ca tardiv formulată, în temeiul art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

7. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa de judecată arată, în esenţă, că în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Aşa fiind, arată că termenul - în sensul de moment procesual - până la care se poate formula cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru are în vedere soluţionarea proceselor civile cu celeritate, întrucât, în absenţa lui, această cerere ar putea fi formulată oricând în cursul procesului, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile procesuale dintre părţi, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să ie caracterizeze. Ca atare, instanţa de judecată consideră că prin reglementarea legală criticată legiuitorul a urmărit instituirea unor reguli care să disciplineze participanţii la procesul civil, în temeiul competenţei care îi este conferită prin art. 126 din Constituţie.

8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie prevederile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit prevederilor criticate, „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, Pi termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile ari. 200 alin. (2) teza f din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru”.

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie, şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că autorul excepţiei nu critică, în sine, conţinutul normativ al art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii. Curtea reţine deci că această critică nu vizează un viciu de neconstituţionalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci priveşte, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare şi aplicare a acesteia de către instanţa de judecată. Or, asemenea operaţiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanţe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenţei de control a Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată apare ca fiind inadmisibilă.

14. Distinct de cele mai sus reţinute, Curtea subliniază că în jurisprudenţa sa a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligaţia părţilor de a a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

15. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Netotu în Dosarul nr. 2.265/302/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 615

din 6 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 983D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu privesc constituţionalitatea dispoziţiilor de lege ce le instituie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 28 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.839/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „astfel cum erau în vigoare la datele menţionate în decizia de impunere”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Nicolae Popa într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii de plată reprezentând contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, „în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii cumulate cu cea datorată asupra veniturilor realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente”. În susţinerea excepţiei, autorul precizează că are calitatea de judecător pensionar şi practică profesia de avocat. În atare situaţie, este obligat să achite atât contribuţia aferentă veniturilor din pensii, cât şi cea aferentă veniturilor prevăzute la art. 257 lit. b), situaţie pe care o apreciază ca fiind discriminatorie, deoarece se virează lunar în contul fondului special contribuţia de asigurări sociale de sănătate, întrucât beneficiază de pensie, şi, prin urmare, nu se justifică o dublă impunere.

6. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în esenţă, deşi nu există identitate între situaţia din cauza de faţă şi cea care a condus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 164 din 12 martie 2013, se poate pune problema unei discriminări între persoanele care realizează venituri din pensii, precum şi venituri din categoria celor prevăzute de art. 257 alin, (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, pe de o parte, şi persoanele care realizează venituri din pensii şi venituri din categoria celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b), pe de altă parte. Astfel, instanţa este de părere că nu există o justificare obiectivă pentru a institui un tratament diferit în privinţa celor două categorii de pensionari. În consecinţă, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care instituie cumulul venitului din pensie cu veniturile de natura celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) la stabilirea contribuţiei către fondul special.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, „astfel cum erau în vigoare la datele menţionate în decizia de impunere”. Înainte de republicarea Legii nr. 95/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 şi de renumerotarea articolelor, dispoziţiile art. 257 alin. (2) au fost modificate, fără a păstra soluţia legislativă, iar dispoziţiile art. 257 alin. (3) au fost abrogate prin art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată prin Legea nr. 25/2014, art. 257 alin. (2) având următorul cuprins: „Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.” Însă, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, precum şi de faptul că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă cererea de anulare a deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului - autor al excepţiei obligaţii de plată reprezentând contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011, în temeiul art. 257 din Legea nr. 95/2006, Curtea constată că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006, Informa anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013. Astfel, dispoziţiile de lege care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:

- Art. 257 alin. (2) lit. b): „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;”;

- Art. 257 alin. (3): „În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.”

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la criticile aduse art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, că autorul excepţiei este pensionat din activitatea de judecător şi practică profesia de avocat, fiind obligat, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, să achite atât contribuţia aferentă veniturilor din pensii, cât şi cea aferentă veniturilor realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente. În acest sens, critică şi dispoziţiile art. 257 alin. (3) din aceeaşi lege, întrucât acestea prevăd că, în situaţia în care o persoană realizează în acelaşi timp atât venituri din pensii [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. f)], cât şi venituri din activităţi independente [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. b)], contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

13. Curtea reţine că prin Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că „dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora şi până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, sunt neconstituţionale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit”. Art. 257 alin. (2) lit. e), în redactarea criticată prin excepţia de neconstituţionalitate, prevedea obligaţia de a plăti contribuţia asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în măsura în care contribuabilul nu plătea contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obţinute din desfăşurarea unor activităţi independente şi care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultură ori indemnizaţiilor de şomaj. Prin decizia sus-menţionată Curtea a statuat că „legiuitorul, având în vedere situaţia deosebită în care se găsesc anumite persoane, a prevăzut dreptul acestora de a beneficia de pachetul de servicii medicale fără plata contribuţiei ori cu plata contribuţiei din alte surse. În acest caz se încadrează, spre exemplu, persoanele enumerate la art. 213 din lege. Această situaţie reprezintă însă o excepţie, regula fiind aceea a obligaţiei de a contribui. Această regulă a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligaţia de plată a contribuţiei asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar doar în măsura în care persoana nu realiza veniturile prevăzute de dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 95/2006, în redactarea criticată de autorul excepţiei. Altfel spus, în măsura în care o persoană nu realiza venituri constante, de tipul celor menţionate în aceste din urmă dispoziţii de lege, ea putea totuşi contribui la sistemul asigurărilor de sănătate prin plata contribuţiei asupra veniturilor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, care nu aveau caracter constant, dar care justificau şi îndreptăţeau accesul acesteia la pachetul de servicii medicale oferit de acest sistem, dându-se expresie principiilor contributivităţii şi solidarităţii pe care acesta este întemeiat”. Curtea a mai reţinut că „instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au plătit contribuţia asupra veniturilor din pensii încalcă această exigenţă de reglementare şi aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, sursa veniturilor obţinute nereprezentând în contextul avut în vedere o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unui tratament juridic diferit”.

14. În cauza de faţă însă nu se poate susţine că ar exista o situaţie similară cu cea analizată de Curte prin Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, prin care s-a constatat o diferenţă de tratament juridic - sub aspectul exceptării de la plata contribuţiei pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală -, diferenţă între persoanele care plăteau contribuţia pentru veniturile prevăzute la lit. a)-d), venituri cu caracter constant, şi persoanele care plăteau contribuţia aferentă veniturilor din pensii, de asemenea, cu caracter constant. Or, Curtea, prin decizia sus-menţionată, a constatat că exceptarea de la plata contribuţiei aferente veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală, exceptare prevăzută de legiuitor numai pentru persoanele din prima categorie, este neconstituţională, instituind un tratament juridic diferit pentru persoanele care se află în aceeaşi situaţie juridică.

15. Or, în cauza de faţă se critică obligativitatea plăţii contribuţiei atât pentru veniturile din pensii, cât şi pentru veniturile din activităţi independente, Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 118 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 4 mai 2012, prin care a reţinut jurisprudenţa sa, potrivit căreia este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului,

16. Totodată, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a arătat că, „datorită solidarităţii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor”.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 652

din 13 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Maritena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională,excepţie ridicată de Ion Prodan în Dosarul nr. 184/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.052D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi susţine că, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, „cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”, astfel că este neconstituţional să nu i se acorde drepturile consacrate prin lege.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 412 din 3 iulie 2014, nr. 190 din 2 aprilie 2013 şi nr. 651 din 11 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 16 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 184/3/2014*. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţai da urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Excepţia a fost ridicată de Ion Prodan cu prilejul soluţionării unei cauze privind dreptul la pensia de serviciu.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 sunt retroactive şi încalcă dreptul de proprietate. În acest sens arată că dispoziţiile actului normativ criticat nu puteau anula ceea ce Legea nr. 164/2001 a acordat pentru viitor, respectiv dreptul la pensia de serviciu. De asemenea, arată că are un drept de proprietate câştigat asupra gradului militar şi cuantumului pensiei de serviciu, iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 au încălcat acest drept.

7. Cât priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013, care prevăd menţinerea în plată a cuantumului pensiei până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, susţine că acestea îl plasează într-o situaţie defavorabilă în raport cu ceilalţi cetăţeni.

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu dispun pentru trecut şi nu intervin asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul Legii nr. 164/2001 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 nefiind afectate. De altfel, plata pensiei reprezintă o prestaţie periodică, iar statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurări sociale, poate interveni oricând, pentru viitor, asupra cuantumului pensiei.

9. În ceea ce priveşte critica referitoare la atingerea adusă dreptului câştigat la cuantumul pensiei de serviciu, instanţa arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 nu a suprimat dreptul contestatorului la pensia de serviciu, ci doar a dispus recalcularea cuantumului acesteia după normele general aplicabile, renunţând să mai acorde reclamantului, lunar, o sumă de bani la constituirea căreia acesta nu a contribuit.

10. Referitor la critica adusă art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013, arată că pensionarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu sunt în aceeaşi categorie cu ceilalţi pensionari, aşa încât se justifică tratamentul juridic diferit.

11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 nu sunt retroactive, întrucât se aplică numai pensiilor plătite după intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu şi pensiilor deja încasate. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate modifică numai pentru viitor o situaţie juridică născută anterior, reglementările fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare şi doar pentru viitor, astfel că dreptul de proprietate al autorului excepţiei nu este atins, în esenţa sa, prin recalcularea pensiei.

13. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 arată că, deşi între cuantumul pensiei aflat în plată la data recalculării şi cel determinat prin calculul punctajului mediu anual conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 au putut apărea diferenţe, art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 a prevăzut că, în toate cazurile, se menţine în plată cuantumul mai avantajos, neputându-se diminua cuantumul cuvenit sau aflat în plată. Acest cuantum se va menţine până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 119/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare decât cel aflat în plată la data recalculării.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al Românişi, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, şi aprobată prin Legea nr. 165/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 19 iulie 2011. De asemenea, obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şt siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, dispoziţii potrivit cărora: „Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menţine în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”

17. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 15 alin. (1) şi (2) referitor la universalitate şi neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 412 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la caracterul retroactiv al dispoziţiilor de lege criticate, „deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu şi pentru pensiile deja încasate”.

19. De asemenea, referindu-se la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate privată, Curtea, prin Decizia nr. 190 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 21 mai 2013, a reţinut că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii”.

20. Cât priveşte critica adusă dispoziţiilor Legii nr. 241/2013, Curtea, prin Decizia nr. 651 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2015, paragraful 31, a arătat că „dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 241/2013 instituie o măsură cu caracter reparator ce face excepţie de la principiul contributivităţii, tocmai pentru că, din motive obiective, acest principiu nu a putut fi aplicat în cazul unor pensionari provenind din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Prin urmare, situaţia acestor pensionari este diferită de cea a pensionarilor din sistemul public de pensii ale căror pensii au fost stabilite potrivit principiului contributivităţii, astfel încât instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie”.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Prodan în Dosarul nr. 184/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 678

din 20 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal, excepţie ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 318D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin criticile formulate autorul solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 270 din Codul penal cu posibilitatea împăcării părţilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 13 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.230/281/2014, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal, excepţie ridicată de Florinel Cătălin Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal şi tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi este posibilă împăcarea părţilor pentru o infracţiune contra patrimoniului, legiuitorul nu a prevăzut şi posibilitatea împăcării pentru o infracţiune de tăinuire săvârşită în legătură cu o infracţiune contra patrimoniului.

6. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea împăcării pentru anumite infracţiuni este atributul exclusiv al legiuitorului şi ţine de politica penală pe care acesta înţelege să o adopte. Mai mult, este posibil ca, în anumite situaţii, fapta săvârşită de tăinuitor să fie mai gravă decât cea comisă de autorul faptei îndreptată contra patrimoniului (de exemplu, un minor cu vârsta sub 14 ani).

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 270 cu denumirea marginală Tăinuirea din Codul penal, care au următorul conţinut:

„(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu ia5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 458 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, a statuat că dispoziţiile art. 270 din Codul penal sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a arătat în paragrafele 15-17 că obiectul juridic principal al infracţiunii analizate constă în ocrotirea relaţiilor sociale din sfera înfăptuirii actului de justiţie, relaţii care sunt incompatibile cu orice ingerinţă în desfăşurarea normală a activităţii organelor judiciare. Prin urmare, o persoană care are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni sau, din împrejurările concrete, prevede săvârşirea unei fapte incriminate de legea penală, nu poate primi, dobândi sau transforma un bun care provine dintr-o astfel de faptă şi nu poate înlesni valorificarea lui decât cu încălcarea interesului aflării adevărului în cauzele penale. Astfel, relaţiile sociale protejate penal prin intermediul normei criticate surit de o importanţă majoră pentru întreaga societate. În cazul acestei infracţiuni persoana vătămată prin comiterea faptei nu este strict determinată. Infracţiunea fiind una de pericol şi nu de rezultat, consumarea ei are loc în momentul în care, săvârşindu-se acţiunea sau inacţiunea incriminată, este creată starea de pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiţiei. Având în vedere aceste caracteristici ale infracţiunii de tăinuire, respectiv importanţa relaţiilor sociale ocrotite, care sunt cele din sfera înfăptuirii justiţiei, şi, în consecinţă, pericolul social crescut al acestei infracţiuni, care vizează împiedicarea aflării adevărului în cauzele penale, legiuitorul nu a înţeles să reglementeze şi faptul că împăcarea intervenită între autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit şi partea vătămată produce efecte asupra răspunderii penale a tăinuitorului.

13. Aşa fiind, Curtea a mai statuat că această opţiune este justificată nu numai de caracterul personal al împăcării, ci şi de caracterul distinct (de infracţiunea de tăinuire) al infracţiunii din care provine bunul. Prin urmare, faptul că, în considerarea pericolului social redus ai acesteia din urmă şi având în vedere relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea ei, legiuitorul a înţeles să acorde părţilor posibilitatea împăcării, nu obligă la extinderea efectelor actului de împăcare asupra răspunderii penale a tăinuitorului.

14. Totodată, din analiza argumentelor expuse anterior, Curtea a mai constatat că tăinuitorul şi autorul infracţiunii din care provine bunul care face obiectul tăinuirii se află în situaţii juridice diferite, aceştia având calitatea de subiect activ al unor infracţiuni ce au ca obiect principal protejarea unor relaţii sociale diferite şi un grad diferit de pericol social. Aceste aspecte justifică reglementarea de către legiuitor în situaţia celor două categorii de autori a unui regim juridic diferit din perspectiva efectelor instituţiei împăcării.

15. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 270 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.394/2006 privind aprobarea tarifelor pentru prestaţiile şi serviciile specifice asigurate de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă

În temeiul prevederilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1999 privind înfiinţarea Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 352/2003, şi ale art. 4 alin. (1) pct. 31 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - La capitolul VI „Tarife pentru servicii conexe (auxiliare)” din anexa la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.394/2006 privind aprobarea tarifelor pentru prestaţiile şi serviciile specifice asigurate de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 18 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după poziţia 15 se adaugă o nouă poziţie, poziţia 16, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea activităţii

Codul

Tariful

(euro)

„16.

Cazare cursanţi

C1

8,00/pers/noapte”

 

Art. II. - Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Marfa Magdalena Grigore,

secretar de stat

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 1.235.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind abrogarea Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.308/2012 pentru interzicerea utilizării armelor cu muniţie cu proiectil împotriva păsărilor şi animalelor în perimetrul aeroporturilor civile din România

În temeiul prevederilor art. 4 lit. f) şi art. 62 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.308/2012 pentru interzicerea utilizării armelor cu muniţie cu proiectil împotriva păsărilor şi animalelor în perimetrul aeroporturilor civile din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 21 august 2012, se abrogă.

Art. 2. - Administratorii aeroporturilor civile din România au obligaţia de a lua măsurile necesare îndepărtării păsărilor şi mamiferelor din perimetrele aeroporturilor în conformitate cu standardele şi practicile recomandate de Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile şi cu legislaţia naţională în domeniu şi de a elabora proceduri pentru implementarea acestor măsuri astfel încât să nu fie afectate siguranţa şi securitatea aviaţiei civile.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Maria Magdalena Grigore,

secretar de stat

 

Bucureşti, 17 noiembrie 2015.

Nr. 1.237.

 

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei politici şi strategii în silvicultură nr. 164.241 din 7 august 2015, ţinând cont de prevederile art. 85 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 28 septembrie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Direcţia de specialitate cu atribuţii în domeniul accesibilizării fondului forestier naţional din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

2. În metodologie, Ea articolul 4, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) să aibă experienţă de minimum 3 ani în proiectarea de drumuri forestiere sau în elaborarea a cel puţin 5 studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii/proiecte tehnice de drumuri forestiere.”

3. În metodologie, la articolul 5 alineatul (1), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) să aibă ca obiect de activitate ingineria şi consultanţa tehnică;

c) să aibă încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată/o convenţie civilă de prestări servicii, cu o persoană fizică atestată pentru proiectarea de drumuri forestiere;”.

4. În metodologie, articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Documentele necesare atestării persoanelor fizice sunt următoarele:

a) cerere pentru atestare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2;

b) actul de identitate al solicitantului, în copie;

c) curriculum vitae;

d) lista documentaţiilor tehnico-economice realizate prin forţe proprii sau în colaborare, din care să rezulte experienţa prevăzută la art. 4 lit. b);

e) diploma de licenţă cu foaia matricolă prin care se atestă că solicitantul a urmat cursul de drumuri forestiere sau drumuri, în copie;

f) extras de pe carnetul de muncă, în copie, sau un alt document din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 4 lit. b);

g) certificatul de cazier judiciar;

h) documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2).”

5. În metodologie, articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Documentele necesare în vederea atestării persoanelor juridice sunt următoarele:

a) cerere pentru atestare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3;

b) actul de identitate al reprezentantului legal al persoanei juridice, în copie;

c) memoriu de activitate care să conţină: lista principalelor documentaţii executate în domeniul proiectării de drumuri forestiere, personalul tehnic şi economic angajat şi experienţa acestuia, lista mijloacelor tehnice deţinute pentru proiectarea de drumuri forestiere, în special a celor necesare pentru măsurătorile de teren, în stare de funcţionare;

d) certificatul de înregistrare la registrul comerţului sau, după caz, un document echivalent eliberat de autoritatea competentă în ţara de origine membră a Uniunii Europene, însoţit de traducerea în limba română, în copie;

e) contractul individual de muncă pe durată nedeterminată sau convenţia civilă pentru persoanele fizice atestate, conform art. 5 alin. (1) lit. c), în copie;

f) atestatul persoanei fizice care îndeplineşte condiţia de angajat/administrator/asociat la persoana juridică, în copie.

g) documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2).”

6. În metodologie, la articolul 10, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Documentele prevăzute la art. 8 şi 9 se depun prin delegat sau se trimit prin poştă, în dosare de atestare cu menţiunea «Pentru comisia de atestare în proiectarea de drumuri forestiere», la sediul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, str. Petricani nr. 9A, sectorul 2, cod 023841, Bucureşti şi se înregistrează într-un registru special al Comisiei de atestare.

…………………………………………………………………………….

(4) Rezultatele analizării dosarelor se consemnează în procesul-verbal de şedinţă sub forma «admis/respins» şi se comunică în scris de către secretariatul comisiei solicitanţilor, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data analizării, cu motivarea respingerii dacă este cazul.”

7. În metodologie, articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - În termen de 30 de zile de la data şedinţei de atestare, persoanele fizice şi juridice îndreptăţite primesc certificatul de atestare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4.”

8. În metodologie, articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Persoanele fizice atestate sunt obligate să îşi confecţioneze parafa având dimensiunile 7 cm/4 cm, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, şi să înainteze Comisiei de atestare specimenul acesteia în cadrul unei declaraţii pe propria răspundere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 6.”

9. În metodologie, la articolul 13, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Comisia de atestare este formată din 7 membri care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 85 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată.

…………………………………………………………………………….

 (3) Secretariatul Comisiei de atestare este asigurat de reprezentantul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, acesta având şi calitatea de membru al Comisiei de atestare.”

10. În metodologie, la articolul 14, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) semnează, în conformitate cu hotărârile Comisiei de atestare, certificatele de atestare, precum şi corespondenţa Comisiei de atestare.”

11. În metodologie, la articolul 19, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 19- - (1) Contestaţiile împotriva deciziilor Comisiei de atestare se depun în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea rezultatelor şi se adresează conducătorului direcţiei de specialitate cu atribuţii în domeniul accesibilizării fondului forestier naţional din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, care le şi soluţionează.”

12. În metodologie, la articolul 21, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) să parafeze documentaţiile tehnico-economice pe care le elaborează în domeniul proiectării de drumuri forestiere, prin aplicarea parafei prevăzute la art. 12;

c) să informeze comisia cu privire la orice schimbare în urma Căreia condiţiile iniţiale de acordare a atestatului nu mai sunt îndeplinite.”

13. În metodologie, articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - Certificatul de atestare al persoanelor fizice şi juridice se retrage în următoarele cazuri:

a) când a fost suspendat de două ori, iar a treia oară se săvârşesc abateri similare celor pentru care s-au dispus suspendările anterioare ale acestuia;

b) când persoanele fizice atestate semnează şi parafează documentaţii pe care nu le-au elaborat, precum şi atunci când elaborează documentaţii pentru domenii de activitate în care nu au fost atestate;

c) când persoanele fizice şi cele juridice atestate îşi continuă activitatea în perioada de suspendare a certificatului de atestare.”

14. În metodologie, articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) Certificatele de atestare ale persoanelor fizice sunt valabile pentru o perioadă nedeterminată.

(2) Certificatele de atestare ale persoanelor juridice sunt valabile pentru o perioadă de 5 ani, cu condiţia îndeplinirii cu continuitate a cerinţelor prevăzute la art. 5.

(3) În cazul persoanelor juridice atestate care au solicitat şi obţinut viza anuală, perioada de valabilitate a certificatelor de atestare prevăzută la alin. (2) începe de la 1 ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost obţinută viza.”

15. În metodologie, articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - O persoană fizică atestată poate desfăşura activităţi în domeniul proiectării de drumuri forestiere în cadrul a cel mult două persoane juridice atestate.”

16. În metodologie, la articolul 30, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 30. - (1) Degradarea, distrugerea sau pierderea certificatului de atestare ori a parafei se declară, în scris, la Comisia de atestare în termen de 48 de ore de la constatare şi totodată va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, de către persoana în cauză.”

17. În metodologie, la articolul 30, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în cazul în care persoana fizică/juridică atestată îşi schimbă numele/denumirea, aceasta solicită Comisiei de atestare un nou certificat, anexând la cerere certificatul de atestare iniţial, în original, documentul care justifică schimbarea numelui/denumirii, în copie, precum şi o declaraţie pe propria răspundere pentru confecţionarea unei noi parafe în cazul persoanelor fizice, dacă este cazul.”

18. În metodologie, la articolul 31, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Tariful pentru atestare se stabileşte diferenţiat pentru persoanele fizice şi juridice, astfel: 300 lei pentru persoanele fizice şi 600 lei pentru persoanele juridice.

…………………………………………………………………………….

 (3) Sumele încasate din tarifele prevăzute la alin. (1) sunt destinate acoperirii cheltuielilor referitoare la organizarea şi funcţionarea Comisiei de atestare, decontării cheltuielilor de deplasare şi plăţii indemnizaţiei de participare a membrilor Comisiei de atestare.”

19. În metodologie, articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 32. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta metodologie.”

20. Anexele nr. 1-5 la metodologie se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1-5, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

21. După anexa nr. 5 la metodologie se introduce o nouă anexă, anexa nr. 6, având cuprinsul prevăzut în anexa nr. 6, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Graţiela Leocadia Gavrliescu

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2015.

Nr. 1.733.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la metodologie)

 

Componenţa Comisiei de atestare

 

Comisia de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere este alcătuită din următorii 7 membri:

1. Radu Sbîrnea - preşedinte (reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură);

2. Mihai Lucan - secretar (reprezentant al Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva);

3. Gheorghe Ignea - membru (reprezentant al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov);

4. Viorel Popovici - membru (reprezentant al asociaţiei patronale-profesionale Asociaţia Constructorilor Forestieri);

5. Radu Miloevici - membru (reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură);

6. Ilie Dobre - membru (reprezentant al Societăţii „Progresul Silvic”);

7. Corina Gancz - membru (reprezentant al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”).

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la metodologie)

 

CERERE

pentru atestarea persoanelor fizice

 

- Model –

 

Către

Comisia de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere

 

Subsemnatul/Subsemnata, .................................................., născut/născută la data de ......................................... în localitatea ............................. judeţul ............................, ţara ........................................, având cetăţenia ....................... domiciliat/domiciliată în localitatea.................................... str. ........................ nr. ....... bl. ....... et. ....., ap. ..... judeţul/sectorul .............................., ţara ........................................, posesor/posesoare al/a diplomei de inginer în specializarea .............................................. nr. ...., eliberată de ........................ din localitatea ..............................., promoţia ............ ţara ....................., solicit atestarea în domeniul proiectării de drumuri forestiere,

în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea cererii anexez următoarele documente;

1. actul de identitate, în copie;

2. curriculum vitae;

3. lista documentaţiilor tehnico-economice realizate prin forţe proprii sau în colaborare;

4. diploma de studii şi foaia matricolă, în copie;

5. extras de pe carnetul de munca, în copie/extras REVISAL*;

6. certificatul de cazier judiciar.

7. documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare.

Menţionez că în prezent sunt angajat/colaborator în baza unei convenţii civile* la.............................................................. cu sediul în localitatea ............................ judeţul ......................, ţara ......................., unde deţin funcţia de ..............................

Declar că am luat cunoştinţă de obligaţiile ce îmi revin, potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de acord cu ele şi mă angajez să le respect.

 

Data .....................................

Semnătura ..............................

 

* Se alege varianta corespunzătoare.

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 3 la metodologie)

 

CERERE

pentru atestarea persoanelor juridice

 

- Model –

 

Societatea ........................................................................................................................................................................

Nr. din registrul comerţului ...........................................................................................................................................

CUI ....................................................................................................................................................................................

Sediul social în statul .....................................................................................................................................................

Localitatea: .............................................. strada ........................................  .............. nr. ........... bloc ....... scara ....., ap. ............ judeţul/sectorul .............................. ţara ......................

Tel. ................................... fax ................................, e-mail ..........................

Cod IBAN........................................

Banca ........................................................

Nr. .......... din ........................

 

Către :

Comisia de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere

 

Subscrisa .........................................................................., având datele de identificare din antet, reprezentată prin .............................................................................................., în calitate de .........................................................., solicit atestarea în domeniul proiectării de drumuri forestiere, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea cererii se anexează următoarele documente:

1. actul de identitate al reprezentantului legal, în copie;

2. memoriu de activitate;

3. certificatul de înregistrare la registrul comerţului, în copie/documentul echivalent eliberat de autoritatea competentă în ţara de origine, însoţit de traducerea în limba română*;

4. contractul individual de muncă/convenţia civilă* încheiat(ă) cu dl/dna ...................................., în copie;

5. certificatul de atestare al dlui/dnei ..........................................................., în copie;

6. documentul care dovedeşte achitarea tarifului stabilit pentru atestare.

Declar că am luat cunoştinţă de obligaţiile ce îmi revin, potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de acord cu ele şi mă angajez să le respect.

 

Data .....................................

Semnătura ..............................

 

L.S.

 

 

* Se alege varianta corespunzătoare.

 

ANEXA Nr. 4

(Anexa nr. 4 la metodologie)

MINISTERUL MEDIULUI. APELOR ŞI PĂDURILOR

Comisia de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere

 

CERTIFICAT DE ATESTARE

Nr. ........................ din data .....................

În baza prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009 pentru aprobarea Metodologiei, criteriilor de atestare şi a Comisiei de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere, cu modificările şi completările ulterioare, s-a eliberat prezentul certificat dlui/dnei/Societăţii ................................................................................................................................................................, cu domiciliul/sediul în localitatea .................................. str. ............... nr. ..... bl. ..... et. ....... ap. ..... judeţul .................... ţara ............................C.I./C.U.I.

.............................................................................,

în baza căruia are dreptul să elaboreze documentaţii tehnico-economice în domeniul proiectării de drumuri forestiere. Prezentul certificat de atestare se eliberează pe perioadă nedeterminată1 /pe o perioadă de 5 ani şi este valabil până la ..............................................2,

 

Preşedinte,

 

..........................................

 

L.S. ........................................

Secretar ............................................

 

1 Pentru persoane fizice.

2 Pentru persoane juridice.

 

ANEXA Nr. 5

(Anexa nr. 5 la metodologie)

 

Model de parafă

 

Numele şi prenumele

 

CNP........................................................................

................................................................................

 

ATESTAT

 

de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

prin Certificatul nr. ...............din..................

să efectueze proiectarea de drumuri forestiere

 

 

ANEXA Nr. 6

(Anexa nr. 6 la metodologie)

 

Declaraţie pe propria răspundere persoane fizice

 

Subsemnatul,.................................., legitimat cu B.I./C.I. seria......, nr. ........................, eliberat(ă)de.................................... la data de ........................................ domiciliat în ..................................... judeţul ............................................... localitatea ............................, str. .................................... nr. ......., bl. .........., scara. .........., etaj .........., ap. ........., sectorul .........., cod poştal ....................... telefon ........................................., fax ..............................................

declar pe propria răspundere, sub sancţiunea prevăzută de art. 326 din Codul penal, că acesta este specimenul parafei pe care o deţin şi pe care o folosesc conform prevederilor art. 21 lit. b) din Metodologie, criteriile de atestare şi Comisia de atestare a persoanelor fizice şi juridice care realizează proiectarea de drumuri forestiere, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 576/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Loc pentru parafă

 

 

 

Data .................

Semnătura .........................

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.